Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 448/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
146/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.448
Ședința publică din data de 27 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenții-intimați-inculpați - și, precum și de recurentul-parte vătămată împotriva Deciziei penale nr.107/A/12.XII.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de 13.III.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată respectiv, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.306, Cod procedură penală, pentru a da posibilitate apărătorului ales al recurentului-intimat-inculpat să depună înscrisuri în circumstanțiere, a amânat pronunțarea pentru data de 20.III.2009, apoi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.711/3.VI.2005, din Dosarul nr.4.052/2004, Judecătoria Giurgiua respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina fiecărui inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta simplă, prevăzută de art.182, alin.1, Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art.20, Cod penal, raportat la art.174, Cod penal, formulată de partea vătămată, sau în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184, alin.2, Cod penal, formulate de inculpații și -, dispunând, din oficiu, în temeiul art.334, Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta agravată, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal; în temeiul art.182, alin.2, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, iar, în temeiul art.189, alin.2, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, pe care, în temeiul art.33, lit.a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b, Cod penal, le-a contopit, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplicarea art.71-art.64, Cod penal; în temeiul art.182, alin.2, Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, iar, în temeiul art.189, alin.2, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, pe care, în temeiul art.33, lit.a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b, Cod penal, le-a contopit, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art.71-art.64, Cod penal; a admis acțiunile civile formulate de partea civilă, obligându-i, în solidar, pe inculpați, să-i plătească suma de 130.000.000 ROL (13.000 RON), din care suma de 50.000.000 ROL (5.000 RON) reprezintă daune materiale, iar suma de 80.000.000 ROL (8.000 RON) reprezintă daune morale, și de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate a mun. B, obligându-i, în solidar, pe inculpați să-i plătească suma de 13.878.585 ROL (1.387 RON), din care suma de 11.598.585 ROL (1.159 RON) la Spitalul de Urgență "-", B, iar suma de 2.280.000 RON (228 RON) la Spitalul Universitar de Stomatologie B; a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.800.000 ROL (180 RON), cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr.334/21.XII.2005, din Dosarul nr.2.529/2005 (4.052/2004), Tribunalul Giurgiua admis apelurile declarate de apelanții-inculpați și -, a desființat, în întregime, sentința penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, constatând, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, întrucât instanța de fond a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina fiecărui inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta simplă, prevăzută de art.182, alin.1, Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta agravată, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, fără a o fi pus discuția părților, deși a agravat situația inculpaților.
Prin Sentința Penală nr.842/6.2008, din Dosarul nr- (1.448/2006), Judecătoria Giurgiu a respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor penale din infracțiunile de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, alin.1, Cod penal, și de lipsire de liberate în mod ilegal, prev. de art.189, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, în infracțiunile de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.73, lit.b, Cod penal, și de lipsire de liberate în mod ilegal, prev. de art.189, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.73, lit.b, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, formulată de inculpatul, și a uneia dintre faptele penale din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, alin.1, Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art.181, Cod penal, formulată de inculpatul -, iar, în temeiul art.334, Cod procedură penală, a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținută în sarcina fiecărui inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta simplă, prevăzută de art.182, alin.1, Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta agravată, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal; în