Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 506/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.189 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.506
Ședința publică de la 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Aurel Ilie VicePREȘEDINTE: Constantin Iriza Aurel Ilie
- - Președinte Secție
- - JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 6 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.34 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.980 din 10 aprilie 2008, Judecătoria Craiova, în baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 și 76 lit.e Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui G și C, născut la 17 martie 1944, în Băilești, județul D, domiciliat în C, strada -, actual Bl.2.A.13, la pedeapsa de 400 lei amendă penală.
În baza art.189 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.74 și 76 lit.b Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.d Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și 400 lei amendă penală.
S-a făcut aplicarea art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal, pe durata prev.de art.71 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev.de art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev.de art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 11 decembrie 2005 - urmare a unei înștiințări comunicate de expertul tehnic, partea vătămată s-a deplasat la apartamentul situat în C, str. -,. 2,. 13, unde urmau să se desfășoare de către expertul tehnic activitățile necesare realizării expertizei dispusă într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată, ce avea ca obiect partajarea de bunuri între partea vătămată și inculpatul.
Cu ocazia efectuării activităților necesare expertizei menționată mai sus, la apartamentul din C, str. -,. 2,. 13, s-a deplasat și inculpatul. La un moment dat, în timp ce partea vătămată, inculpatul și expertul tehnic se aflau în apartamentul în care se efectuau activitățile necesare expertizei, inculpatul a luat cu forța pe partea vătămată introducând-o într-una din camerele apartamentului, unde a lovit- În continuare, inculpatul a ieșit din camera respectivă, același lucru încercând să-l facă și partea vătămată, care a fost împiedicată de inculpat.
În aceste împrejurări, inculpatul a închis cu cheia ușa camerei în care se afla partea vătămată și i-a solicitat numitului să plece, întrucât trebuia să îi dea unele explicații. În urma acestei solicitări, numitul a părăsit apartamentul menționat mai sus și a sesizat, conform susținerilor sale, organele de poliție.
Ulterior plecării numitului, inculpatul a revenit în camera în care se afla partea vătămată continuând să exercite acte de violență asupra acesteia și solicitându-i să consemneze în scris anumite explicații.
Observând că pe haina părții vătămate se aflau urme de sânge, inculpatul a luat această haină mergând cu ea la baie pentru aoc urăța.
În acest moment, profitând de faptul că inculpatul nu a mai asigurat cu cheia ușa camerei în care se afla, partea vătămată a fugit din apartament, dar a fost observată de inculpat, care a ajuns-o din urmă și a readus-o în interiorul apartamentului respectiv.
produse ca urmare a incidentului menționat mai sus, au fost auzite și de alte persoane care locuiau în blocul unde s-a produs respectivul incident.
În aceste condiții, numita s-a deplasat la apartamentul în care se aflau părțile, unde l-a întâlnit pe inculpatul, pe care l-a întrebat ce se întâmplă, acesta afirmând că se află împreună cu soția sa, cu care a avut o discuție mai aprinsă.
La fața locului s-a deplasat și un echipaj de poliție, care, constatând starea părții vătămate, a luat-o pe aceasta și a condus-o la spital.
În ceea ce privește leziunea suferită, a fost atașat certificatul medico-legal nr. 3219/A2/ 12.12.2005, din care rezultă că a fost constatată prezența unor leziuni de violență ce pot data din 11.12.2005, ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și care necesită 16-18 zile îngrijiri medicale.
In cursul cercetării judecătorești, la data de 10.01.2008, în temeiul art. 323 CPP - a fost audiat inculpatul care a arătat că, la data de 11.12.2005, cu ocazia expertizării apartamentului, bun comun, i-a spus părții vătămate că dorește să aibă o discuție particulară în legătură cu niște acuzații pe care partea vătămată le introdusese împotriva sa, fiind vorba chiar de o punere sub interdicție. Pentru că partea vătămată s-a opus, inculpatul a împins-o pentru a închide ușa de la dormitor și partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut. Ulterior, i-a cerut părții vătămate să răspundă în scris la niște întrebări, iar când aceasta a refuzat acest lucru, inculpatul a lovit-o peste mâini și peste față.
În declarația dată în fața instanței la data de 10.01.2008, partea vătămată și-a menținut plângerea formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și lovire, fapte petrecute la data de 11.12.2005. A mai arătat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei RON daune morale și 3.000 lei RON daune materiale, reprezentând contravaloarea protezei dentare, solicitând de asemenea cheltuieli de judecată.
