Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1027
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.326 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, asistat de avocat, apărător ales, recurentul inculpat, lipsind partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru contestatori a solicitat admiterea contestației în anulare precum și a recursului formulat și achitarea inculpaților întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii
Reprezentantul Parchetului având cuvântul a solicitat respingerea contestației în anulare formulate.
A arătat că inculpatul a fost citat și a fost prezent la termenul de judecată de la 19.02.2009 astfel că acesta cunoștea termenul de judecată.
Intimatul a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 17 aprilie 2009, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei penale nr.326 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, pentru faptul că nu a fost citat la ultimul termen de judecată, fiind condamnat în lipsă.
Prin decizia penală nr.326 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, a casat în parte ambele hotărâri pe latură penală și în baza art.321 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpații și la pedeapsa de câte 1 an închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru fiecare inculpat, pe perioada prev.de art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
S-a respins ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul și a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei onorariu avocat oficiu.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 320 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei onorariu avocat oficiu.
Au fost obligați inculpații la câte 250 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpatul, Curtea a constatat că soluția de achitare solicitată de acesta se întemeiază pe declarațiile martorilor A și, invocându-se și faptul că instanțele au dat relevanță juridică mai mare atunci când l-au condamnat declarațiilor martorilor și, rude apropiate cu partea vătămată.
Astfel, examinând declarațiile date atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței de către martorii A și, Curtea a constatat că între declarațiile celor doi date în cele două faze, există neconcordanță. Astfel, în declarația de la urmărirea penală (fila 54), A - nepotul inculpatul, a arătat că a fost în noaptea conflictului la discotecă, cunoaște despre conflictul dintre și, precum și de faptul că inculpatul l-a lovit cu pumnul în plină pe partea vătămată, fără însă a fi perceput personal cele două incidente. Ulterior, în declarația în fața instanței, deși a arătat că își menține declarația dată în fața organelor de urmărire penală, a precizat totuși că are cunoștință despre faptul că partea vătămată a părăsit discoteca - bar - fără ca să fie agresată de vreo altă persoană. Aceeași poziție procesuală oscilantă a avut-o și martorul care inițial, la urmărirea penală, a arătat că auzit despre cele două conflicte între inculpat și partea vătămată, însă, în fața instanței, deși a arătat că își menține declarația, a precizat doar că a văzut o discuție între inculpatul și partea vătămată, fără însă să vadă dacă aceasta din urmă a fost și lovită de către inculpat.
Potrivit dispozițiilor art.63 pct.2 p, în procesul penal probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Pornind de la acest principiu juridic, Curtea a apreciat că în mod temeinic cele două instanțe au stabilit că inculpatul i-a aplicat lovitură cu pumnul în față părții vătămate, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, instanțele fundamentându-și punctul de vedere pe stabilirea unei situații de fapt corecte, în concordanță cu ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, și nu bazându-se doar pe unele din acestea din urmă, respectiv doar declarațiile martorilor A și.
Stabilirea corectă a împrejurărilor de fapt în care a avut loc agresarea părții vătămate de către inculpatul se bazează pe un ansamblu de mijloace de probă amplu, constând atât în declarații de martor, cât și în certificatul medico-legal eliberat părții vătămate.
În acest sens, Curtea a constatat că cele două instanțe au avut în vedere la stabilirea corectă a modului în care s-a derulat conflictul dintre partea vătămată și inculpatul, pe lângă declarațiile celor doi martori invocați anterior de inculpat, și declarațiile martorilor, și, care, fie au perceput direct momentul când inculpatul l-a lovit în gură pe partea vătămată cu pumnul, fie au auzit de la alte persoane de față despre acest incident. Ori, dintre martorii enumerați anterior, numai primii doi sunt rude cu partea vătămată, ceilalți neavând nici un prezumtiv interes să facă declarații favorabile acesteia.
De asemenea, s-a constatat că declarațiile martorilor în sensul modului în care inculpatul l-a lovit pe partea vătămată sunt în concordanță și cu locul și natura leziunilor constatate prin certificatul medico-legal eliberat părții vătămate (fila 3 dos.urm.pen.), aceste leziuni justificându-se prin faptul că inculpatul l-a lovit cu pumnul în gură pe partea vătămată.
Concluzionând, Curtea a apreciat că instanțele au stabilit corectă stare de fapt în ceea ce privește incidentul dintre partea vătămată și inculpatul, atât în ceea ce privește existența acestuia, cât și a modului în care inculpatul a lovit pe partea vătămată, producându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, astfel încât condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.180 p, este temeinică, urmând a fi respins recursul acestui inculpat ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Curtea a constatat că acesta se impune a fi admis în baza art.38515pct.2 lit.d p, rap.la art.3859pct.18 p, ambele instanțe dispunând achitarea în mod greșit a celor doi inculpați pentru infracțiunea prev.de art.321 alin.1 p, datorită unei grave erori în stabilirea situației de fapt din cauză.
Astfel, din considerentele ambelor sentințe recurate a rezultat că la pronunțarea hotărârii de achitare a ambilor inculpați pentru infracțiunea prev.de art.321 alin.1 p, instanțele au avut în vedere o stare de fapt constând în aceea că acțiunea inculpaților nu au produs o gravă tulburare a liniștii publice și indignarea persoanelor prezente, în condițiile în care din probatoriile administrate în cauză a rezultat că activitatea din local a continuat încă două ore după producerea incidentelor, iar singurele persoane care au reacționat cu o anumită formă de indignare, au fost rudele apropiate ale părții vătămate.
Potrivit dispozițiilor art.321 p, constituie infracțiune de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice" fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea publică.
