Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 86/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.86/
Ședința publică din 22 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL împotriva deciziei penale nr. 566/ din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, ns. la 06.06.1967), domiciliat în com., județul G, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul intimat, personal și asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 12.05.23008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, lipsă fiind intimatele părți civile - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
După ce instanța a adus la cunoștința inculpatului intimat disp.art.70 Cod pr.penală, acesta a declarat că dorește să dea declarație.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația sa fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public arată că decizia penală nr.566/21.12.2007 a Tribunalului Galați este nelegală, întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni ce i s-au reținut în sarcină prin actul de sesizare a instanței. Consideră că vinovăția inculpatului rezultă din modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, pe de o parte. Astfel, inculpatul a profitat de naivitatea părților vătămate care la data comiterii faptei nu aveau decât 15, respectiv 16 ani și le-a urmărit pe parcursul a mai multor zile, a procedat la abordarea fiecăreia în circumstanțe diferite și atunci când a considerat că le-a câștigat încrederea, s-a hotărât să le ia din orașul T pentru a se deplasa la locuința sa din comuna. Faptele s-au desfășurat pe timp de noapte.
Pe de altă parte, consideră că vinovăția acestuia rezultă din declarațiile martorei care arată că a primit telefon, în sensul că partea vătămată este sechestrată împreună cu și a fost nevoită să iasă pe fereastră pentru a se întâlni cu persoanele salvatoare. De asemenea, urmează a se avea în vedere și declarațiile martorilor și, ce arată că deși au solicitat să li se permită accesul prin strigăte și bătăi în ușa principală a locuinței, inculpatul nu a deschis ușa, iar declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile acestor martori, rezultând că au fost oprite în locuința respectivă împotriva voinței lor, o perioadă de aproximativ 3 ore. De asemenea, la un moment dat au fost în camere separate.
Toate aceste declarații consideră că se coroborează și cu aspecte ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din planșele foto de la fila 4 din dosarul de urmărire penală, din acestea rezultând că, verificând geamurile încăperilor de la parter nu s-a găsit vreunul care să permită deschiderea fără deblocarea sistemului de închidere. În consecință, a trebuit să se părăsească locuința folosind geamul de la etaj, iar din planșa foto de la fila 4 rezultă că ușa de acces pe terasa de la etaj prezenta perdeaua ruptă și ciment pe jos, în colțul zidului.
Față de toate aceste probe, consideră că urmează a se admite recursul declarat, iar în baza art.3899pct.18 Cod pr.penală în ref. la art.38515alin.1 pct.2 lit. a Cod pr.penală, a se casa decizia penală a Tribunalului Galați și a se menține sentința penală nr. 300/2007 a Judecătoriei Tecuci pronunțată în dosarul nr.240/2007.
Apărătorul inculpatului intimat arată că soluția Tribunalului Galați prin care s-a dispus achitarea inculpatului care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, constând în aceea că la data de 18.12.2005, le-ar fi dus împotriva voinței lor pe părțile vătămate și la locuința lui din comuna și au fost silite să rămână acolo, iarăși, fără voința lor, este corectă, temeinică și legală.
De la început ar fi trebuit ca acest dosar să fie soluționat cu netrimiterea în judecată, întrucât este evident că o singură chestiune, un singur scop există în dosar, și anume: spolierea inculpatului de sume de bani, extorcarea lui, șantajarea, escrocarea lui, nu de către părțile vătămate, într-adevăr,așa cum a rezultat azi din declarațiile inculpatului, dar și din probele de la dosar, ci de către rudele acestora și în special de către rudele părții vătămate.
Tribunalul Galația motivat convingător și detaliat chestiunile contradictorii, pe care le va relua pe scurt și apoi va face trimitere și la propriile argumente care nu au fost invocate nici în fond, nici în apel.
În legătură cu nesinceritatea părților vătămate cu privire la faptul că ar fi fost urcate cu forța prin violență în autoturismul inculpatului, arată că în ziua în care au fost ele luate, la orele 17,30, zona respectivă era intens circulată și că era imposibil ca cineva să nu vadă faptul că două tinere, două fete, două adolescente sunt luate efectiv de pe stradă, una câte una, suite în mașină și plecat în trombă împotriva voinței lor. Faptul că cele două fete au fost conduse la locuința inculpatului de bună voie, rezultă și din faptul că acesta și-a lăsat mașina parcată pe stradă, în fața porții, deci mașina nu a fost introdusă în curte, deși inculpatul putea să blocheze portierele și putea să parcheze mașina în curte, fără să creeze posibilitatea părților vătămate să iasă.
Odată ajunse în interiorul casei, inculpatul putea să le ia acestora telefoanele mobile, în special al părții vătămate care a și vorbit la telefon. Este o chestiune foarte importantă. În ziua de astăzi, lipsirea de libertate în epoca tehnologiei avansate și în special a tehnologiei comunicațiilor, a avea un telefon mobil la tine este echivalent cu a putea să contactezi orice persoană, rude, poliție, să explici faptul că ești ținut împotriva voinței tale, și alte asemenea detalii. Ori, dacă inculpatul ar fi plănuit acest lucru, de la început le-ar fi luat telefoanele mobile și le-ar fi împiedicat să poată să ia contact cu exteriorul și atunci stăteau nu 15 -20 de minute, puteau să stea cât timp ar fi vrut inculpatul la locuința lui. Este un om matur, era imposibil să nu anticipeze că dacă dorea realmente să le sechestreze, fiindcă acesta este expresia nejuridică, ar fi putut să o facă în mod lejer, și să le împiedice să anunțe pe cineva.
