Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 963/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 963

Ședința publică din data de 30 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Mărăcineanu Vasile

JUDECĂTOR 2: Stelian Ion

JUDECĂTOR 3: Frățilescu Paul

GREFIER -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui G și, născut la data de 28 decembrie 1971 și fiul lui și, născut la data de 04 februarie 1954, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din 24 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza art. 160/8a alin. 6 Cod proc. penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.

Prin aceeași încheiere, în baza art. 139 alin. 2 Cod proc. penală rap.la art. 1451Cod proc. penală s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 28.12.1971 în municipiul B, aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați și aflați în stare de arest, personal și asistați de apărător desemnat din oficiu, potrivit împuternicirii avocațiale nr.7431/2009 emisă de Baroul Prahova.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală, avocat a luat legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest preventiv.

Curtea, aduce la cunoștința recurentului inculpat faptul că recursul declarat de acesta vizează încheierea din 24 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar la data de 29 decembrie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa soluționat același recurs declarat de același inculpat împotriva aceleași încheieri din 24.12.2009.

Apărătorul ales al recurentului inculpat având cuvântul, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că într-adevăr la 29.12.2009 recursul declarat împotriva încheierii din 24.12.2009 a fost soluționat de Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Față de această situație arată că recurentul inculpat înțelege să își retragă recursul declarat împotriva încheierii din 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, solicitând să se ia act de retragere.

Recurentul inculpat având cuvântul precizează că își retrage recursul declarat împotriva încheierii din 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul față de susținerile apărătorului ales al recurentului inculpat, solicită instanței să ia act de retragerea cererii de recurs formulată de acesta împotriva încheierii din 24.12.2009.

Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și, precizează că aceștia nu au alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.

Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și arată că față de retragerea cererii de recurs formulată de recurentul inculpat, înțelege să susțină motivele de recurs privind pe recurentul inculpat.

Cu privire la recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive se arată că încheierea atacată este netemeinică și nelegală.

Precizează că în prezentul dosarul sunt mai mulți coinculpați, o parte fiind arestați iar alții fiind judecați în stare de libertate și pentru a fi respectat principiul egalității de tratament și acest recurent inculpat ar putea fi judecat în stare de libertate. Se arată că recurentul inculpat este arestat de peste un an de zile, arestarea preventivă depășind o perioadă rezonabilă.

În cazul pronunțării unei atari soluții recurentul inculpat va respecta obligațiile impuse de instanța de judecată.

Recurentul inculpat a recunoscut că a închiriat spațiul destinat tipografiei, el nefiind de profesie tipograf și necunoscând activitățile desfășurate de ceilalți coinculpați în spațiul închiriat.

Acesta are doi copii minori în întreținere iar până la momentul arestării sale era singurul întreținător al familiei. Nu este recidivist, nu are nici măcar o amendă penală.

Se solicită admiterea recursului declarat de recurentul inculpat, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova la 24.12.2009 și pe fond admiterea cererii formulate de inculpat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că recurentul inculpat este cercetat pentru o multitudine de infracțiuni printre care cele prevăzute de art. 7 al. 2 din Legea nr. 241/2005, Legea nr. 571/2003, Legea nr. 11/1991, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 297 Cod penal.

În cauză sunt judecați 17 inculpați, prejudiciul creat este mare iar recurentul inculpat face parte dintr-un grup infracțional organizat.

Concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul inculpat ca nefondat, menținere a încheierii din 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că nu este de meserie tipograf ci este măcelar, a închiriat spațiul întrucât nu cunoștea meseria de tipograf și avea câteva mașini de tipografie dar nu poate arăta decât faptul că în acel spațiu se fabricau timbre. Nu cunoștea dacă acele timbre erau sau nu false.

de tipografie au fost cumpărate de numitul care în spațiul închiriat fabrica timbrele. Ulterior, acesta a fost arestat dar într-un alt dosar.

Mai arată recurentul inculpat că este arestat de un an și patru luni, în cauză au fost audiați toți coinculpații și nu cunoaște ce activități infracționale desfășurau ceilalți coinculpați.

Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea de ședință din data de 24 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza art.160/ 8a alin.6 cod pr.penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 04.02.1954, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată, iar în baza art.139 alin.2 Cod proc. penală rap.la art.1451Cod proc.penală s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 28.12.1971 în mun.B, aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată.

Au fost obligați: inculpatul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu ce s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că rin p. rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților și, după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

- pentru săvârșirea infracțiunilor de:- tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp;

Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.

S-a mai reținut că, prin încheierea de ședința din data de 23.07.2009, tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpați si a dispus menținerea arestării preventive a acestora.

Ulterior, prin decizia nr 788/ 05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, s-a casat în parte în latură penală încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 03.11.2009, s-au înlăturat dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, în ceea ce îi privește pe inculpatii, G,.În baza art 300/2 Cpp rap la art 160/b al 2 și al 3 Cpp s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură, pentru toți inculpații arestați în prezenta cauză.