temeiul art.182, alin.2, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, iar, în temeiul art.189, alin.2, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, pe care, în temeiul art.33, lit.a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b, Cod penal, le-a contopit, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal; în temeiul art.182, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.74, alin.1, lit.c, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.d, Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, iar, în temeiul art.189, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.74, alin.1, lit.c, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.b, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, pe care, în temeiul art.33, lit.a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b, Cod penal, le-a contopit, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal; în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art346, Cod procedură penală, cu aplicarea art.998 și art.999, Cod civil, a admis acțiunile civile formulate de partea civilă, obligându-i, în solidar, pe inculpați, să-i plătească suma de 13.000 lei, din care suma de 5.000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 8.000 lei reprezintă daune morale, de partea civilă Spitalul de Urgență "-", B, obligându-i, în solidar, pe inculpați să-i plătească suma de 846,87 lei, despăgubiri materiale, constând în cheltuieli de spitalizare a părții vătămate și de partea civilă Spitalul Universitar de Stomatologie B, obligându-i, în solidar, pe inculpați să-i plătească suma de 228 lei, daune materiale, constând în cheltuieli de spitalizare a părții vătămate; în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 305 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 19.XII.2003, în jurul orei 23,00, partea vătămată, însoțită de martorul, au ieșit din barul aparținând "B & M" din satul, comuna Colibași, județul G, unde consumaseră băuturi alcoolice, fiind urmați de cei doi inculpați, însoțiți de martorii A-, fiul inculpatului, și, iar, pe fondul unor tensiuni mai vechi, între martorii și a izbucnit un scandal, în care s-a implicat partea vătămată, care, cu o sticlă cu bere, a spart oglinda retrovizoare de la autoutilitara inculpatului -, care a lovit-o cu pumnii în zona feței pe partea vătămată, lovită, apoi, pe fondul unei vechi dușmănii, de inculpatul, astfel că inculpatul -, după ce l-a dus acasă pe martorul, la rugămintea martorului, mama acestuia, însoțit de martorul, concubina acestuia, a găsit-o, urcată în spatele autotutilitarei sale, într-o stare de semiinconștiență, pe partea vătămată, pe care, la propunerea inculpatului, a transportat-o cu autovehiculul, în care se aflau inculpatul și martorii A- și, la Postul de Poliție din comuna Colibași, unde nu se afla nimeni, inculpatul sunând la poliția județeană, după care, la propunerea inculpatului -, au continuat drumul către Spitalul Clinic de Urgență "-", B, însă pe raza comunei Vidra, după alimentarea autoutilitarei cu combustibil, inculpatul nu a mai fost de acord să o ducă pe partea vătămată la spital, așa încât s-au întors, în jurul orei 6,00-6,30, în localitatea de domiciliu, unde inculpatul -, ajutat de martorul, au transportat-o pe partea vătămată, cu autoturismul acesteia, la locuința sa, apoi, împreună cu martorul, soția acesteia, i-a acordat primul ajutor și a transportat-o la Spitalul Clinic de Urgență "-", B, unde partea vătămată a fost internată, pentru leziuni traumatice, a căror vindecare a necesitat un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale și care au avut ca efect infirmitate, punându-i-se viața în pericol.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr.A- din data de 12.2004 (filele 24 și 25, dosar de urmărire penală), astfel cum a fost completat la data de 18.XI.2004 (fila 38, Dosar nr.4.052/2004 al Judecătoriei Giurgiu ), ambele eliberate de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, cu avizele nr.E- din data de 14.III.2005 (fila 115, Dosar nr.4.052/2004 al Judecătoriei Giurgiu ) și nr.E2/10.190/2006 din data de 9.III.2007 (fila 161, dosar instanță de fond) ale Comisiei de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină legală " Minovici", B, precum și cu avizele nr.E1/5.073/2007 din data de 6.VII.2007 (fila 204, dosar instanță de fond) și din data de 5.2007 (fila 221, dosar instanță de fond) ale Comisiei Superioare de Medicină Legală (fila 204, dosar instanță de fond), potrivit cărora partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat, pentru vindecare, un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, care au ca rezultat infirmitate și care i-au pus viața în primejdie, declarațiile martorilor și, care au precizat că, în fața barului, l-au