Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 962
Ședința publică din data de 30 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mărăcineanu Vasile
JUDECĂTOR 2: Stelian Ion
JUDECĂTOR 3: Frățilescu Paul
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G fiul lui și, născut la 23 aprilie 1951, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr- prin care în baza disp. art. 160/8a alin. 6.p Cod Penal s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G și -
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat - G personal și asistat de avocat ales G din Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală, avocat Gal uat legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat G având cuvântul pentru recurentul inculpat - G, precizează că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurentul inculpat - G precizează că recursul declarat de inculpat vizează încheierea din 23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest dosar, este prima cerere de liberare provizorie sub control judiciar pe care a formulat-o în cauză, în calitate de apărător ales pentru recurentul inculpat - G, prin care se urmărește obținerea stării de legalitate privind punerea în libertate a acestuia în considerarea dreptului și a jurisprudenței în materie.
În fața instanței de fond, în cadrul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive din 60 în 60 de zile, arată că s-a limitat la formularea cererilor de punere în libertate prin schimbarea, înlocuirea ori revocarea măsurii arestării preventive luate față de inculpat.
Cu privire la cererea formulată pentru prima dată în fața Curții de APEL PLOIEȘTI de liberare provizorie sub control judiciar, arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, în sensul că limitele de pedeapsă alte infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului nu depășesc 18 ani. Nu există probe din care să rezulte că recurentul inculpat va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori distrugerea mijloacelor de probă.
Singura probă în cauză sunt pretinsele înregistrări ale convorbirilor telefonice care de altfel se află la dosarul cauzei iar recurentul inculpat nu are acces la acestea.
În situații similare de cercetare a altor persoane pentru infracțiuni de corupție, acestea au fost judecate în stare de libertate.
Instanța de fond a reținut în sarcina recurentului inculpat - Gom ultitudine de fapte și acte materiale dar pentru acest inculpat trebuia să se rețină un singur act material, pretinsa faptă de luare de mită pentru a se influența un fapt care de altfel se realizase cu mult timp în urmă.
În cazul recurentului inculpat ne aflăm cel mult în prezența infracțiunii de primire de foloase necuvenite.
În cauză nu poate fi vorba de un grup infracțional organizat, întrucât nu se poate ca un grup infracțional să fie format din mituit și mituitor, această fiind o interpretare forțată.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile de fond pentru a fi admisă.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta nu este dovedit. În cazul admiterii cererii, inculpatul se obligă să respecte dispozițiile date de instanță, reglementate la disp. art. 160/2 alin. 3 Cod proc. penală.
Să se aibă in vedere circumstanțele personale precum și starea de sănătate precară a recurentului inculpat.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 23.12.2009 și pe fond rejudecând cauza să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar și să se dispună punerea în libertate sub control judiciar a recurentului inculpat.
În cazul admiterii cererii solicită să se dispună, printre celelalte constrângeri impuse inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi țara pentru a se permite acestuia să se deplaseze la instanță și la alte organe judiciare, pentru o bună desfășurare a procesului penal, întrucât locuința acestuia este în alt județ.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul - G ca nefondat și menținere a încheierii din 23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat - G nu a fost trimis în judecată numai pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 254 Cod penal rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 dar și pentru infracțiunea continuată de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 1608aCod proc. penală pentru a se dipune liberarea provizorie este necesar ca pe lângă condițiile prevăzute de art. art. 1602Cod proc. penală să fie îndeplinită și o altă condiție, aceea ca cererea formulată să fie și temeinică.
În condițiile în care măsura arestării preventive a fost dispusă în condițiile art. 148 lit. f Cod proc. penală, liberarea provizorie nu poate fi acordată întrucât inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, așa cum a statuat și practica judiciară în materie.
Existența acestui pericol a fost constatată de instanța de fond la data de 11.12.2009 când a menținut măsura arestării preventive. De la aceea dată și până în prezent nu au apărut elemente care să conducă la concluzia că acest pericol a încetat, motivele invocate astăzi în instanță fiind identice cu cele invocate la 11.12.2009 când pentru inculpat au fost formulate concluzii de revocare a arestului preventiv.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Avocat G având cuvântul în replică precizează că în realitate parchetul a formulat concluzii pe fondul cererii și nu pe cererea de recurs.
Cu privire la susținerea reprezentantului parchetului privind încadrarea juridică se arată că nu s-au făcut referiri în susținerea motivelor de recurs la încadrarea juridică ci numai la baza factuală.
Încadrarea juridică nu o face parchetul, o face instanța, ea este provizoriu făcută de către parchet, urmând a fi menținută sau modificată de către instanță în cursul cercetării judecătorești în funcție de probatorii și în principal de baza factuală cu care a fost sesizată.
Se arată că s-a referit la faptul că instanța a fost sesizată cu un singur act material în ce privește pe recurentul inculpat.
Recurentul inculpat - G având ultimul cuvânt arată că a purtat convorbiri telefonice cu multe persoane din cadrul fotbalului românesc, dar în cauză situația inculpatului l-a făcut și pe el să fie parte în acest dosar. Oricare președinte de club ar fi fost în locul lui, probabil că tot aceleași lucru s-ar fi întâmplat.
În cauză nu s-a realizat un flagrant pentru a se dovedi infracțiunea de luare de mită ce i se impută.
Precizează că este arestat de la data de 13 aprilie 2009, solicitând admiterea recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 23.12.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Penală, în dosarul nr-, în baza art. 160/8a alin.6 pr.penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, fiul lui și, ns. la data de 14.08.1967, în com., județul A, cu ultimul domiciliu în mun. Pitești,- și G, fiul lui și, ns.la 23.04.1951, în com., județul P, cu ultimul domiciliu în mun. Rm.V, str. - -, -.10,.A,.4, județul V, în prezent deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul
Inculpații au fost obligați la câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul G, a susținut prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar că în prezent nu se mai justifică menținerea stării de arest, deoarece prin aceasta s-ar conduce la intrarea în insolvență a societății comerciale la care este acționar, situație care ar avea repercusiuni directe asupra angajaților societăților respective, în prezent firma sa mai având 1500 de angajați.