În legătură cu faptul că partea vătămată ar fi fost închisă într-o încăpere de la parter, dacă inculpatul ar fi dorit să o împiedice pe aceasta să fugă, ar fi putut să o încuie într-o încăpere de la etaj și nu la parter, de unde avea posibilitatea să iasă cu multă ușurință, iar martorul despre care se spune că ar fi intrat în casă scoțând ușa din balamale - este imposibil ca o ușă închisă cu cheia, dacă era închisă - dar inculpatul spune că ușa era descuiată -, ori dacă ușa era închisă, așa cum spune martorul, era imposibil să o scoți din balamale fără să rămână un mic semn, o urmă de forțare. Cercetarea la fața locului nu a evidențiat nici o astfel de dovadă de forțare a ușii pentru a intra în locuință pretinșii "salvatori", pentru că așa au fost numiți, deși sunt pe post de extorcatori, mai degrabă.
A decelat și alte contradicții și anume, că deși cele două părți vătămate afirmă că în ziua comiterii pretinselor fapte -18.12.2005 au fost cu forța în locuința inculpatului din comuna unde au fost ținute împotriva voinței lor, din declarațiile acestora rezultă o situație contrară. Astfel, la data de 12.07.2006, partea vătămată, după ce a relatat organelor de poliție în prezența avocatului că în ziua de 11.12.2005, adică cu o săptămână înainte, fusese nevoită să întrețină relații sexuale împotriva voinței ei cu inculpatul, declară următoarele: " A doua zi,- adică în ziua ulterioară celei de 11 decembrie, când ar fi fost pasămite violată -, m-am întâlnit cu în fața blocului pe la orele 14,00, când aceasta m-a întrebat dacă am fost la acasă. Eu am refuzat să-i dau detalii, iar a afirmat că purtase o discuție cu în cursul zilei și a aflat că eu am fost la acesta acasă la. că și au pus la cale această situație, pentru că aceasta era tot timpul contactată telefonic, tot timpul vorbea cu, îi dădea acestuia informații despre persoane de sex feminin care fac parte din anturajul nostru". Deci, partea vătămată afirmă că pe 11 decembrie a fost violată, nu a spus la nimeni chestiunea asta, a doua zi s-a întâlnit cu, care a întrebat-o dacă nu a fost acasă la,iar ea a răspuns că nu, dar i-a spus că știe că a fost și după aceea și-a dat seama că și cu țineau legătura în permanență, tot timpul discutau și că îi oferea informații despre persoane de sex feminin din anturajul lor.
Din cuprinsul acestui fragment al declarației rezultă că întâlnirea dintre inculpat și partea vătămată de la locuința inculpatului din ziua de 11.12.2005,dacă a avut loc, așa cum spune, pentru că inculpatul spune că nu a avut niciodată raport sexual cu vreuna dintre ele, fusese aranjată chiar de către partea vătămată, care era în permanență în legătură cu inculpatul și căruia îi furniza informații despre alte persoane de sex feminin din anturajul lor.
În ziua comiterii pretinselor fapte, partea vătămată face următoarea afirmație, tot în declarația din 12.07.2006: " Pe drum, nu a fost speriată,chiar a vorbit cu și când am întrebat unde mergem, acesta nu a afirmat absolut nimic". Tot din cuprinsul acestei declarații rezultă că în zilele anterioare inculpatul se mai întâlnea cu partea vătămată, așa cum relatează: " În momentul când coborâse la parterul locuinței, a fost contactată de prietena sa pe telefonul său portabil și în discuțiile purtate, am auzit și dedus că a afirmat către că se află la,împreună cu mine, la ul care a dus-o în cursul acestei săptămâni în pădurea din comuna, la acesta acasă". Deci, să înțelegem că în conformitate cu declarațiile lui, mai fusese la inculpat acasă cu câteva zile înainte. În schimb, partea vătămată afirmă în declarația din 18.12.2005,următoarele: " De circa o lună de zile sunt urmărită prin oraș de un cetățean cu o mașină de proveniență străină care mă claxonează, vorbește pe geam cu mine, nu-mi dă, îmi ține calea și se interesează de mine la poliție și la vecini".
Dar despre, am aflat puțin mai devreme că de fapt era confidenta lui și tot timpul țineau legătura și discutau și îi dădea relații despre prieteni, - spune că un cetățean nu-i dă, o urmărește, stă de vorbă cu ea și nu poate scăpa de el. În acea declarație partea vătămată a afirmat că inculpatul insista să-i vorbească, îi telefona foarte des, dar că ea nu-i răspundea, aceasta afirmând: " nu știu de unde avea numărul meu de telefon, că a continuat să mă sune, dar nu-i răspundeam". Minte. Ambele fete mint. spune că nu știe de unde avea numărul ei de telefon, dar chiar ea îl dăduse, pentru că era în contact permanent cu ea, dovadă că știa toate mișcările pe care le făcea și care, s-ar fi întâlnit separat și ea cu inculpatul. - zice că nu-i așa. Adevărul este unul singur: declarațiile lor sunt contradictorii, confuze, ambigue și care au un singur țel: banul.