văzut pe inculpatul lovind-o cu pumnii pe partea vătămată, care striga să nu o mai lovească, declarațiile martorului A-, fiul inculpatului, care a arătat că tatăl său a lovit-o pe partea vătămată, pe care s-a hotărât să o ducă la poliție, astfel că a urcat-o în partea din spate a autoutilitarei coinculpatului, însă, negăsind pe nimeni, a continuat să o lovească după plecarea de la postul de poliție, împrejurări confirmate, de altfel, de inculpatul, care a recunoscut faptul că a lovit-o pe partea vătămată atât în fața barului, cât și pe parcursul traseului cu autoutilitara, declarațiile martorilor, concubina martorului, și, barman la barul aparținând "B & M", care au precizat că, după ce partea vătămată a spart, cu o sticlă, oglinda retrovizoare a autoutilitarei, inculpatul - a lovit-o cu pumnii în față, trântind-o la pământ, declarațiile inculpatului -, care a recunoscut că i-a aplicat părții vătămate doar o lovitură cu pumnul, raportul din data de 15.II.2004, întocmit de martorul, polițist la. G, în care se consemnează că pe data de 19.XII.2003, în jurul orei 23,40, a primit un telefon de la o persoană care s-a recomandat " din ", coroborat cu declarațiile martorilor, care a arătat că pe data de 20.XII.2003, în jurul orei 6,30, l-a ajutat pe inculpatul -, la solicitarea acestuia, să o ducă acasă pe partea vătămată, pe care a văzut-o în autoutilitara inculpatului, "bătută rău" și cu pantalonii lăsați în vine, constatând că-și făcuse nevoile, declarațiile martorului, soția părții vătămate, care a susținut că pe data de 20.XII.2003, în jurul orei 7,00, inculpatul - l-a adus târâș pe soțul său, plin de sânge și în stare de inconștiență, astfel că lipsirea de liberate a părții vătămate a durat o perioadă suficientă pentru aoî mpiedica, în mod efectiv, să se deplaseze și să acționeze în conformitate cu propria voință.
Cât privește încadrarea juridică a faptelor penale, a arătat că, referitor la inculpatul, reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art.73, lit.b, Cod penal nu presupune o schimbare de încadrare juridică, ci, constituind o cauză de atenuare a răspunderii penale, intră în individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, iar, în ceea ce privește pe inculpatul -, a motivat că una dintre faptele penale reținute în sarcina sa nu poate fi încadrată juridic în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181, Cod penal, întrucât, în cazul coautoratului, prin acte de execuție nemijlocite, loviturile nu pot fi disociate. Însă, având în vedere concluziile certificatul medico-legal nr.A- din data de 12.2004, astfel cum a fost completat la data de 18.XI.2004, întocmit de Institutul Național de Medicină legală " Minovici", B, prin care se stabilește că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat, pentru vindecare, un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, care au ca rezultat infirmitate și care i-au pus în primejdie viața, a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținută în sarcina fiecărui inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta simplă, prevăzută de art.182, alin.1, Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta agravată, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor cu închisoarea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, respectiv limitele speciale prevăzute de legea penală, împrejurările și modul concret de comitere a infracțiunilor, reținând contribuția mai mare a inculpatului, cu atitudinea sa de indiferență față de situația gravă cauzată părții vătămate, persoana inculpaților, care are antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, fără a putea fi reținută circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73, lit.b, Cod penal, atâta timp cât injuriile pe care i le-a adresat partea vătămată nu au putut să-i producă o asemenea tulburare care să conducă la comiterea unor infracțiuni atât de grave, și -, care a acordat prim-ajutor părții vătămate, astfel că a reținut în sarcina sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, lit.c, Cod penal, fără a reține, însă, circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73, lit.b, Cod penal, întrucât atitudinea părții vătămate de a-i sparge, cu o sticlă, oglinda retrovizoare de la autoutilitara sa nu putea să-i producă o asemenea tulburare care să justifice gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit.
Pe latură civilă, a arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, reținând că, la prima judecată în fond, inculpații au fost de acord să acopere pretențiile civile formulate de partea civilă, astfel că, la rejudecarea în fond, nu mai este posibilă revocarea manifestării de voință, care îmbracă forma unui act juridic unilateral, guvernat de principiul forței obligatorii.
