Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 95/R-
Ședința publică din 30 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de, domiciliat în Pitești,-, -d,.F,.7, județul A, domiciliat în Pitești, B-dul -, -.4,.C,.16, județul A, domiciliat în Pitești, str. - -, -D,.G,.7, județul A,,domiciliată în Pitești, str. - -,.44,.B,.15, județul A și A, domiciliat în Pitești,-, -.3,.B,.7, județul A împotriva deciziei nr. 999/R-C/31.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, str. - -, nr. 22-24, sector 1,PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A,MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 3 șiADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cererii de revizuire au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că la data de 27 noiembrie 2008, G, și A au solicitat revizuirea deciziei nr.999/R-CM/31 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI prin care a fost admis recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr.40/CF/2008 pronunțată de Tribunalul Argeș care a fost modificată, iar pe fond au fost obligați să plătească Penitenciarului d e Maximă Siguranță Colibași sumele menționate în dispozitivul acesteia.
Revizuienții au invocat motivele prevăzute de art.322 pct.2 și 5 Cod procedură civilă, susținând următoarele:
Prin modul cum a soluționat recursul, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, reținând greșit că persoanele din conducerea Penitenciarului d e Maximă Siguranță Colibași au dispus să fie plătite personalului acestei unități atât sporul de 10% în temeiul Ordinului Ministrului Justiției nr.945/C/2003, cât și sporul de 15% în temeiul Ordinului Ministrului Justiției nr.2773/C/2003, deși potrivit regulamentului aprobat prin Ordinului Ministrului Justiției nr.945/C/2003, urma să fie acordat un singur spor și anume cel mai mare.
În acest context au susținut că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut pentru că recurenta a solicitat admiterea recursului nu pentru că au fost acordate două sporuri cumulate, ci pentru că în opinia sa personalul din unitățile Administrației Naționale a Penitenciarelor nu poate beneficia de sporul de 15%, deoarece prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr.2773/C/2003 nu-i sunt aplicabile.
Pe de altă parte, prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr.945/C/2003 referitoare la imposibilitatea cumulării mai multor sporuri se referă la sporurile a căror acordare o reglementează și nu la cele care ar fi putut fi acordate în temeiul unor ordine ce se vor adopta în viitor.
Revizuientul Gas usținut distinct că instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut, acordând sume mai mari decât cele ce rezultă din adresa Curții de Conturi aflată la dosar, care și-a redus pretențiile formulate inițial.
Totodată, revizuienții au susținut că după pronunțarea deciziei în discuție de către Curtea de Apel, Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Colibașia comunicat revizuientului G copia Ordinului Ministrului Justiției nr.910/C/30 martie 2007 care a abrogat Ordinul Ministrului Justiției nr.2773/C/2003 conținând și o nouă reglementare privitoare la acordarea sporului de 15%.
Din conținutul înscrisului invocat se desprinde că prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr.2773/C/2003 se aplică și personalului din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Fiind emis în aplicarea unor acte normative ce reglementează drepturile salariale ale personalului din sistemul administrației penitenciarelor, este evident că Ordinul nr.910/C/2007 se aplică și acestui personal, ceea ce rezultă și din adresa invocată ca act nou.
În același timp, de vreme ce noul ordin abrogă și înlocuiește o nouă reglementare Ordinul nr.2773/C/2003, este evident că și vechiul ordin se aplică inclusiv personalului din sistemul administrației penitenciare.
Cererea de revizuire este fondată pentru considerentele la care se va face referire în cele ce urmează:
Potrivit art.322 pct.2 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În cererea de revizuire formulată s-a invocat ultima ipoteză a textului expus, susținându-se că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, apreciind că personalul din administrația penitenciară nu poate beneficia de două sporuri cumulate, deși s-a susținut doar că nu pot beneficia de sporul de 15%, precum și că a acordat sume mai mari ignorând poziția recurentei care pe parcursul soluționării căii de atac și-a micșorat pretențiile.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin încheierea de sesizare, Curtea de Conturi a României a solicitat stabilirea răspunderii juridice a persoanelor vinovate de crearea unui prejudiciu în sumă de 1.020.167 lei Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Colibași.
