Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 609/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.189 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.609
Ședința publică de la 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.160 de la 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat -, apărător ales și avocat, apărător ales pentru partea civilă lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat - pentru inculpat având cuvântul, a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel, vizând daunele morale acordate părții vătămată.
În subsidiar, în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal, a solicitat reținerea dispoz.art.73 lit.b Cod penal, întrucât inculpatul a fost provocat de partea vătămată și a dispoz.art.74, 76 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.189 alin.1 și 2 Cod penal, a solicitat achitarea inculpatului, întrucât nu sunt probe de vinovăție, iar inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni.
Avocat pentru partea civilă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de apel s-a pronunțat asupra daunelor morale și a motivat această cerere, individualizarea pedepselor este justă, iar infracțiunea de lipsire de libertate a fost săvârșită de către inculpat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a solicitat, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru ambele infracțiuni, iar instanțele anterioare s-au pronunțat asupra tuturor cererilor și motivelor invocate.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.980 din 10 aprilie 2008, Judecătoria Craiova, în baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 și 76 lit.e Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui G și C, născut la 17 martie 1944, în Băilești, județul D, domiciliat în C, strada -, actual Bl.2.A.13, la pedeapsa de 400 lei amendă penală.
În baza art.189 alin.1 li 2 Cod penal, cu aplic.art.74 și 76 lit.b Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.d Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și 400 lei amendă penală.
S-a făcut aplicarea art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal, pe durata prev.de art.71 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev.de art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev.de art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 11 decembrie 2005 - urmare a unei înștiințări comunicate de expertul tehnic, partea vătămată s-a deplasat la apartamentul situat în C, str. -,. 2,. 13, unde urmau să se desfășoare de către expertul tehnic activitățile necesare realizării expertizei dispusă într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată, ce avea ca obiect partajarea de bunuri între partea vătămată și inculpatul.
Cu ocazia efectuării activităților necesare expertizei menționată mai sus, la apartamentul din C, str. -,. 2,. 13, s-a deplasat și inculpatul. La un moment dat, în timp ce partea vătămată, inculpatul și expertul tehnic se aflau în apartamentul în care se efectuau activitățile necesare expertizei, inculpatul a luat cu forța pe partea vătămată introducând-o într-una din camerele apartamentului, unde a lovit- În continuare, inculpatul a ieșit din camera respectivă, același lucru încercând să-l facă și partea vătămată, care a fost împiedicată de inculpat.
În aceste împrejurări, inculpatul a închis cu cheia ușa camerei în care se afla partea vătămată și i-a solicitat numitului să plece, întrucât trebuia să îi dea unele explicații. În urma acestei solicitări, numitul a părăsit apartamentul menționat mai sus și a sesizat, conform susținerilor sale, organele de poliție.
Ulterior plecării numitului, inculpatul a revenit în camera în care se afla partea vătămată continuând să exercite acte de violență asupra acesteia și solicitându-i să consemneze în scris anumite explicații.
Observând că pe haina părții vătămate se aflau urme de sânge, inculpatul a luat această haină mergând cu ea la baie pentru aoc urăța.
În acest moment, profitând de faptul că inculpatul nu a mai asigurat cu cheia ușa camerei în care se afla, partea vătămată a fugit din apartament, dar a fost observată de inculpat, care a ajuns-o din urmă și a readus-o în interiorul apartamentului respectiv.
produse ca urmare a incidentului menționat mai sus, au fost auzite și de alte persoane care locuiau în blocul unde s-a produs respectivul incident.
În aceste condiții, numita s-a deplasat la apartamentul în care se aflau părțile, unde l-a întâlnit pe inculpatul, pe care l-a întrebat ce se întâmplă, acesta afirmând că se află împreună cu soția sa, cu care a avut o discuție mai aprinsă.
La fața locului s-a deplasat și un echipaj de poliție, care, constatând starea părții vătămate, a luat-o pe aceasta și a condus-o la spital.
În ceea ce privește leziunea suferită, a fost atașat certificatul medico-legal nr. 3219/A2/ 12.12.2005, din care rezultă că a fost constatată prezența unor leziuni de violență ce pot data din 11.12.2005, ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și care necesită 16-18 zile îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale învinuitul a avut o atitudine relativ sinceră, având în vedere declarația acestuia dată cu ocazia audierii sale la data de 09.01.2006.
In cursul cercetării judecătorești, la data de 10.01.2008, în temeiul art. 323 CPP - a fost audiat inculpatul care a arătat că, la data de 11.12.2005, cu ocazia expertizării apartamentului, bun comun, i-a spus părții vătămate că dorește să aibă o discuție particulară în legătură cu niște acuzații pe care partea vătămată le introdusese împotriva sa, fiind vorba chiar de o punere sub interdicție. Pentru că partea vătămată s-a opus, inculpatul a împins-o pentru a închide ușa de la dormitor și partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut. Ulterior, i-a cerut părții vătămate să răspundă în scris la niște întrebări, iar când aceasta a refuzat acest lucru, inculpatul a lovit-o peste mâini și peste față.
În declarația dată în fața instanței la data de 10.01.2008, partea vătămată și-a menținut plângerea formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și lovire, fapte petrecute la data de 11.12.2005. A mai arătat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei ron daune morale și 3.000 lei ron daune materiale, reprezentând contravaloarea protezei dentare, solicitân de asemenea cheltuieli de judecată.
De asemenea, au fost audiați martorii din rechizitoriu, declarațiile acestora fiind atașate la dosar, reprezentantul Parchetului renunțând - in baza art. 329 CPP - la audierea celorlalți martori din acte, deja audiați în faza de urmărire penală. A fost întocmit referat de evaluare privind persoana inculpatului de către Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj, au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere fost solicitată prin adresă către D fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pe latura civilă a cauzei, instanța a încuviințat proba testimonială pentru ambele părți, în cauză fiind audiată martora Filica, pentru partea vătămată, iar inculpatul, prin apărător, renunțând - in baza art. 329 CPP - la audierea martorelor și.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: declarațiile inculpatului și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală; plângerea și declarația părții vătămate; certificatul medico-legal nr. 3219/A2/12.12.2005, eliberat de Institutul de Medicină Legală C; planșă privind fotografiile depuse de partea vătămată; raport de expertiză tehnică întocmit de numitul; raport din data de 06.03.2007 și respectiv raportul din 23.03.2007, întocmite de lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului C - Secția I; declarațiile martorilor,; instanța a confirmat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă și dovedită și constă în aceea că în ziua de 11.12.2005 inculpatul a lipsit de libertate de mișcare în mod ilegal timp de două ore pe partea vătămată, împiedicând-o să părăsească apartamentul situat în C, str. -,. 2,.13, lipsind-o astfel de libertate în mod ilegal, și a aplica lovituri acesteia, producându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 11.12.2005 a lipsit de libertate de mișcare în mod ilegal timp de două ore pe partea vătămată, împiedicând-o să părăsească apartamentul situat în C, str. -,. 2,.13, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 11.12.2005 a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, producându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța l- condamnat pe acesta, iar la individualizarea pedepsei, având in vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine relativ sinceră, s-a orientat la aplicarea unei pedepse rezultante, aceea de 2 ani închisoare și 400 lei amendă penală.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sus-menționate conform art. 81 Cod penal pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a facut aplicarea art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanța a apreciat, având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.71 Cod penal, art.64 lit. a teza a II-a lit. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
In temeiul art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei RON daune morale și 3.000 lei RON daune materiale, reprezentând contravaloarea protezei dentare, solicitând de asemenea cheltuieli de judecată. În dovedirea laturii civile, a depus un set de înscrisuri și a solicitat audierea martorei Filica (a cărei declarație se află la fila 68 din dosar).
In speță, instanța a considerat că sunt îndeplinite disp. art. 998-999 cod civil privind condițiile cumulative în care poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului si de aceea acțiunea civilă va fi admisă in parte. Astfel, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile ce vor fi acordate, evaluând prejudiciul moral cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, instanța a evaluat că în raport de gravitatea atingerii aduse părții civile, despăgubiri în cuantum de 5.000 lei daune morale sunt în măsura să asigure o reparație suficientă si proporțională. Se are astfel în vedere împrejurarea că partea civilă a suferit leziuni de violență la nivelul feței, ce au condus la alterarea aspectului său estetic o anumită perioadă de timp, motiv pentru care nu a putut să părăsească domiciliul, fiind o persoană intelectuală, cu o anumită poziție în societate. De asemenea la evaluarea cuantumului prejudiciului moral instanța a avut în vedere și trauma psihică provocată părții civile, prin modul de acțiune violent al inculpatului și natura faptei comise, cu atât mai mult cu cât acesta nu era un necunoscut, ci fusese soțul său mai bine de 30 ani.