În termen legal, au declarat apel atât inculpații, pentru nelegalitatea și netemeinicia laturii penale, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor penale, prin reținerea circumstanței atenuante legală a provocării, prevăzută de art.73, lit.b, Cod penal, precum și achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, lit.a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, lit.d, Cod procedură penală, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189, alin.2, Cod penal, pentru lipsa intenției, și -, pentru nelegalitatea și netemeinicia laturii penale, solicitând schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, alin.2, Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art.181, Cod penal, precum și achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, lit.a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, lit.d, Cod procedură penală, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189, alin.2, Cod penal, pentru lipsa intenției, cât și partea vătămată, pentru netemeinicia laturii penale, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii aplicată fiecărui inculpat, prin majorarea cuantumului.
Prin Decizia penală nr.107/12.XII.2008, din Dosarul nr-, Tribunalului Giurgiu - Secția penală respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-intimați-inculpați și de apelantul-parte vătămată, pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, i-a obligat, pe fiecare în parte, la plata sumei de 70 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, instanța de apel a arătat că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73, lit.b, Cod penal, întrucât injuriile adresate de partea vătămată nu au avut efectul unei puternice tulburări care să justifice gravitatea infracțiunilor comise, cu atât mai mult cu cât părțile, frecventând același restaurant, folosesc un asemenea limbaj, iar una dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, avându-se în vedere concluziile certificatului medico-legal nr.A- din data de 12.2004, astfel cum a fost completat la data de 18.XI.2004, eliberat de Institutul Național de Medicină legală " Minovici", De asemenea, a arătat că, în mod corect, instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților, inclusiv cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189, alin.2, Cod penal, dovedită prin raportul din data de 15.II.2004, întocmit de martorul, polițist la. G, în care se consemnează că pe data de 19.XII.2003, în jurul orei 23,40, a primit un telefon, coroborat cu declarațiile martorilor și, care au relatat că pe data de 20.XII.2003, în jurul orei 6,30, inculpatului - a adus-o acasă pe partea vătămată, care, astfel, fusese ținută închisă în autoutilitara acestuia timp de aproximativ 6-7 ore, contrar voinței acesteia, așa încât, pe latură subiectivă, inculpații, deși nu au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
În termen legal, au declarat recurs apelanții-intimați-inculpați și apelantul-parte vătămată, nemotivate în termenul prevăzut de art.385/10, alin.2, Cod procedură penală.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-intimat-inculpat -, în principal, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 6, Cod procedură penală, a susținut că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât, ajungând, împreună cu apărătorul ales, la instanța de apel în timpul dezbaterilor, care nu au mai fost reluate, nu a putut formula concluzii în apărare, și, în același timp, invocând motivul de recurs prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, a arătat că, deși considerentele deciziei penale din apel se întind pe 10 pagini, doar o pagină cuprinde, în mod sumar, considerațiile proprii ale instanței de judecată, care nu a răspuns motivelor sale de apel, solicitând admiterea recursului, casarea, în întregime, a deciziei penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.
De asemenea, invocând motivul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 17, Cod procedură penală, a învederat că una dintre faptele penale reținute în sarcina sa nu se încadrează în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, ci în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181, alin.1, Cod penal, întrucât i-a aplicat părții vătămate o singură lovitură cu pumnul, în zona feței, care nu era aptă să producă leziunile menționate în raportul de expertiză medico-legală. Totodată, a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, în susținerea căruia a arătat că instanțele de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt, ce a condus la greșita sa condamnare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189, alin.2, Cod penal, întrucât, pe latură subiectivă, lipsește intenția, chiar indirectă, atâta timp cât alte persoane au așezat-o în autoduba sa pe partea vătămată, pe care doar a transportat-o la poliție, unde nu au găsit pe nimeni, astfel că i-a spus coinculpatului, care, între timp, i-a aplicat corecții fizice părții vătămate, devenită inconștientă, să o transporte la spital, însă, din lipsa combustibilului, a fost nevoit să devieze traseul, apoi inculpatul a hotărât să o transporte la domiciliu, unde, la rugămintea soției acesteia, a spălat-o de sânge pe partea vătămată, după care a transportat-o la spital, ceea ce înseamnă că nu a urmărit decât să o ajute pe partea vătămată, aflată în imposibilitate de a-și exprima voința, pe care, de altfel, nu putea să o abandoneze. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești de fond și de apel, iar pe fond, rejudecând, să de dispună schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181, alin.1, Cod penal, cu achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189, alin.2, Cod penal.
