Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Sentința 32/2008. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ SI DE MINORI

DOSAR NR-

SENTINȚA PENALĂ NR. 32/2008

Ședința publică din 27 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Claudia Ilieș judecător

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 2.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de ședință din data de 20 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin rezoluția din 28 februarie 2005 data in dosar 942/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev.de art.239 alin.1,3 și 4.pen. în baza disp.art.10 lit. raportat la art.11 pct.1 lit.b pr.pen.

În motivarea rezoluției s-a reținut că la data de 6 mai 2004 în jurul orelor 19.30 organele de poliție au fost sesizate că în fața barului " " din BMs -a produs un accident de circulație, în urma căruia au fost ușor avariate două autoturisme. La fața locului s-au deplasat subinspectorul și agentul principal, aceștia aflând din declarațiile personalului SC SRL faptul că numitul a lovit ușor un autoturism aflat în parcarea barului în momentul în care a intenționat să iasă de pe platforma situată în fața societății comerciale.

Cu această ocazie, lucrătorii de poliție au identificat persoanele implicate în accident, aflând că se află în bar împreună cu avocatul din Baroul Maramureș cu care avea încheiat un contract de asistență juridică. La solicitarea lucrătorilor de poliție, împreună cu avocatul au ieșit din bar pentru a se deplasa la fața locului accidentului, însă atunci când aceștia au insistat ca cel dintâi să-i însoțească la poliție pentru a da declarații, avocatul s-a opus, având loc o altercație în urma căreia agentul de poliție a suferit leziuni corporale vindecabile în 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În rezoluția procurorului se reține că în forma în care s-a manifestat intervenția avocatului a fost justificată, întrucât polițiștii nu aveau dreptul să-l determine pe să-i însoțească la sediul poliției, nefiind în prezența situațiilor prev.de art.31 lit. b din Legea 118/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, iar prin modul în care au acționat au încălcat prev.art.2 lit.c,d,e și art.10 din Codul d e si Deontologie al polițistului aprobat prin HG 438/2004 și art.43 lit.c din Statutul Polițistului aprobat prin Legea 360/2002, sens în care s-a constatat că fapta numitului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.239 alin.1,3 și 4.pen.

Întrucât cu ocazia evenimentelor ce s-au desfășurat cu prilejul încercării de conducere forțată a numitului la sediul organelor de poliție, s-a rupt vesta agentului și s-au produs leziuni pentru care s-au acordat 6-7 zile de îngrijiri medicale, actele privind această faptă au fost trimise la Judecătoria Baia Mare spre competentă soluționare conform art.286 pr.pen.

Prin sentința penală nr.567 din 19 aprilie 2007 dată în dosar nr- al Judecătoriei Baia Mares -a dispus în urma administrării probelor condamnarea inculpatului la 1500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 pen. și obligarea acestuia la despăgubiri civile în sumă de 3000 lei către partea civilă, precum și la cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut că la data de 6 mai 2004 în jurul orelor 19.30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în momentul în care a încercat să-l determine pe conducătorul auto al cărui autoturism a fost implicat într-un eveniment rutier ușor, să îl urmeze la sediul poliției, inculpatul s-a opus și i-a sărit în spate, după care l-a zgâriat pe gât și i-a rupt vesta reflectorizantă, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În urma soluționării recursurilor declarate de inculpatul si partea vătămată împotriva sentinței mai sus menționate, prin decizia penală 336 din 28 august 2007 în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, s-a dispus casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței competente, respectiv Curtea de Apel Cluj. În motivarea deciziei s-a reținut că prin Legea 79 din 26 martie 2007, art.28¹pct.1 lit.b pr.pen. a fost modificat, în sensul că se adaugă în competența Curții de Apel ca primă instanță și infracțiunile săvârșite de avocați, iar aceste dispoziții legale erau în vigoare la data pronunțării sentinței nr.567 a Judecătoriei Baia Mare, fiind de imediată aplicare, la 3 zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial nr.225, respectiv 2 aprilie 2007.

