Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 91/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 91/2009
Ședința publică din 26.11. 2009
Instanta compusă din
PREȘEDINTE: Ana Covrig judecător
GREFIER: - --
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR-
S-a luat spre examinare cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o precizare la cererea de liberare sub control judiciar și înscrisuri, respectiv: caracterizare emisă de C, tabele cu semnăturile a cca 150 de avocații din cadrul C pentru a demonstra că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, practică judiciară, respectiv mai multe hotărâri referitoare la infracțiunea de luare de mită și o scrisoare medicală.
Instanța constată că cererea de liberare nu este completă în sensul că, nu se arată dacă inculpatul cunoaște cazurile de revocare a liberării provizorii.
Inculpatul arată că cunoaște condițiile legale în care se dispune revocarea liberării provizorii, sens în care face această completare pe cererea de la dosar și semnează.
Instanța aduce la cunoștința părților că s-au trimis copii de la parchet și că a sosit și dosarul original de urmărire penală de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de liberare sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea în principiu a cererii, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prev. de art. 1602alin.1 Cod pr.pen. referitoare la limitele de pedeapsă, având în vedere că pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. 2 raportat la art. 6 din Legea 78/2000 maximul special al pedepsei este de 12 ani închisoare.
Reprezentanta Parchetului solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu a cererii.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin.1 Cod pr.pen. și în consecință admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței, își menține declarațiile date până în acest moment și nu dorește să facă completări la motivele pentru care a formulat cererea de liberare sub control judiciar.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea cererii pe fond.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. Analizând art. 1602Cod pr.pen. reiese că, pentru admiterea pe fond a cererii de liberare sub control judiciar, trebuie să fie îndeplinită o condiție pozitivă de admisibilitate respectiv, ca pedeapsa prevăzută de lege să nu depășească 18 ani închisoare în cazul infracțiunilor intenționate. Pe de altă parte, din dispozițiile alin. 2 ale aceluiași articol, reiese că pentru a putea fi admisă o astfel de cerere, trebuie să fie îndeplinită și o condiție negativă respectiv, să nu existe date certe din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau date certe că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
Consideră că sunt îndeplinite ambele condiții, având în vedere că maximul special prevăzut de lege este sub 12 ani închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 și nu sunt date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Arată că pericolul pentru ordinea publică derivă din pericolul social al faptei, însă nu trebuie făcută confuzie între instituția luării măsurii arestării preventive și instituția liberării sub control judiciar. În acest sens, a depus la dosar practică judiciară a Curții de Apel Cluj, Curții de Apel Pitești și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește admiterea unor cereri de liberare provizorie sub control judiciar și, deși practica judiciară nu este izvor de drept, raportat la unele dintre ele, este aplicabil principiul "ub idem est ratio solutio esse debet", adică în situații similare se impune aceleași soluții, însă referitor la două dintre hotărâri, s-ar impune să fie aplicat principiul "ad major ad minus", adică unde se poate mai mult, se poate și mai puțin, în sensul că deoarece, sumele oferite sau primite cu titlu de mită sunt mult mai mari, respectiv Curtea de Apel Piteștia dispus punerea în libertate a arbitrului deși prejudiciul era de 15 mii de dolari. De asemenea, arată că persoanele cărora le-a fost admisă cererea de liberare sub control judiciar au fost arestate în temeiul art. 143, 148 lit.f și în unele cazuri și alte temeiuri.
Instituția liberării provizorii nu vizează fondul cauzei, însă trebuie analizate și anumite elemente respectiv, faptul că urmărirea penală are mai multe lacune. În acest sens arată că, toată probațiunea a fost efectuată în faza actelor premergătoare, rezoluția de începere a urmăririi penale este din data de 10.11.2009, ora 900, iar interceptarea și înregistrările audio, video și ambientale a discuțiilor purtate de inculpat și denunțător au avut loc înainte de această dată, respectiv în 09 și 10.11.2009. Articolul 911Cod pr.pen. este constituțional, conform Deciziei nr.962/25.06.2009, dar legiuitorul a înțeles că acest text de lege poate fi aplicat doar după începerea urmăririi penale, respectiv în speța de față, interceptarea și înregistrarea convorbirilor trebuiau efectuate doar după începerea urmăririi penale.
Probațiunea constă în înregistrările telefonice și denunțul care trebuie coroborat și cu alte probe administrate în cauză. În cauză, sunt dubii serioase cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și, dacă s-a susținut că fapta a avut un conținutul alternativ, apreciază că infracțiunea de luare de mită s-a consumat la data de 6 noiembrie, când inculpatul a pretins suma de bani, iar flagrantul organizat la data de 11 noiembrie nu poate fi reținut ca probă, având în vedere că fapta a fost săvârșită înainte cu 5 zile.
