Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 159/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.189 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.159
Ședința publică de la 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, G și, împotriva deciziei penale nr.344 din 7 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, asistați de avocat, apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul celor trei inculpați susține recursurile, potrivit motivelor scrise de casare, apreciind, într-o primă teză, că soluția de condamnare a acestora, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.189 alin.2 Cod penal, este greșită, întrucât probatoriul administrat în cauză nu stabilește cu certitudine că inculpații sunt autorii faptelor imputate, iar, într-o teză subsidiară, de vreme ce vor fi reținute faptele, cât și vinovăția acestora, să se aprecieze că în cauză, atât sub aspectul întinderii pedepselor, cât și sub aspectul alegerii modalității de executare, s-a făcut o greșită individualizare, impunându-se reducerea sancțiunilor, cu aplicarea dispozițiilor art.861Cod penal, vizând suspendarea sub supraveghere a executării.
Procurorul apreciază că, dimpotrivă, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, întrucât atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut în cauză o situație de fapt exactă, valorificând un probatoriu concludent, pe baza căruia activitatea infracțională a fost just încadrată legal, pentru care s-au aplicat pedepse bine individualizate în raport de criteriile înscrise în art.72 Cod penal, rap.la art.52 Cod penal.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, regretă săvârșirea faptelor, solicitând admiterea recursurilor în sensul celor dezvoltate de apărătorul lor ales.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.158 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Băilești, au fost condamnați inculpații:
1. - fiul lui G și, născut la 20.09.1978, în com., domiciliat în mun. C,- bis, studii 8 clase, concubinaj, un copil minor, fără antecedente penale, identificat cu CI Seria - nr. -, CNP -;
2. - fiul lui G și, născut la 2.09.1970, în mun. Băilești, domiciliat în mun. C,-, studii liceale, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, identificat cu CI Seria - nr. - CNP - și;
3. - fiul lui - și -, născut la 6.05.1981, în mun. P, jud. H, domiciliat în mun. P,-,. 4,. 3,. 46, jud. H, fără forme legale în mun. C,- bis, fără antecedente penale, identificat cu BI Seria - nr. -, CNP -, la pedeapsa de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. și lit.c, teza I și art. 76 lit.b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii preventive de la 6.04.2009 la 7.04.2009, cât și durata arestului preventiv de la 23.04.2009 la 1.07.2009.
S- luat act că partea vătămată, cât și Spitalul Municipal Băilești, nu s-au constituit părți civile.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, fiecare inculpat a fost obligat la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că la data de 1.04.2009, în jurul orelor 13.30, inculpații G, și au atras-o prin manopere dolosive pe partea vătămată într-o casă nelocuită din comuna, unde au lipsit-o de libertate în mod ilegal și au supus-o la rele tratamente ce aduc atingere relațiilor sociale privind integritatea corporală, sănătatea și demnitatea persoanei, urmarea cărora aceasta a suferit leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În realizarea rezoluției infracționale, inculpații au dezbrăcat-o complet pe partea vătămată, i-au imobilizat mâinile și picioarele cu lanț asigurat cu lacăt și l-au pus în ștreang în pivnița casei, unde i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și funia peste față și corp, apoi l-au ars cu țigara și flacăra brichetei, cu scopul prestabilit de a-l determina să recunoască un furt în dauna patrimoniului familiei, la sfârșitul lunii martie 2009.
Pentru a-i face să înceteze actele de agresiune asupra sa, partea vătămată și-a însușit furtul și a indicat fictiv locul unde se găsește produsul infracțiunii, astfel că inculpații, intenționând să stabilească veridicitatea celor arătate, l-au închis în casă, legat, și i-au luat hainele, după ce anterior i-au întrerupt orice posibilitate de comunicare în exterior, deposedându-l de telefonul mobil.
După plecarea acestora, partea vătămată a reușit să-și elibereze picioarele, a spart un geam și a părăsit locul faptei, legat la mâini cu lanțul asigurat cu lacăt și dezbrăcat complet, apoi a mers la sediul Postului de Poliție, județul D, unde a reclamat cele întâmplate.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Municipiului Băilești unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptelor, participația și vinovăția inculpaților au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile făcute de partea vătămată, acestea coroborate cu cele declarate de martorii, și.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, revenind însă asupra declarațiilor date după începerea urmăririi penale, arătând că partea vătămată a rămas în imobilul din comuna, de bună voie, și singur și-a provocat leziunile de violență, poziție procesuală apreciată ca neconfirmată de restul probelor administrate.
În drept, prima instanță, în considerarea acestui probatoriu, a stabilit că activitatea infracțională a celor trei inculpați, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a părții vătămate, faptă prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere pericolul social concret deosebit de ridicat al infracțiunii comise, poziția nesinceră a inculpaților în cursul cercetării judecătorești, dar și faptul că nu au antecedente penale și că s-au prezentat la toate termenele de judecată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a și lit. c teza I-a și Cod Penal art. 76 lit. b
Cod PenalS-a apreciat că scopul pedepsei de prevenție generală și specială va fi atins prin condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii de câte 3 ani cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II și lit. b
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații G, și, solicitând, într-o primă teză, achitarea în temeiul art. 10 lit. a C.P.P. apreciind că faptele imputate nu există, iar, într-o teză subsidiară, s-a cerut reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul reducerii acestora prin lărgirea efectelor circumstanțelor atenuante deja reținute, cu schimbarea modalității de executare, în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor sau suspendarea sub supraveghere a executării acestora, potrivit dispozițiilor art.81, art.861Cod penal.