Ca urmare a înaintării dosarului nr- la Curtea de Apel Cluj, cauza a fost înregistrată sub numărul de mai sus, constatându-se că instanța a fost corect sesizată în raport cu calitatea persoanei.

În fapt, inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev.de art.239 alin.1,3 și 4.pen. și întrucât s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar fapta ar urma să primească o altă încadrare juridică și anume acea prev.de art.180 alin.2 pen. pentru care la data de 28 februarie 2005 plângerea prealabilă se adresa instanței de judecată, respectiv judecătoriei, iar partea vătămată a declarat la procuror că înțelege să formuleze plângere pentru această infracțiune, în mod corect a fost sesizată instanța de către organul de urmărire penală în baza art.286 pr.pen.

Verificând legala sesizare a instanței prin prisma disp.art.28¹lit.b pr.pen. dar și în raport de cele invocate de inculpat prin notele de ședință depuse la dosar în care susține că în mod greșit Tribunalul Maramureșa trimis cauza spre competentă soluționare la această instanță, întrucât raportat la noile dispoziții ale art.279 alin.2 pr.pen. cauza trebuia restituită procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru ca acesta să întocmească rechizitoriul care să constituie actul de sesizare, Curtea reține că plângerea înaintată în temeiul art.279 pr.pen. înainte de modificarea survenită prin Legea 356/2006 la instanța de judecată rămâne pe deplin valabilă.

Legea nr.356/2006 a introdus o modificare a art.279 alin.2 pr.pen. în sensul că în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceasta se adresează organului de cercetare penală sau procurorului potrivit legii.

Art.III alin.3 din Legea 356/2006 nu conține dispoziții tranzitorii în ceea ce privește sesizarea în cazul infracțiunilor care se urmăresc la plângerea prealabilă, situație în raport de care, în cauza de față se aplică dreptul comun.

În cazul succesiunii de legi procesual penale în timp, legea nouă este de imediată aplicare, însă actele procesuale sau procedurale începute sub legea veche abrogată sau modificată continuă să se supună prevederilor legii anterioare (tempus regit actum). Numai noile acte procesuale care vor interveni ulterior legii vechi abrogate se supun prevederilor legii noi. Ca urmare sesizarea instanței prin plângerea directă în temeiul art.279 pr.pen. astfel cum a fost în vigoare înainte de apariția Legii 356/2006 rămâne pe deplin valabilă.

Ca urmare a exercitării căii de atac a recursului, tribunalul a stabilit competența doar în raport cu calitatea persoanei, reținând că instanța este competentă să judece plângerea pentru infracțiunea de lovire, prev.de art.180 alin.2 pen. iar valabilitatea actului de sesizare nu se raportează la momentul trimiterii cauzei spre competentă soluționare de către instanța de recurs, ci la momentul sesizării prin trimiterea plângerii de către organul de urmărire penală către instanța de judecată.

Inculpatul a mai invocat și faptul că nu s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta, însă potrivit art.180 alin.3 pr.pen. în cazul infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 pen. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar o astfel de plângere a fost formulată de numitul.

Având în vedere că potrivit art.42 alin.2 pr.pen. în caz de declinare a competenței după calitatea persoanei, instanța căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de instanța desesizată, Curtea de Apel nu a procedat la administrarea tuturor probelor care au stat la baza pronunțării sentinței penale 567 din 19 aprilie 2007 Judecătoriei Baia Mare menținând toate actele îndeplinite de aceasta, dispunându-se doar audierea inculpatului, a părții vătămate și a martorului, pe care inculpatul l-a propus în apărare.

Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cauză respectiv: declarația părții vătămate - (fila 15,23 dosar nr-, număr vechi 3747/2005); declarația inculpatului (fila 24, dosar nr-); declarațiile martorilor - (fila 76), (fila 93), (fila 122), toate în dosar nr-); raportul de constatare medico legală nr.528 din 7 mai 2004 eliberat de Serviciul Medico-Legal Județean B M, jud.M (fila 23 din dosar nr.942/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare ); planșa cu fotografii judiciare (filele 10-12, dosar nr.942/P/2004) precum și declarațiile inculpatului (fila 17), ale martorului (fila 22) și ale părții vătămate (fila 31) din dosar nr- al acestei instanțe, Curtea reține următoarele:

Prin plângerea consemnată în procesul-verbal din 8 febr.2005 dosar nr.942/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și precizată la termenul din 12 ianuarie 2006, partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 pen. și obligarea acestuia la despăgubiri civile în sumă de 5000 lei cu titlu de daune morale, întrucât la data de 6 mai 2004 în jurul orelor 19.30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în momentul în care a încercat să-l determine pe conducătorul auto al cărui autoturism a fost implicat într-un eveniment rutier ușor, să îl urmeze la sediul poliției, inculpatul s-a opus și i-a sărit în spate, după care l-a zgâriat pe gât și i-a rupt vesta reflectorizantă.

Inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire, prev.de art.180 alin.2 pen. și solicită achitarea sa, întrucât acțiunea de a se interpune între polițiștii care-l duceau pe sus pe și mașina poliției în scopul de a nu-i lăsa pe aceștia să-l introducă cu forța și să-l ducă împotriva voinței sale la sediul poliției, este o acțiune întreprinsă în condițiile legitimei apărări, prev.de art.44 alin.2 pen. iar aceasta rezultă și din motivarea rezoluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de ultraj.

Din probele administrate în cauză a rezultat că:

La data de 6 mai 2004 in jurul orelor 19, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, partea vătămată agent de polție la Poliția B M, împreună cu subinspectorul au fost solicitați să se deplaseze pe B- - din B M în zona magazinului la solicitarea unui conducător auto, a cărui mașină a fost lovită de către un client al inculpatului pe nume. În urma deplasării la fața locului, partea vătămată a constatat două mașini ușor avariate respectiv un autoturism și un Opel și după identificarea celor doi conducători auto, aflând că numitul se află în localul din zona respectivă, i-a solicitat acestuia să-l urmeze la fața locului, după care să-l însoțească la poliție pentru a da declarație. Inițial, nu s-a opus solicitării părții vătămate, însă la sugestiile avocatului cu care se afla în local, purtând unele discuții pe marginea unei cauze în care acesta din urmă a fost angajat, nu a fost de acord să se deplaseze la sediul poliției.

Întrucât partea vătămată a insistat ca să urce în autoturismul poliției pentru a fi condus în vederea luării de declarații, ținându-l de mână, inculpatul a încercat să-l împiedice pe acesta să dea curs solicitării polițistului, moment în care l-a prins pe partea vătămată cu brațele din spate, după acre l-a zgâriat pe gât, iar apoi s-a agățat de vesta reflectorizantă a părții vătămate care s-a rupt la cusătură și în cele din urmă a lovit cu piciorul portiera mașinii de poliție. În cele din urmă, la solicitarea lui au sosit la fața locului și polițiști de la ordinea publică cu ajutorul cărora atât, cât și au fost urcați în câte o mașină și au fost duși la sediul poliției. În urma acestei altercații, partea vătămată a suferit leziuni corporale constatate în raportul medico-legal în care se consemnează că acestea se puteau produce prin lovire și smulgerea hainei și necesită pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale constând în echimoze roșii-violacei și plăgi excoriate liniare acoperite cu cruste hematice.

Această stare de fapt rezultă atât din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, precum și ale martorilor audiați în cauză. Astfel, inculpatul recunoaște incidentul, arătând că într-adevăr s-a opus introducerii lui în autoturismul poliției, dar nu a avut nici un contact fizic cu partea vătămată, nu l-a lovit și nu i-a rupt vesta reflectorizantă, susținând că acțiunea sa a fost pe deplin justificată raportat la modul în care polițiștii au acționat, întrucât nu aveau dreptul de a conduce cu forța pe clientul său la sediul poliției, nefiind în prezența uneia din situațiile prevăzute de lege.

