Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 349/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 349 Dosar nr-
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr 278 din 18 decembrie 2008 pronunțata de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, avocat pentru intimatul inculpat, lipsă, -. Se prezintă intimatul parte vătămată -.
Procedura îndeplinită.
Se procedează la identificarea intimatului parte vătămată - - fiul lui si, născut la 15 iulie 1987 în B, domiciliat in B,-,. 104,. C,.41, jud. B, legitimat cu CI Seria - nr - eliberat de SPCLEP B la 28 ianuarie 2009.
Instanța pune în vedere părții vătămate să precizeze dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă pentru amenințare, având în vedere solicitarea procurorului de ședință de la termenul de judecată din 4 martie 2009, în sensul de a se face aplicabilitatea dispozițiilor art 334 cu referire la art 193 Cod penal, respectiv schimbarea încadrării juridice din lipsire de libertate in amenințare, întrucât fapta pretinsă a fi fost săvârșită de inculpat ar fi fost comisă prin amenințare.
Intimatul parte vătămată - declară că nu dorește să formuleze plângere pentru amenințare, cu precizarea că el nu a fost lipsit de libertate, cu a fost victima unui furt de telefon mobil.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, de principiu, susține motivele de recurs din referatul depus la dosar, conform art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală.
În subsidiar și raportat la solicitarea procurorului și poziția exprimată de partea vătămată la acest termen de judecată, precizează un nou temei de casare, respectiv cel prev de art. 385/9 pct. 17 Cod procedură penală cu referire la art. 334 si art. 193 alin 1 Cod penal.
Susține cererea, având în vedere că din actele de urmărire penala si parțial din probele dosarului rezultă că există amenințarea exercitată asupra părții vătămate, aspect confirmat si de declarațiile date de partea vătămată la urmărirea penală, declarația numitului de la filele 25- 26, verso si cea a lui de la filele 30-31.
La instanța de fond, partea vătămată si martorii au menținut parțial declarațiile date inițial, dar a rezultat si starea de temere a părții vătămate. Conform declarației acesteia din urmă, aflată la fila 40, aceasta a fost de acord să discute cu inculpatul, de frică.
Așa fiind, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 193 Cod penal, dar, având in vedere poziția părții vătămate, cu consecința schimbării încadrării juridice, solicită a se dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului -, conform art 11 pct 2 lit b raportat la art 10 lit f Cod procedură penală.
Intimatul parte vătămată - solicită admiterea recursului declarat de parchet.
Avocat pentru intimatul inculpat - solicită, în principal, respingerea recursului declarat de parchet, iar, în legătură cu cererea de schimbare a incadrării juridice solicită a se dispune conform art 11 pct 2 lit b raportat la art 10 lit f Cod procedură penală, având în vedere declarația părții vătămate în sensul că nu intelege să formuleze plângere prealabilă.
Referitor la recursul declarat de parchet, apreciază că este inadmisibil, având în vedere că instanta de fond si cea de apel, care a mentinut solutia primei instanțe, au pronunțat o soluție în legătură cu fapta de lipsire de libertate. Nu rezultă, însă, că partea vătămată a fost lipsită de libertate, declarațiile date de partea vătămată fiind elocvente în acest sens, după cum si cea dată de martorul care era o persoană apropiată cu partea vătămată.
În legătură cu exprimarea martorului în sensul că inculpatul i-ar fi spus părții vătămată că " ii va umfla botul " consideră că nu reprezintă o amenințare, mai ales că aceasta trebuie să se poată deduce efectiv.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penala nr. 945/2008 pronunțata de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr- s-a dispus:
În baza art 11 pct 2 lit a rapC.P.P. la art 10 lit d C.P.P. l-a achitat pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art 189 alin1.
Cod PenalS-a constatat că inculpatul - a fost reținut 24 de ore în data de 17.11.2006.