Mai departe, în cuprinsul declarației date,partea vătămată afirmă că în seara de 18.12.2005, când se afla în locuința inculpatului a fost sunată de o prietenă căreia i-a povestit ce s-a întâmplat,i-a zis unde sunt și i-a cerut să anunțe poliția și pe părinții părții vătămate, pentru a veni să le ia. În legătură cu acest aspect, partea vătămată, care era prezentă la discuție, a relatat cu totul altceva în declarația dată, respectiv: " nu i- a spus lui să anunțe părinții, ci chiar îmi aduc aminte că s-a precizat " anunță și tu pe cineva să vină să ne scoată de aici! ". Deci, nici poliția, nici părinții. O ambiguitate, o confuzie și o nesinceritate de la un capăt la altul. Dovadă, faptul că nici nu a fost anunțată poliția. A venit un unchi care scoate ușa din balamale, nu este nici un semn la ușă, cu telefoane mobile asupra lor, fetele mint când spun despre inculpat că nu îl cunoșteau, că el insista să le vorbească la telefon, că ele nu vroiau. În realitate, ieșeau fie împreună, fie pe rând - după cum spun ele, separat.
Inculpatul le ajuta și cu sume de bani. Într- adevăr, acesta o plăcea pe și întrucât divorțase de vreo câțiva ani, intenționa să fie prieten cu aceasta, care era însoțită mai tot timpul de. Și până la urmă, toată această chestiune se pare că era cunoscută cel puțin de către membrii familiei lui - acel unchi mai insistent, care, a înțeles că și acum îi trimite vorbă inculpatului să-i trimită bani și că i- spus inculpatului că dacă o să le dea bani, o să vină la proces, inclusiv azi, în ședința de judecată pentru a-și retrage plângerea.
Toate aceste chestiuni sunt doar o înscenare proastă care, uite că a prins la poliție, la parchet, inclusiv la prima instanță care i-a dat inculpatului 7 ani închisoare., dacă era vorba despre lipsire de libertate a două persoane minore, inculpatul mai era acum liber, în costum și cravată în fața instanței? Era propus a doua zi la arestare, reținut 24 de ore. Dar pe ce bază să fie? Nu a fost găsită nici o urmă, nimic, numai declarațiile lor că au fost găsite la el acasă. Inculpatul a și spus că au fost la el acasă, au cântat la pian. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul intimat arată că este nevinovat, că este o înscenare de la T,de la poliție și a fetelor.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 300/24.05.2007 a Judecătoriei Tecucis -a dispus condamnarea inculpatului zis la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin.1 și 2.Cod Penal cu aplic. art.37 lit.a Cod Penal(parte vătămată -).
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art.189 alin.1 și 2.Cod Penal cu aplic.art.37 lit. a Cod Penal(parte vătămată ).
Conform art. 33 lit. a și Cod Penal art. 34 lit. b inculpatul Cod Penal va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
In baza art.83 alin.1 cp s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 876 din 07.11.2003 a Judecătoriei Tecuci, pedeapsă ce s-a executat alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 7 (șapte) ani și 10 (zece) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c pe Cod Penal durata prev. de art. 71 cp.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată cu începere de la data de 07.05.1998 și până la data de 20.08.1998.
In baza art.346 alin.1 și C.P.P. art. 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile - și suma de câte 2.000 lei daune morale.
In temeiul art. 189 și 191 alin.1 p Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2854/P/2005 din 23.01.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, înregistrat la această instanță sub nr.240/324 din data de 24.01.2007, fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1
In fapt, prin rechizitoriu în sarcina inculpatului s-a reținut că la începutul lunii decembrie 2005 cunoscut pe părțile vătămate și în vârstă de 15 ani și respectiv 16 ani.
Inculpatul urmărit mai multe zile la rând pe părțile vătămate, propunându-le să se plimbe cu mașina și făcându-le avansuri sexuale.
La data de 18.12.2005, inculpatul văzut pe stradă pe cele două părți vătămate, singure. Prin proferare de amenințări și prin violență, inculpatul determinat pe părțile vătămate să urce în autoturism, apoi le- condus forțat la locuința sa din comuna, jud.
Inculpatul și părțile vătămate au intrat în casă și imediat acesta încuiat prin interior ușa de la intrare.
Inculpatul dus pe părțile vătămate într- cameră, la etaj, după care plecat într- altă încăpere pentru a se schimba. In acest timp, partea vătămată fost sunată pe telefonul mobil de martora -, prietena sa, cu care cele două părți vătămate aveau întâlnire pentru merge la cumpărături și care era îngrijorată pentru că nu apăruseră. a relatat plângând martorei că sunt ținute cu forța în locuința lui, iar martora a mers imediat la domiciliul părții vătămate și anunțat pe mama acesteia despre cele aflate. a solicitat ajutorul cumnatului său și au sunat din nou pe .
Între timp, inculpatul se întorsese în cameră, iar a pretextat că fost anunțată de o prietenă că i- murit fratele și l- rugat pe inculpat să- permită să răspundă la telefon pentru că sună aceeași prietenă.
Cu voia inculpatului, partea vătămată a ieșit pe scările locuinței și vorbit cu martora, relatându- din nou că sunt ținute cu forța în locuința lui, de această dată convorbirea fiind auzită și de rudele părții vătămate -.