S-a mai constatat că potrivit art.1602alin.1 p liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și că în alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

A reținut tribunalul că, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar reprezintă o posibilitate acordată inculpatului aflat în stare de deținere și nu o obligație a instanței de judecată.

Pentru motivele sus menționate, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de săvârșire a faptelor și gravitatea acestora, tribunalul a apreciat că lăsat în libertate inculpatul ar putea influența cursul procesului penal întrucât până la acest moment nu au fost luate declarații tuturor inculpaților cercetați în prezenta cauză, nu a fost reaudiat nici unul dintre martori, existând în acest sens posibilitatea denaturării adevărului.

Chiar dacă majoritatea inculpaților au avut anterior luării măsurii arestării preventive împotriva lor un comportament corespunzător în societate, neavând antecedente penale și au avut o poziție procesuală sinceră in cursul urmării penale, menținută parțial sau integral și în fața instanței de judecată s-a apreciat că nu este oportună judecarea inculpatului, în stare de libertate.

De asemenea s-a mai reținut că la termenul de judecată din data de 10.12.2009 tribunalul a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților arestați în prezenta cauză, ulterior Curtea de APEL PLOIEȘTI respingând recursurile formulate de inculpați, considerând că este necesară menținerea stării de arest la acest moment procesual.

Ținând seama și de complexitatea cauzei și de limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile legale ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest precum și în raport de stadiul cercetării judecătorești, instanța a apreciat că există temeiuri în continuare care duc la concluzia că este necesară cercetarea inculpatului în stare de arest, în scopul desfășurării în continuare în bune condiții a procesului penal.

Având în vedere că de la acel termen de judecată și până la momentul soluționării cererii nu au intervenit elemente noi, nefiind administrate alte probe, care să poată conducă la o altă soluție, tribunalul în baza art.160/ 8a alin.6 cod pr.penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, tribunalul a reținut că astfel de cereri au fost formulate atât de inculpatul, cât și de ceilalți inculpați arestați în prezenta cauză, cereri care au fost respinse de instanța de fond, soluție menținută de instanța de control judiciar într-un context procesual similar.

În același sens, la data de 10.12.2009, s- constatat de către instanța de fond legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, și s-a dispus menținerea acestei măsuri, atât față de inculpatul cât și față de toți ceilalți inculpați arestați.

Soluția a fost menținută ulterior și de instanța ierarhic superioară,întrucât de la această dată și până în prezent nu au fost efectuate alte acte procesuale în prezenta cauză.

Conform disp.art.139 alin.2 Cod proc.penală măsura preventivă luată poate fi înlocuită cu altă măsură în condițiile în care a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia însă, în cauza dedusă judecății, s-a constatat că există temeiuri care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul.

În altă ordine de idei,s-a mai reținut că trebuie avute în vedere atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și rezonanța socială deosebită a acestor fapte pentru care acesta a fost trimis în judecată, de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate. Pericolul social deosebit de ridicat, derivă atât din modalitatea de comitere a faptelor și nu în ultimul rând chiar din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.

În raport de aceste considerente tribunalul, în baza art.139 alin.2 Cod proc. penală rap.la art.1451Cod proc.penală a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și au solicitat în esență admiterea recursurilor, casarea încheierii și judecarea acestora în stare de libertate.

Prezent în instanță recurentul inculpat, personal a susținut că încheierea din 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive este netemeinică și nelegală, întrucât în cauză sunt mai mulți coinculpați, o parte fiind arestați iar alții fiind judecați în stare de libertate și pentru a fi respectat principiul egalității de tratament consideră că ar putea fi judecat în stare de libertate. A mai susținut că este arestat de peste un an de zile, arestarea preventivă depășind o perioadă rezonabilă și că în cazul pronunțării unei atari soluții va respecta obligațiile impuse de instanța de judecată.

Recurentul inculpat a recunoscut că a închiriat spațiul destinat tipografiei, el nefiind de profesie tipograf și necunoscând activitățile desfășurate de ceilalți coinculpați în spațiul închiriat.

În același timp a arătat că într-adevăr, pentru o perioadă scurtă, în spațiul destinat tipografiei au fost confecționate timbre de către muncitori. precizat că are doi copii minori în întreținere iar până la momentul arestării sale era singurul întreținător al familiei, că nu este recidivist și nu are nici măcar o amendă penală.

În final a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova la 24.12.2009 și pe fond admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Recurentul inculpat a susținut că la data de 29.12.2009 a fost soluționat de Curtea de APEL PLOIEȘTI dosarul nr- având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din 24.12.2009 și față de această situație înțelege să își retragă recursul declarat împotriva încheierii din 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, solicitând să se ia act de retragere.

Curtea, față de această manifestare de voință a recurentului-inculpat, exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, constatând că prin decizia penală nr.961/29.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- s-a respins ca nefondat recursul declarat de acesta, împotriva încheierii de ședință din 24.12.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, urmează ca în temeiul disp. art.385/4 alin.2 rap. la art.369 pr.penală să ia act de retragerea recursului.