De asemenea, au fost audiați martorii din rechizitoriu, declarațiile acestora fiind atașate la dosar, reprezentantul Parchetului renunțând - in baza art. 329 CPP - la audierea celorlalți martori din acte, deja audiați în faza de urmărire penală. A fost întocmit referat de evaluare privind persoana inculpatului de către Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj, au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere fost solicitată prin adresă către D fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pe latura civilă a cauzei, instanța a încuviințat proba testimonială pentru ambele părți, în cauză fiind audiată martora Filica, pentru partea vătămată, iar inculpatul, prin apărător, renunțând - in baza art. 329 CPP - la audierea martorelor și.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-a reținut că, în ziua de 11.12.2005 inculpatul a lipsit de libertate de mișcare în mod ilegal timp de două ore pe partea vătămată, împiedicând-o să părăsească apartamentul situat în C, str. -,. 2,.13, lipsind-o astfel de libertate în mod ilegal, și a aplica lovituri acesteia, producându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 11.12.2005 a lipsit de libertate de mișcare în mod ilegal timp de două ore pe partea vătămată, împiedicând-o să părăsească apartamentul situat în C, str. -,. 2,.13, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 11.12.2005 a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, producându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat pe acesta, iar la individualizarea pedepsei, având in vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine relativ sinceră, s-a orientat la aplicarea unei pedepse rezultante, aceea de 2 ani închisoare și 400 lei amendă penală.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sus-menționate conform art. 81 Cod penal pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei RON daune morale și 3.000 lei RON daune materiale, reprezentând contravaloarea protezei dentare, solicitând de asemenea cheltuieli de judecată. În dovedirea laturii civile, a depus un set de înscrisuri și a solicitat audierea martorei Filica (a cărei declarație se află la fila 68 din dosar).
În speță, instanța a considerat că sunt îndeplinite disp. art. 998-999 cod civil privind condițiile cumulative în care poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului si de aceea acțiunea civilă va fi admisă in parte. Astfel, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile ce vor fi acordate, evaluând prejudiciul moral cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, instanța a evaluat că în raport de gravitatea atingerii aduse părții civile, despăgubiri în cuantum de 5.000 lei daune morale sunt în măsura să asigure o reparație suficientă si proporțională. Se are astfel în vedere împrejurarea că partea civilă a suferit leziuni de violență la nivelul feței, ce au condus la alterarea aspectului său estetic o anumită perioadă de timp, motiv pentru care nu a putut să părăsească domiciliul, fiind o persoană intelectuală, cu o anumită poziție în societate. De asemenea, la evaluarea cuantumului prejudiciului moral instanța a avut în vedere și trauma psihică provocată părții civile, prin modul de acțiune violent al inculpatului și natura faptei comise, cu atât mai mult cu cât acesta nu era un necunoscut, ci fusese soțul său mai bine de 30 ani.
Pe de altă, parte instanța de fond nu a acordat părții civile despăgubirile materiale solicitate reprezentând contravaloarea unei lucrări protetice stomatologice, căci aceasta prin probele administrate nu a reușit să facă dovada legăturii de cauzalitate dintre loviturile primite și prejudiciul pe care pretinde că l-a încercat. Astfel, din concluziile certificatului medico-legal nr.3219/A2/12.12.2005 a rezultat că urmare loviturilor primite de la inculpat, partea civilă a suferit numai fractura dintelui 23, ori decontul prezentat în instanță, de aceasta din urmă, vizează contravaloarea protezării unui număr de 4 dinți.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând că prima instanță nu a procedat la o evaluare corectă a întregului material probator al cauzei, nefăcând aplicarea art.73 lit.b Cod penal, în sensul de a constata că inculpatul a fost stăpânit la data faptelor de puternice emoții determinate de o provocare din partea părții adverse.
A mai invocat inculpatul în motivele sale de apel că instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați, concluzionând cu ușurință că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt dovedite, în contextul în care partea vătămată a prezentat în mod exagerat situația de fapt, actele medico-legale neconfirmând această situație.
De asemenea, sentința Judecătoriei Craiovaa fost criticată de către inculpat și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, motivat de faptul că natura faptei săvârșite de către inculpat nu reflectă o atitudine de sfidare a normelor sociale importante.