În subsidiar, susținând cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, a arătat că instanțele de fond și de apel, în mod greșit, pe de o parte, nu au reținut circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73, litera b, Cod penal, atâta vreme cât starea sa de iritare a fost cauzată de atitudinea părții vătămate, care i-a spart oglinda retrovizoare, iar, pe de altă parte, nu au dat suficientă eficiență circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal, reținută în sarcina sa, așa încât a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepselor închisorii, dispunându-se, totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii rezultantă, potrivit art.861, Cod penal.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-intimat-inculpat, invocând, în principal, cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, a susținut că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, prin condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189, alin.2, Cod penal, cu precizarea că instanța de recurs poate proceda la reevaluarea probelor, având în vedere dispozițiile art.1, art.3 și art.52, Cod procedură penală, potrivit cărora, pe întreg parcursul procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului, care prevalează formalismului procesual, ceea ce înseamnă că, în vederea pronunțării unei soluții corecte, limitele procedurale pot fi forțate, astfel că instanțele de fond și de apel nu au ținut seama de nuanțe esențiale, precum împrejurările că partea vătămată, aflată într-o stare avansată de ebrietate, a declanșat incidentul, apoi au mers la poliție pentru aop reda, însă nu li s-a răspuns, fiind confirmat apelul telefonic către polițist, după care au avut inițiativa de aot ransporta la spital pe partea vătămată, pe care, în mod evident, nu o puteau abandona în frig, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, iar pe fond, rejudecând, să se dispună, pentru infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal, prevăzută de art.189, alin.2, Cod penal, achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat fie la art.10, alin.1, litera e, Cod procedură penală, cu aplicarea art.45, Cod penal, privind starea de necesitate, fie la art.10, alin.1, litera1, Cod procedură penală, cu aplicarea art.181, Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, invocând cazul de recurs prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, a învederat lipsa antecedentelor penale, ca urmare a împlinirii termenului de reabilitare, atitudinea procesuală sinceră, precum și dubiul privind încadrarea juridică a faptei penale în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, care are efect asupra asprimii pedepsei închisorii, astfel că a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu rejudecarea pe fond, prin reindividualizarea pedepsei închisorii, a cărei executare să poată fi suspendată sub supraveghere, conform art.861, Cod penal, sau cu executare la locul de muncă, potrivit art.867, Cod penal.
În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar caracterizările nr.296.063/9.III.2009, întocmită de Inspectoratul de Poliție al Județului G - Postul de Poliție Colibași (fila 41, dosar instanță de recurs) și nr.954/19.III.2009 a Primăriei comunei Colibași, județul G (fila 40, dosar instanță de recurs).
