Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 984/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1535/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 984
Ședința publică din 06 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de PROCUROR.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul împotriva încheierii nr.84/24.06.2006 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 430/06.07.2009, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpatului solicită a se încuviința depunerea unui înscris la dosarul cauzei, respectiv certificatul de naștere seria - nr. - al numitului, fiul inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii solicitate și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisul ca fiind concludent și util cauzei de față, îl admite, urmând a se atașa la dosar (fila 19).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.pr.pen. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii nr.84/24.06.2006 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În opinia apărării orice restrângere care este adusă exercitării unui drept fundamental trebuie să corespundă unui scop legitim, să fie necesară și motivată corespunzător. Însă, instanța de fond a făcut referire în încheierea pronunțată la gradul de pericol social al infracțiunii, la valoarea prejudiciului, la întinderea în timp a faptelor comise de către inculpat, motive care nu se bazează pe dispozițiile legale ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Apărarea susține că, potrivit disp. art. 136 alin. 2.pr.pen. scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorii sub control judiciar.
Susține că la dosarul cauzei nu există date sau indicii din care să rezulte că o dată pus în stare de libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică or ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martori sau ar săvârși o nouă infracțiune.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, recunoscându-și faptele de care este acuzat și are un copil minor în întreținere.
Susține că prejudiciul cert și real stabilit până la acest moment este în valoare de 41.000 euro, și nu 900.000 euro astfel cum a susținut Parchetul, această sumă reprezentând un calcul matematic bazat pe extragerile efectuate de la bănci de mai mulți învinuiți sau inculpați în această cauză, neexistând nicio dovadă că această sumă provine din săvârșirea unor infracțiuni.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că întrunirea formală a condițiilor prev. de art. 160balin. 1 și 2.pr.pen. nu înseamnă și admiterea cererii pe fond, instanța poate acorda liberarea provizorie urmând a analiza fiecare caz în parte.
În acest sens solicită a se observa că instanța de fond a avut în vedere în mod legal participația inculpatului în cadrul grupului infracțional la care a aderat, desfășurându-i activitatea pe o perioadă lungă de timp 2006-2009, inculpatul organizând licitații fictive prin care a înșelat mai multe persoane de cetățenie americană, a extras o sumă importantă de bani, aprox. 32.000 euro, fapte ce conduc la concluzia că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, învederând că are un copil minor în întreținere. Susține că la efectuarea percheziției informatice nu au fost găsite probe din care să rezulte că ar fi licitat pe internet. De asemenea, consideră că nu poate fi încadrat la aderarea unui grup infracțional organizat întrucât nu cunoaște decât două, trei persoane din prezentul dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.84 din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, apreciind că există riscul ca inculpatul să reia legătura cu ceilalți inculpați și membri ai grupului infracțional, aflați încă în libertate.
Încheierea a fost recurată de inculpat, invocând îndeplinirea cerințelor art.1602alin.1 Cod procedură penală și starea sa precară de sănătate datorată detenției de 4 luni.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Inculpatului, arestat preventiv prin Încheierea nr.5/C/06.03.2009, de Tribunalul Teleormani se impută săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituirea unui grup infracțional organizat sau aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și înșelăciune săvârșită prin intermediul sistemelor informatice, prev.de art.7 alin.1, raportat la art.2 lit.b, pct.18 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, raportat la art.58 din Legea nr.161/2003, reținându-i-se inculpatului în sarcină că, împreună cu alți patru coinculpați din dosarul pendinte, în perioada 2006 -2009, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat și condus de inculpatul, organizând în mod repetat licitații fictive, pe site-uri specializate, încasând importante sume de bani.
Curtea, în acord cu prima instanță, apreciază inoportună liberarea provizorie a inculpatului, ținând seama de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de faptul că există membri ai rețelei ce nu au fost încă prinși și cu care inculpatul ar putea relua legătura.
Prin urmare, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Constatând că inculpatul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicația art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.84 din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman,în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Vasile