În fine, sentința a fost apreciată ca neîntemeiată și din perspectiva obligării inculpatului la plata daunelor morale către partea vătămată.
Prin decizia penală nr.160 din 11 iunie 2008, Tribunalul Dolj, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat la 30 lei cheltuieli judiciare statului, precum și 300 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
S-a apreciat că prima instanță a concluzionat în mod just în urma evaluării probelor strânse în cursul urmăririi penale, dar și a efectuării cercetării judecătorești în condițiile exercitării unui rol activ și scopul aflării adevărului, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în cauză identificându-se probe certe de vinovăție, fără conturarea vreunei îndoieli ce ar fi putut profita acestuia.
Au fost avute în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, astfel cum a reieșit in modul și mijloacele de săvârșire actelor materiale constitutive ale infractorului, în funcție de importanța valorii sociale vătămate, de urmărire produse sau care s-ar fi putut produce, dar și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și împrejurările care în opinia instanței, în mod corect, au condus la reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința atenuării răspunderii penale.
Tribunalul a apreciat că modalitatea în care prima instanță a realizat individualizarea judiciară a pedepsei, a făcut posibilă adaptarea pedepsei aplicate la exigențele impuse de restabilirea ordinii încălcate, de înfăptuirea constrângerii și reintegrării infractorului,pe de o parte, iar pe de altă parte, în mod corect prima instanță nu a concluzionat că inculpatul s-ar fi aflat la acea dată sub stăpânirea vreunei emoții generată de o provocare din partea părții vătămate, din probele cauzei nerezultând în vreun fel incidența art.73 lit.b Cod penal.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel, vizând daunele morale acordate părții vătămată.
În subsidiar, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal, a solicitat reținerea dispoz.art.73 lit. b Cod penal, întrucât el a fost provocat de partea vătămată și a dispoz.art.74, 76 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.189 alin.1 și 2 Cod penal, a solicitat achitarea sa, întrucât nu sunt probe de vinovăție, iar el nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.609 din 22 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.160 de la 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-; a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a constatat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, respectiv nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel privind daunele morale, invocat de inculpat prin apărătorul ales, aflându-ne astfel în prezența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod pr. penală.
Primind cauza spre rejudecare, Tribunalul Dolja înregistrat-o sub - la data de 04.11.2008.
Prin decizia penală nr.34 din 2 februarie 2009, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de inculpat.
A fost obligat inculpatul la 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
Analizând sentința apelată atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelant cât și din oficiu, tribunalul a constatat că aceasta este temeinică și legală.
Instanța de fond a reținut prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, situația de fapt corectă și reală, în sensul că inculpatul lipsit de libertatea de mișcare, prin supunerea acesteia la violențe fizice atât înainte cât și în timpul săvârșirii infracțiunii, împiedicând-o pe partea vătămată să părăsească fostul apartament conjugal, constituie elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art.189 alin.1, 2 Cod penal și art. 180 al.2 Cod penal, aflate în concurs.
. juridice date de instanța de fond sunt corecte și în concordanță cu situația de fapt reținută și dovedită cu plângerea părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor și actele medico-legale.
De asemenea, corect s- reținut ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, susținerile acestuia că nu intenționat să o lipsească de libertate pe partea vătămată, aceasta intrând de bună voie în apartament și părăsindu-l de asemenea fără să fie forțată în vreun fel, nefiind susținute de nici o altă probă administrată în cauză.
Susținerea inculpatului că în favoarea sa ar trebui reținute disp.art.73 lit. Cod penal, sunt nefondate, neexistând nici o probă din care să rezulte că anterior săvârșirii faptelor inculpatul ar fi fost provocat în vreun fel de partea vătămată, mențiunile arătate în cererea de divorț, nefiind de natură să- provoace inculpatului o puternică stare de tulburare, în sensul legii penale.
De altfel, în favoarea inculpatului au fost reținute dispoz. art.74 Cod penal, avându-se în vedere chiar declarația martorei, conținutul și concluziile raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune.
Inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând că a lovit-o pe partea vătămată, împrejurare ce a fost avută în vedere, alături de celelalte criterii de individualizare a pedepsei, la stabilirea cuantumului pedepsei cât și a modalității de executare, tribunalul apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este de natură să asigure atingerea scopului general și special al prevenției speciale.