Inculpatul solicitat părții vătămate să aștepte într- altă cameră, motivând că vrea să discute în liniște cu -, astfel că dus- într- încăpere de la parter și încuiat- în acest loc, iar el urcat înapoi în camera unde lăsase pe -.
Inculpatul a vorbit un timp la telefon cu un prieten, după care i- cerut părții vătămate - să se dezbrace pentru întreține raporturi sexuale.
Partea vătămată i- răspuns că nu se poate, dată fiind starea fiziologică în care se află și că în aceste împrejurări, inculpatul i-ar fi cerut să întrețină raport sexual oral, însă un astfel de raport sexual nu s- materializat, pentru că între timp s-au auzit zgomote pe scări, inculpatul renunțat, s-au îmbrăcat, au ieșit din cameră și s-au întâlnit cu partea vătămată care era însoțită de martorii și.
Între timp, a reușit să părăsească imobilul prin escaladarea unei ferestre (atât ușa de la cameră, cât și cea de la imobil și poarta de acces în curte fiind încuiate) și fugit la o benzinărie din apropiere, de unde luat legătura telefonică cu martora.
Aceasta, împreună cu mama și unchiul părții vătămate plecaseră imediat după prima discuție telefonică spre comuna, cu un taxi condus de martorul și au găsit pe la benzinărie.
Împreună s-au deplasat la locuința inculpatului unde au găsit ușa încuiată.
Martorii au bătut în ușă și au strigat-o pe partea vătămată și, temându-se ca aceasta să nu fi pățit ceva, au pătruns în casă pe același geam pe care reușise să fugă.
Imediat au fost anunțate organele de poliție.
Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de viol prev. de art.20 Cod Penal rap. la art.197 alin.1 Cod Penal cu motivarea că partea vătămată - nu a prezentat leziuni de violență și nu solicitat trimiterea în judecată a inculpatului pentru această infracțiune.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul nu recunoscut fapta comisă și declarat că cunoscut pe cele două părți vătămate în luna octombrie 2005, le- plimbat cu mașina, le- cumpărat fructe, acestea au mers de bunăvoie cu el și că nu încuiat ușa de la intrare în locuință.
mai relatat că în seara de 18.12.2005 avea întâlnire cu cele două părți vătămate, pe care le- luat cu mașina din spatele restaurantului Cina din T, că acestea au urcat de bunăvoie și nu cunoscut că erau minore.
Părțile vătămate au declarat că în momentul când mergeau spre supermarket, inculpatul apucat de păr pe și urcat- în mașină, iar pe apucat-o de, introdus- în mașină, blocat portierele și s-au îndreptat spre comuna.
Când au ajuns la locuința sa, inculpatul ținut de păr pe -, iar mergea în față, au intrat în locuință și inculpatul încuiat ușa.
Au mai relatat părțile vătămate că au urcat la etaj, sunat telefonul lui, pe care inculpatul dus- în bucătărie, partea vătămată a încercat să deschidă ușa, nu reușit, apoi sărit pe geam.
Martora - declarat că în seara de 18.12.2005 sunat pe, aceasta i- spus plângând că este în comuna și au fost luate de un și a cerut să ajute deoarece ușa este încuiată și nu are pe unde ieși.
Apoi martora anunțat pe mama părții vătămate și au mers la locuința inculpatului și au intrat pe geam.
Martora declarat că fost anunțată de faptul că fiica sa este sechestrată, s- deplasat cu un taxi în comuna matca, s- întâlnit la benzinărie cu, au mers la locuința inculpatului, ușa de la intrare era încuiată și au pătruns pe fereastra indicată de, au urcat la etaj, dintr- cameră ieșit inculpatul, martora l- luat la întrebări și l- lovit.
Martorul declarat că transportat cu taxiul în com. pe mama părții vătămate iar la Stația au găsit pe care plângea și apoi au mers la locuința inculpatului.
Martorul relatat că împreună cu cumnata sa s- deplasat în comuna întrucât fiica acesteia era sechestrată, la stația s-au întâlnit cu care era speriată, au mers la locuința inculpatului au pătruns pe geam, au urcat la etaj, au forțat ușă care era încuiată și dintr- cameră au ieșit și inculpatul căruia mama părții vătămate i-a dat două palme.
La propunerea părții vătămate - fost audiată martora Carla, care declarat că atunci când se întâlneau pe stradă cu inculpatul părții vătămate îi era frică în sensul că tremura, și de mai multe ori rugat pe martoră să vină pentru a lua de la școală pentru că îi era frică, fără însă a- spune motivul.
La cererea inculpatului au fost audiați martorii și -.
Primul martor declarat că în ziua de 18.12.2005 avea o defecțiune la mașină și era oprit vizavi de locuința inculpatului, apărut inculpatul, stat de vorbă cu el, din mașină au coborât două fete care vorbeau, râdeau, iar inculpatul le- deschis poarta și au intrat.
Martorul declarat că în trei rânduri văzut pe inculpat atât seara cât și ziua în compania celor două părți vătămate în mașina inculpatului și acestea nu erau speriate.
Din analiza materialului probator administrat în cauza de față, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul și părțile vătămate - și se cunoșteau, inculpatul urmărindu-le mai multe zile.
La data de 11.12.2005 întreținut raport sexual cu partea vătămată, așa cum declară aceasta.
