Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 265/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.180, 321 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.265
Ședința publică de la 04 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.4 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost ascultat inculpatul, după care, constatându-se recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului, într-o primă teză, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.c Cod pr.penală, iar într-o a doua teză, solicită micșorarea pedepsei, deoarece nu s-a ținut cont de criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că pentru art.180 Cod penal inculpatul a fost achitat, iar pentru infracțiunea prev.de art.321 Cod penal, s-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului, iar pedeapsa este justă.
Inculpatul precizează nu mai are nimic de spus.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constatată că prin sentința penală nr.3 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, pronunțată după casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței penale nr.74 din 09 februarie 2006 aceleiași instanțe, în baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul - zis, fiul lui și, născut la 02 octombrie 1978 în comuna, județul D, studii 8 clase, cetățean român, fără ocupație, stagiul militar nesatisfacut, relații de concubinaj, recidivist, la 1 ar închisoare.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.1 Cod penal.
S-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 503 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.5461 din 9 decembrie 2004 Judecătoriei Craiova.
-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, în baza probelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, ale martorilor, ale inculpatului, copie cazier judiciar, a reținut următoarele:
In seara zilei de 15 iulie 2005, orele 22, în timp ce se afla în fața barului SC""SRL din comuna, inculpatul, s-a apropiat de, căruia i-a făcut reproșuri cu privire la comportamentul față de concubina sa, i-a adresat injurii și expresii indecente, după care, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele.
Persoanele aflate pe terasa barului, văzând atitudinea violentă a inculpatului și fiind deranjate de comportamentul acestuia, de scandal, au părăsit localul, iar martora, soția administratorului, anunțată de câțiva copii despre scandal, a închis localul pentru a evita înrăutățirea situației.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, astfel încât s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, poziția inculpatului în timpul procesului penal, sfidătoare la adresa instanței și starea de recidivă.
Ținând seama de gravitatea faptei, instanța a menținut liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, constatându-se că, fapta a fost săvârșită în condițiile stării de recidivă pev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Astfel, inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare prin sentința penală nr.73 din 22 februarie 2001 Tribunalului Dolj pentru infracțiunile prev. de art. 192, 197 și 211 Cod penal, fiind arestat la 24 mai 2000 și liberat condiționat la 5 ianuarie 2005, cu un rest neexecutat de 503 zile.
Prin sentința penală nr. 56 din 19 februarie 2004 Judecătoriei Calafat, definitivă la data de 8 martie 2004, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 208, 209 cod penal iar prin sentința penală nr. 5461 din 09 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 1419/2004, s-au contopit cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, pedeapsă din care s-a dedus perioada efectiv executată de la 24 mai 2000 la zi.
Inculpatul a fost trimis în judecat și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.1 Cod penal, reținându-se că, în aceeași seară, i-a aplicat părții vătămate în vârstă de 77 ani, ce se afla pe o bancă în apropierea barului, lovituri în zona capului, doborându-l, în stare de inconștiență, la pământ.
În raport de probele administrate în cauză și îndeosebi declarațiile părții vătămate și ale inculpatului care au negat existența vreunui conflict între ei, s-a apreciat că vinovăția inculpatului nu a fost dovedită astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.1 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat și inculpatul.
Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr. 204 din 06 iunie 2007, admis în parte apelul Parchetului și a respins apelul inculpatului; a desființat în parte sentința pe latură penală; s-au aplicat inculpatului dispoz. art.64 lit. a, b Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Într-o primă critică, a arătat că hotărârea tribunalului este afectată de cazul de casare prev. de art. 3859pct. 5 Cod pr.penală, în sensul că, deși inculpatul se afla în stare de deținere, apelul a fost soluționat în lipsă, cu încălcarea dispoz. art. 375 pct. 3 cod pr.penală.
În teză subsidiară, a solicitat reducerea pedepsei, care este prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și personale ale inculpatului.
Prin decizia penală nr.862 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, s-a admis recursul, a fost casată decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul Dolj.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin.3 Cod pr.penală, instanța de recurs a constat că potrivit rt.375 alin.3 Cod pr.penală judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere, această dispoziție imperativă a legii, care atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin.2 Cod pr.penală, fiind încălcată în speță.
Astfel, deși la data soluționării apelului - 06 iunie 2007 - inculpatul se afla în stare de deținere (ca de altfel și la data judecării pe fond a cauzei), fiind citat la Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, instanța a procedat la soluționarea apelurilor declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat și inculpat, în lipsa acestuia.
Tribunalul Dolj, în rejudecare, a înregistrat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat și de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.3 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, sub nr-.
Inculpatul a precizat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, fără a indica în scris motivele.
În motivarea apelului declarat de parchet, s-a precizat că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, pe de o parte pentru că au fost încălcate dispoz. art. 72 Cod penal, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săv. infr. prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, în sensul că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, că instanța a făcut o greșită aplicare dispoz. art. 71 și 64 Cod penal, dispunând aplicarea pedepsei complementare interzicerii tuturor drepturilor prev. de art. 64 Cod penal și cu încălcarea art. 65 Cod penal, iar pe de altă parte, a dispus în mod greșit achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.1 Cod penal, cu motivarea că fapta nu există, deși din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate în vârstă de 77 ani. S-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, cu reținerea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia penală nr.4 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de inculpat, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat.
S-a desființat în parte sentința.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b din Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat reprezentând onorariu apărător oficiu.
În motivare, tribunalul a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului se înscrie în limitele stabilite de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, revocarea beneficiului liberării condiționate nu este obligatorie decât în anumite situații, strict enumerate în alineatul 2 al articolului 61 din Codul penal.
Rămâne la aprecierea instanței să stabilească, în celelalte cazuri, în funcție și de gravitatea noii infracțiuni dacă se impune revocarea liberării condiționate. În prezenta cauză, instanța ținând cont, pe lângă antecedentele penale ale inculpatului și atitudinea nesinceră a acestuia de pe parcursul procesului penal și de pericolul social redus al faptei, în mod corect a condamnat inculpatul la pedeapsa minimă prevăzută de lege și a menținut liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 503 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată acestuia prin 5461/2004 a Judecătoriei Craiova.
S-a mai criticat de către Parchet soluția de achitare a inculpatului cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.1 Cod penal, pentru care a formulat plângere prealabilă partea vătămată, apreciindu-se că, dacă instanța ar fi avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale (pe cale le-a înlăturat fără o motivare), ar fi reținut vinovăția inculpatului cu privire la această infracțiune.
Se constată de către tribunal că, în aprecierea vinovăției inculpatului, instanța a analizat întregul material probator al dosarului, deci și depozițiile martorilor luate în cursul urmăririi penale. Martorii, deși prezenți cel puțin la declanșarea conflictului inculpatului cu numitul, au susținut în permanență că nu l-au văzut pe inculpat să o lovească pe partea vătămată. Martorii au arătat că l-au văzut pe inculpat lângă partea vătămată, care era căzută la pământ, plină de sânge. Cum inculpatul a susținut permanent că a găsit-o pe partea vătămată la pământ și, având în vedere vârsta înaintată a acesteia, a presupus că i se făcuse rău, instanța nu a avut posibilitatea să-i înlăture apărarea.
S-a mai arătat că trebuie menționat faptul că partea vătămată, în momentul în care și-a revenit, în drum spre spital, nu a pretins celor care o însoțeau, alături de inculpat, respectiv martorii și că ar fi fost lovită de inculpat.
În lipsa unui certificat medico-legal care să confirme că partea vătămată ar fi fost lovită cu un corp dur (conform susținerilor sale), declarațiile martorilor oculari că partea vătămată avea urme de sânge pe față dovedesc doar împrejurarea că în momentul căderii sale, partea vătămată s-ar fi putut lovi. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit existența unui conflict anterior al părților, care să determine instanța să rețină că inculpatul ar fi avut un scop pentru care să lovească partea vătămată. Cum prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost înlăturată, s-a apreciat de către tribunal că soluția de achitare a inculpatului pentru fapta de lovire este justificată.
S-a arătat că este întemeiat motivul de apel invocat de Parchet și care se referă la faptul că, instanța de fond pronunțând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.321 alin.1 Cod penal, i-a interzis acestuia, pe durata executării pedepsei, toate drepturile prev.de art.64 Cod penal.
În lumina noilor reglementări interne (Legea nr.278/2006) precum și a ultimelor hotărâri ale CEDO, interdicția mai sus menționată vizează doar anumite drepturi ca și pedepse accesorii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, arătând că este nevinovat, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este fondat.
În toate fazele procesuale, inculpatul a susținut că nu este vinovat pentru săvârșirea celor două infracțiuni și implicit a criticat sentința penală pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a invoca în scris motivele.
Potrivit art.371 alin.2 Cod pr.penală, în cadrul limitelor arătate în alin.1, instanța este obligată ca,în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Din considerentele deciziei penale nr.4 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, rezultă faptul că instanța de apel a analizat numai aspectele privitoare la limitele pedepsei aplicată pentru infracțiunea prev.de art.321 alin.1 Cod penal, la temeinicia soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.1 Cod penal, fără să examineze dacă inculpatul este vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.321 alin.1 Cod penal, deși inculpatul a susținut tot timpul că este nevinovat și nu a săvârșit cele două infracțiuni.
Potrivit art.383 alin.1 Cod pr.penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prev.de art.379 pct.2 Cod pr.penală.
Ori în condițiile în care tribunalul a respins apelul inculpatului, apreciind că este vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.321 alin.1 Cod penal, trebuia să arate temeiurile de fapt și de drept care au condus la această soluție.
Pe de altă parte, motivarea este un element inerent oricărui act jurisdicțional care ține de transparența justiției, de dreptul la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind necesar ca expunerea hotărârii să cuprindă toate considerentele de fapt și de drept de natură să ducă la concluzia că soluția adoptată este cea corectă, iar participanții la proces să fie convinși că justiția a fost înfăptuită.
În altă ordine de idei, instanța de apel nu a analizat aspectul referitor la vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.321 alin.1 Cod penal, în contextul în care acesta a fost achitat pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.1 Cod penal - parte vătămată, existând cazurile de casare prev.de art.3859alin.1 pct.9 și 10 Cod pr.penală.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.38515alin.2 pct.2 lit.c Cod pr.penală, recursul va fi admis, va fi casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj, rămânând valabile actele procedurale îndeplinite până la 16 ianuarie 2008.
Cu ocazia rejudecării apelurilor, se va analiza și aspectul privind vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.321 alin.1 Cod penal.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.4 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 4 aprilie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
PS/10.04.2008
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Mirela
