Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 97/2009
Ședința publică de la 16 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 53 din 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent în stare de arest din Arestul IPJ Sibiu, asistat de avocat - apărător ales.
S-a prezentat și av. Carla desemnată cu delegație din oficiu pentru inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocata desemnată din oficiu solicită a se constata că i-a încetat mandatul și aplicarea dispozițiilor privind plata parțială a onorariului.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, admiterea cererii privind liberarea provizorie a acestuia sub control judiciar și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Critică încheierea tribunalului pentru faptul că respingerea cererii a fost motivată raportat la faptele celorlalți coinculpați, răspunderea penală fiind personală ea neputând fi analizată prin prisma infracțiunilor comise de alți inculpați.
Susține că raportat la împrejurarea că faptele inculpatului se referă la un singur incident și aceste fapte (amenințare și violare de domiciliu) nu intră în compunerea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, nu se justifică menținerea lui în stare de arest.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică neexistând date din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici că există riscul influențării și intimidării martorilor sau chiar distrugerea mijloacelor materiale de probă care ar putea fi identificate ulterior.
Conduita inculpatului reflectată de caracterizarea depusă la dosar, lipsa antecedentelor penale, precum și lipsa probelor din care să rezulte cu certitudine că acesta face parte dintr-un grup organizat și că desfășoară activități infracționale, sunt împrejurări care argumentează motivele cererii.
Cererea este dovedită, legală și îndeplinește toate condițiile de admisibilitate.
Pentru egalitate de tratament, pentru situația personală, pentru conduita inculpatului atât înainte cât și după începerea urmăririi penale, fiind îndeplinite cerințele textului de lege, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință a cererii, o astfel de cerere fiind admisă pentru alte două persoane, cercetate pentru fapte mult mai grave.
Învederează instanței că în cauză s-au extins cercetările și pentru alte fapte, fără a fi înștiințați inculpații despre noua încadrare juridică.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, în mod corect instanța de fond stabilind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 160/2 alin.2 Cod pr. penală.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că nu intenționează să se sustragă urmăririi penale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 53/13,07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 160/8 alin.3 Cod pr. penală, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, actualmente deținut în Arestul IPJ Sibiu.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin.2 Cod pr. penală.
În argumentarea soluției adoptate, Tribunalul Albaa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin încheierea nr.16/2009 a Tribunalului Albas -a dispus arestarea unui număr de 16 inculpați, printre care și inculpatul, cercetați de DIICOT Serviciul Teritorial Alba pentru comiterea unor infracțiuni foarte grave.
S-a reținut existența unor indicii temeinice în sensul că în perioada 2007-2009 inculpații au acționat ca și grupare de crimă organizată având ca scop obținerea ilicită de mai multe beneficii materiale, scop în care au comis o serie de fapte antisociale cu violență sau bazate pe amenințare cu violență, creând un puternic sentiment de teamă și chiar teroare, atât în rândul victimelor, cât și față de toate persoanele care ajungeau sub o formă sau alta să asiste la scene de o violență extremă caracterizate uneori chiar prin cruzime.
În cuprinsul încheierii de arestare au fost prezentate în concret temeiurile care au determinat această măsură.
S-a reținut comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup organizat prev.de art.7 din Legea 39/2003, șantaj, prev.de art.194 alin.1, vătămare corporală, prev.de art.181 Cod penal, violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, lipsire de libertate, prev.de art.189 alin.1, 2 și 5 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri, prev.de art.321 Cod penal și tâlhărie prev.de art.211 al.in.1, 2 lit.b și c și alin.3 Cod penal.
S-au reținut si alte infracțiuni mai puțin grave, pedepsite de lege cu o pedeapsă mai mică de 4 ani.
S-a reținut că membrii grupării au comis în mod organizat și coordonat acte grave de violență, șantaj, lipsire de libertate, violare de domiciliu etc. care sunt convergente din punct de vedere al scopului și denotă existența unei structuri de comandă. Au fost descrise în concret faptele reținute împotriva unor victime cu scopul de a obține supremația în lumea interlopă, pedepsirea rivalilor și concurenților și de pe o poziție dominanță, obținerea în mod ilicit de mari beneficii materiale.