Curtea, analizând ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, în conformitate cu art. 63 pct.2 p, și art.64 p, a concluzionat că Judecătoria TG.J și Tribunalul Gorj au făcut o interpretare eronată a acestora, stabilind astfel o greșită situație de fapt, care, la rândul ei, a determinat achitarea nelegală a celor doi inculpați pentru infr.prev.de art.321 alin.1
În ceea ce privește situația de fapt, urmează a fi reținută de către instanța de recurs, s-a constatat că sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prev.de art.321 p, s-a stabilit fără dubiu că cei doi inculpați au săvârșit față de partea vătămată acte materiale de lovire a acesteia, inculpatul cu palma, iar inculpatul cu pumnul, ambii fiind condamnați pentru infr.prev.de art.180 alin.2 De asemenea, s-a stabilit fără putință de tăgadă că ambele categorii de acte ale inculpaților au fost săvârșite "în public", în sensul pe care acest termen îl are în conformitate cu art.155 p, în cazul inculpatului fapta fiind săvârșită în fața discotecii, în timpul programului acesteia, iar în cazul inculpatului, în interiorul localului discotecii, tot în timpul programului, acte percepute direct de persoane aflate în discotecă sau în incinta acesteia.
Referitor la celălalt element necesar pentru existența laturii obiective a infr.prev.de art.321 p, Curtea a apreciat că acesta este întrunit în cauză, însă nu sub forma producerii unui scandal public, atâta vreme cât conflictele dintre partea vătămată și inculpați nu s-au extins, la ele ne mai participând și alte persoane, ci sub forma tulburării, în alt mod, a liniștii publice. În sensul producerii unei tulburări a liniștii publice, sunt declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, A, dar și declarația dată de inculpatul în fața procurorului (fila 70), acesta din urmă declarând că "lumea se uita și comenta, iar femeile din grupul celor care doreau să părăsească incinta discotecii, au început să țipe". De asemenea, aceeași stare de fapt rezultă din mijloacele de probă enumerate anterior și în ceea ce privește consecințele pe care le-a creat lovitura cu pumnul a inculpatului aplicată părții vătămate, rezultând că persoanele din discotecă au început să iese afară, partea vătămată împreună cu rudele s-au ascuns în spatele barului și, datorită acestei situații, soția părții vătămate a anunțat poliția.
În aceste condiții, Curtea a apreciat că situația de fapt corectă în cauză este aceea că în urma actelor de agresiune săvârșite de către cei doi inculpați asupra părții vătămate, la momente diferite în timp, s-a produs o tulburare a liniștii publice atât în interiorul, cât și în incinta discotecii, persoanele prezente fie părăsind - o, fie efectuând demersuri în vederea chemării organelor de poliție.
Privitor la latura subiectivă a infracțiunii prev.de art.321 p, în condițiile reținerii stării de fapt menționate anterior, Curtea a apreciat că și aceasta este întrunită în cauză în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, deoarece prin modul în care aceștia au acționat, locurile unde s-au produs incidentele (în incinta și în interiorul discotecii), faptul că de față au fost mai multe persoane, se poate spune că cei doi au prevăzut consecințele faptelor lor și au urmărit producerea acestora, astfel încât există forma de vinovăție a intenției pentru cei doi inculpați.
Curtea a apreciat că numai printr-o eronată stabilire a situației de fapt în cauză, rezultat al analizării și interpretării superficiale a mijloacelor de probă existente la dosar, cele două instanțe au dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev.de art.321 p, și, în urma reanalizării acestor mijloace de probă s-a apreciat că starea de fapt corectă este cea menționată anterior, conducând astfel către concluzia existenței în cauză a elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.321 alin.1 în sarcina celor doi inculpați, astfel încât s-a dispus condamnarea acestora și pentru această infracțiune.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate fiecărui inculpat pentru infracțiunea prev.de art.321 alin.1 p, Curtea a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 p, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoanele inculpaților, lipsa antecedentelor penale pentru aceștia, dar și poziția nesinceră a lor, apreciind că aplicarea unor pedepse de câte un an închisoare pentru fiecare inculpat ar contribui la atingerea scopului educativ și preventiv prev.de art.72
În baza art.33 și 34 p, s-au contopit pentru fiecare inculpat pedepsele pentru infracțiunile prev.de art.321 alin.1 p, cu pedepsele aplicate pentru infr.prev.de art.180 alin.2 p, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare care urmează să fie executată de fiecare inculpat.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor rezultante pentru fiecare inculpat, Curtea a apreciat că cea mai adecvată modalitate este cea prev.de art.81 p - suspendarea condiționată a executării pedepsei, deoarece faptele săvârșite de inculpați, deși reprobabile, nu prezintă un grad foarte ridicat de pericol social, iar atingerea scopului pedepsei poate fi realizat și prin această modalitate de executare.
De asemenea, suspendarea condiționată a executării pedepsei s-a dispus pe perioada prevăzută de art.82 p, pentru fiecare inculpat și se va atrage atenția acestora asupra dispozițiilor art.83 p, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansată din fondurile C către Baroul Dolj.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 320 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile C către A
Au fost obligați inculpații la câte 250 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând cotă parte egală din onorariu apărătorului angajat de acesta în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul arătând că la ultimul termen de judecată nu a fost citat și nu a avut termen în cunoștință.
A solicitat admiterea contestației desființarea deciziei și în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că în faza de recurs, la termenul de judecată din 19 februarie 2009 inculpatul a fost prezent, fiind asistat de avocat.
În cauză erau incidente disp. art. 291 alin. 2.C.P.P. potrivit cărora partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.
Ca urmare Curtea constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 386 lit. a C.P.P. întrucât procedura de citare la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost îndeplinită conform legii.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată iar în temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.326 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
RE.
PS/11.11.2009
26 octombrie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice Târgu J va încasa de la contestator suma de 80 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu, Doru Filimon