Referitor la persoana inculpatului, arată că a depus la dosar un tabel semnat de 150 de avocați activi din C care frecventează instanțele și care apreciază că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică; caracterizare eliberată de C, din care rezultă că inculpatul este absolvent al facultății de drept promoția 1997, este membru al Baroului C din 8 ianuarie 1998, nu a fost sancționat niciodată; scrisoare medicală eliberată la data de 3.11.2009, din care rezultă că una dintre fetițele inculpatului suferă de tulburare de adaptare și necesită consiliere din partea ambilor părinți, aceasta fiind deosebit de atașată față de tatăl său.
În concluzie, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege, precum și practica judiciară în materie din care rezultă că în cauze mult mai grave inculpații sunt liberi, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Reprezentanta Parchetului solicită în temeiul art. 1608aCod pr. pen. respingerea cererii de liberare sub control judiciar formulată de apărătorul inculpatului și însușită de inculpat, care este admisibilă în principiu, însă nu este întemeiată. Apreciază că instanța nu este pusă în fața unei situații de a înlătura alin. 2 al art. 1602Cod pr.pen. și de a dispune punerea în libertate a inculpatului. Judecătorul trebuie să analizeze probele, fapta în sine și temeiurile arestării. S-a arătat că există vicii ale actelor de urmărire penală, însă solicită să se rețină că suntem la soluționarea cererii de liberare sub control judicia, care presupune legalitatea măsurii arestării preventive, măsură care este legală și temeinică și care a fost verificată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a soluționării recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea. Sunt probe temeinice că inculpatul a comis fapta ce i se impută, iar cele două instanțe au apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale și cercetării judecătorești și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. Inculpatul a fost arestat la data de 11 nov. 2009 pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, infracțiunea fiind constatată în flagrant. Încadrarea juridică a faptei este corectă și având în vedere acuzațiile, calitatea pe care o are inculpatul, gravitatea faptei, dispozițiile legale în materie, practica Curții de Apel Cluj, Înaltei Curți de Casație și Justiție, CEDO, apreciază că nu se impune revenirea asupra măsurii arestării preventive.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. arată că instanța în mod corect a constat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și consideră că opinia colegilor de breaslă nu semnifică opinia publică. Nu contestă că inculpatul are calitatea de lichidator, este fără antecedente penale, este absolvent de studii superioare și avocat în Baroul Cluj, însă aceste elemente i-au permis să desfășoare activitatea de lichidator.
În concluzie, apreciază că după 10-15 zile de la luarea măsurii arestării preventive, cererea de liberare sub control judiciar este neîntemeiată și în consecință solicită a fi respinsă.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că nici una dintre cele două instanțe nu face referire la probe, ci doar la indicii. Din hotărârile depuse azi la dosar, rezultă că inculpații au fost puși în libertate la 10,11, 15 zile de la luarea măsurii arestării preventive. Cu privire la tabelele cu semnături depuse la dosar, arată că este vorba de exprimarea unor opinii calificate și, care fac parte din opinia publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol public și solicită admiterea cererii ca fiind temenică și justificată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2009 sub nr. de mai sus, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 pr.pen.
A arătat că, a fost arestat în data de 11 noiembrie 2009 pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art.254 alin.1 rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.148 lit.f pr.pen.
În cuprinsul cererii, se menționează apoi, date referitoare la lipsa vinovăției inculpatului sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina sa, precum și date privind netemeinicia sau nelegalitatea probelor în baza cărora s-a dispus arestarea sa.
Astfel, arată inculpatul că: înregistrările ambientale, reprezentând discuții între el și denunțător au fost făcute anterior începerii urmăririi penale; în calitate de lichidator judiciar, și-a îndeplinit toate obligațiile corespunzătoare acestei calități și chiar a depus la dosarul privind insolvența societății denunțătorului, raportul prin care solicita antrenarea răspunderii personale a acestuia, așa încât, lipsește scopul infracțiunii de luare de mită; așa-zisul flagrant organizat în cauză nu demonstrează nimic, inculpatul nu a atins bancnotele marcate și nu a avut intenția de a lua banii cu titlu de mită ci, așa cum rezultă din înregistrări, pentru acoperirea cheltuielilor de procedură; nu a putut pretinde suma de bani pentru îndeplinirea unor atribuții care nu cădeau în sarcina sa, cum greșit s-a reținut (pentru executarea silită a administratorului societății).
S-au mai făcut apoi aprecieri, ce exced cadrului soluționării unei cereri de liberare, respectiv cu privire la nelegalitatea și netemeinicia măsurii arestării dispuse față de el, determinată de o mistificare a realității și o interpretare eronată a probelor dosarului.