S-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată -.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut că:
În fază de urmărire penală partea vătămată s-a constituit ca parte civilă în cauză cu suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras ( 14-15 ).
În faza de judecată partea vătămată a relatat că s-a dus la poliție pentru că inculpatul îi luase telefonul, declarația aflată la dosarul de urmărire penale la filele 14-15 este scrisă de el, fiind consemnat ce s-a întâmplat și completările polițiștilor. Partea vătămată menționat faptul că în momentul în care a ieșit din Spoturilor s-a întânit cu inculpatul și acesta i-a zis că vrea să vorbească, inițial partea vătămată l-a refuzat, dar la insistențele inculpatului au mers în spatele sălii să discute, inculpatul nu l-a luat pe sus, nu l-a ținut de, în schimb inculpatul ținea mâna lângă picior, iar partea vătămată bănuia că inculpatul are asupra sa un cuțit. S- mai arătat faptul că, în momentul în care au merg în spatele Sălii i-a sunat telefonul părții vătămate, inculpatul i-a zis să răspundă, după ce partea vătămată a terminat convorbirea, inculpatul i-a luat telefonul din mână, după care s-au deplasat spre casă.
fiind audiat la termenul de judecată din data de 12.05.2008 a relatat că, în aceea zi a fost împreună cu partea vătămată și cu la la de fitness, după ce au terminat antrenamentul, în fața sălii s-au întâlnit cu inculpatul și cu.Inculpatul i-a salutat și i-a spus părții vătămate că vrea să discute cu el, abordarea fiind normală, partea vătămată nu părea speriată de atitudinea inculpatului, discuția între cei doi desfășurându-se pe un ton amical ( 35 ).
Martorul a relatat că, declarația de la dosarul de urmărire penală nu este scrisă de el, nu a citit- înainte de aos emna, dar după ce instanța a dat citire acestei declarații, matorul a menționat faptul că o menține în totalitate. S-a mai menționat de către martor că în aceea zi nu i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată ( 36 ).
fiind audiat la termenul de judecată din data de 23.06.2008 a relatat că nu mai reține exact ziua, dar era cu partea vătămată și cu la de forță din cadrul Sălii, când au terminat programul la ieșire, în fața sălii s-au întâlnit cu - s-au salutat, după care acesta din urmă a dorit să vorbească cu -, în momentul când a dat noroc cu inculpatul, acesta la tras un pic, s-au ținut de mână vreo doi metri când au plecat de lângă martor și, după care inculpatul l-a luat de după gât pe. Acest martor a mai menționat faptul că partea vătămată era destul de alarmată.
Din probele administrate în cauză, reiese în mod evident că inculpatul nu a forțat-o sau obligat-o în niciun fel pe partea vătămată să meargă în spatele Sălii aspect ce reiese din declarația părții vătămate dată în fază de judecată, declarațiile martorilor și, declarații ce se corborează cu declarația inculpatului.
material al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal se realizează printr- acțiune sau inacțiune de privare de libertate în mod ilegal particularizată în funcție de variantele infracțiunii.
Rezultatul infracțiunii constă în aducerea victimei într-o stare care nu-i permite posibilitatea de a se manifesta cum dorește, nu interesează cât timp durează lipsirea de libertate sau dacă victima reușește ulterior să scape.
Legea nu conține nici o precizare în ceea ce privește durata perioadei de timp în care victima trebuie să fie lipsită de libertate pentru ca fapta să constituie infracțiune, ceea ce înseamnă că această durată poate între limite foarte largi.
În ceea ce privește limita inferioară a duratei lipsirii de libertate trebuie să dureze atât încât victima să fie împiedicată în mod efectiv de a se deplasa și acționa în conformitate cu voința sa. Sub acest aspect, desigur, o lipsire de libertate cu o durată extrem de redusă (de câteva secunde sau minute) nu va constitui infracțiunea de lipsire de libertate în mod illegal deoarece, într-un asemenea caz, nu se poate vorbi de o lipsire efectivă a persoanei de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu voința sa.
Lipsirea de libertate în mod ilegal, se săvârșește cu intenție, aceasta poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând că acțiunea sau inacțiunea sa are ca urmare lipsirea de libertate a persoanei, a urmărit și a acceptat producerea acestui rezultat.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța în baza art 11 pct 2 lit a rapC.P.P. la art 10 lit d C.P.P. va achita pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art 189 alin 1.Cod Penal întrucât, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective.
Constată că inculpatul - a fost reținut 24 de ore în data de 17.11.2006.
Respinge pretențiile civile formulate de partea vătămată -.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apelul Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov solicitând pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al 1 Cod penal cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În apel inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art 70 Cpp arătând că nu dorește să dea declarație în această etapă procesuală și a fost reaudiat, la solicitarea apelantei, martorul.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, față de motivele invocat, tribunalul a constatat că apelul formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov nu este fondat și l-a respins pentru următoarele considerente:
Starea de fapt menționată în rechizitoriu constă în reținerea împrejurării că în data de 17.11.2006, în jurul orelor 13-14 inculpatul -, aflându-se în parcarea Sălii din municipiul Bao bligat partea vătămată - să-l însoțească într-o zonă virană din spatele sălii utilizând amenințări cu bătaia și forța fizică.
In reclamația înaintată organului de cercetare penală, partea vătămată s-a plâns că - (pe care îl cunoaște de mai mult timp din cartier) l-a amenințat cu acte de violență și cu un cuțit spunând că îl omoară, obligându-l să meargă în spatele Sălii unde speriat fiind i-a smuls telefonul Nokia 6234 din mână, după care a continuat să îl amenințe cu moartea dispărând cu telefonul. Prejudiciul pe care l-a precizat partea vătămată cu această ocazie a fost de 1000 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras de inculpat.
În prima declarație dată în cauză, cea olografă, partea vătămată a menționat că inculpatul i-a cerut să stea de vorbă cu acesta, partea vătămată însă i-a spus că nu dorește să meargă cu el, dar acesta a insistat și l-a tras aproximativ 6-7. după un gard după care i-a dat drumul amenințându- Între timp telefonul părții vătămate a sunat, inculpatul i-a cerut să vorbească puțin la telefon iar discuția la telefon a purtat-o din mers, cei doi aflându-se în deplasare spre intersecția cu prin spatele Sălii, continuându-și împreună deplasarea în aceeași direcție de mers, timp în care îl amenința în continuare că o să pună pe alții să îl bată, despărțindu-se de acesta în față la pe strada - -, iar partea vătămată a plecat acasă.
Audiat de organul de cercetare penală, partea vătămată a susținut că a fost tras de lângă prietenii săi de inculpat împotriva voinței sale pe o distanță de aproximativ 4-5 până în spatele Sălii apoi a fost tras în continuare încă 300 tot timpul fiind amenințat. Înainte să ajungă la intersecție, părții vătămate i-a sunat telefonul, a răspuns fiind astfel îndrumat de inculpat, iar când a închis telefonul inculpatul i l-a smuls din mână, i-a dat drumul de guler continuând să îl amenințe dar și-au continuat împreună deplasarea până în fața complexului unde s-au despărțit, partea vătămată mergând repede acasă.
În fața instanței de judecată, partea vătămată a precizat că în declarația de la urmărire penală s-a consemnat ce s-a întâmplat dar cuprinde și completări ale polițiștilor cu ocazia acestei audieri, partea vătămată a arătat că inculpatul nu l-a luat pe sus în momentul când a ieșit din complexul sportiv, nu a văzut să aibă cuțit asupra lui ci doar bănuia acest lucruri; de asemenea partea vătămată a precizat că a fost de acord să discute cu inculpatul de frică și la insistențele lui, dar nu a fost forțat de inculpat să meargă în spatele Sălii.