Cu privire la inculpatul, în sarcina acestuia s-au reținut indicii temeinice de vinovăție cu privire la participarea ca autor la o faptă a grupării de violare de domiciliu în forma agravată, prev.de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, ocazie cu care partea vătămată a fost amenințat.
Fiind comisă de o grupare organizată, condusă de inculpatul, fapta de pătrundere în locuința unei părți vătămate pe bază de amenințări prezintă o gravitate suficientă care să justifice măsura arestării față de autori, prin ea însăși. Este fără relevanță că această infracțiune, nu este, în sensul legii, o infracțiune scop a unei grupări de crimă organizată, câtă vreme gruparea există ca atare și a comis o serie de alte infracțiuni grave.
Există declarații de martori care atestă prezența constantă a inculpatului în anturajul inculpatului, cunoscut ca având o poziție dominantă în cadrul grupării.
Faptele reținute în sarcina inculpatului nu pot fi privite în mod izolat, ci în contextul activității întregii grupări, a tuturor faptelor grave comise de aceasta. Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat. Potențialul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este deosebit de ridicat, iar impactul social este deosebit (în acest sens facem trimitere la conținutul convorbirilor telefonice, urmare a apelurilor făcute la 112 de cetățenii îngroziți de acțiunile violente ale grupului).
Este irelevant că unii membri nu au participat la anumite acte infracționale, este evident că nu toți membrii unei grupări organizate pot participa la toate acțiunile acesteia. la o grupare a unei persoane, creează o stare de pericol în ce-o privește în raport de toată activitatea grupării.
Față de aspectele reținute cererea este neîntemeiată în sensul art.160 ind.8a alin. 6 Cpp.
De asemenea este de observat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată în raport de temeiurile de arestare reținute, prev.de art.148 lit.b și c Cpp și de disp.art.160/2 alin.2 Cpp.
Temeiurile reținute prin încheierea de arestare nu s-au modificat, ele subzistă ca atare în continuare.
Este irelevant că nu inculpatul personal sau apropiați ai acestuia ar fi încercat să determine părțile vătămate să se împace sau să-și schimbe declarațiile prin amenințări sau agresiuni, câtă vreme există date că alți inculpați au încercat acest lucru. Starea de vulnerabilitate a victimelor trebuie analizată în raport de toți membrii grupării, altminteri aceștia ar fi expuși unor situații de presiune și pericol.
În fine, instanța a mai reținut și un aspect de ordin formal invocat de procuror, respectiv că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu conține mențiunea cunoașterii de către inculpat a dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, mențiune prevăzută în mod imperativ ca obligatorie de dispozițiile art.160/6 alin.2 Cpp.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal impus de art. 160/9 inculpatul C.P.P., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- tribunalul și-a argumentat soluția de respingere a cererii pe acuzațiile aduse celorlalți inculpați, fără a se referi în mod expres și explicit la motivele concrete care ar califica cererea ca nefondată
- în cauză nu există temeiuri care să conducă la concluzia suprimării unor probe, a influențării unor martori și a împiedicării administrării justiției
- în cauză este încălcat principiul egalității de tratament juridic față de alți doi inculpați, autoritățile adoptând soluții care au generat lăsarea lor în libertate
- autoritățile dau dovadă de pasivitate nefăcând până în acest moment nici un act relevant care să fie adus la cunoștința inculpatului și care să vizeze situația sa în această procedură
- există date că DIICOT ar fi extins urmărirea penală și pentru alte fapte, fără însă a i se aduce la cunoștință noua încadrare
- condițiile imperative ale textului de lege prevăzut de art. 160/2 (1) și (2) Cod pr. penală.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 (3) Cod pr. penală, Curtea constată următoarele:
1. Fără a nega intervenirea condițiilor pozitive de admisibilitate a cererii (art. 160/2 alin.1 C.P.P.) Curtea apreciază că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să justifice admiterea ei, prin prisma dispozițiilor art. 160/2 (2)
C.P.P.2. Vizând critica adusă considerentelor încheierii, Curtea arată că așa cum corect a apreciat tribunalul, situația inculpatului nu poate fi privită în mod izolat, iar în cauză nu se impune o disociere totală față de baza factuală conturată în ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați.
3. Chiar dacă s-ar accepta că, în lipsa existenței vreunei infracțiuni scop, încadrarea juridică în ce-l privește pe inculpat ar suferi ulterior o modificare sub aspectul art. 7 din 39/2002, Curtea va analiza temeinicia unei atari cereri prin prisma acuzațiilor aduse inculpatului vizând infracțiunile de violare de domiciliu în forma calificată și amenințare.
4. Curtea arată că tratarea în mod global a circumstanțelor cauzei prin raportare la acuzațiile aduse celorlalți inculpați este imperios necesară în vederea formării unei convingeri obiective asupra existenței motivelor pertinente și suficiente care justifică detenția provizorie a inculpatului.
5. Curtea subliniază că în cauză există date concrete care atestă legătura strânsă a inculpatului cu grupul organizat, sens în care au fost formulate și acuzațiile de violare de domiciliu și amenințare, la care presupune că recurentul a participat împreună cu ceilalți membri ai grupului.
6. Curtea consideră că plasarea în detenție a inculpatului în cauza de față, este justificată, cel puțin în acest moment, la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă, care necesită cercetări delicate și multiple.
În acest sens, Curtea apreciază că raportat la complexitatea deosebită a cauzei, la procesului, la gravitatea acuzațiilor care se aduc inculpatului, acuzații față de care există indicii puternice de vinovăție, menținerea inculpatului în detenție este justificată.
7. Chiar dacă, așa cum susține inculpatul prin apărătorul său ales, nu există date certe vizând încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea consideră totuși că în cauză operează o prezumție destul de puternică în sensul existenței unui risc cum că inculpatul va încerca să suprime dovezi, să influențeze martori, risc ce se impune a fi acceptat de către instanțe ca bază a detenției pentru stadiile inițiale ale acesteia, el nefiind în măsură să justifice o îndelungată detenție (Krawczak vs. Polonia, 2005)
8. Curtea relevă, așa cum s-a exprimat mai sus, și răspunzând criticii aduse de către inculpat în ce privește pasivitatea autorităților, că termenul rezonabil este indisolubil legat de complexitatea cauzei, numărul persoanelor cercetate, numărul și natura acuzațiilor aduse, comportamentului inculpaților, etc.
În acest sens apărarea inculpatului în sensul că nu s-ar fi efectuat față de el nici un act de urmărire după o perioadă de timp considerabilă de 30 de zile nu este întemeiată, prin prisma aspectelor expuse mai sus, în cauză procedurile fiind la început, moment la care autoritățile se concentrează asupra efectuării verificărilor cerute de circumstanțele cauzei.
9. Într-o altă ordine de idei, Curtea reține că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile aduse în discuție și care fac obiectul acuzațiilor (art. 192 al. 1,2 Cod penal, art. 193 Cod penal), modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise (descinderea în forță la domiciliul privat în care se afla un minor) pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie cel puțin pentru un anume timp.
10. Curtea consideră că datorită rezonanței sociale accentuate a faptelor comise, a creării unui puternic simțământ de teamă în rândul colectivității - imprimat de numărul persoanelor implicate în diverse acțiuni cu caracter antisocial și a urmărilor concrete produse, prin lăsarea în libertate a inculpatului ordinea publică ar rămâne realmente amenințată.
11. Curtea arată că în cauză există, la acest moment motive pertinente și suficiente ce legitimează o detenție provizorie, iar aspectele de ordin personal invocate în apărare nu pot constitui un temei destul de puternic încât să justifice admiterea cererii.
12. Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare potrivit art. 192 alin.2
C.P.P.Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.53 din 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.LS/20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