Anterior datei de 18.12.2005 intenționat să întrețină raport sexual cu partea vătămată.
In seara de 18.12.2005, inculpatul întâlnit pe cele două părți vătămate, le- urcat în mașină și le- transportat la locuința sa din comuna matca.
După ce au pătruns în locuință, inculpatul încuiat ușa de la intrare și au urcat la etaj într- cameră.
Partea vătămată fost sunată pe telefonul mobil de către martora căreia partea vătămată i- spus că sunt sechestrate.
Inculpatul condus pe partea vătămată în bucătăria de la parter, încuiat ușa și apoi mers în camera unde se afla partea vătămată.
Partea vătămată încercat să iasă din încăpere, nu reușit ușa fiind încuiată, astfel că sărit pe un geam și mers la o stație unde s- întâlnit cu mama părții vătămate, care fost anunțată de martora și împreună cu celelalte persoane au mers la locuința inculpatului, unde au pătruns pe fereastra pe care ieșise partea vătămată.
Declarația martorului care relatat că la poarta locuinței inculpatului stat de vorbă cu acesta iar din mașină au coborât două fete care râdeau, nu poate fi reținută având în vedere că în nici un moment inculpatul nu declarat că ar fi discutat cu acest martor în fața locuinței sale.
In ce privește declarația martorului -, potrivit căreia în trei rânduri văzut pe inculpat împreună cu părțile vătămate și acestea nu erau speriate, această declarație privește aspecte anterioare datei de 18.12.2005.
Cert este că în seara de 18.12.2005, inculpatul dus părțile vătămate împotriva voinței lor la locuința sa, unde acestea au fost puse în situația de nu se bucura de libertatea de mișcare și acțiune prin faptul că inculpatul încuiat ușa de la intrare și de la bucătărie.
Prin modul cum acționat, inculpatul urmărit limitarea libertății de acțiune fizică părților vătămate.
Dacă părțile vătămate ar fi mers de bunăvoie, partea vătămată nu ar mai fi spus la telefon martorei că sunt sechestrate și nu ar fi cerut ajutor.
Pentru partea vătămată momentul epuizării infracțiunii fost cel în care reușit să iasă pe fereastră, iar pentru partea vătămată când în imobil au pătruns mama sa și celelalte persoane.
Situația de fapt expusă este stabilită și probată în cauză cu plângerile și declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor, și Carla.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind nelegală. Astfel a invocat faptul că situația de fapt reținută de către instanța de fond nu este conformă realității, neexistând probe care să ateste faptul că le-ar fi urmărit pe cele două părți vătămate, că le-ar fi forțat să intre în mașină și să-l însoțească la domiciliul său.
De asemenea a invocat lipsa probelor care să ateste faptul că ar fi încuiat ușa de la intrare în locuință și intenția de a le sechestra pe cele două părți vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului neconfirmând existența urmelor de forțare a ușilor și a ferestrelor. A evidențiat contradicțiile existente între declarațiile date de părțile vătămate pe parcursul procesului penal precum și necoroborarea lor cu alte mijloace de probă.
A solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive de infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a acesteia, și să se dispună desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, achitarea sa pentru comiterea celor două infracțiuni în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a 10 lit. d pr.pen.
Prin decizia penală nr. 566/A din 21.12.2007 a Tribunalului Galațis -a admis apelul formulat de inculpatul, zis, fiul lui și, născut la data de 06.06.1967 în com., jud. G, cu același domiciliu, CNP- -, împotriva sentinței penale nr. 300/24.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci - jud.
S-a desființat sentința penală apelată mai sus menționată și, în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 lit. d pr. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de disp. art. 189 alin. 1 și 2. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalS-au respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate cu titlu de daune morale de părțile vătămate și.
În temeiul disp. art. 192 al. 1 pct. 1 lit. b și alin. 4. pr. pen. a fost obligată fiecare dintre părțile vătămate/civile mai sus menționate la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 150 lei (RON).
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3. pr. pen.s-a dispus ca cheltuielile judiciare în apel să rămână în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Verificând sentința penală prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 al.2 pr.pen., s-a constatat că instanța de fond nu a stabilit în mod corect situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului pe baza unei injuste aprecieri a probelor administrate în cauză și chiar cu ignorarea unora din aceste probe.
Procedând la o analiză coroborată a probelor administrate în cauză, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective.
Astfel, deși se declară "hăituite" de către inculpat, care le-ar fi urmărit constant în drumurile lor către școală, casă, magazine și susțin că nu ar fi dorit să aibă de a face cu acesta, până la urmă se dovedește că aveau o relație destul de apropiată.
În aceste sens, s-a avut în vedere că inculpatul avea numerele lor de telefon și conversau, iar părții vătămate îi dăduse mai multe cartele de telefon și bani, aspect ce reiese din declarația părții vătămate declarație dată în ziua de 12.07.2006( fila 27 verso).
De asemenea, partea vătămată, în prima declarație dată la urmărire penală în ziua de 18.12.2005, deși inițial susține că era sunată zilnic pentru a se întâlni iar la refuzul său era amenințată că va fi luată cu forța, pe finele declarației descrie ce s-a întâmplat pe data de 11.12.2005.