Martorul a precizat cu ocazia audierii de către organul de cercetare penală faptul că inculpatul l-a prins cu forța pe partea vătămată cu mâna de după ceafă și a început să-l tragă, ducându-l tot cu forța în spatele Sălii unde l-a pierdut cu vederea.
Martorul a rămas de vorbă cu și în timp ce discutau a fost sunat pe telefon de inculpat care i-a spus că este împreună cu partea vătămată în fața blocului părții vătămate.
Audiat de instanță, acest martor a arătat că avea relații tensionate cu inculpatul și a menționat că partea vătămată a fost tras un pic de inculpat să vorbească cu el, s-au ținut de mână vreo 2 după care au plecat de lângă ei apoi inculpatul l-a luat pe după gât pe partea vătămată, acesta părând destul de alarmat.
Martorul a susținut cu ocazia audierii la urmărirea penală și în apel că inculpatul l-a luat cu forța pe partea vătămată în spatele Sălii, unde i-a mai așteptat circa 10 minute și văzând că nu se întorc, a plecat spre casă.
Inculpatul a negat orice acțiune de îngrădire a libertății părții vătămate.
Ceea ce poate reține cu certitudine instanța de apel este faptul că în data de 17.11.2006 în jurul orelor 14 părțile s-au întâlnit în parcarea Sălii din municipiul B, că partea vătămată - l-a însoțit pe inculpat într-o zonă virană din spatele Sălii deși nu a fost de acord cu acest lucru.
Față de cele mai sus expuse, nu se poate reține cu certitudine că inculpatul l-ar fi tras pe partea vătămată cu forța în acest loc și nici că ar fi exercitat asupra lui amenințări cu bătaia, această variantă nefiind susținută în mod constant de partea vătămată, iar declarația martorului, în condițiile în care acest martor a invederat instanței că se află în relații tensionate cu partea vătămată este apreciată ca o depoziție obiectiv alterată, context în care doar depoziția martorului nu este de natură să susțină acest aspect al stării de fapt.
Totodată, potrivit art. 189 alin. 1 Cpp, lipsirea de libertate a persoanei, prin natura sa, implică o desfășurare în timp care trebuie să dureze atât încât să rezulte că persoana a fost efectiv împiedicată de a se deplasa și a acționa în conformitate cu voința sa.
Examinând elementul material al laturii obiective a infracțiunii, trebuie observat că probatoriul evidențiază că în cazul părții vătămate nu s-a produs o lipsire de libertate care să dureze în timp astfel încât să se poată aprecia că partea vătămată a fost efectiv împiedicat să se deplaseze și să acționeze în conformitate cu voința sa, de vreme ce chiar acesta a declarat în mod constant împrejurarea că s-a deplasat împreună cu inculpatul spre intersecția cu prin spatele Sălii, că și-au continuat împreună deplasarea în aceeași direcție de mers, timp în care îl amenința în continuare că o să pună pe alții să îl bată, dar s-a despărțit de inculpat în față la pe strada - -, partea vătămată ajungând acasă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov ce a criticat soluția pentru greșita achitare a inculpatului în ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, fiind o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că declarațiile oscilante ale părții vătămate s-au datorat faptului că era speriat și din acest motiv a declarat în fața instanței că nu a fost forțat să se deplaseze în spatele imobilului și presupunea că inculpatul are un cuțit asupra, din modul în care acesta ținea mâna, cu atât mai mult cu cât îl cunoștea ca fiind o persoană violentă.
Martorii și au relatat că inculpatul "l-a tras pe partea vătămată, l-a luat după gât, l-a amenințat că dacă nu î urmează îi va umfla botul", motiv pentru care chiar martorul a avut o reținere în a acorda ajutor părții vătămate (), în timp ce declarația martorului se coroborează cu cea a martorului aspect ce nu poate justifica îndepărtarea din procesul deliberării a ambelor depoziții.
