Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 949/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.949
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata, împotriva încheierii nr. 200 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpata, asistată de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apărătorul recurentei a depus la dosar concluzii scrise și o copie xerox a unui certificat medical, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei, întrucât, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, deoarece nu există vreun caz de excludere, inculpata fiind la primul conflict cu legea penală, nu există date din care să rezulte necesitatea de aoî mpiedica să săvârșească alte infracțiuni, nu există nici o dovadă că aceasta ar putea să săvârșească altă infracțiune sau că va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori, sau va distruge mijloacele de probă, cu precizarea că textul de lege referitor la liberarea provizorie sub control judiciar nu se referă la natura și gravitatea vreunei infracțiuni, ci privește doar infracțiunile săvârșite din culpă și, în cazul celor intenționate, cele pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; nu s-a indicat nici un element care să justifice existența unui risc că inculpata va obstrucționa justiția, instanța putând lua în considerare posibilitatea unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea inculpatei în fața autorităților, asigurându-se în același timp o reducere la minim a oricărei privări de libertate nejustificată, iar în alte cazuri identice nu s-a dispus măsura arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât încheierea atacată este legală și temeinică, obiectul cererii fiind liberarea provizorie sub control judiciar, iar instanța de fond a apreciat în mod corect că, deși cererea este admisibilă, în raport de dispozițiile alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală, se impune respingerea acesteia, cu precizarea că, în cauză u se discută condițiile arestării preventive.
În replică, avocat, pentru inculpată, precizează că s-a referit la condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, învederează că nu este vinovată și că i s-a înscenat un flagrant pentru a fi scoasă din lume medicală, deoarece un dosar de pensionare ajunge la aceasta în momentul în care este complet, ea îndeplinit o simplă formalitate, iar banii denunțătorului au fost puși la vedere și nu a avut timp să-i restituie, arătând că poate fi judecată în stare de libertate și că nu poate influența martorii din cauză, pentru că nu-i cunoaște.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea nr.200 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Dolja respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata - fiica lui și, născută la 20 august 1953, domiciliată în C,- (arestată în baza încheierii nr.147 din 2 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-), aflată în Arestul IPJ
A fost obligată petenta la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 06 octombrie 2009 fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpata, aflată în Arestul IPJ D, prin apărătorul ales, sub nr-.
Instanța a procedat, în cadrul măsurilor premergătoare la verificarea mențiunilor cuprinse în cererea formulată, inculpata declarând că își însușește cererea formulată de apărător în numele acestuia.
În motivarea cererii inculpata a arătat că s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 15 zile (inclusiv reținerea), prin admiterea recursului promovat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii de propunere arestare preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, respinsă pe fond.
Potrivit art.136 alin.2 s C.P.P.-a precizat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar și s-a apreciat că în speța de față sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1602alin.l Cod pr.penală, pentru liberarea provizorie, în sensul că faptele pentru care este cercetată sunt sancționate cu o pedeapsă de până la 18 ani, iar pe de altă parte nu există probe că odată lăsată în libertate ar zădărnici aflarea adevărului sau ar influența părți sau martori prin prezenta cererea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că faptele pentru care inculpata este cercetată prezintă pericol ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, urmările grave care s-au produs, impactul negativ ce le-a avut asupra opiniei publice, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică.
Astfel, liberarea provizorie este o instituție destinată să concilieze libertatea individuală și protecția socială, impunând un control asupra persoanei liberate prin instituirea unor obligații sau restricții ale libertății.
Deci liberarea provizorie este o măsură preventivă limitativă de drepturi pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte penale periculoase.
Liberarea provizorie are un caracter subiectiv pentru că această măsură se admite după verificarea condițiilor ce privesc persoana învinuitului /inculpatului, dacă se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesara, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana învinuitului/ inculpatului și prin obligațiile ce se impun la liberare.
Procedura soluționării cererii de liberarea provizorie parcurge două etape: verificarea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu și soluționarea cererii.
Observând cererea formulată de către inculpată și dispozițiile art. 1606Cpp, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu.
Trecând la soluționarea cererii, instanța constată că art. 1602alin.l, și 2 Cpp stabilește o condiție pozitivă și una negativă de acordare a liberării provizorii referitoare atât la faptă cât și la persoana inculpatei, care formal sunt îndeplinite.
Cu toate acestea, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, frecvența lor, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatei.
Aceasta, deoarece, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602Cpp nu conferă persoanei arestate un drept ci o vocație, liberarea provizorie fiind facultativă, iar acordarea ei este lăsată la aprecierea judecătorului.
Pentru considerentele sus menționate, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termen legal, inculpata, olicitând admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei, întrucât, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, deoarece nu există vreun caz de excludere, inculpata fiind la primul conflict cu legea penală, nu există date din care să rezulte necesitatea de aoî mpiedica să săvârșească alte infracțiuni, nu există nici o dovadă că aceasta ar putea să săvârșească altă infracțiune sau că va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori, sau va distruge mijloacele de probă, cu precizarea că textul de lege referitor la liberarea provizorie sub control judiciar nu se referă la natura și gravitatea vreunei infracțiuni, ci privește doar infracțiunile săvârșite din culpă și, în cazul celor intenționate, cele pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; nu s-a indicat nici un element care să justifice existența unui risc că inculpata va obstrucționa justiția, instanța putând lua în considerare posibilitatea unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea inculpatei în fața autorităților, asigurându-se în același timp o reducere la minim a oricărei privări de libertate nejustificată, iar în alte cazuri identice nu s-a dispus măsura arestării preventive.