Astfel, partea vătămată, relatează că în ziua de 11.12.2005, împreună cu partea vătămată, se duceau la unde urmau să întâlnească niște colegi și că, pe drum, a apărut inculpatul care s-a oferit să le ducă până acolo, ele două urcând în mașina acestuia.
Ori, dacă în urma refuzului său de a se întâlni cu acesta fusese amenințată că va fi luată cu forța, se pune următoarea întrebare de ce a acceptat să urce în mașina inculpatului?.
Mergând mai departe pe firul evenimentelor, ajungând la, deși plecaseră împreună pentru a căuta niște colegi, din mașină a coborât doar partea vătămată, după plecarea căreia partea vătămată și inculpatul deplasându-se la locuința acestuia din urmă.
Tot în prima sa declarație, partea vătămată, relatează faptul că acolo au avut un raport sexual consimțit și că în timpul acestuia a fost sunată de către care a întrebat-o unde se află și căreia i-a spus că este acasă.
Ulterior, în declarațiile date la 29.03.2006 și la 12.07.2006, partea vătămată își modifică declarația anterioară susținând că a fost amenințată și violentată, atât fizic cât și verbal de către inculpat. De asemenea, susține că atunci când a sunat-o a început să plângă și nu a apucat să-i spună decât că este acasă, inculpatul închizându-i telefonul.
Pe lângă faptul că în prima declarație dată la poliție pe data de 18.12.2005, în prezența mamei sale, aceasta a relatat că a întreținut acel raport sexual de bună voie, fără a fi amenințată sau violentată în vreun fel, s-a avut în vedere că aceste aspecte se coroborează cu cele relatate de, iar modificarea de substanță a acestei declarații nu a fost justificată în nici un fel.
Cu privire la declarația lui, aceasta a relatat următoarele:"Pe 11, când am sunat-o pe și am întrebat-o unde este, ea mi-a răspuns calmă "Sunt acasă. De ce?" iar când i-am spus că vin la ea să-mi iau telefonul a închis.
A mai relatat că, întrucât nu a găsit-o pe acasă, a așteptat-o în fața blocului iar când aceasta a venit nu i-a dat impresia că ar fi pățit ceva și i-a spus că s-a plimbat cu, pe străzi, în
Chiar și ulterior, după ce a aflat de la inculpat ce s-a întâmplat între ei doi pe data de unsprezece întrebându-și prietena, acesta din urma a negat.
Cu privire la declarațiile date de partea vătămată, s-au constatat următoarele:
În prima sa declarație pe care a dat-o pe 18.12.2005, acesta începe să relateze ce s-a întâmplat pe data de 15.12.2005, ca și cum până atunci nu s-ar mai fi urcat la inculpat în mașină, nefăcând vorbire în această declarație despre cele întâmplate pe data de 11.12.2005.
Abia în declarația dată pe 29.03.2006, relatează evenimentele din 11.12.2005 spunând, printre altele că lângă ele a oprit un autoturism condus de un cetățean pe care îl cunoștea din vedere și care s-a oferit să le ducă până la cu mașina.
Ori, în condițiile în care îl cunoștea din vedere, s-a arătat că nu este de înțeles acordul acesteia de a urca în mașina inculpatului.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât în prima sa declarație, partea vătămată a relatat că de circa o lună de zile era urmărită de inculpat cu mașina, că o teroriza cu telefonul dar că ea căuta să evite contactul cu el de fiecare dată.
De asemenea, s-a arătat că de neînțeles este și faptul că ulterior, pe data de 15.12.2005, partea vătămată a acceptat din nou să urce în mașina inculpatului care, după cum declară partea vătămată, ar fi dus-o pe un câmp unde i-ar fi făcut avansuri sexuale.
În fine, această confirmă faptul că a avut avantaje materiale de la inculpat, susținând că acesta i-a trimis de două ori credit câte cinci dolari.
Revenind la evenimentele din data de 18.12.2005, s-a constatat că declarațiile celor două părți vătămate sunt contradictorii.
Astfel, partea vătămată, în prima sa declarație, a declarat că erau împreună acasă la când inculpatul a sunat-o pe aceasta din urmă pentru a-i da întâlnire.
Că a refuzat inițial dar că la amenințările acestuia, a cedat și, împreună, i-au dat întâlnire în zona restaurantului Cina.
Partea vătămată, într-o primă fază a declarat că erau pe stradă când a fost sunată de inculpat care a și apărut lângă ele cu mașina, ulterior declarând că nu a fost sunată de inculpat și că, în timp ce se îndreptau spre supermarket, acesta a apărut cu mașina lângă ele.
S-a apreciat că prima declarație dată de partea vătămată este sinceră, aceasta neavând nici un motiv să spună că și-au dat întâlnire cu inculpatul în zona restaurantului Cina, dacă lucrurile nu ar fi stat astfel.
Ori, în condițiile în care își dăduseră întâlnire, s-a arătat că nu se justifică susținerile acestora cum că atunci când a apărut inculpatul și-au continuat drumul și au refuzat propunerea acestuia de a urca în mașină.
S-au apreciat ca fiind nesincere și declarațiile părților vătămate cu privire la faptul că ar fi fost urcată cu forța, prin violențe, în autoturismul inculpatului.