Curtea examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385/6 al. 3 C.P.P. constată că recursul inculpatului este nefondat, iar în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, urmează să se ia act de retragere așa cum se va arăta în continuare:

Inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, aceștia desfășurându-și activitatea pe o perioadă mare de timp, săvârșind infracțiunile în formă continuată.

La aprecierea pericolului pe care-l poate crea punerea în libertate a inculpatului trebuie avute în vedere și celelalte criterii prevăzute de art. 136.C.P.P. acceptate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în afara celor personale.

Așa cum a constatat și instanța de fond, complexitatea sporită a cauzei, dar și elementele ce țin de desfășurarea în bune condiții a cercetării judecătorești, dat fiind multitudinea probelor pe care instanța trebuie să le administreze, sunt aspecte primordiale în aprecierea satisfacerii condițiilor prevăzute de art. 136 al.2 privitoare C.P.P. la buna desfășurare a procesului penal prin liberarea provizorie recurenților.

În aprecierea acestui aspect se au în vedere, în primul rând, modul și împrejurările în care se reține că s-ar fi comis infracțiunile deduse judecății, modalitatea de desfășurare a activității pretins infracționale, care a fost una organizată, inculpații având roluri și contribuții bine determinate, unii ocupându-se de producerea țigaretelor contrafăcute în mai multe locații clandestine.

socială deosebită a acestor fapte de natură penală precum și natura și gravitatea acestora creează pericol pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, fiind de natură să creeze o tulburare socială și să afecteze negativ sentimentul de siguranță al cetățenilor în legătură cu aplicarea fermă a legii penale.

Inculpații sunt deduși judecății pentru comiterea unui concurs infracțional, compus, în ce privește pe fiecare dintre ei, din mai multe infracțiuni prevăzute în principal de legi speciale, însă pentru unele dintre acestea limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt suficient de ridicate pentru a se putea aprecia în legătură cu gravitatea infracțiunii. De asemenea, participația infracțională reținută prin actul de sesizare este considerabilă, atâta vreme cât, pe lângă recurenții inculpați aflați în stare de arest, au fost trimiși în judecată, în calitate de inculpați și alți participanți la săvârșirea acelorași fapte, în stare de libertate, participația penală fiind una complexă câtă vreme s-a reținut în sarcina acestora și comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, deci constituire unui grup infracțional profilat pe desfășurarea de acte ilicite.

Sub acest aspect, tot jurisprudența Curții Europene a statuat că gravitatea pedepselor la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi considerată în mod legitim ca fiind de natură a-l incita să fugă, astfel încât privarea de libertate poate fi apreciată ca necesară și în raport de acest element.

În altă ordine de idei, însăși jurisprudența Curții Europene a evidențiat că, în cauzele de o complexitate considerabilă, dat fiind numărul de acuzați, volumul probelor ce se impun a fi administrate, dar și faptul că ședințele de judecată s-au desfășurat la intervale regulate și scurte, este admisibilă o durată a arestării preventive mai îndelungată, fără ca prin aceasta să se constate o încălcare a dispozițiilor Convenției ( a se vedea spre exemplu cauza Bak contra Poloniei - hotărârea din 16 ianuarie 2007, în cadrul căreia s-a pus în discuție o perioadă a arestării preventive mult mai lungă decât cea aplicabilă în cazul recurenților de față).

De asemenea, în aprecierea netemeiniciei cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive s-a avut în vedere, în mod corect și împrejurarea că prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională desfășurată are o valoare considerabilă, decurgând din aceea că inculpații au achiziționat și procesat circa 30 tone de tutun.

În raport de stadiul actual al desfășurării cercetării judecătorești, ținând cont de faptul că nu au fost administrate încă mijloace de probă în raport de care s-ar putea reține o eventuală acțiune de zădărnicire a aflării adevărului din partea recurenților, Curtea constată, în raport și de argumentele expuse mai sus că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar situațiile socio-familiale invocate de acesta nu pot constitui un temei exclusiv al aprecierii ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, la adăpost de orice încercări de zădărnicire a aflării adevărului, ori de influențare a cursului procesului penal.

În consecință, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385/15 pct.1 lit. b

C.P.P.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul, Curtea urmează să ia act de retragerea recursului, față de împrejurarea că același recurs declarat împotriva Încheierii de ședință din 24 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost respins ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la 28 decembrie 1971 în municipiul B, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii din 24 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția penală în dosarul nr-.

Ia act că inculpatul fiul lui și, născut la 04 februarie 1954, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D și-a retras recursul declarat împotriva aceleași încheieri.

Obligă inculpații la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorarii pentru apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul către Baroul d e Avocați

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 decembrie 2009.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Red. IS/MM

6 ex./30.12.2009

Dosar fond nr- Trib.

Judec. fond

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Președinte:Mărăcineanu Vasile
Judecători:Mărăcineanu Vasile, Stelian Ion, Frățilescu Paul

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 963/2009. Curtea de Apel Ploiesti