Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.99/2009
Ședința publică din 20 iulie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
Judecător - -
Grefier:
-Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.55 din 17.07.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales. Se prezintă și avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită a se lua act de încetarea mandatului de asistență juridică obligatorie și a se face aplicarea dispozițiilor art.3 din Protocolul încheiat de UNBR cu Ministerul Justiției la data de 1 octombrie 2008.
Instanța, deliberând ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat .
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul Serviciul Teritorial Alba Iulia învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținere învederează că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul întrunește condițiile admisibilității atât în principiu, cât și pe fond.
Precizează că reiterează motivele invocate la instanța de fond inclusiv excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba.
Susține că nu există riscul ca inculpatul să influențeze martorii sau părțile vătămate, întrucât aceștia au fost audiați în cauză.
Cu privire la limitele de pedeapsă arată că într-adevăr acestea sunt mari în raport cu legea specială, însă instanța trebuie să se raporteze la limitele infracțiunii scop, respectiv infracțiunea de șantaj.
Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Învederează cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, gruparea infracțională din care face parte inculpatul are legătură de cauzalitate și cu alte grupuri infracționale din alte județe, inclusiv cu gruparea, din județul A,
Precizează că raportat la violența exercitată de membrii grupului infracțional asupra părților vătămate și având în vedere armele ridicate de la inculpați nu se impune cercetarea acestora în stare de libertate.
Mai arată că în cauză nu se cunosc toate părțile vătămate, iar inculpatul era unul dintre liderii grupării infracționale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că nu face parte din nicio grupare infracțională organizată.
Arată că nu s-a găsit la locuința sa în telefonul său mobil ori în calculator indicii care să ateste activitatea sa infracțională.
Învederează că el deținea de regulă 2,3 mașini personale.
Precizează că el este cercetat doar pentru infracțiunea de șantaj. În circumstanțiere arată că are soție și.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 55 din 17.07.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-, s-a dispus, în temeiul art. 160/8 alin.3 Cod pr. penală, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, actualmente deținut în Arestul IPJ Sibiu, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conf.art. 192 alin.2 Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin încheierea nr.16/2009 a Tribunalului Albas -a dispus arestarea unui număr de 16 inculpați, printre care și inculpatul recurent, cercetați de DIICOT Serviciul Teritorial Alba pentru comiterea unor infracțiuni foarte grave.
S-a reținut existența unor indicii temeinice în sensul că în perioada 2007-2009 inculpații au acționat ca și grupare de crimă organizată având ca scop obținerea ilicită de mai multe beneficii materiale, scop în care au comis o serie de fapte antisociale cu violență sau bazate pe amenințare cu violență, creând un puternic sentiment de teamă și chiar teroare, atât în rândul victimelor, cât și față de toate persoanele care ajungeau sub o formă sau alta să asiste la scene de o violență extremă caracterizate uneori chiar prin cruzime.
În cuprinsul încheierii de arestare au fost prezentate în concret temeiurile care au determinat această măsură.
S-a reținut comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup organizat prev.de art.7 din Legea 39/2003, șantaj, prev.de art.194 alin.1, vătămare corporală, prev.de art.181 Cod penal, violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, lipsire de libertate, prev.de art.189 alin.1, 2 și 5 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri, prev.de art.321 Cod penal și tâlhărie prev.de art.211 al.in.1, 2 lit.b și c și alin.3 Cod penal.
S-au reținut si alte infracțiuni mai puțin grave, pedepsite de lege cu o pedeapsă mai mică de 4 ani.
S-a reținut că membrii grupării au comis în mod organizat și coordonat acte grave de violență, șantaj, lipsire de libertate, violare de domiciliu etc. care sunt convergente din punct de vedere al scopului și denotă existența unei structuri de comandă. Au fost descrise în concret faptele reținute împotriva unor victime cu scopul de a obține supremația în lumea interlopă, pedepsirea rivalilor și concurenților și de pe o poziție dominantă, obținerea în mod ilicit de mari beneficii materiale.
Cu privire la inculpatul, în sarcina acestuia s-au reținut indicii temeinice de vinovăție cu privire la participarea ca autor la o faptă a grupării de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal inițial în dauna părți vătămate, fiind extinsă urmărirea penală pentru mai multe fapte de șantaj în dauna și altor părții vătămate și.
Faptele reținute în sarcina inculpatului nu pot fi privite în mod izolat, ci în contextul activității întregii grupări, a tuturor faptelor grave comise de aceasta. Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat. Potențialul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este deosebit de ridicat, iar impactul social este deosebit (în acest sens facem trimitere la conținutul convorbirilor telefonice, urmare a apelurilor făcute la 112 de cetățenii îngroziți de acțiunile violente ale grupului).
Este irelevant că unii membri nu au participat la anumite acte infracționale, este evident că nu toți membrii unei grupări organizate pot participa la toate acțiunile acesteia. la o grupare a unei persoane, creează o stare de pericol în ce-o privește în raport de toată activitatea grupării.
Față de aspectele reținute cererea este neîntemeiată în sensul art.160 ind.8a alin. 6 Cpp.
De asemenea, este de observat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată în raport de temeiurile de arestare reținute, prev.de art.148 lit.b) și c) Cpp și de disp.art.160/2 alin.2 Cpp.
Temeiurile reținute prin încheierea de arestare nu s-au modificat, ele subzistă ca atare în continuare.
Este irelevant că nu inculpatul personal sau apropiați ai acestuia ar fi încercat să determine părțile vătămate să se împace sau să-și schimbe declarațiile prin amenințări sau agresiuni, câtă vreme există date că alți inculpați au încercat acest lucru. Starea de vulnerabilitate a victimelor trebuie analizată în raport de toți membrii grupării, altminteri aceștia ar fi expuși unor situații de presiune și pericol.
În fine, instanța a mai reținut și un aspect de ordin formal invocat de procuror, respectiv că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu conține mențiunea cunoașterii de către inculpat a dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, mențiune prevăzută în mod imperativ ca obligatorie de dispozițiile art.160/6 alin.2 Cpp.
În ce privește excepția necompetenței teritoriale invocate de inculpat, tibunalul a reținut că aceasta nu poate fi primită, raportat la disp. art. 140/1 Cpp, acest tribunal este instanța corespunzătoare razei teritoriale sediului parchetului care efectuează urmărire apenală.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul .
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât
cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul întrunește condițiile admisibilității atât în principiu, cât și pe fond, că excepția necompetenței teritorialea a Tribunalului Alba de a soluționa prezente cerere a fost greșit respinsă de instanța de fond și că în cauză nu există temeiuri care să conducă la concluzia suprimării unor probe, a influențării unor martori și a împiedicării administrării justiției.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 (3) Cod pr. penală, Curtea constată că recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Curtea observă că, în adevăr, recurentul inculpat este cercetat penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pentru care textul încriminator prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 18 ani, însă cererea de liberare sub control judiciar în mod corect a fost respinsă de judecătorul de fond ca neîntemeiată, în cauză existând elemente care arată că cerința prevăzută de al. 2 al art. 160/2 Cod pr. pen. nu este îndeplinită.
Nu este de neglijat a se preciza că din economia dispozițiilor art. 160/2 și urm. Cod pr. pen. simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege nu duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acordarea acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Cu alte cuvinte, în cazul în care inculpatul formulează cerere de liberare provizorie, instanța învestită cu judecarea cererii are în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, aspectul dacă temeiurile arestării se mențin, simpla îndeplinire formală a cerințelor prevăzute de lege neputând duce automat la admiterea acesteia.
Astfel, potrivit art. 160/2 al. Cod pr. pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor parți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Curtea arată că așa cum corect a apreciat tribunalul, situația inculpatului nu poate fi privită în mod izolat, iar în cauză nu se impune o disociere totală față de baza factuală conturată în ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați.
Chiar dacă s-ar accepta că, în lipsa existenței vreunei infracțiuni scop, încadrarea juridică în ce-l privește pe inculpat ar suferi ulterior o modificare sub aspectul art. 7 din 39/2002, Curtea va analiza temeinicia unei atari cereri prin prisma acuzațiilor aduse inculpatului vizând infracțiunile de ultraj.
Curtea arată că tratarea în mod global a circumstanțelor cauzei prin raportare la acuzațiile aduse celorlalți inculpați este imperios necesară în vederea formării unei convingeri obiective asupra existenței motivelor pertinente și suficiente care justifică detenția provizorie a inculpatului.
Curtea subliniază că în cauză există date concrete care atestă legătura strânsă a inculpatului cu grupul organizat, sens în care au fost formulate și acuzațiile de ultraj, la care presupune că recurentul a participat împreună cu ceilalți membri ai grupului.
Curtea consideră că plasarea în detenție a inculpatului în cauza de față, este justificată, cel puțin în acest moment, la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă, care necesită cercetări delicate și multiple.
În acest sens, se apreciază că raportat la complexitatea deosebită a cauzei, la procesului, la gravitatea acuzațiilor care se aduc inculpatului, acuzații față de care există indicii puternice de vinovăție, menținerea inculpatului în detenție este justificată.
Chiar dacă, așa cum susține inculpatul prin apărătorul său ales, nu există date certe vizând încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea consideră totuși că în cauză operează o prezumție destul de puternică în sensul existenței unui risc cum că inculpatul va încerca să suprime dovezi, să influențeze martori, risc ce se impune a fi acceptat de către instanțe ca bază a detenției pentru stadiile inițiale ale acesteia, el nefiind în măsură să justifice o îndelungată detenție (Krawczak vs. Polonia, 2005)
Într-o altă ordine de idei, Curtea reține că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile aduse în discuție și care fac obiectul acuzațiilor (art. 194 Cod penal), modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie cel puțin pentru un anume timp.
Curtea consideră că datorită rezonanței sociale accentuate a faptelor comise, a creării unui puternic simțământ de teamă în rândul colectivității - imprimat de numărul persoanelor implicate în diverse acțiuni cu caracter antisocial și a urmărilor concrete produse, prin lăsarea în libertate a inculpatului recurent ordinea publică ar rămâne realmente amenințată.
Nu este de neglijat a se preciza că în cauză există, la acest moment motive pertinente și suficiente ce legitimează o detenție provizorie, iar aspectele de ordin personal invocate în apărare nu pot constitui un temei destul de puternic încât să justifice admiterea cererii.
În ce privește criticile recurentului inculpat referitoare la excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba de a soluționa prezenta cerere, Curtea de Apel nu le poate împărtășii, în mod corect judecătorul de fond a respins această excepție raportat la dispozițiile art.140/1 din
C.P.P.Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare potrivit art. 192 alin.2
C.P.P.Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.55 din 17.07.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
În baza dispozițiilor art.192 Cod procedură penală obligă pe numitul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/22.07.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Maria Elena Covaciu