Pe de altă, parte instanța de fond nu a acordat părții civile despăgubirile materiale solicitate, reprezentând contravaloarea unei lucrări protetice stomatologice, căci aceasta prin probele administrate nu a reușit să facă dovada legăturii de cauzalitate dintre loviturile primite și prejudiciul pe care pretinde că l-a încercat. Astfel, din concluziile certificatului medico-legal nr.3219/A2/12.12.2005 rezultă că urmare a loviturilor primite de la inculpat, partea civilă a suferit numai fractura dintelui 23, ori decontul prezentat în instanță, de aceasta din urmă, vizează contravaloarea protezării unui număr de 4 dinți.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și invocând că prima instanță nu a procedat la o evaluare corectă a întregului material probator al cauzei, nefăcând aplicarea art.73 lit.b Cod penal, în sensul de a constata că inculpatul a fost stăpânit la data faptelor de puternice emoții determinate de o provocare din partea părții adverse.
Mai invocă inculpatul în motivele sale de apel că instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați, concluzionând cu ușurință că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt dovedite, în contextul în care partea vătămată a prezentat în mod exagerat situația de fapt, actele medico-legale neconfirmând această situație.
De asemenea, sentința Judecătoriei Craiovaa fost criticată de către inculpat și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, motivat de faptul că natura faptei săvârșite de către inculpat nu reflectă o atitudine de sfidare a normelor sociale importante.
În fine, sentința a fost apreciată ca neîntemeiată și din perspectiva obligării inculpatului la plata daunelor morale către partea vătămată.
Prin decizia penală nr.160 din 11 iunie 2008, Tribunalul Dolj, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat la 30 lei cheltuieli judiciare statului, precum și 300 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
S-a apreciat că prima instanță a concluzionat în mod just în urma evaluării probelor strânse în cursul urmăririi penale, dar și a efectuării cercetării judecătorești în condițiile exercitării unui rol activ și scopul aflării adevărului, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în cauză identificându-se probe certe de vinovăție, fără conturarea vreunei îndoieli ce ar fi putut profita acestuia.
Constatând îndeplinite cerințele răspunderii penale, prima instanță a procedat la individualizarea judiciară a pedepselor, uzând de toate criteriile pe care legiuitorul i le-a pus la îndemână.
Au fost avute în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, astfel cum a reieșit in modul și mijloacele de săvârșire actelor materiale constitutive ale infractorului, în funcție de importanța valorii sociale vătămate, de urmărire produse sau care s-ar fi putut produce, dar și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și împrejurările care în opinia instanței, în mod corect, au condus la reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința atenuării răspunderii penale.
Tribunalul a apreciat că modalitatea în care prima instanță a realizat individualizarea judiciară a pedepsei, a făcut posibilă adaptarea pedepsei aplicate la exigențele impuse de restabilirea ordinii încălcate, de înfăptuirea constrângerii și reintegrării infractorului,pe de o parte.
De asemenea, în mod corect prima instanță nu a concluzionat că inculpatul s-ar fi aflat la acea dată sub stăpânirea vreunei emoții generată de o provocare din partea părții vătămate, din probele cauzei nerezultând în vreun fel incidența art.73 lit.b Cod penal.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel, vizând daunele morale acordate părții vătămată.
În subsidiar, în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal, a solicitat reținerea dispoz.art.73 lit.b Cod penal, întrucât el a fost provocat de partea vătămată și a dispoz.art.74, 76 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.189 alin.1 și 2 Cod penal, a solicitat achitarea sa, întrucât nu sunt probe de vinovăție, iar el nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni.
Recursul inculpatului este fondat și urmează a fi admis din următoarele considerente:
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, respectiv nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel privind daunele morale, invocat de inculpat prin apărătorul ales, aflându-ne astfel în prezența cazului de casare prev.de art.3859pct.10 Cod pr.penală.
Așa fiind și pentru motivele arătate, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de inculpat, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.160 de la 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează decizia.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, Tribunalul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 septembrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.VT
VS.
PS/28.10.2008
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon, Valentina Trifănescu