Recursul inculpatei este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care instrumentează instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Astfel, potrivit legii, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală, condiții care se referă la infracțiunile în cazul cărora se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar, cât și situațiile în care o astfel de liberare nu poate fi acordată pentru motivele arătate în textul de lege.
Recurenta - inculpată a fost arestată preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 Cod penal, constând în aceea că aceasta ar fi primit suma de 500 lei de la denunțător, pentru îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
În mod legal prima instanță a constatat că cererea formulată de inculpată este nefondată, deoarece liberarea provizorie are un caracter subiectiv, urmând a se admite numai după verificarea condițiilor care privesc persoana inculpatului, dacă se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopul procesului penal poate fi asigurat prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și prin obligațiile ce se impun cu ocazia liberării provizorii. În cauza de față, prima instanță a apreciat, în raport de natura și gravitatea faptei pentru care inculpata este cercetată, că se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, privarea de libertate a acesteia.
Se apreciază că recursul inculpatei este nefondat, întrucât nu se poate face abstracție, în cazul soluționării unei astfel de cereri având ca obiect liberarea provizorie, de faptul că inculpata a negat constant săvârșirea faptei pentru care a fost arestată preventiv, faptă care, prin modalitatea în care se presupune că a fost săvârșită, conduce la concluzia existenței pericolului concret pentru ordinea publică, iar lăsarea în libertate a inculpatei, fie chiar și sub forma liberării provizorii sub control judiciar, exclude împlinirea dezideratelor impuse de legea penală chemată să ocrotească adevăratele valori ale statului de drept, creându-se un climat de insecuritate socială și de neîncredere a cetățenilor onești în actul de justiție. Mai mult decât atât, o eventuală clemență din partea instanței, manifestată față de inculpată, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial, de care este bănuită inculpata și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.
Este nefondată și susținerea recurentei - inculpate în sensul că instanța de fond, prin respingerea cererii, nu a avut în vedere asigurarea unei reduceri la minim a unei privări de libertate nejustificată, întrucât, în raport de reglementările naționale și internaționale, precizăm că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.
Rezultă așadar că dispunerea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale înscrise în legea procesual penală, iar în cauza de față, pericolul posibilității influențării probelor de către inculpată este actual, cu consecința zădărnicirii aflării adevărului, astfel încât, instanța de recurs nu poate să facă abstracție de existența acestora, așa cum în mod corect a procedat și instanța de fond.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatei este nefondat și va fi respins, potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenta va fi obligată la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii nr. 200 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 9 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
dact. 2 ex./PS () - 12 octombrie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 40 lei, cheltuieli judiciare statului.
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
INSTANȚA DE RECURS
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.78
Ședința din Camera de Consiliu de data de 9 octombrie 2009
Președinte:
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lîngă Curtea de APEL CRAIOVA.
&&&&&
Pe rol, judecarea cererii de abținere formulată de judecătorii - - -, - - și - în dosarul nr-.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul oral al cauzei, în ședință secretă, după care, nemaifiind formulate alte cereri, s-a acordat cuvîntul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de abținere formulată.
Dezbaterile fiind închise,
Asupra cauzei de față;
Prin cererea din data de 9 octombrie 2009, judecătorii - - -, - - și - au declarat că se abțin de la judecarea cauzei înregistrată sub numărul -, existând cazul de incompatibilitate prevăzut de art.48 alin.1 lit. Cod proc.pen. pentru - - -, respectiv art.47 alin.2 și 48 alin.1 lit.a pentru C.P.P. - - și -, decizia în interesul legii nr.22/12 mai 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nefiind incidentă în speță, deoarece se referă numai la prelungirea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile art.48 alin.1 lit.d,C.P.P. în sensul că, nu există nici o împrejurare din care să rezulte că, în această cauză, magistratul, soțul sau vreo rudă apropiată, a acestuia ar fi interesată sub orice formă.
De asemenea, nu sunt incidente nici dispozițiile art.47 alin.2 și Cod Penal 48 alin.1 lit.a,
C.P.P.Potrivit art.47 alin.2 nu C.P.P. mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză, întrucât în soluția pronunțată anterior magistrații nu s-au pronunțat asupra existenței infracțiunii și vinovăției inculpatului.
Prin decizia nr.22 din 12 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că art.48 alin.1 lit.a reglementeazăC.P.P. separația care trebuie să existe între funcția de dispoziție asupra dreptului constituțional fundamental la libertate în cursul urmăririi penale, pe care o exercită judecătorul în faza de urmărire penală, când soluționează propunerea de arestare preventivă și funcția de judecată, pe care nu o mai poate exercita același judecător în faza de judecată.
Ca urmare, instanța apreciază că judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă nu devine incompatibil să soluționeze ulterior o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, formulată în faza de urmărire penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DISPUNE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de abținere formulată de judecătorii - - -, - - și - în dosarul nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 octombrie 2009.
Grefier,
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Constantin