Aceasta întrucât, la ora 17,30 zona respectivă este intens circulată și ar fi fost imposibil ca nimeni să nu vadă felul în care acestea descriu că ar fi fost urcate în mașină, cu atât mai mult cu cât ambele părți vătămate au susținut că a și strigat ", unde o duci pe,ce-i?".
De asemenea, că cele două fete au fost conduse la locuința inculpatului de bună voie reiese și din faptul că acesta și-a lăsat mașina pe stradă, în fața porții.
Dacă lucrurile ar fi stat astfel, s-a apreciat că inculpatul ar fi blocat portierele mașinii, ar fi coborât să deschidă porțile și ar fi băgat mașina în curte.
Neprocedând în acest mod, dacă fetele erau aduse cu forța, ar fi riscat foarte mult ca acestea să încerce să fugă sau să înceapă să țipe.
De asemenea, odată ajunse în interiorul casei, sau chiar și mai devreme, s-a arătat că ar fi fost firesc ca inculpatul să le ia acestora telefoanele mobile, sau cel puțin pe al părții vătămate, despre care s-a demonstrat că-l avea asupra sa.
Ori, niciuna din părțile vătămate nu a relatat că ar fi fost măcar întrebate de telefoane de către inculpat.
Mai mult de atât, la revenirea în cameră a inculpatului, acesta a întrebat-o pe cu cine a vorbit la telefon iar ulterior, când -a sunat din nou telefonul, aceasta a ieșit din încăpere pentru a vorbi la telefon, nefiind împiedicată de inculpat în nici un mod.
S-a arătat că această situație de fapt ar fi fost imposibilă în condițiile în care părțile vătămate ar fi fost ținute în casă cu forța.
Și în ceea ce privește închiderea cu cheia a ușii de la camera de la etaj unde au fost conduse părțile vătămate s-a arătat că nu poate fi reținută ca reală, în condițiile în care le lăsase la îndemână acest mijloc de comunicare cu exteriorul.
De altfel, și pe acest aspect s-a arătat că declarațiile părților vătămate sunt fluctuante și contradictorii.
În referire la închiderea părții vătămate, cu cheia într-o încăpere de la parter, s-au reținut următoarele:
Dacă inculpatul ar fi dorit să o împiedice pe acesta să fugă, ar fi încuiat-o într-o încăpere de la etaj și nu la parter de unde avea posibilitatea să fugă cu foarte multă ușurință.
Pe de altă parte, partea vătămată a declarat ba că ar fi fost încuiată într-o cameră, ba în bucătărie, astfel că a fost nevoită să deschidă un geam pe care a și ieșit din casă.
În varianta că locul în care a fost închisă a fost bucătăria, s-a constatat că inculpatul nu ar fi avut cum să-i închidă ușa cu cheia întrucât, așa cum rezultă din cercetările la fața locului ( filele 6 și 79, dosar de ), ușa de acces la bucătărie este culisantă și nu prezintă sistem de închidere.
În varianta că ar fi fost închisă într-o altă cameră, nu se justifică faptul că nu s-au găsit urme de forțarea a vreunei uși, aceasta în condițiile în care martorii, intrând în casă pe geamul pe care ieșise, au fost nevoiți să treacă de o ușă închisă pentru a ajunge la etaj unde se aflau inculpatul și.
Ori, dacă a doua cercetare la fața locului a avut loc ceva mai târziu, prima cercetare la fața locului a avut loc chiar pe data de 18.12.2005, până la venirea organelor de poliție inculpatul nerămânând singur pentru a putea face ceva în acest sens.
S-a arătat că ar fi fost imposibil ca forțând o ușă închisă cu cheia să nu rămână urme de forțare.
De asemenea, nici varianta expusă de partea vătămată cum că martorul ar fi scos ușa din balamale nu este posibilă, o ușă închisă cu cheia nemaiavând spațiu de mișcare pentru a putea fi scoasă din balamale.
În final, nici poarta de acces în curte nu a fost închisă cu cheia, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, atât partea vătămată cât și martorii cu care aceasta a revenit la casa inculpatului ieșind, respectiv intrând în curte pe această poartă.
S-a apreciat că singura ușă care a fost închisă, cum era și firesc, este ușa de la intrarea în locuință, prin aceasta inculpatul nedorind și neurmărind să îngrădească libertatea de mișcare a părților vătămate.
Față de cele mai sus arătate, s-a apreciat că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, lipsind condițiile prevăzute pentru latura obiectivă cât și pentru cea subiectivă ale acestei infracțiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o pe motive de nelegalitate, precizându-se că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni ce i s-au reținut în sarcină prin actul de sesizare a instanței.
S-a arătat că vinovăția inculpatului rezultă atât din modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, cât și din declarațiile martorilor, și, aceste declarații de martori coroborându-se cu declarațiile celor două părți vătămate, cât și cu aspectele ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, din toate aceste probe rezultând că părțile vătămate au fost ținute în locuința respectivă împotriva voinței lor, o perioadă de aproximativ 3 ore.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea deciziei pronunțate în apel și în rejudecare, menținerea sentinței penale nr. 300/2007 a Judecătoriei Tecuci.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea pronunțată, prin prisma motivului de recurs invocat, motiv prev. de art. 3859pct. 18 Cod pr.penală, Curtea reține că soluția pronunțată de Tribunalul Galați prin care s-a dispus achitarea inculpatului care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal este legală și temeinică.