În ceea ce privește latura civilă, tribunalul a constatat că instanța de fond a apreciat corect probele administrate, că se impune acordarea de daune morale părții vătămate, suma de 5000 lei fiind de natură să asigure o reparație suficientă și proporțională, instanța de fond a avut în vedere trauma psihică provocată părții civile prin modul de acțiune violent și natura faptei comise, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu era un necunoscut ci chiar fostul ei soț.
De asemenea, în mod legal nu s-au acordat despăgubiri materiale, acestea nefiind dovedite de partea civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru tehnica juridică folosită privind schimbarea încadrării juridice, iar pe fondul cauzei, se arată că nu s-au avut în vedere apărările formulate de inculpat, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. Consideră că nu trebuia reținută infracțiunea prev.de art.189 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și că despăgubirile acordate nu au suport în probatoriul administrat.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 38515pct.1 lit. b Cod pr. penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză, analiza obiectivă a probelor dosarului relevă justețea convingerii instanței de fond cu privire la existența faptelor și vinovăția inculpatului și în egală măsură, evidențiază caracterul adecvat al pedepselor aplicate atât în ceea ce privește cuantumul (prin reținerea de circumstanțe atenuate personale și apoi, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 și următoarele Cod penal), cât și prin modalitatea de executare.
. juridice adoptate sunt corecte și în concordanță cu situația reținută, demonstrându-se că inculpatul a lipsit de libertate partea vătămată și a supus-o violențelor fizice, împiedicând-o să părăsească fostul apartament conjugal, astfel fiind realizate elementele constitutive ale celor două infracțiuni pentru a fost condamnat.
Vinovăția inculpatului - privitoare la infracțiunea de lipsire de libertate - este corect reținută prin coroborarea declarațiilor martorilor, cu recunoașterea în parte a infracțiunilor comise de către inculpat. Astfel, expertul tehnic a declarat constant că inculpatul a luat-o cu forța pe partea vătămată, introducând-o într-una din camerele apartamentului și, mai mult, a închis cu cheia ușa camerei în care se afla aceasta, ulterior, acest martor sesizând și organele de poliție.
produse ca urmare a incidentului dintre părți, au fost auzite de martora, iar la fața locului, echipajul de poliție a constatat starea părții vătămate, pe care a condus-o la spital.
Nici celelalte critici formulate în recurs nu sunt întemeiate.
Într-adevăr, prin încheierea de ședință din 19 ianuarie 2009 Tribunalului Doljs -a amânat cauza, punându-se în discuție eventuala schimbare a încadrării juridice pentru una din faptele comise de către inculpat, soluție care în final nu s-a adoptat pentru că, la data de 02 februarie 2009 s-a respins apelul inculpatului, ceea ce demonstrează că s-a păstrat încadrarea juridică inițială.
În cazul schimbării încadrării juridice potrivit art. 334 Cod procedură penală, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare juridică și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual, amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
Procedeul primei instanțe, care în final nu a dispus schimbarea încadrării juridice, nu poate conduce la reținerea vreunei nulități în speță, pentru că nu s-a creat vreo situație mai ușoară sau mai grea pentru inculpat, ceea ce exclude incidența art. 197 Cod procedură penală, sau atingerea autorității de lucru judecat.
În soluționarea laturii civile, instanțele au obligația să verifice dacă sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicită sau prejudiciu și culpa sau vinovăția autorului faptei ilicite prejudiciabile.
Ca o consecință a principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat prin infracțiuni, practica judiciară a recunoscut admisibilitatea dovedirii acestora în măsura în care, pe lângă pagubele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând în speță din internarea sa în spital, ori menținerea unor sechele posttraumatice.
S-a reținut corect de către instanța de fond necesitatea acordării acestor daune, pentru că partea civilă a suferit leziuni la nivelul feței (având hematom la ambii și piramida nazală, fractura dintelui 23, fractură oase proprii nazale și traumatism cranio-facial acut) ceea ce a determinat-o să nu părăsească o anumită perioadă de timp domiciliul și natura profesiei acesteia - intelectual, cu o anumită poziție în societate.
Recurentul fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat și la cheltuieli judiciare statului, datorate în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 34 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 mai 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CI
Dact. 2 ex./PS () - 25.05.2009
13 mai 2009.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 330 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Constantin Iriza Aurel IlieJudecători:Constantin Iriza Aurel Ilie, Onița Dumitru