Referitor la libertatea de mișcare a părții vătămate, Ministerul Publica arătat că acesta a plecat împreună cu martorii și tot împreună urmau să se întoarcă spre casă, ceea ce justifică împrejurarea că l-a urmat pe inculpat în pofida voinței sale, a abandonat intenția de a reveni în rândul prietenilor și nu le-a comunicat acestora nimic.
Ministerul Publica mai invocat în sprijinul ideii de culpabilitate și imputabilitate a inculpatului și atitudinea martorilor care a pornit în căutarea părții vătămate, aflând de la martorul că este la locuința inculpatului și că au încercat să ia legătura cu el prin telefon dar acesta era închis; s-a mai arătat și că instanța a reținut greșit că durata de timp a fost de ordinul minutelor, din moment ce martorii au susținut că l-au așteptat în fața sălii sporturilor o bună bucată de timp, au încercat să-l contacteze pentru a vedea ce i se întâmplă, alarmați fiind și de persoana inculpatului cunoscut ca o fire violentă, iar partea vătămată a spus că s-a deplasat pe jos de la sporturilor la, ceea ce reprezintă o distanță destul de mare.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, conform art. 385/10 Cod procedură penală se constată că recursul Ministerului Public nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanțele au reținut corect starea de fapt, în deplină concordanță cu materialul probatoriu administrat în cauză, din care se desprinde că partea vătămată nu a fost obligat de inculpat să-l însoțească în spatele clădirii, ci s-a dus doar motivat de un eventual sentiment de teamă că ar putea fi agresat de inculpat care ar fi putut avea un cuțit, bănuind aceasta din modul în care acesta își ținea mâna și pentru că îl cunoștea ca pe o persoană violentă.
Cert este faptul că în data de 17.11.2006 în jurul orelor 14 părțile s-au întâlnit în parcarea Sălii din municipiul B, că partea vătămată - l-a însoțit pe inculpat într-o zonă virană din spatele Sălii deși nu a fost de acord cu acest lucru. Acest aspect este demonstart din coroborarea tuturor declarațiilor și depozițiilor date de partea vătămată și martori. Astfel, în prima declarație dată în cauză, cea olografă, partea vătămată a menționat că inculpatul i-a cerut să stea de vorbă cu acesta, partea vătămată însă i-a spus că nu dorește să meargă cu el, dar acesta a insistat și l-a tras aproximativ 6-7. după un gard după care i-a dat drumul amenințându- Între timp telefonul părții vătămate a sunat, inculpatul i-a cerut să vorbească puțin la telefon iar discuția la telefon a purtat-o din mers, cei doi aflându-se în deplasare spre intersecția cu prin spatele Sălii, continuându-și împreună deplasarea în aceeași direcție de mers, timp în care îl amenința în continuare că o să pună pe alții să îl bată, despărțindu-se de acesta în față la pe strada - -, iar partea vătămată a plecat acasă.
Audiat de organul de cercetare penală, partea vătămată a susținut că a fost tras de lângă prietenii săi de inculpat împotriva voinței sale pe o distanță de aproximativ 4-5 până în spatele Sălii apoi a fost tras în continuare încă 300 tot timpul fiind amenințat. Înainte să ajungă la intersecție, părții vătămate i-a sunat telefonul, a răspuns fiind astfel îndrumat de inculpat, iar când a închis telefonul inculpatul i l-a smuls din mână, i-a dat drumul de guler continuând să îl amenințe dar și-au continuat împreună deplasarea până în fața complexului unde s-au despărțit, partea vătămată mergând repede acasă.
În fața instanței de judecată, partea vătămată a precizat că în declarația de la urmărire penală s-a consemnat ce s-a întâmplat dar cuprinde și completări ale polițiștilor cu ocazia acestei audieri, partea vătămată a arătat că inculpatul nu l-a luat pe sus în momentul când a ieșit din complexul sportiv, nu a văzut să aibă cuțit asupra lui ci doar bănuia acest lucruri; de asemenea partea vătămată a precizat că a fost de acord să discute cu inculpatul de frică și la insistențele lui, dar nu a fost forțat de inculpat să meargă în spatele Sălii.