S-a susținut că în perioada 1 ianuarie 2004-decembrie 2006, persoanele din conducerea unității penitenciare au dispus plata către personalul acesteia, a unor sume reprezentând sporuri cumulate, de 10% pentru antenă, electromagnetice de radiofrecvență și 15% pentru lucrul în locuri de muncă în care concentrația de noxe, zgomot etc. depășește limite legale, deși potrivit dispozițiilor legale aplicabile, nu i se cuvenea cele două sporuri cumulate, ci doar sporul cel mai mare.
Instanța de recurs a împărtășit punctul de vedere al primei instanței, potrivit căruia cele două sporuri nu puteau fi acordate cumulat, ci trebuia acordat doar un singur spor, anume cel mai mare de 15% și în plus, a reținut culpa conducătorilor unității ca element al răspunderii lor patrimoniale, omisă în primul ciclu procesual.
Așa fiind, a admis recursul și a modificat sentința, iar pe fond a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească sumele menționate în dispozitivul deciziei, acordând însă așa cum corect s-a susținut în revizuire, mai mult decât s-a cerut.
Sub acest aspect urmează a se observa că deși a reținut corect că personalul unității penitenciare trebuia să beneficieze de sporul cel mai mare, respectiv de 15%, și nu de ambele sporuri cumulate, iar recurenta Curtea de Conturi prin adresa nr.619/12.12.2007 și-a corectat punctul de vedere inițial cu privire la cuantumul sumelor și a transmis prejudiciul defalcat pe cele două sporuri, instanța nu a ținut cont de acest act.
Prin urmare, se desprinde că obligând persoanele în discuție să restituie sumele reprezentând atât sporul de 10%, cât și sporul de 15%, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât numai sporul de 10% reprezenta sume nedatorate, personalul unității fiind îndreptățit să primească sporul de 15%.
În consecință, rezultă că motivul de revizuire întemeiat pe art.322 pct.2 Cod procedură civilă este fondat.
Celălalt motiv de revizuire nu se susține însă, pentru că potrivit art.322 pct.5 Cod procedură civilă, se impune ca după darea hotărârii să se fi descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate mai presus de voința părților, iar aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză.
Pentru admisibilitatea revizuirii, situația la care se referă are în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: invocarea unui înscris doveditor, înscrisul să fi fost descoperit după darea hotărârii, deci să fie nou, nefolosit la soluționarea recursului, să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi temei al revizuirii, să nu fi putut fi înfățișat deoarece a fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru soluționarea cauzei, ceea ce înseamnă că dacă ar fi fost cunoscut de instanța de recurs ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții.
În cauză, adresa din data de 4 noiembrie 2008 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor la care se referă revizuienții, prin care le-a fost comunicată copia Ordinului Ministrului Justiției nr.910/C/30 martie 2007, care a abrogat Ordinului Ministrului Justiției nr.2773/C/2003, nu întrunește caracteristicile înscrisului nou, în sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel, actul chiar dacă a fost descoperit după darea hotărârii și exista la pronunțarea acesteia, ar fi putut fi înfățișat chiar dacă se afla în posesia părții potrivnice, însă revizuienții nu au depus toate diligențele să-l aducă la cunoștința instanței de recurs, iar pe de altă parte prezentarea lui era lipsită de relevanță pentru că nu este determinant, neinfluențând cu nimic soluția pronunțată.
Din această perspectivă trebuie remarcat că instanța de recurs a reținut așa cum s-a arătat, că personalul din administrația penitenciară nu poate beneficia de două sporuri cumulate, fiind îndreptățit doar la acordarea sporului de 15%, or în motivul de revizuire se susține, ceea ce instanța statuase, că sporul de 15% se aplică și acestui personal.
În concluzie, apreciind că primul motiv de revizuire este fondat deoarece instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut obligând pe pârâți să restituie sumele reprezentând ambele sporuri deși doar sporul de 10% reprezenta o plată nedatorată, va admite cererea de revizuire și va modifica decizia, în sensul că va admite acțiunea doar în parte.
Așa fiind, va obliga pe pârâți să restituie următoarele sume: - G, - 5.481 lei; și -7.428 lei; și - 2.074 lei; A și -1.028 lei, menținând în rest decizia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de, și A împotriva deciziei nr.999/R-C/31.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBAȘI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
Modifică decizia nr.999/R-C/31.10.2008, în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârâți să restituie următoarele sume:
- G, - 5.481 lei;
- și -7.428 lei;
- și - 2.074 lei;
- A și -1.028 lei.
Menține în rest decizia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./12.02.2009
GM/4 ex.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