În motivarea orală a recursului, recurentul-parte vătămată, invocând motivul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, a arătat că inculpatul - i-a aplicat o lovitură cu bâta, astfel că și-a pierdut cunoștința, a fost dezbrăcat și aruncat în autoutilitara acestuia, după care a fost plimbat 6-7 ore, timp în care inculpații, atunci când își revenea, i-au aplicat lovituri, ceea ce contrazice susținerea acestora că aveau de gând să-l ducă la poliție sau la spital, astfel că, având în vedere gravitatea infracțiunilor, comise pe fondul unei vechi și tragice dușmănii, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor judecătorești, iar, pe fond, rejudecând, majorarea cuantumului pedepselor închisorii aplicate inculpaților pentru săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina fiecăruia.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond și de apel, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Cât privește încălcarea dreptului la apărare de către instanța de apel, invocată de recurentul-intimat-inculpat -, Curtea constată că, într-adevăr, după cum s-a consemnat în Încheierea de ședință din data de 10.XI.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-, apelantul-intimat-inculpat, personal, însoțit de apărătorul său ales, s-au prezentat mai târziu în fața instanței de apel, la începutul dezbaterilor, însă instanța de apel, cu toate că, anterior termenului de judecată, luase măsura de desemnare a apărătorului din oficiu, cu delegația nr.2.688/29.IX.2008 (fila 18, dosar instanță de apel), a adus la cunoștința apărării alese motivul de apel, privind reindividualizarea judiciară a cuantumului pedepselor închisorii, invocat de apelantul-parte vătămată, căreia i-a acordat cuvântul în susținerea propriului apel și în apărare față de apelul formulat de apelantul-parte vătămată, iar, la finalul dezbaterilor, a dat cuvântul apelantului-intimat-inculpat, personal, după care a dispus amânarea pronunțării, timp în părțile au avut posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise. Așadar, maniera folosită de instanța de apel a fost de natură să garanteze dreptul la apărare al apelantului-intimat-inculpat, care, în condițiile unei întârzieri, ar fi trebuit să încunoștințeze instanța de judecată, și, nicidecum, să se folosească de propria vinovăție pentru a putea invoca un motiv de recurs. Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelantul-intimat-inculpat - nu a fost, nicidecum, lipsit de apărare, astfel după cum condiționează cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 6, Cod procedură penală.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, invocat de același recurent-intimat-inculpat, Curtea constată că instanța de apel a răspuns, în mod sintetic, dar convingător, celor două motive de apel. Curtea apreciază că, în condițiile în care apelantul-intimat-inculpat a folosit, ca motive de apel, aceleași apărări de fond, care au fost deja analizate, în mod detaliat, instanța de apel nu putea răspunde prin aceleași argumente unice, expuse în același mod amplu de prima instanță de judecată, ci doar să confirme, în baza unei succinte analize a probatoriului, convingerile motivate ale instanței de fond.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor penale, Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați, dar a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice pentru una dintre faptele penale din infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta simplă, prevăzută de art.182, alin.1, Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta agravată, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal. Recurentului-intimat-inculpat - a susținut, încă de la judecarea fondului, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181, Cod penal, și nu ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, în varianta agravată, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, pe motiv că lovitura aplicată părții vătămate nu a fost aptă să producă un asemenea rezultat periculos, însă, în cazul coautoratului, fiecare participant comite, în mod nemijlocit, acte de executare, în speță acțiunea de lovire, care se constituie într-o activitate unică, indivizibilă, care aceeași urmare imediată, independent de contribuția fiecăruia, așa încât, chiar și-n situația unei singure lovituri, ca primum delictum, este firesc să se rețină majus delictum în sarcina tuturor coautorilor. Din acest clasic punct de vedere procedural și doctrinar, apărarea recurentului-intimat-inculpat - este vădit lipsită de temei.