Martorul -, prezent la fața locului, a arătat că a văzut o persoană care a sărit în spatele părții vătămate, încercând să o împiedice să-l ducă pe celălalt cetățean la mașină, deși nu a văzut ca inculpatul să o fi lovit pe partea vătămată, a văzut că l-a îmbrâncit și că s-a rupt vesta reflectorizantă.

Martorul a văzut că una din persoanele aflate la fața locului era cu barbă și se opunea ca cealaltă persoană să fie introdusă în mașină de către un polițist, după care a închis portiera mașinii poliției cu piciorul. A văzut și că unul din cei doi polițiști avea vesta reflectorizantă ruptă pe umăr.

În fine, chiar și martorul arată că într-adevăr în data de 6 mai 2004 avut loc incidentul reclamat de partea vătămată, susținând că inculpatul nu l-a lăsat să urce în mașina poliției, arătând că cercetarea se poate face la fața locului și nu este necesar să se deplaseze la sediul poliției, iar când partea vătămată l-a prins de mână încercând să-l determine să urce în mașină, inculpatul s-a opus trăgând de el, fiind posibil ca în acel moment să fi tras și de hainele polițistului, însă nu a văzut să-l fi agresat.

Aceste declarații se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal și cu declarația părții vătămate care a arătat că în momentul în care a încercat să-l determine pe să urce în autoturismul poliției, inculpatul s-a opus și l-a prins de haine și cu mâna l-a zgâriat pe gât.

Fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută mai sus se circumscrie disp.art.180 alin.2 pen. însă având în vedere împrejurările concrete în care fapta s-a comis, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana făptuitorului, se apreciază că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În concret, inculpatul a acționat pentru a împiedica prezentarea la poliție a clientului său, considerând că acțiunea părții vătămate nu este justificată, leziunile cauzate sunt minore, iar raportat la calitatea sa de avocat ce nu a mai fost implicat în fapte antisociale, se poate considera că în conținutul său concret fapta este lipsită în mod vădit de importanță pentru a se face aplicarea disp.art.18¹pen.

În consecință, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.¹pr.pen. se va dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de lovire, prev.de art.180 alin.2 pen. iar în temeiul art.91 lit.c rap.la art.18¹alin.3 pen. se va aplica acestuia sancțiunea administrativă de 500 lei amendă.

Nu se poate considera că fapta inculpatului a fost săvârșită în condițiile legitimei apărări în sensul disp.art.44 alin.2 pen. nefiind în prezența unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa sau a altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Este real că inculpatul a acționat pentru a-l împiedica pe să urce în mașina poliției, considerând că acțiunea polițiștilor nu este legală și justificată, însă partea vătămată nu a exercitat acte de agresiune față de cel pe care inculpatul a dorit să-l apere și nici alte acte care să fi pus în pericol grav persoana acestuia, care să nu fi putut fi înlăturate decât prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Având în vedere că prin fapta inculpatului i s-au cauzat părții vătămate suferințe fizice și psihice care justifică acordarea unor daune morale, în baza art.14, 346.pr.pen. rap.la art.998 civ. inculpatul va fi obligat să-i plătească acesteia suma de 2000 lei cu titlu de despăgubiri civile, apreciind că sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul suferit, raportat și la numărul de zile de îngrijiri medicale.

În baza art.193 alin.2 pr.pen. inculpatul va fi obligat să plătească părții vătămate și suma de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea transportului cu autoturismul propriu la patru termene de judecată, pe ruta B M - C N, justificate cu bonuri de benzină depuse la dosar.

Văzând și disp.art.191 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.¹pen. cu aplic.18¹pen. achită pe inculpatul, fiul lui și, născ. la 24 aprilie 1955 în, jud. M, domiciliat în B-M,-,.13 de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 pen.

Conform art.91 lit.c pen. rap. la art.18¹alin.3 pen. aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 500 lei.

Obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 2000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale și 400 lei cheltuieli de judecată.

Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu inculpatul.

Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

//17.03.2008 - 3 ex.

Președinte:Claudia Ilieș
Judecători:Claudia Ilieș

Vezi şi alte speţe de drept penal: