Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 91/ DOSAR NR-
Ședința publică din 10 februarie 2010
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 5 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales în substituire avocat ales, recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales și recurentul inculpat, în stare de arest preventiv asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța pune în vedere apărătorului ales să menționeze dacă inculpații și își mențin cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales învederează instanței că ambii inculpații înțeleg să formuleze cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apărătorul ales învederează instanței că inculpatul și-a precizat cererea ca fiind cea de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 38514alin. 11Cod procedură penală, raportat la dispozițiile art. 1608aalin. 1 Cod procedură penală, instanța adduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit căreia are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Întrebat fiind, recurentul inculpat, declară că nu dorește să dea declarații.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorii aleși ai inculpaților, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru ambii recurenți inculpați solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de tribunalul specializat și rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apărătorul ales al inculpaților susține că urmărirea penală a fost finalizată, dosarul fiind înregisrat la Tribunalul pentru Minori și familie Brașov având termen de judecată la data de 17 februarie 2010. Din această perspectivă, apreciază că inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu se fac vinovați de faptele reținute prin rechizitoriu.
Consideră că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu mai subzistă. Măsura arestării preventive este cea mai drastică măsură și solicită a se avea în vedere că prin înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților nu ar fi împiedicată buna desfășurare a procesului penal, și mai mult că nu există indicii să inculpații s-ar sustrage judecății.
Inculpații se află arestați de 3 luni de zile, timp în care au conștientizat faptele. De asemenea solicită a se reține situația familială a fiecăruia, că au copii minori în întreținere și că inculpații au interesul de a ajuta la aflarea adevărului.
Apărătorul ales al inculpaților subliniază faptul că din actele dosarului rezultă un dubiu profund ce profită inculpaților. Astfel, la dosar există declarații ale părților vătămate care sunt contrazise de înregistrări. Părțile vătămate au fost racolate și obligate la prostituție. Părțile vătămate au declarat că au avut control asupra lor.
Apărătorul ales conchide apreciind că inculpații lăsați în stare de libertate ar fi în măsură să-și exercite o apărare efectivă pentru a-și dovedi nevinovăția, motiv pentru care solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu obligarea inculpaților la respectarea unor obligații care să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Apărătorul ales pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului și pe de consecință admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales al inculpatului susține că instanța de fond trebuia să se rezume strict la analizarea condițiilor prevăzuite de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, care în opinia sa, respective prima condiție este îndeplinită, pedeapsa închisorii pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu depășesc cuantumul de 18 ani.
Dispozițiile alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încwerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori etc.
Solicită a observa că nu există acele date la dosar din care să rezulte că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau că lăsat în libertate s-ar impune împiedicarea acestuia de săvârși alte infracțiuni.
Consideră că în mod nelegal instanța de fond a apreciat și a antamat fondul cauzei. Inculpatul nu a avut cunoștință de. El a fost contactat telefonic de la Pitești de către pentru aol ua, dar nu cunoștea nimic despre, astfel încât nu există date că ar fi influențat-o sau că ar fi exercitat asupra ei vreo violență sau forțare.
s-a prostituat din inițiativa sa și a convins-o și pe, iar relativ la infracțiunea de asociere în scop infracțional, solicită a se observa că inculpații se cunosc de 15 ani și au păstrat o relație de amiciție. Instanța de fond va audia în mod nemijlocit inculpații și părțile vătămate și va aprecia.
De asemenea, solicită a se reține că inculpatul nu a beneficiat de clemența instanței, de obligații pe care să nu le fi respectat, astfel încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare sub control judiciar pentru a i se da o șansă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca fiind nefondate și susține că încheierea pronunțată de tribunalul specializat este la adăpost de orice critică.
Susține că îmbrățișează întru-totul motivarea instanței de fond care în mod corect a apreciat și a reținut că instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, iar la data de 20 ianuarie 2010, în conformitate cu dispozițiile art. 3001Cod procedură penală instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar de atunci nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea temeiurilor.
Dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală sunt în sensul că măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ori în speța de față, aceste temeiuri nu s-au schimbat.
De asemenea, expozeul CEDO a statuat că măsura arestării preventive nu înfrânge prezumția de nevinovăție.
Totodată, inculpații nu au arătat și nu au dovedit acele garanții morale dacă ar fi lăsați în stare de libertate.
solicitând respingerea recursurilor declarate și menținerea încheierii pronunțate de tribunalul specializat ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură susținând că este nevinovat. În opinia sa, nu există la dosar probe și indicii că prezintă pericol pentru ordinea publică. Se consideră nevinovat. Susține că părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor. De asemenea, afirmă că în momentul în care a
declarat altceva a devenit inculpată din parte vătămată. Subliniază faptul că nu a traficat pe nimeni. Susține că are pe rolul instanțelor mai multe procese de tulburare e posesie și distrugere și nu își poate efectua o apărare efectivă datorită stării sale de arest preventiv.
La Penitenciarul Codlea unde se află nu i se permite nici să-și atingă copilul său.
Solicită a i se respecta drepturile consacrate prin Constituție și de a avea parte de un proces echitabil.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu orice altă măsură și lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu toate obligațiile pe care urmează să le respecte.
a,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr- s-a dispus:
- respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpații și,
- respingerea, ca nefondată, a cererii de liberare provizorie formulată de inculpatul
- respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, fomrulată de cei 3 inculpați.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul specializat a reținut următoarele:
- în privința cererilor de liberare provizorie formulate de inculpații și, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care aceștia sunt acuzați este mai mare de 18 ani închisoare, astfel că nu este îndeplinită cerința obiectivă impusă de art.1602pr.pen.
- temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor 3 inculpați nu s-au schimbat, neintervenind elemente noi care să conducă instanța la a reține ca fondate susținerile acestora,
- chiar dacă, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege, cererea formulată de inculpatul îndeplinește condiția de admisibilitate, aspectele care se desprind din probele administrate până în acest moment al procesului penal și care au constituit fundamentul propunerii de arestare preventivă și al trimiterii în judecată a acestui inculpat, tribunalul specializat a reținut că, lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească influențarea martorilor, a părților vătămate, cât și a celorlalți inculpați, influențând astfel, în sens negativ, desfășurarea procesului penal,
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații care, prin apărătorii aleși, au solicitat casarea încheierii recurate, iar în cadrul rejudecării, admiterea cererilor formulate. Motivele dezvoltate oral se regăsesc în curprinsul practicalei, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi analizate în cuprinsul considerentelor prezentei hotărâri.
În privința cererilor de liberare provizorie formulate de inculpații și, Curtea reține că sunt nefondate criticile aduse de aceștia, situația premisă impusă de această instituție fiind aceea ca, în cazul infracțiunilor intenționate, pedeapsa să nu depășească 18 ani închisoare. Or, în cazul celor doi inculpați, pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 10 și 20 ani închisoare, astfel că,ab initio, cererile acestora nu mai comportă analiză din perspectiva celorlalte critierii, subiective, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate.
În ceea ce privește cererea fomrulată de coinculpatul, în mod corect prima instanță a reținut că elementele de probă ce se desprin din materialul administrat de procuror în prima fază a procesului penal conduc la presupunerea rezonabilă că, lăsat în libertate, acest inculpat ar putea încerca influențarea părților și/sau a martorilor din prezenta cauză. Mai mult decât atât, întrunirea condiției de admisibilitate cu privire la cuantumul pedepsei nu înseamnă că, automat, inculpatul are dreptul de a fi cercetat în libertate sub control judiciar, fiind vorba doar de o vocație, de o posibilitate de a fi liberat provizoriu. Acest lucru, deoarece, fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, trebuie avut în vedere ultimul alineat al art.136 pr.pen. Or, plecând de la acest articol, circumscriindu-l instituției liberării provizorii și raportându-l cazului de arestare avut în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv 148 alin.1 lit.f pr.pen. Curtea reține că soluția primei instanțe este la adăpost de orice critică, circumstanțele reale, dar și cele personale ale inculpatului, conducând la soluția justă de respingere a cererii formulate.
În privința cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, Curtea reține că legalitatea și temeinicia acesteia au făcut obiectul verificării după trimiterea celor 3 inculpați în judecată, de atunci trecând o foarte scurtă perioadă care nu a putut produce schimbări atât de importante sub acest aspect și, mai mult, inculpații nu au produs dovezi în sensul solicitat de textul art.139 pr.pen.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză și va menține ca legală ți temenică hotărârea recurată.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 4 pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
E
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 05.02.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.192 alin.2,4 pr.pen. obligă recurenții-inculpați la plata sumei de 50 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - - - -
Grefier
- -
Red.CE/05.03.2010
tehnoredact.DS/08.03.2010/2 ex.
jud.fond.
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Constantin Epure, Manuela Filip