În final, au fost invocate motive de ordin personal - inculpatul est tatăl a doi copii minori, iar privarea sa de libertate se răsfrânge și asupra familiei sale; în cauză nu există prejudiciu, inculpatul nu are antecedente penale.
La termenul de azi, s-a depus la dosar o precizare a cererii de liberare provizorie, precizare susținută și oral de apărătorul inculpatului, și care, în esență, se referă la:
- dreptul inculpatului arestat preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, pe tot parcursul procesului penal, conform art.5 alin.5, art.160/1 pr.pen. și art.23 din Constituția României;
- posibilitatea realizării scopului măsurilor preventive și prin liberare provizorie, conform art.136 alin.2 pr.pen.;
- îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege - art.160/2 alin.1,2 pr.pen. pentru acordarea liberării și, totodată, posibilitatea instanței de a impune inculpatului respectarea unor obligații, în cazul admiterii cererii;
- invocarea, din nou, a unor aspecte privind vicii ale urmăririi penale (probațiune administrată în faza extraprocesuală, anterior începerii urmăririi penale - interceptările și înregistrările audio, video și ambientale, aspecte asupra cărora s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.962/2009, în sensul că astfel de acte nu pot fi efectuate decât după începerea urmăririi penale; contestarea procedurii flagrantului, pe motiv că, fiind vorba de o infracțiune cu conținut alternativ, aceasta s-a consumat la data la care se susține că a fost pretinsă suma de bani și, nu la data organizării flagrantului când s-a remis suma de bani, altfel, organul de urmărire penală ar fi reținut forma continuată a infracțiunii, conform art.42 alin.2 pen.;
- luarea în considerare și a practicii judiciare în materie, în sensul existenței unor hotărâri judecătorești ( depuse la dosar), prin care s-au admis cereri de liberare provizorie în cazul comiterii aceleași infracțiuni, dar cu consecințe mai grave, sume de bani cu titlu de mită mai mari decât în această cauză și, chiar după o perioadă scurtă de detenție, de cca. 10-15 zile;
- motive de ordin personal: inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită foarte bună până în prezent, este absolvent al facultății de drept promoția 1997, este membru al Baroului C din 8 ianuarie 1998, nu a fost sancționat niciodată; are doi copii minori, iar una dintre fetițele inculpatului suferă de tulburare de adaptare și necesită consiliere din partea ambilor părinți, aceasta fiind deosebit de atașată față de tatăl său.
Analizând cererea formulată în cauză, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și prin prisma reglementărilor în materie, Curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost arestat la data de 11 noiembrie 2009, prin Încheierea penală nr.2/11.11.2009 a Curții de Apel Cluj, menținută prin Decizia nr.3880/20 nov.2009 a ÎCCJ (urmare a respingerii recursului inculpatului), temeiul arestării fiind cel prev. de art.148 lit.f pr.pen.
S-a reținut în esență, că inculpatul, avocat în cadrul Baroului C și practician în insolvență, în această din urmă calitate, a pretins la data de 05.11.2009 și primit la 10.11.2009 de la denunțătorul, administrator al C, suma de 1000 euro în scopul întocmirii unui raport final în procedura lichidării societății denunțătorului, în așa fel încât, să nu se procedeze ulterior la executarea silită a averii debitoarei.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii - art.160/2 alin.1,2 pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, precum și lipsa condiției negative, anterior arătate, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea. Revine deci instanței, sarcina de a analiza temeinicia unei astfel de cereri, oportunitatea punerii în libertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
În cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1,2 pr.pen. - infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, luare de mită prev. de art.254 alin.1 pen. rap. la art.6 din Legea nr.678/2000, este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani, iar actele dosarului de urmărire penală nu evidențiază date, din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Cu toate că, formal, sunt îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii, la analizarea acesteia și adoptarea unei soluții temeinice, nu pot fi ignorate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, precum și scopul unor astfel de măsuri.
Este adevărat că, în cadrul unei astfel de proceduri, se subânțelege că temeiurile arestării subzistă, privarea de libertate însăși fiind premisa, condiția "sine qua non" a formulării unei cereri de liberare provizorie, altfel, în lipsa temeiurilor arestării, sunt incidente alte instituții - revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă. Se impune însă, a fi avute în vedere și aceste temeiuri, pentru că, subzistența lor, completată de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și insuficiența controlului judiciar asupra inculpatului - conduc la concluzia inoportunității liberării provizorii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat prin jurisprudența sa că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție ( cauza Khudoyorov Rusiei). Pe această linie, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să ordinea publică.
În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces - în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul liberării provizorii sub control judiciar, legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia.
Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni, am arătat anterior că nu există date la dosar, pentru motivele, mai sus expuse.