La rândul său, inculpatul G - și-a motivat cererea formulată în același sens, că din actele aflate la dosar nu rezultă probe că prin judecarea sa în stare de libertate ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, neexistând indicii că într-o atare situație s-ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, fiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 160/2 pr.penală.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că menținerea unei persoane în stare de arest, trebuie să aibă la bază existența unor motive pertinente care să justifice menținerea detenției.
În acest sens, s-a invocat practica judiciară a, care a statutat că necesitatea ocrotirii ordinii publice poate fi invocată exclusiv în situația în care autoritățile naționale prezintă dovezi concrete și certe că punerea în libertate a inculpatului ar perturba imediat ordinea publică.
Ori, în cererea sa inculpatul G -, arată că nu mai există motive pentru care ar mai putea fi cercetat în continuare în stare de arest, stare care nu se mai poate prelungi dincolo de limitele rezonabile așa cum se menționează și în jurisprudența
Instanța de fond după examinarea cererilor formulate a constatat că acestea sunt neîntemeiate și că se impune respingerea acestora având în vedere natura și gravitatea faptelor imputate inculpaților, caracterul organizat al acestora, numărul mare al participanților la săvârșirea infracțiunilor, toate acestea constituind indicii referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpații respectivi.
Din motivarea încheierii instanța de fond referitoare la cererea inculpatului G - se precizează că, susținerile acestuia în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, nu pot fi avute în vedere la acest moment deoarece toate probatoriile urmează a fi administrate pe parcursul judecății unde inculpatul are posibilitatea de a demonstra netemeinicia acuzațiilor aduse.
Se desprinde faptul că nu se justifică admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților, avându-se în vedere rezonanța socială a faptelor, în sensul că acestea reprezintă un criteriu avut în vedere chiar de către contenciosul european iar la acest moment nu s-a diminuat această rezonanță socială în condițiile în care nu a fost începută cercetarea judecătorească și niciunul dintre inculpați nu au fost audiați în fața instanței și ca atare, se impune respingerea acestora ca neîntemeiate.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul - G, care prin apărător ales a susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Se arată că, în dosar este prima cerere de liberare provizorie sub control judiciar pe care a formulat-o și prin care se urmărește obținerea unei stări de legalitate privind punerea în libertate a inculpatului în considerarea dreptului și a jurisprudenței în materie.
Se susține în esență că, cererea formulată pentru prima dată în fața curții, de liberare provizorie sub control judiciar, întrunește toate condițiile de admisibilitate în principiu, în sensul că, limitele de pedeapsă ale infracțiunilor reținute în sarcina acestuia nu depășesc 18 ani.
Nu există probe din care să rezulte că recurentul - inculpat - G, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori distrugerea mijloacelor de probă.
Singura probă în cauză pe care se bazează învinuirea sunt pretinsele înregistrări ale convorbirilor telefonice care se află la dosarul cauzei, iar recurentul - inculpat - G nu are acces la acestea.
În situații similare, când inculpații au fost cercetați pentru infracțiuni similare, aceștia au fost judecați în stare de libertate.
Se solicită să se aibă în vedere că în cauză nu este dovedit pericolul concret pentru ordinea publică invocat de instanța de fond și totodată să se aibă în vedere circumstanțele personale precum și starea de sănătate precară a inculpatului.
Ca atare, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Prahova din 23.12.2009 și pe fond, rejudecând cauza, să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului.
Curtea, verificând încheierea atacată, în raport de criticile invocate și a disp. art. 385/6 al.3 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpatul - G este nefondat.
Pe rolul Tribunalului Prahova se află în faza de cercetare judecătorească cauza penală ce face obiectul dosarului nr- prin care sunt trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești -cauză strămutată la instanța respectivă și în care au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați pentru infracțiuni de corupție, inculpatul - G, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254, rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 al.2 și pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În opinia Curții respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - G apare ca o soluție legală și temeinică, din toate punctele de vedere.
În mod corect s-a apreciat că faptele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată inculpatul - G prezintă un înalt grad de pericol social, temeiul arestării l-a constituit disp. art. 148 lit.f pr.penală, în sensul că respectivele infracțiuni sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este arestat preventiv de aproximativ 8 luni iar durata care în raport de natura faptelor săvârșite, caracterul organizat al acestora, numărul mare al participanților la comiterea infracțiunilor, fenomenul social creat, dar și jurisprudența în materie, nu poate fi considerată în momentul de față ca având un caracter nerezonabil așa cum s-a reținut în apărarea inculpatului.
Într-adevăr, chiar dacă formal sunt întrunite disp. art. 160/2 al.1 pr.penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză a fost respinsă în mod legal de instanța de fond deoarece este neîntemeiată întrucât prin lăsarea acestuia în libertate s-ar crea temerea că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți.
Pe de altă parte, nu este oportună revocarea măsurii preventive a inculpatului - G deoarece până în prezent, la prima instanță, inculpatul nu a fost audiat și ca atare se impune continuarea judecății acestuia în stare de arest preventiv.
Concluzionând, Curtea constată că recursul declarat de inculpatul - G se privește ca fiind nefondat, urmând a fi respins în consecință, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1951 în comuna, județul P, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii din 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./4.01.2010
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Mărăcineanu VasileJudecători:Mărăcineanu Vasile, Stelian Ion, Frățilescu Paul