Ambii recurenți-intimați-inculpați au invocat cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, cu efectul achitării, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189, alin.2, Cod penal, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, întrucât lipsește intenția, după cum a solicitat recurentul-intimat-inculpat -, sau în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat fie la art.10, alin.1, litera e, Cod procedură penală, cu aplicarea art.45, Cod penal, privind starea de necesitate, fie la art.10, alin.1, litera1, Cod procedură penală, cu aplicarea art.181, Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel cum a solicitat recurentul-intimat-inculpat. Însă, recurenții-intimați-inculpați, urmărind achitarea, distorsionează adevăratul înțeles al acestui motiv de recurs referitor la eroarea grosieră, care poate fi invocat doar în situația în care instanța de judecată pronunță o soluție în totală și evidentă contradicție cu probele aflate la dosar, astfel că nu poate fi cenzurat, din punct de vedere al acestui caz de recurs, modul de selectare și de interpretare ale probelor, în baza cărora a fost stabilită situația de fapt și vinovăția inculpaților. Apărarea este cu atât mai defectuoasă cu cât, în baza aceluiași motiv de casare, recurentul-intimat-inculpat a invocat problema aprecierii asupra gradului de pericol social al faptei. Totuși, deși instanțele de fond și de apel au motivat existența vinovăției, care îmbracă forma intenției indirecte, Curtea va face succinte aprecieri, pentru a dovedi, încă o dată, netemeinicia apărării construită de recurentul-intimat-inculpat -. Astfel, deși martorul direct nu și-a mai putut aduce aminte nimic, întrucât se afla într-o stare avansată de ebrietate, martorul, mama acestuia, a arătat că, fiind anunțată despre conflict de martorul, concubina acestuia, a mers, în jurul orei 23,00-23,30, la barul aparținând "B & M", de unde, ajutată de inculpatul -, l-au transportat pe fiul său la domiciliu (filele 75-77, dosar de urmărire penală, fila 82, dosar primă instanță de fond, fila 81, dosar instanță de fond), împrejurări confirmate de martorul (filele 79 și 80, dosar de urmărire penală, fila 83, dosar primă instanță de fond, fila 84, dosar instanță de fond), iar martorul a precizat că, după ce inculpatul - s-a întors la autotutilitara sa, parcată în apropiere, s-au hotărât să o ducă pe partea vătămată la Postul de Poliție Colibași, unde au plecat în jurul orei 23,30, însă, negăsind pe nimeni, inculpatul a telefonat unui polițist, după care s-a urcat în spatele autovehiculului, unde a continuat să o lovească pe partea vătămată, pe traseul către localitatea Vidra, județul I, unde au făcut alimentarea cu motorină a autoutilitarei, hotărându-se, apoi, să se întoarcă în sat (filele 96-103, 107 și 108, dosar de urmărire penală, fila 141, dosar primă instanță de fond, fila 85, dosar instanță de fond), împrejurări care au fost redate, la urmărirea penală, inclusiv de martorul A-, fiul inculpatului, care a mai făcut precizarea că tatăl său a urcat-o pe partea vătămată în autoutilitara inculpatului, cu intenția de aop reda la poliție (filele 112-117, dosar de urmărire penală). Într-adevăr, în raportul din data de 15.II.2004, întocmit de martorul, polițist la. G, se consemnează faptul că pe data de 19.XII.2003, în jurul orei 23,40, a primit un telefon de la o perosană care s-a recomandat " din " (fila 137, dosar de urmărire penală), evident de la inculpatul, zis "". Din declarațiile martorilor, soția părții vătămate (filele 8-10, 126-130, dosar de urmărire penală, fila 143, dosar primă instanță de fond, fila 125, dosar instanță de fond), (filele 66-73, dosar de urmărire penală) și (filele 131-135, dosar de urmărire penală, fila 153, dosar primă instanță de fond, fila 124, dosar instanță de fond), rezultă că inculpatul - a transportat-o pe partea vătămată, aflată în stare de inconștiență, la domiciliul acesteia, în jurul orelor 6,30-7,00. Curtea a făcut referire la toate aceste probe doar pentru a stabili limitele orare între care partea vătămată a fost ținută în autoutilitara condusă de inculpatul -, în care s-au mai aflat coinculpatul, cu martorii A-, fiul acestuia, și, respectiv între orele 23,30-6,30, prin urmare timp de 7 ore. În aceste împrejurări, este neverosimilă susținerea potrivit căreia nu a existat nici măcar intenția indirectă, în sensul că inculpații nici măcar nu au acceptat producerea rezultatului socialmente periculos. De asemenea, Curtea califică susținerea recurentului-intimat-inculpat, conform căreia a existat stare de necesitate, ca fiind cinică, atâta timp cât, în loc să o transporte la spital pe partea vătămată, a cărei viață se afla în pericol, au plimbat-o, vreme de 7 ore, cu autovehiculul, pe a cărui platformă din spate zăcea în stare de inconștiență, ca efect al loviturilor pe care i le-au aplicat. Potrivit art.45, Cod penal, starea de necesitate presupune, printre altele, o acțiune de salvare a unei persoane aflată într-un pericol iminent și inevitabil, și nu acțiunea de lovire a însăși acesteia.