Considerăm că instanța de apel a motivat convingător și detaliat chestiunile contradictorii și a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, lipsind condițiile prevăzute pentru latura obiectivă cât și pentru cea subiectivă ale acestei infracțiuni, simpla formulare a unei plângeri penale împotriva unei persoane, susținerea din partea unei părți vătămate a unei anumite situații de fapt nu poate, prin ea însăși, să conducă la condamnarea unei persoane, în condițiile în care această plângere nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Totodată, condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi de vinovăție e de natură să conducă la încălcarea art. 6 paragraful 2 CEDO, referitor la prezumția de nevinovăție.
În speța de față, apreciem că probele administrate nu se coroborează între ele, iar declarațiile celor două părți vătămate cuprind numeroase contradicții.
În mod corect s-a considerat de către instanța de apel că deși cele două părți vătămate afirmă că inculpatul le-ar fi urmărit constant și nu ar fi vrut să aibă de-a face cu el, în realitate, acestea aveau o relație destul de apropiată cu inculpatul care avea numerele lor de telefon și conversau, iar părții vătămate, acesta îi dăduse mai multe cartele de telefon și bani.
În legătură cu nesinceritatea părților vătămate cu privire la faptul că ar fi fost urcate cu forța în mașina inculpatului, precizăm că în ziua în care au fost luate, la orele 17,00, zona respectivă era intens circulată și era aproape imposibil ca cineva să nu vadă că două tinere adolescente sunt luate efectiv de pe stradă, suite în mașină împotriva voinței lor, după care mașina a plecat în trombă.
Faptul că cele două tinere au fost conduse la locuința inculpatului de bună voie rezultă totodată și din împrejurarea că acesta și-a lăsat mașina parcată pe stradă, în fața porții, deci mașina nu a fost dusă în curte, deși inculpatul putea să blocheze portierele și putea să parcheze mașina în curte, fără a crea părților vătămate posibilitatea să iasă.
Odată ajunse în interiorul casei, inculpatul putea să le ia părților vătămate telefoanele mobile, în special lui care a vorbit la telefon, nefiind împiedicată de inculpat în nici un mod. Dacă inculpatul ar fi plănuit să le lipsească de libertate pe cele două părți vătămate, le-ar fi luat telefoanele și le-ar fi împiedicat să ia contact cu persoanele din exterior.
În legătură cu faptul că partea vătămată a fost adusă într-o încăpere de la parter, dacă inculpatul ar fi dorit să o împiedice să fugă, ar fi închis-o într-o încăpere la etaj și nu la parter, de unde avea posibilitatea să fugă cu multă ușurință. Martorul despre care se spune că ar fi intrat în casă scoțând ușa din balamale - apreciem că e imposibil să scoți o ușă închisă din balamale, fără să rămână o urmă de forțare, or, cercetarea la fața locului nu a evidențiat nici o astfel de dovadă de forțare a ușii.
Totodată, din declarația părții vătămate dată la data de 12.07.2006 rezultă că partea vătămată era confidenta lui, ținea tot timpul legătura cu el, discutau și îi dădea relații despre alte persoane de sex feminin din anturajul lor.
Tot în aceeași declarație menționată anterior, afirmă că în ziua comiterii pretinselor fapte, partea vătămată nu a fost speriată, chiar a vorbit cu inculpatul și când a întrebat unde merg, acesta nu a afirmat absolut nimic.
Tot din cuprinsul acestei declarații mai rezultă că în zilele anterioare, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată, întrucât în ziua de 18.05.2005, atunci când a fost contactată pe telefon de prietena ei, în momentul în care inculpatul a coborât la parterul locuinței, a afirmat către că se află la împreună cu, acasă la ul care a dus-o în cursul acestei săptămâni în pădurea din comuna.
De asemenea, deși afirmă în declarația pe care a dat-o pe 18.12.2005 că nu știe de unde inculpatul avea numărul ei de telefon, în realitate aceasta minte, întrucât chiar ea i-l dăduse, cei doi ținând tot timpul legătura și discutând.
Totodată susținerile părții vătămate care afirmă că în seara de 18.12.2005 când se afla în locuința inculpatului a fost sunată de o prietenă căreia i-a povestit ce s-a întâmplat, i-a zis unde sunt și i-a cerut să anunțe poliția și pe părinții lui, aceste susțineri sunt contrazise de afirmațiile părții vătămate, care a relatat că nu i-a spus să anunțe poliția, ci aceasta i-a zis să anunțe pe cineva să vină să le scoată de acolo, deci nicidecum poliția sau părinții. Toate acestea dovedesc că susținerile celor două părți vătămate sunt ambigue și confuze, fiind corectă aprecierea instanței de apel că motivul ce le-ar fi determinat pe cele două să-l incrimineze pe inculpat este gelozia sau răzbunarea, întrucât inculpatul era inconsecvent și se împărțea între ele două, sau acestea doreau să obțină avantaje materiale de la el.
Față de toate acestea, apreciem că recursul formulat de către Parchet e nefondat, urmând a fi respins pe acest considerent, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 566/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ( sentința penală nr. nr.300/24.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr- ), privind pe inculpatul ( zis "", fiul lui și, născut la 06.06.1967, în com., jud. G, CNP -, domiciliat în comuna, județul G ).
În baza disp. art. 192 alin.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 22.05. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG//2 ex./09.06.2008
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Ion