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene ( prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni, pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp) - instanța apreciază că acesta se regăsește în cauză, pentru următoarele considerente:
S-a apreciat la momentul arestării că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului este unul real, derivând din natura faptei și gravitatea deosebită a acesteia, calitatea specială a inculpatului, rezonanța socială negativă a unei astfel de manifestări infracționale, respectiv, a unei eventuale lipse de reacție a autorităților judiciare relativ la fenomenul corupției.
În cauză, o astfel de tulburare a ordinii publice, cel puțin la acest moment al procedurii derulate împotriva inculpatului - este încă de actualitate, neputându-se susține, că dimensiunile acestei tulburări s-ar fi redus, s-ar fi diminuat, inculpatul fiind arestat doar de 15 zile, din 11 noiembrie 2009, așa încât nu se poate ridica nici problema depășirii unui termen rezonabil de detenție.
Această tulburare este deci, încă evidentă și certă, cauza se află în primele faze ale anchetei, iar presupusa faptă care a putut genera o astfel de reacție publică, este una de corupție, un fenomen infracțional în plină ascensiune în societatea noastră, fenomen la care, aceeași societate așteaptă o reacție promptă și fermă din partea organelor abilitate, cu atât mai mult, cu cât, incriminarea faptei în discuție vizează ocrotirea unor relații sociale deosebit de importante, cele privind normala desfășurare a relațiilor de serviciu, dar și prestigiul unei anumite categorii profesionale - practicienii în insolvență.
Inculpatul, în calitate de lichidator judiciar, chemat, în virtutea atribuțiilor ce-i sunt conferite de legea specială, să asigure derularea corectă, în condiții de strictă legalitate și acuratețe juridică, a procedurilor judiciare relative la insolvență, atribuții ce sunt în strânsă interdependență cu realizarea corectă a actului de justiție, dimpotrivă, se presupune că a acționat în sens contrar, împotriva legii, dar și a deontologiei profesionale.
Așadar, în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene, unul dintre motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate - protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu un puternic impact în rândul comunității, cum este cea din speță - este incident și în cazul de față, motiv care, referindu-se la un interes public real, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, apreciem noi, că are o pondere mai mare față de regula generală a judecării în stare de liberate ( cazul Labila c/Italiei, hotărârea din 6 aprilie 2000).
Așa fiind, o atare tulburare a ordinii publice, prin prisma celor mai sus expuse, apreciem că este de natură a tulbura ea însăși, buna desfășurare urmăririi penale, cel puțin o perioadă de timp, astfel că măsura arestării, luată tocmai în perspectiva asigurării acestui scop - al bunei desfășurări a procesului penal - se impune a fi menținută, liberarea provizorie, chiar condiționată de un anumit control judiciar, nefiind oportună la acest moment.
Este adevărat că, potrivit art.136 pr.pen. scopul măsurilor preventive se poate realiza, fie prin măsuri preventive, fie prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, va opta pentru una din aceste măsuri.
De asemenea, reale fiind, nu sunt de neglijat nici aspectele pozitive evidențiate în circumstanțierea persoanei inculpatului, însă, așa cum am arătat, instanța apreciază că - raportat la necesitatea protejării ordinii publice (prin prisma reacției publice la modul în care autoritățile judiciare răspund unor astfel de manifestări și în contextul escaladării acestui fenomen în societatea românească), motiv care primează ( în opinia noastră) față de celelalte elemente favorabile inculpatului, în scopul asigurării continuării urmăririi penale în bune condiții - controlul judiciar ar fi insuficient, cel puțin la acest moment, atât de apropiat datei arestării și, că deci, nu se justifică încă, punerea inculpatului în libertate.
În privința viciilor urmăririi penale (probațiune administrată în faza extraprocesuală, înainte de începerea urmăririi penale, contestarea procedurii flagrantului, etc.), arătăm că aceste aspecte nu pot fi analizate în acest cadru procesual, au fost avute în vedere cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, constatată a fi legală și temeinică și de către ÎCCJ, cu ocazia soluționării recursului împotriva arestării preventive și, oricum, strict pentru arestarea preventivă, se au în vedere doar indiciile, datele ce conturează presupunerea rezonabilă a comiterii faptei penale și nu probe certe, a căror legalitate să trebuiască a fi analizată.
În consecință, față de toate considerentele, mai sus expuse, cererea în cauză urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în baza art.160/8a alin.6 pr.pen. iar inculpatul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, în temeiul art.192 alin.2 pr.pen.
În baza artr.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.160/8a alin.6 pr.pen. respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul ( fiul lui și, născut la 10.01.1974 în Câmpia, jud. C), aflat în Arestul IPJ
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei, onorariu parțial apărător din oficiu (avoc. ), ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă inculpatul să plătească 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de recurs în 24 ore de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009, ora 14,50.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - --
Red.C/Dact.
4 ex./26 nov.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig
