Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 121/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 121/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR:G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.308/17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu și traducător de limba germană, lipsă părțile vătămate intimate și.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul-recurent depune la dosar motive de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, din probele de la dosar reieșind faptul că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad emis în dosarul nr. 383/P/1997 la data de 02.03.1998, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 al. 2 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 27.04.1997 inculpații și, aflați ocazional pe raza municipiului O, au fost contactați de un conațional "" care, relatându-le că a fost înșelat cu suma de 7000 DM de un alt numit, le-a cerut sprijinul pentru recuperarea banilor.
Inculpații împreună cu numitul "" s-au deplasat la un oficiu poștal, contactându-l telefonic pe la reședința acestuia din municipiul T M și sub pretextul încheierii unor afaceri i-au cerut să se deplaseze în municipiul O, urmând să se întâlnească în jurul orelor 17,00 în stația CFR
În vederea deplasării, a apelat la conaționalul său care a fost dispus să-l transporte cu autoturismul proprietatea sa marca cu numărul de înmatriculare MS 828/92/12 avându-l ca șofer pe cetățeanul "".
La locul stabilit, și au fost așteptați de inculpatul care s-a oferit să-i conducă la numitul "" deplasându-se împreună până la un bloc situat în zona, unde inculpatul a condus părțile vătămate într-un apartament situat la etajul IV, înc are se afla inculpatul împreună cu mai mulți cetățeni turci de naționalitate curdă.
Părților vătămate li s-a cerut sprijin financiar în favoarea partidului kurd (), precum și restituirea unor sume de bani încasate de la diverși conaționali și, întrucât aceștia au refuzat, cei doi inculpați, sub pretextul unei plimbări prin oraș, i-au îmbarcat într-un autoturism marca cu nr. de înmatriculare AR 1377, proprietatea inculpatului, cu care inculpații s-au deplasat la O - în timp ce autoturismul părții vătămate, împreună cu șoferul "" a rămas în fața blocului.
La scurt timp, părțile vătămate sesizând faptul că autoturismul condus de inculpatul se îndreaptă spre ieșirea din O, au protestat cerând explicații, ocazie cu care li s-a comunicat că urmează să fie duși în municipiul
În A, părțile vătămate au fost transportate la reședința inculpatului situată în A, str. -,. 2,. B,. 13, în care se aflau mai multe persoane de naționalitate kurdă, li s-a cerut de către inculpatul să predea actele de identitate, talonul și cheile autoturismului, după care au fost izolați în camere separate și păziți de inculpatul și, iar în absența acestora de către inculpatul și ceilalți kurzi.
Din dispoziția inculpatului, autoturismul marca a fost transportat de la O la A de către martorul și predat spre păstrare martorului.
La reședința inculpatului, părțile vătămate au rămas sechestrate până în ziua de 29.04.1997, când prin semne și aruncarea unor monede de 100 lei de la fereastră au reușit să atragă atenția martorului. Urmare sesizării acestuia, organele de poliție au descins la reședința inculpatului unde s-au găsit cinci persoane, respectiv părțile vătămate și, precum și inculpații, și inculpatul.
marca, depistat de organele de poliție în parcarea blocului nr. 141, zona, a fost restituit părții vătămate.
S-a reținut că, cu ocazia primelor declarații date prin interpret în prezența apărătorului, inculpații au recunoscut că au procedat la lipsirea de libertate a părților vătămate cu scopul de a-i determina să restituie unor conaționali sume de bani încasate de la aceștia.
Ulterior, aceștia au revenit la declarații, afirmând că părțile vătămate i-au însoțit de bună voie la A, rămânând la reședința inculpatului din proprie inițiativă, afirmații care au fost contrazise de declarațiile părților vătămate, ale martorului, precum și de împrejurarea că autoturismul marca a fost parcat în celălalt capăt al orașului pentru ca părțile vătămate să nu-l poată folosi în cazul în care ar fi reușit să părăsească locuința.
Față de cei trei s-au efectuat cercetări și sub aspectul săvârșirii infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 al. 2 lit. a, f Cod Penal, însă părțile vătămate au revenit la primele declarații, afirmând că au predat de bună voie documentele de identitate, actele și cheile mașinii, iar inculpații nu au recunoscut că au folosit violența sau amenințarea, astfel că nefiind suficiente probe în acuzare, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu privire la această faptă.
Văzând probele administrate în cursul urmăririi penale, prin sentința penală nr. 673/18.03.1998 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1178/1998, în baza art. 198 al. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și a fost obligat la plata sumei de 260.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 05.06.2008 sub nr-, revizuientul, aflat în executarea pedepsei, a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 673/18.03.1998 pronunțată în dosarul nr. 1878/1998 al Judecătoriei Arad, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, sentință care a rămas definitivă prin neapelare, la data de 13.04.1998.
La termenul de judecată din data de 12.08.2008, revizuientul a formulat o cerere de recalificare a cererii inițiale de revizuire, în cerere de rejudecare, întemeiată pe dispozițiile art. 5221.C.P.P. și instanța, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 5221.C.P.P. prin încheierea din data de 12.08.2009, pronunțată în dosarul nr- a luat act de recalificarea cererii petentului din cerere de revizuire în cerere de rejudecare și a dispus rejudecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1878/1998 al Judecătoriei Arad și citarea părților din dosar.
Prin sentința penală nr.1745 din 07.10.2009, în baza art. 522 Cod procedură penală cu referire la art. 406 alin. 4 Cod procedură penală și art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 673 din 18 martie 1998 Judecătoriei Arad pronunțată în dosarul nr. 1878/1998, definitivă prin neapelare, formulată de revizuentul - inculpat - fiul lui și, născut la data de 19.03.1961 în localitatea, Turcia, în prezent încarcerat în Penitenciarul Timișoara și s-au menținut integral dispozițiile acestei sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărâi astfel prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a refuzat să dea declarații în fața instanței cu ocazia rejudecării, uzând de acest drept procesual la data de 27 august 2008 (încheiere fila 48 dosar). Cu toate acestea pe parcursul judecății, inculpatul a depus la dosar o serie de înscrisuri (filele 175-179) prin care și-a susținut nevinovăția, invocând faptul că și el ar fi fost amenințat de persoanele pe care le-a găsit în apartamentul său, membrii și nu a avut vreo legătură cu sechestrarea părților vătămate și.
Susținerile inculpatului referitoare la nevinovăția sa sunt însă contrazise în opinia acestei instanțe de ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel prima instanță a reținut în primul rând, că la momentul descinderii organelor de poliție la apartamentul inculpatului în data de 29 aprilie 1997, acesta a fost descoperit în acest apartament împreună cu părțile vătămate și ceilalți coinculpați (proces-verbal de la fila 5 dosar urmărire penală). În condițiile în care aceștia se aflau în apartament din data de 27 aprilie 1997, este greu de presupus că inculpatul nu a sesizat că acestea erau ținute împotriva voinței lor. Și această împrejurare a rezultat cu atât mai mult cu cât, martorul (fila 15 dosar urmărire penală) care trecea întâmplător prin fața blocului a sesizat imediat starea de pericol în care se află părțile vătămate și a anunțat organele de poliție.
De asemenea, prima instanță reținut din coroborarea declarațiilor părții vătămate (fila 17-18 dosar urmărire penală) cu celelalte probe administrate (declarație martor și declarațiile coinculpaților și ) că inculpatul s-a implicat activ în sechestrarea părților vătămate.
Astfel, s-a reținut că partea vătămată arată că: "întrucât nu aveam bani la mine, care am înțeles că era proprietarul apartamentului, m-a lovit cu picioarele în zona corpului și mi-a atras atenția că dacă nu vorbesc și dacă nu am pe nimeni care să vină să aducă bani pentru mine, mă ține 10 zile aici, amenințându-mă că mă omoară". De asemenea partea vătămată sus-menționată mai declară: "Nu am putut să plecăm din această locuință deoarece tot timpul eram supravegheați de și ceilalți trei, care ne-au tratat cu ceai turcesc și fără alimente".(declarații fila 17-18 dosar urmărire penală).
De asemenea prima instanță a reținut că inculpatul era la curent și cu operațiunea de recuperare a autoturismului părții vătămate din municipiul O, el fiind cel care trebuia să îl remunereze pe martorul pentru serviciile prestate. Astfel acest martor declară la fila 31 dosar urmărire penală că: "Anterior acestui serviciu eu am vorbit cu și, care mi-au spus mie că atunci când mașina va fi la A, îmi dă mie 200DM. În jurul orelor 11,00 în 29.04.1997 am mers la acasă, l-am găsit și i-am cerut banii, mi-a spus că în cursul nopții voi primii banii de la el".
Vinovăția inculpatului rezultat, în opinia primei instanțe și din declarațiile coinculpaților audiați în cursul urmăririi penale. Astfel, arată la fila 64 dosar urmărire penală, că "am plecat la O lăsându-i pe cei doi în grija lui ". De altfel și inculpatul declara inițial că: "i-am ținut în locuința mea din 28.04.1997 până în data de 29.04.1997, când au fost luați de organele de poliție".
Față de această stare de fapt, prima instanță a apreciat că vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 2.Cod Penal a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă și, în consecință, judecătoria a constatat că cererea de revizuire a sentinței penale nr. 673 din 18.03.1998 a Judecătoriei Arad pronunțată în dosarul nr. 1878/1998 definitivă prin neapelare nu este întemeiată și în mod corect s-a apreciat de către instanța de judecată la judecarea cauzei în primul ciclu procesual, că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul fiind intenția directă.
De asemenea, prima instanță a apreciat că individualizarea pedepsei a fost corect efectuată în raport cu dispozițiile art. 72 Cod penal cu reținerea elementelor ce caracterizau persoana inculpatului și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite.
Împotriva sentinței penale nr. 1745 din 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a declarat apel inculpatul care prin motivele expuse oral în apel a arătat că a fost judecat în lipsă și nu a cunoscut despre proces. A învederat că i s-au încălcat drepturile procesuale prin necitarea sa la domiciliul din Germania în cursul primei judecăți precum și prin faptul că la prima anchetă nu a beneficiat de serviciile unui traducător și la prima înfățișarea nu a avut avocat.
Prin decizia penală nr. 308 din 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b) Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1745/07.10.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad și în consecință a fost menținută hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această decizie penală, Tribunalul Arad a considerat că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului, care în intervalul de timp 27.04.-29.04.1997 fiind ajutat de alte două persoane, a lipsit de libertate părțile vătămate, cerându-le în schimbul eliberării un folos material, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută și pedepsită art.189 alin.2 Cod penal.
Din mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, atât cele din faza urmăririi penale, cât și din cursul cercetării judecătorești, respectiv: declarația de învinuit a numitului care a recunoscut că a ținut în locuința sa părțile vătămate până în data de 29.04.1997 când au fost luate de organele de poliție, coroborată cu declarațiile inculpatului care a învederat că a lăsat părțile vătămate în grija inculpatului, declarațiile părților vătămate care au învederat amenințările la care au fost supuse, declarații ce se coroborează cu declarațiile martorului, martor căruia părțile vătămate au reușit să-i atragă atenția, acesta anunțând organele de poliție, s-a reținut fără dubiu vinovăția inculpatului sub forma intenției.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a refuzat să dea declarații în primă instanță cu ocazia rejudecării sale iar în fața instanței de apel, fiindu-i aduse la cunoștință drepturile sale, a învederat că declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală corespunde adevărului și nu înțelege să dea o altă declarație.
Analizând individualizarea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare instanța de apel a constatat că au fost evaluate în mod corect, în contextul cauzei, criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptei comise, de natura infracțiunii, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut parțial săvârșirea faptei.
Tribunalul Arada considerat că prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, egală cu minimul special prevăzut de lege, în mod just s-a apreciat că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, cel de exemplaritate, dar și cel educativ, în vederea asigurării prevenției generale și speciale.
În raport cu cele menționate, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate reflectă toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate, în mod plural, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei comise (de mai multe persoane, prin amenințare și solicitare de bani în schimbul eliberării) și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului (fără antecedente penale și care a recunoscut parțial săvârșirea faptei), așa încât nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special.
Cu privire la motivele de apel învederate de inculpat, respectiv promisiunea ca în caz de extrădare să fie rejudecată cauza sa, nelegala citare în fața primei instanța care a dispus condamnarea sa și neasigurarea unui interpret în cursul urmăririi penale, instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat dispozițiile art.5221Cod procedură penală și a admis în principiu cererea de revizuire procedând la judecarea cauzei. Astfel, s-a dat posibilitatea inculpatului de a formula apărări prin declarație (drept refuzat de inculpat și în primă instanță și în apel) și memorii scrise, apărări ce au fost analizate dar au fost respinse ca neîntemeiate. În plus, s-a reținut că prima instanță a procedat la recitarea tuturor martorilor, dar s-a constatat că martorul a decedat, iar părțile vătămate și martorii și nu au putut fi audiați întrucât deși s-a formulat cerere de comisie rogatorie, nu au mai fost găsiți. În aceste condiții, s-a constatat că în mod legal s-a dat eficiență art.327 alin.3 Cod procedură penală, declarațiile fiind citite în ședință publică pentru a da posibilitatea inculpatului de a formula apărări. În consecință, s-a apreciat că susținerea inculpatului că nu a beneficiat de o nouă rejudecare nu poate fi reținută.
În ce privește nelegala citare care ar fi avut loc cu ocazia condamnării sale, tribunalul a reținut că potrivit art.177 Cod procedură penală (în vigoare la data judecării sale) "învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează.
Dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă".
Analizându-se situația inculpatului, tribunalul a constatat că citarea sa pentru termenul din 18 august 1998 (când a avut loc condamnarea inculpatului) s- făcut la locuința indicată de inculpat în cursul urmăririi penale, respectiv la adresa din A, str. - bloc 2 scara B,.13, jud. Din actele de urmărire penală s-a reținut că inculpatul avea domiciliul în Germania și reședința în România în localitatea A (declarație de învinuit 78 verso și 79 alineat final). În raport de aceste date, s-a reținut că inculpatul a fost legal citat la adresa la care locuia efectiv la acel moment iar în situația în care acesta dorea citarea la adresa din Germania avea obligația de a încunoștința autoritățile, că a părăsit teritoriul României, inculpatul cunoscând despre proces, fiind arestat preventiv 5 zile și beneficiind de asistență judiciară obligatorie. Totodată tribunalul a constatat că inculpatul a beneficiat actual conform art.5221Cod procedură penală de rejudecarea procesului său, ocazie cu care a beneficiat de toate garanțiile procesual penale. Față de cele expuse susținerea inculpatului că nu a fost legal citat nu a putut fi reținută de către instanța de apel.
Cu privire la apărarea inculpatului că nu ar fi beneficiat de interpret în cursul urmăririi penale, Tribunalul Arada constatat că nici această susținere nu este întemeiată. S-a reținut că domnul a dat o declarație olografă în limba națională iar ulterior declarațiile sale au fost date prin interpret, care a și semnat pe fiecare declarație. De altfel, s-a reținut că inculpatul cu ocazia rejudecării sale (31 dosar primă instanță) a refuzat serviciile interpretului autorizat de limba, domnul R, sub pretextul că acesta nu a realizat o traducere corectă a declarației sale din cursul urmăririi penale, ceea ce întărit concluzia că inculpatul a beneficiat de interpret autorizat, iar susținerile sunt neîntemeiate.
Cu privire la susținerea că la prima înfățișare nu ar fi avut avocat, tribunalul a constatat că și această susținere este neîntemeiată. Cu ocazia judecării sale inițiale a beneficiat de apărător din oficiu, doamna avocat (delegație fila 14 dosar 1878/1998) iar, cu ocazia rejudecării sale conform art.5221Cod procedură penală a fost asistat inițial de doamna avocat.
Întrucât s-a considerat că hotărârea de condamnare este legală și temeinică. neconținând dispoziții ce ar fi trebuit anulate, Tribunalul Arada apreciat că în mod legal prima instanță a respins cererea de revizuire, soluția fiind impusă de art.5221Cod procedură penală cu referire la art.406 Cod procedură penală, prin urmare, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b) Cod procedură penală a fost ca nefondat apelul, declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1745/07.10.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad și în consecință s-a menținut hotărârea atacată.
Împotriva deciziei penale nr. 308/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând anularea sentințelor nr. 308/17.11.2009, nr. 1745/07.10.2009 și nr. 673/18.03.1998 pronunțate de Judecătoria Arad, susținând că la cercetările din aprilie/mai 1997 s-au comis greșeli grave (rapoarte ale poliției, declarații ale martorilor, evaluări și dovezi) cu diferențe mari față de realitate, astfel ajungându-se la sentințe eronate sau date pentru a proteja pe cineva; că este nevinovat și se impune anularea executării pedepsei. În final, recurentul a solicitat recunoașterea perioadei cuprinse între 18. 08. 2007 - 28.03.2008 pe care a petrecut-o arestat în Elveția în baza unui mandat de arestare internațional, până ce a fost extrădat la 28.03.2008 în România.
În motivele de recurs, inculpatul a criticat modul de desfășurare a procedurii judecătorești; calitatea serviciilor traducătorilor; faptul că în dosar nu există un raport al poliției în care să fie menționată data și ora, precum și descrierea exactă a prelevării probelor și a faptei comise, ci doar o listă cu obiectele pe care persoanele în cauză le-au avut asupra lor; că în sentințe și actul de acuzare se spune că cele două victime au fost reținute împotriva voinței lor în perioada 27.04.1997 - 29.04.1997 în apartamentul său și au fost lăsate temporar sub supravegherea sa, iar în declarațiile celor două victime și, scrise personal de aceștia se menționează că în apartament au fost prezente 6-7 persoane și că au fost bătuți, persoanele fiind menționate parțial cu numele, parțial doar cu o descriere, nefiind menționat inculpatul.
Analizând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
La termenul din 12.08.2008, în fața Judecătoriei Arad (fila 40 dosar nr- al Judecătoriei Arad ) inculpatul a fost audiat în cauză susținând că nu este vinovat, că în cursul urmăririi penale a fost arestat preventiv 19 zile, după care a fost pus în libertate și nu a știut că a fost în continuare urmărit penal. Totodată, a învederat că părăsit România în septembrie 1998, că societatea comercială SC SRL al cărei asociat și administrator era a lăsat-o fără a se ocupa de lichidare și a-și recupera investiția. La termenul din 27.08.2008 (fila 48 dosar nr- al Judecătoriei Arad ) inculpatul a refuzat să dea declarație în fața instanței în condițiile art. 8.p Cod Penal, ulterior depunând la dosar mai multe memorii, cel legalizat sub nr. 1106/12.06.2009 de Biroul Notarului Public fiind analizat de prima instanță. În fața instanței de apel, la termenul din 17.11.2009, inculpatul a arătat că nu înțelege să dea noi declarații și le menține pe cele pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, împrejurare consemnată în partea introductivă a deciziei penale nr. 308/17.11.2009 a Tribunalului Arad.
În motivele de recurs, inculpatul a mai criticat și faptul că cei trei inculpați cu interese contrarii au fost asistați de același avocat, inclusiv la dezbaterile din 18.03.1998. În ce privește această critică, instanța constată că se invocă incidente procedurale din cursul primului ciclu procesual, iar procedura reglementată de dispozițiile art. 5221.C.P.P. are tocmai scopul de a permite inculpaților care nu au avut cunoștință de procesul penal derulat împotriva lor să-și exercite dreptul la apărare în toată plenitudinea sa, ceea ce s-a asigurat inculpatului în dosarul nr-, atât la Judecătoria Arad, cât și la Tribunalul Arad. Pe de altă parte, la momentul urmăririi penale, din declarațiile inculpaților nu se poate reține că ar avea interese contrarii, fiecare asumându-și participarea la faptă în diferite modalități.
Referitor la asigurarea dreptului la folosirea limbii oficiale prin interpret prevăzut de art. 8.C.P.P. instanța de recurs constată că în cursul rejudecării cauzei în procedura prevăzută de art. 5221.C.P.P. inculpatul a beneficiat de serviciile unor traducători de limbă germană, fără a formula obiecțiuni cu privire la calitatea activității acestora. Relevant este și faptul că la termenul din 05.08.2008 (fila 31 dosar nr- al Judecătoriei Arad ), inculpatul a învederat instanței că dorește desemnarea unui traducător de limba germană, ceea ce s-a respectat în cauză.
În ce privește probatoriul, prima instanță a depus toate diligențele pentru reaudierea martorilor și părților vătămate, constatându-se în mod întemeiat imposibilitatea readministrării probelor testimoniale și aplicându-se dispozițiile art. 327 alin. 3.C.P.P. Astfel, martorul a decedat în data de 24.04.2007 conform extrasului din registrul de deces nr. 748/2007 al Primăriei A (fila 124 dosar nr- al Judecătoriei Arad ); iar martorii și, respectiv părțile vătămate și, nemaifiind pe teritoriul României, s-a demarat procedura de audiere prin comisie rogatorie internațională, însă autoritățile turce au comunicat imposibilitatea îndeplinirii întrucât nu au putut fi identificați (filele 190 și următoarele dosar nr- al Judecătoriei Arad ). Potrivit dispozițiilor art. 327 alin. 3.C.P.P.: "Dacă ascultarea vreunui martor nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei". În acest sens a procedat și Judecătoria Arad cu ocazia rejudecării cauzei în procedura prevăzută de art. 5221.
C.P.P.Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel a fost corect stabilită în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și declarațiilor inculpatului, ambele instanțe făcând o evaluare completă și amplă a probatoriului administrat, evaluare pe care Curtea de Apel și-o însușește ca fiind temeinică. Astfel, în declarația părții vătămate (fila 17 dosar UP) se arată că: "Întrucât nu aveam bani la mine, care am înțeles că era proprietarul apartamentului, m-a lovit cu picioarele în zona corpului și mi-a atras atenția că dacă nu vorbesc și nu am pe nimeni care să vină să aducă bani pentru mine mă ține 10 zile aici, amenințându-mă că mă omoară."; "Am rămas închiși în acest apartament din data de 27.04.1997 până în 29.04.1997, când am fost găsit de organele de poliție. Nu am putut să plecăm din această locuință deoarece tot timpul eram supravegheați de și ceilalți trei, care ne-au tratat cu ceai turcesc și fără alimente". Despre implicarea inculpatului în comiterea infracțiunii relatează și martorul (fila 32 doar UP) care arată: "În jurul orelor 11,00 în 29.04.1997, am mers la acasă, l-am găsit și i-am cerut banii, mi-a spus că în cursul nopții voi primi banii d ela el. În locuința acestuia am văzut un cetățean mai în vârstă, ce purta ochelari, și unul mai tânăr, despre care aflu că se numesc și un tânăr pe nume. Eu nu cunosc nimic cu privire la prezența lor în locuință și nici nu l-am întrebat pe ". În același sens, coinculpatul (fila 63 - 64 dosar UP) relatează că întrucât părțile vătămate nu aveau bani asupra lor, i-au urcat în autoturismul condus de acesta și însoțit de și un alt conațional i-au dus la A la locuința lui; în apartament le-a solicitat să scoată tot ce aveau în buzunare; coinculpatul completând "după acest lucru, eu împreună cu am plecat la O, lăsându-i pe cei doi în grija lui ", iar la revenirea în A, în data de 29.04.1997 a găsit pe părțile vătămate tot în apartamentul lui, "care mi-a spus că nu a rezolvat nimic cu ei în privința banilor".
În declarația dată de inculpatul în cursul urmăririi penale (filele 78 - 79 dosar UP), în prezența apărătorului și a interpretului, acesta susține: "Eu nu i-am scos afară din locuință pe cei de mai sus întrucât doream să-i ajut pe prietenii mei să recupereze banii. I-am ținut în locuința mea din 28.04.1997 până în data de 29.04.1997 când au fost luați de organele de poliție"; "Cei doi au fost ținuți în apartament în ideea de a-i determina să dea banii cu care erau datori conaționalilor noștri"; " că nu am participat activ la lipsirea de libertate a celor doi, însă am acceptat ca aceștia să fie ținuți în apartament având în vedere că cei care au venit cu cei doi turci sunt conaționali de-ai mei". Această declarație a fost dată în prezența traducătorului R și nu a fost contestată de inculpat în primul ciclu procesual, ci numai cu ocazia rejudecării în procedura prevăzută de art. 5221.C.P.P. când de altfel inculpatul a refuzat serviciile acestuia sub pretextul că nu ar realizat traducerea corectă a declarației sale din cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, instanța constată că declarația inculpatului din cursul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile martorilor și părților vătămate expuse anterior. Pe de altă parte, înscrisul depus de inculpatul în fața Judecătoriei Arad (filele 175 - 179 dosar nr- al Judecătoriei Arad ), prin care inculpatul relatează a altă variantă a faptelor, a fost analizat în mod corect de prima instanță. Astfel, apărările inculpatului din acest înscris nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, fiind contrazise de declarațiile anterior expuse - ale părților vătămate, martorilor și coinculpaților.
Prin urmare, în mod corect în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2.Cod Penal, întrucât fapta inculpatului de a lipsi de libertate părțile vătămate, ținându-le în apartamentul său din A în perioada 27.04.1997 - 29.04.1997, împreună cu coinculpații și, solicitându-le în schimbul eliberării plata unor sume de bani, întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de recurs apreciază că prin hotărârile pronunțate s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72.pen, instanțele de fond au efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptelor și consecințelor acestora, aspecte însușite de instanța de control judiciar.
Referitor la cererea de deducere a perioadei cuprinse între 18.08.2007 - 28.03.2008, când inculpatul susține că a fost arestat în Elveția în baza mandatului european de arestare internațională, instanța constată că este o cerere formulată pentru prima dată în fața instanței de recurs, prin motivele depuse la ultimul termen de judecată și care nu poate fi analizată exclusiv pe baza actelor existente la dosar. Totodată, dispozițiile art. 5221.C.P.P. vizează stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei hotărârii de condamnare, incidentele privind executarea acesteia putând face obiectul unei cereri de contestație la executare în condițiile art. 460.
C.P.P.Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 308/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpatului în declararea unei căi de atac nefondate, îl va obliga la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 308/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion
- - - G - -
Grefier,
Red.. 15.02.2010
Tehnored. -.17.02.2010
Primă instanță: jud. - Judecătoria Arad
Instanța de apel: jud., - Tribunalul Arad
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Gheorghe Bugarsky, Ion