Prin decizia penală nr.344 din 7 decembrie 2009, Tribunalul Dolja respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciind, în esență, că starea de fapt reținută de prima instanță reflectă un probatoriu bine apreciat, în raport cu care activitatea infracțională a inculpaților a primit o încadrare legală, aceștia săvârșind infracțiunea prev.de art.189 alin.2 Cod penal, faptă pentru care instanța a aplicat pedepse de câte 3 ani închisoare, stabilită potrivit art.72 Cod penal, prin reținerea justificată a dispozițiilor art.74 lit.a și rap.la art.76 lit.b Cod penal.
S-a apreciat de către instanța de prim control judiciar că modalitatea de individualizare a executării pedepselor, aceea prev.de art.71 rap.la art.64 Cod penal, este bine aleasă, având în vedere aceleași criterii înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social sporit al faptelor săvârșite, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitori, care au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părții vătămate, pe de altă parte.
Împotriva deciziei, cât și a sentinței pronunțată de instanța de fond, cei trei inculpați au formulat recurs, invocând cazurile de casare înscrise în art.3859pct.18 și 14 Cod pr.penală, în raport de care au apreciat, mai întâi, că nu ei sunt autorii faptelor ce le-au fost imputate, iar cu referire la dispozițiile art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, au solicitat adoptarea unei soluții corespunzătoare de achitare, iar, în subsidiar, câtă vreme vor fi reținute învinuirile, au solicitat să se constate că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt greșit individualizate, atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul modalității de executare, justificându-se aplicarea dispoz.art.81 sau 861Cod penal, privind suspendarea condiționată/sau suspendarea sub supraveghere a executării.
Recursurile declarate de inculpați, sunt fondate sub aspectul motivului de casare, vizând greșita stabilire a modalității de individualizare a executării pedepselor.
Astfel, observând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au reținut în cauză o situație de fapt exactă, sens în care s-a valorificat un probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile date de partea vătămată, acestea coroborate cu declarațiile martorilor -, și, parțial, cu cele susținute de inculpați), pe baza căruia activitatea infracțională a acestora, constând în lipsirea de libertate nelegală a lui, a fost just încadrată legal, cei trei inculpați săvârșind infracțiunea de lipsire de libertate, prev.de art.189 alin.2 Cod penal.
Cât privește pedepsele principale aplicate celor trei inculpați, de câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunea săvârșită, Curtea apreciază că acestea sunt just individualizate, în raport de criteriile înscrise în art.72 Cod penal, instanțele anterioare având în vedere la stabilire gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitori, necunoscuți cu antecedente penale, cooperanți și cu atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului, în sensul că s-au prezentat la toate termenele de judecată, împrejurări cărora, justificat, le-a fost acordat un caracter atenuant, cum astfel stabilește art.74 lit.a, c rap.la art.76 lit.b Cod penal, pe de altă parte.
Însă, aplicând modalitatea de executare a pedepsei, prev.de art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, Curtea apreciază că în cauză s-a făcut o greșită individualizare, aspect de netemeinicie, sub care soluțiile date la fond și în apel, vor fi apreciate ca fiind criticabile.
În baza art.861alin.1 Cod penal, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, și dacă, ținându-se seama de persoana acestuia, de comportamentul de după comiterea faptei, se apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment, chiar fără executarea pedepsei, instanța poate dispune suspendarea executării sub supraveghere a sancțiunii aplicată.
Din actele de la dosarul cauzei, în special din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, se desprinde că inculpații sunt bine integrați social (toți au familii organizate, cu copii minori), desfășoară activități comerciale, fiecare bucurându-se de sprijinul și suportul celorlalți membrii.
Mai mult, a rezultat că fiecare dintre ei a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite, manifestând regret în raport cu acestea.
Întrucât perspectivele de reintegrare socială ale fiecăruia dintre cei trei inculpați sunt ridicate, Curtea apreciază că doar condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, fără executarea efectivă, poate constitui un avertisment serios, din ansamblul cauzei rezultând că cei trei inculpați, în viitor nu vor mai săvârși infracțiuni.
Pe de altă parte, și modalitatea de individualizare prev.de art.861Cod penal, prin stabilirea față de inculpați a unor măsuri de supraveghere, arătate în art.863Cod penal, va fi apreciată ca suficient de restrictivă, cu un conținut coercitiv pronunțat, de natură a acoperi scopurile de care face vorbire legea în art.52 Cod penal.
Prin urmare, după admiterea recursurilor inculpaților, potrivit art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, casarea hotărârilor anterioare, sub aspectul modalității de executare, Curtea, în baza art.861Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpaților pentru art.189 alin.2 Cod penal, cu art.74, 76 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit față de fiecare, potrivit art.862.
În baza art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare, fiecare dintre inculpați trebuie să se supună măsurilor de supraveghere, arătate mai jos, în dispozitiv, acestora atrăgându-li-se atenția asupra consecințelor ce decurg potrivit art.864.
În aplicarea dispoz.art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, se vor suspenda și pedepsele accesorii aplicate inculpaților de către instanța de fond.
Vor fi menținute restul hotărârilor anterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații, G și, împotriva deciziei penale nr.344 din 7 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează decizia respectivă, cât și sentința penală nr.158 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Băilești, sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei.
În baza art.861Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, de câte 3 (trei) ani închisoare, aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.189 alin.2 Cod penal, cu art.74, 76 Cod penal, pe durata unui termen de încercare, stabilit potrivit art.862, la 5 ani pentru fiecare inculpat.
În baza art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Atrage atenția inculpaților asupra consecințelor prev. de art.864Cod penal.
Potrivit art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, se suspendă și pedepsele accesorii aplicate inculpaților, constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 teza a II-a și lit.b Cod penal, pe perioada prev. de art.71 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor anterioare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2010.
- - - - - G
Grefier,
Red.jud.GV
PS/3.03.2010
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Tamara Carmen Bunoiu, Gheorghe