Martorul a precizat cu ocazia audierii de către organul de cercetare penală faptul că inculpatul l-a prins cu forța pe partea vătămată cu mâna de după ceafă și a început să-l tragă, ducându-l tot cu forța în spatele Sălii unde l-a pierdut cu vederea.
Martorul a rămas de vorbă cu și în timp ce discutau a fost sunat pe telefon de inculpat care i-a spus că este împreună cu partea vătămată în fața blocului părții vătămate.
Audiat de instanță, acest martor a arătat că avea relații tensionate cu inculpatul și a menționat că partea vătămată a fost tras un pic de inculpat să vorbească cu el, s-au ținut de mână vreo 2 după care au plecat de lângă ei apoi inculpatul l-a luat pe după gât pe partea vătămată, acesta părând destul de alarmat.
Martorul a susținut cu ocazia audierii la urmărirea penală și în apel că inculpatul l-a luat cu forța pe partea vătămată în spatele Sălii, unde i-a mai așteptat circa 10 minute și văzând că nu se întorc, a plecat spre casă.
În aceste condiții, nu se poate reține cu certitudine că inculpatul l-ar fi tras pe partea vătămată cu forța în acest loc și nici că ar fi exercitat asupra lui amenințări cu bătaia, această variantă nefiind susținută în mod constant de partea vătămată, iar declarația martorului, în condițiile în care acest martor a învederat instanței că se află în relații tensionate cu partea vătămată este apreciată ca o depoziție obiectiv alterată, context în care doar depoziția martorului nu este de natură să susțină acest aspect al stării de fapt.
Acest dubiu profită inculpatului și mai mult decât atât, nu se poate reține că a existat o stare de temere a părții vătămate generată de conduita concretă a inculpatului. A se reproșa acestuia o stare de temere bazată pe bănuiala părții vătămate că ar fi putut avea un cuțit doar din modul în care acesta își ținea mâna, este inadmisibil și contrar tuturor principiilor de drept penal, deoarece o soluție de condamnare nu se poate întemeia pe supoziții.
De altfel, chiar motivele de recurs au la baza dosar supoziții, ceea ce nu poate fundamenta o soluție de achitare și câtă vreme nu s-a demonstrat fără putință de tăgadă și dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a exercita acte de constrângere asupra părții vătămate pentru a- determina să-l urmeze în spatele imobilului nu se poate vorbi de o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, de esența acestei infracțiuni fiind tocmai constrângerea, de orice natură, a persoanei, în scopul de aol ipsi de libertate de mișcare, așa cum corect au reținut instanțele.
Prin urmare, nu s-a produs o lipsire de libertate care să dureze în timp astfel încât să se poată aprecia că partea vătămată a fost efectiv împiedicat să se deplaseze și să acționeze în conformitate cu voința sa, de vreme ce chiar acesta a declarat în mod constant împrejurarea că s-a deplasat împreună cu inculpatul spre intersecția cu prin spatele Sălii, că și-au continuat împreună deplasarea în aceeași direcție de mers, timp în care îl amenința în continuare că o să pună pe alții să îl bată, dar s-a despărțit de inculpat în față la pe strada - -, partea vătămată ajungând acasă.
Așa fiind, soluția instanței este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. B Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și se va menține decizia atacată.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 278/18 decembrie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 200 lei se suportă din fondurile MJ și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
Pt. - - - - - -
A în concediu
Semnează
Președinte instanță
Grefier
- -
Red. SF/19.06.2009
Dact MB/25.06.2009
2 exemplare
Jud fond -
Jud apel - - +
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Elena Barbu, Simona Franguloiu