Privitor la reindividualizarea pedepselor închisorii, Curtea apreciază că instanța de fond a efectuat o temeinică individualizare, ținând seama de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, alin.1, Cod penal, și anume de limitele speciale cuprinse între 2 ani și 10 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, în varianta agravată, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, între 7 ani și 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta agravată, prevăzută de art.189, alin.2, Cod penal, de gradul ridicat de pericol social al faptelor penale, ce rezultă atât din modalitatea de comitere, respectiv aruncarea părții vătămate pe platforma din spate a autoutilitarei și lovirea acesteia, la anumite intervale de timp, pe parcursul a aproximativ 7 ore, până când au adus-o în stare de inconștiență, inclusiv la lipsa controlului asupra necesităților fiziologice, cu participația penală predominantă a inculpatului, aflat în relație de dușmănie cu partea vătămată, cât și din rezultatul periculos cauzat, prin afectarea nervilor situați în zona feței și cu fractura maxilarului, ca urmare a traumatismelor craniene, împrejurarea că prejudiciul civil nu a fost acoperit, persoana inculpaților, în vârstă de 48 de ani la data comiterii infracțiunilor, nivelul scăzut de pregătire școlară, ca absolvent a 8 clase primare, nu are antecedente penale, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare cu privire la pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru complicitate la comiterea infracțiunii de delapidare, și de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, astfel că sunt surprinzătoare și îndoielnice caracterizările nr.296.063/9.III.2009, întocmită de Inspectoratul de Poliție al Județului G - Postul de Poliție Colibași (fila 41, dosar instanță de recurs) și nr.954/19.III.2009 a Primăriei comunei Colibași, județul G (fila 40, dosar instanță de recurs), prin care se arată că inculpatul a avut un comportament exemplar în societate, atitudinea procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal, și -, în vârstă de 28 de ani la momentul săvârșirii infracțiunilor, nivelul mediu de instruire școlară, prin absolvirea a 10 clase, este asociat unic și administrator la "", lipsa antecedentelor penale, stăruința depusă în aoa juta pe partea vătămată după întoarcerea în sat, astfel că ar fi trebuit reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, lit.b, Cod penal, în loc de art.74, alin.1, lit.c, Cod penal, atâta timp cât a avut o atitudine procesuală oscilantă, starea de agravare a răspunderii penale a concursului de infracțiuni reținut în sarcina ambilor inculpați. Cât privește circumstanța atenuantă legală prevăzută de art.73, litera b, Cod penal, invocată de recurentul-intimat-inculpat -, Curtea apreciază că nu poate exista o provocare, atâta timp cât partea vătămată, aflată într-o avansată stare de ebrietate, a spart, cu o sticlă, oglinda retrovizoare de la autoutilitara acestuia, care nu constituie, nicidecum, o acțiune ilicită gravă, de natură să justifice un răspuns atât de violent și de disproporționat din partea inculpatului.
Ca atare, având în vedere cuantumul pedepselor rezultante de 9 ani închisoare, stabilită pentru inculpatul, și de 5 ani închisoare pentru inculpatul -, singura modalitate de executare este în regim de detenție, fiind excluse, prin urmare, atât suspendarea sub supraveghere, întrucât art.861, alin.2, Cod penal condiționează acest beneficiu de limita pedepsei rezultante la cel mult 3 ani închisoare, cât și executarea la locul de muncă, deoarece, potrivit art.867, alin.2, Cod penal, limita pedepsei rezultante trebuie să fie de cel mult 3 ani.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-intimați-inculpați - și, precum și de recurentul-parte vătămată împotriva Deciziei penale nr.107/A/12.XII.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, va obliga pe fiecare dintre recurenții-intimați-inculpați și pe recurentul-parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând să stabilească partea datorată de fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-intimați-inculpați - și, precum și de recurentul-parte vătămată împotriva Deciziei penale nr.107/A/12.XII.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe recurenții-intimați-inculpați și pe recurentul-parte vătămată la plata sumei de 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27.III.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red. și dact.:jud.
Tribunalul Giurgiu: (jud. red);
.
Jud.: -.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
