Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 859/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -Contestație în anulare-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 859
Ședința publică de la 21 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, având ca obiect lipsirea de libertate în mod ilegal, împotriva deciziei penale nr.506 din 13 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, s-a pus în discuția părților admisibilitatea contestației în anulare în raport de motivele invocate de contestator.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, arătând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 386 lit. c Cod pr.penală, respectiv omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unei cauze de achitare a inculpatului - fapta nu a fost săvârșită de inculpat -; a arătat că prin decizia contestată s-a dispus în mod nelegal condamnarea sa pentru o infracțiune de lipsire de libertate, faptă care nu a fost săvârșită în realitate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege privitor la existența intenției și a condițiilor obiective de comitere a faptei. Asupra fondului cauzei, s-a solicitat anularea hotărârilor contestate și, în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei soluții de anulare a condamnării și de respingere a cererii de daune morale formulată de partea vătămată.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, arătând că art. 386 lit. c Cod pr.penală, vizează cauzele de încetare a procesului penal prevăzute de art. 10 lit. f -1Cod pr.penală, iar nu soluția de achitare invocată de contestator. S-a concluzionat arătându-se că prezenta contestație în anulare invocă apărări de fond, fără a fi motivată prin prisma motivelor reglementate expres de art. 386 Cod pr.penală, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de lege.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra contestației de față;
Constată că la data de 9 iunie 2009, fost înregistrată contestația în anulare formulată de petentul, împotriva deciziei penale nr. 506 din 13 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, prin care a fost respins recursul declarat de contestator, inculpat în cauză, împotriva sentinței penale nr. 980 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova și a deciziei penale nr. 34 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj.
În motivarea contestației în anulare, petentul a invocat aplicarea prevăzută art. 386 lit.1Cod pr.penală, rap. la art. 10 lit.1și lit. c Cod pr.penală și art. 387 alin.2 Cod pr.penală, respectiv "fapta incriminată de instanțele de fond, apel și recurs, corespunzător art. 189 alin.1 și 2 cod penal, nu a fost săvârșită de inculpat", în sensul că prin decizia contestată a rămas definitivă o soluție de condamnare a sa, pentru infracțiunea de lipsire de libertate, soluție aplicată nelegal în opinia contestatorului.
Contestatorul a învederat critici referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 189 alin.1 și 2 cod penal, arătând că infracțiunea nu a fost săvârșită întrucât condițiile de loc și timp (apartamentul comun al inculpatului și părții vătămate, perioada de câteva minute cât s-a reținut în hotărârile de condamnare că ar fi durat lipsirea de libertate), nu sunt specifice consumării infracțiunii, iar scopul acțiunii inculpatului a fost de a purta o discuție cu partea vătămată și nu de aol ipsi de libertate.
În vederea analizării condițiilor de admisibilitate în principiu a contestației în anulare, s-a dispus atașarea dosarului nr-, în care s-au pronunțat hotărârile contestate, reținându-se:
1.Prin sentința penală nr. 980 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui G și C, născut la 17 martie 1944 în orașul Băilești, județul D, domiciliat în C, strada - -,. 2,. A,.13, județul D, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81 - 83 cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 cod penal și de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.1 și 2 cod penal; pe latură civilă a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei daune morale către aceasta; a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei și către partea civilă, în sumă de 400 lei.
Pentru pronunțarea acestei soluții, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 11 decembrie 2005, între inculpat și partea vătămată, foști soți, s-a produs un incident, cu ocazia expertizări apartamentului bun comun, situat în C, strada - (actualmente - -),. 2,. A,.13, județul D, constând în agresarea părții vătămată de către inculpat, ceea ce i-a cauzat leziuni de cca 16 - 18 zile îngrijiri medicale, precum și în lipsirea de libertate a aceleiași părți vătămate, care a fost deplasată forțat de către inculpat, într-una din camerele apartamentului și împiedicată să părăsească locația prin încuierea ușii de acces în cameră, de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, privitor atât la infracțiunea de lipsire de libertate pentru care a solicitat achitarea, cât și la infracțiunea de loviri și alte violențe pentru care a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării în condițiile art. 73 lit. b cod penal și redozarea corespunzătoare a pedepsei; sub aspect civil soluția a fost criticată ca netemeinică, în sensul că daunele morale au fost acordate nejustificat.
2. Prin decizia penală nr. 160 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, apelul declarat de inculpatul a fost respins, ca nefondat, apreciindu-se că situația de fapt și rezolvările juridice au fost corect reținute de instanța de fond prin evaluarea corespunzătoare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, iar sancțiunile aplicate și cuantumul daunelor morale au fost corect stabilite.
3. Decizia a fost recurată de inculpat, iar prin decizia penală nr. 609 din 22 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, recursul a fost admis, dispunându-se casarea deciziei cu trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de apel, în temeiul art. 3859pct. 10 Cod pr.penală, respectiv tribunalul nu s-a pronunțat asupra criticilor apelantului inculpat vizând soluționarea laturii civile a cauzei.
4. Primind cauza în rejudecare, Tribunalul Dolja înregistrat dosarul nr-, pronunțând decizia penală nr. 34 din 2 februarie 2009, prin care apelul inculpatului a fost apreciat ca nefondat, Pronunțându-se o soluție de respingere.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că probele testimoniale și științifice administrate, coroborate cu plângerea și declarația părții vătămate, precum și recunoașterea parțială a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 cod penal, confirmă săvârșirea de către inculpat, atât a infracțiunii prevăzută de art. 189 alin.1 și 2 cod penal, cât și a infracțiunii prevăzută de art. 180 alin.2 cod penal, cu aplic. Art. 33 lit. a cod penal, privind concursul de infracțiuni.
În privința apărărilor formulate de inculpat, referitor la infracțiunea de lipsire de libertate, s-a reținut că nu sunt susținute de probele administrate, respectiv că deplasarea părții vătămate în interiorul apartamentului, s-a realizat cu voință liberă din partea acesteia, ci, dimpotrivă, s-a reținut că inculpatul a împiedicat pe partea vătămată să părăsească fostul apartament conjugal.
Totodată, s-a arătat că nu se confirmă nici circumstanța atenuantă a provocării invocate de inculpat, arătându-se că susținerile din cererea de divorț, nu erau de natură a-i provoca inculpatului o stare de puternică tulburare, în sensul art. 73 lit. b cod penal, sub imperiul căreia să fi săvârșit faptele din cauză.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că prejudiciul moral invocat de partea vătămată este dovedit cauzei, prin prisma traumei psihice provocate acestei părți de acțiunile violente și acțiunea de lipsire de libertate săvârșite de inculpat, raportat la calitatea părților - foști soți.
5. Decizia a fost atacată cu recurs de către inculpat, iar prin decizia penală nr. 506 din 13 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, recursul a fost apreciat ca nefondat, fiind respins, cu următoarea motivare:
Apărările inculpatului, invocate în ambele cicluri procesuale, atât în fața instanțelor de fond, cât și de recurs, privitor la inexistența infracțiunii de lipsire de libertate, au fost apreciate ca neîntemeiate, în vădită contradicție cu probatoriul testimonial administrat, (cu referire expresă la depoziția martorilor:, și ), probatoriu care relevă că inculpatul a luat-o cu forța pe partea vătămată, silind-o să se deplaseze și să intre într-una din camerele apartamentului, după care a încuiat ușa de acces în cameră cu o cheie, acțiuni observate în mod direct de martorul, care a și sesizat poliția. Totodată, s-a reținut că inculpatul a aplicat părții vătămate violențe fizice, împiedicând-o și în acest fel să părăsească apartamentul, zgomotele produse de incidentul dintre părți, fiind auzite de martora, iar starea alterată a sănătății părții vătămate fiind constatată atât de echipajul de poliție care s-a deplasat la locul incidentului, cât și de medicul legist cu ocazia examinării medico-legale a părții vătămate.
6. Împotriva deciziei adoptată de instanța de recurs, inculpatul, în calitate de contestator, a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispoz. art. 386 lit. c Cod pr.penală, rap. la art. 10 lit.1Cod pr.penală, în sensul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unei cauze de nepedepsire a inculpatului, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 189 alin.1 și 2 cod penal, nu a fost săvârșită de inculpat.
Curtea, analizând prioritar condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, reține:
Sub aspectul termenului de formulare a contestației, se constată că au fost respectate prevăzută art. 388 alin.1 Cod pr.penală, contestația fiind formulată înaintea expirării termenului de 10 zile de la începerea executării, după cum rezultă din dovada comunicată de C Judecătoriei, privitor la urmărirea și încasarea de la debitorul a cheltuielilor judiciare către stat (extrasul de comunicare datând din 14 iunie 2009, iar contestația în anulare fiind înregistrată la 9 iunie 2009).
În ceea ce privește însă cazul de contestație invocat în speță, din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzută de art. 387 alin.1 și 2 Cod pr.penală, se reține că petentul a invocat drept cauză de nepedepsire, în sensul art. 10 lit.1Cod pr.penală, o cauză care înlătură răspunderea penală prevăzută de art. 10 lit. c Cod pr.penală - fapta nu a fost săvârșită de inculpat - reiterând practic apărările vizând soluționarea fondului cauzei deja analizate de instanțe la pronunțarea hotărârilor criticate prin contestație.
Ori, în raport de dispozițiile părții generale a codului penal, constituie cauză de nepedepsire numai desistarea, astfel cum este reglementată în art. 22 cod penal, ca normă generală aplicabilă oricăror infracțiuni precum și cazurile prevăzute expres de legiuitor pentru anumite categorii de infracțiuni, precum: art. 260 alin.2 cod penal (mărturia mincinoasă retrasă de martor înainte de a produce consecințe juridice - pronunțarea unei hotărâri); art. 262 alin. 2 și 3 cod penal (nedenunțarea unor infracțiuni săvârșite de soț sau de o rudă apropiată; fapta persoanei care încunoștințează autoritățile despre comiterea infracțiunii); art. 264 alin.3 cod penal (favorizarea infractorului săvârșită de soț sau de o rudă apropiată).
În ceea ce privește însă infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, astfel cum este incriminată în art. 189 cod penal, legiuitorul nu a prevăzut cauze de nepedepsire, pentru a deveni aplicabilă norma prevăzută de art. 10 lit.1Cod pr.penală, și, astfel, să se poată imputa instanței care a soluționat recursul asupra fondului cauzei, omisiunea de a se pronunța în sensul încetării procesului penal.
În consecință, contestația în anulare, astfel cum a fost formulată și argumentată de contestator, este inadmisibilă, încălcând prevederile art. 387 alin.2 Cod pr.penală, situație în care se va adopta o soluție de respingere a contestației, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul, având ca obiect lipsirea de libertate în mod ilegal, împotriva deciziei penale nr.506 din 13 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
Obligă contestatorul la plata a 15 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
R/
IB/27.10.2009
21 2009
- PCJ udețul D va încasa de la contestatorul suma de 15 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Membri George Ciobanu
