Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 38/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.38/
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal promovat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 și art.180 alin.2 Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva deciziei penale nr.408/14.10.2008 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.5813/09.12.2008 emisă de Baroul Galați, depusă la fila 12 dosar, lipsă fiind: intimatul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, în baza aceleiași delegații, intimata parte civilă, intimatul-parte civilă și intimatul-parte civilă Spitalul Municipal " "
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că la data de 05.01.2009 numita, mama inculpatului, a depus la dosar o notă prin care arată că acest inculpat nu poate fi găsit la adresa unde a fost citat, în comuna, județul G, deoarece este arestat în Italia, având adresa în: Casa di, - nr.77, Loc., Provincia, 33028, Italia, după care;
Curtea pune în discuție precizările făcute de numita.
Recurentul-inculpat, personal, precizează că fratele său, inculpatul, a fost citat la adresa de domiciliu deși acesta este arestat în Italia.
Avocat precizează că inculpatul are calitatea de intimat, a fost citat la ultima adresă de domiciliu și nu se impune citarea acestuia în Italia.
Reprezentantul Ministerului Public susține că nu a declarat recurs în prezenta cauză, nu a declarat nici apel, pentru acesta hotărârea fiind definitivă și nici nu se impune citarea acestuia.
Curtea, deliberând, față de precizările formulate de numita, constată că față de intimatul-inculpat hotărârea a rămas definitivă; acesta nu a declarat nici apel și nici recurs iar în situația în care se va impune admiterea recursului declarat de inculpat și această admitere ii va fi favorabilă și inculpatului, se vor putea extinde efectele recursului. Față de aceste precizări și pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, consideră că nu este necesar a se cita în cauză intimatul-inculpat la adresa indicată, fiind suficientă citarea inculpatului la ultima sa adresă de domiciliu.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că dorește să dea declarații în fața instanței de recurs. arată că nu a vrut să facă declarații la instanța de fond deoarece judecătorii se aflau în proces cu tatăl său.
Potrivit disp.art.38514alin.11Cod procedură penală și art.323 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea recurentului-inculpat intre orele 10.15 - 10.24.
Declarația inculpatului a fost consemnată în condițiile prev. de art.73 Cod procedură penală, ulterior inculpatul citind și semnând declarația care a fost atașată la fila 20 dosar.
Inculpatul solicită administrarea probei cu doi martori care pot arată că a avut o relație de concubinaj cu partea vătămată și nu a violat domiciliul acesteia. Arată că a fost condamnat fără să fie audiați martori și de către un complet care se află în dușmănie cu familia sa.
Avocat apreciază ca fiind inadmisibilă proba solicitată de inculpați privind audierea, în recurs, a doi martori.
Curtea, precizează că inculpatul a solicitat să fie audiați martorii din lucrări și, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul formulat în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin avocat, arată că a formulat recurs atât împotriva hotărârea instanței de fond dar și împotriva Deciziei penale de apel, criticând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat, ca fiind prea severă raportat faptelor sale.
Inculpatul se apără în sensul că nu a săvârșit fapta; inculpatul a pătruns în domiciliul intimatei, dar nu fără drept ci la invitația părții vătămate pentru a rezolva unele probleme legate de concubinajul lor. așa cum a arătat și în declarația dată, inculpatul, în seara precedentă a dormit la partea vătămată și a considerat că și în seara următoare poate merge la aceasta.
Instanța de fond nu a admis inculpatului proba cu martori, deși inculpatul a incercat să demonstreze că intre el și partea vătămată există o relație de concubinaj. Faptul că partea vătămată cunoștea că trebuie să vină inculpatul, rezultă și din faptul că aceasta i-a invitat pe și tocmai pentru a-l face recurs pe inculpat.
Consideră că, în mare parte, conflictul se datorează părții vătămate, care, deși știa că avea o relație sporadică cu inculpatul, se complăcea să cocheteze și cu alți bărbați, iar in domiciliul acesteia intr-o altă cameră, se mai aflau și și.
Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, apreciază că aceasta nu există, motiv pentru care solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală în ref. la art.10 lit a Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art.81-82 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Față de inculpatul, precizează că acest inculpat nu a declarat nici apel, nici recurs, probabil considerând că hotărârea este legală și temeinică.
Solicită, totodată, plata onorariului pentru asistența juridică asigurată din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul. Așa cum rezultă din dosarul cauzei, acesta a refuzat să dea declarații și în faza de urmărire penală. De asemenea, la instanța de fond, nu instanța a refuzat să admită probele sale ci inculpatul a precizat că refuză să dea orice declarații și chiar a formulat și cerere de recuzare a completului de judecată.
Abia în fața instanței de recurs inculpatul a dat declarații precizând că el a considerat că avea dreptul să intre în casa părții vătămate, deși martorii audiați atat în faza de urmărire penală cat și la instanță nu au precizat că inculpatul avea o relație de concubinaj cu partea vătămată.
Niciunul dintre martorii audiați:, și, nu a declarat că inculpatul ar fi locuit vreo perioadă de timp împreună cu partea vătămată la domiciliul acesteia.
Din certificatele medico-legale rezultă că inculpatul a lovit-o atât pe partea vătămată cât și pe partea vătămată, rezultând nu numai leziuni grave, care au necesitat 12 - 15 zile îngrijiri medicale, dar rezultă și o leziune cu cuțitul, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu numai că a lovit părțile vătămate, dar avea și un cuțit asupra sa, arătând gravitatea mare a faptei săvârșite.
Având în vedere că instanțele anterioare au ținut cont de toate probele adminJ. în cauză și au audiat toate persoanele car au fost la fața locului, la momentul săvârșirii faptelor, consideră că în mod corect instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, solicită a se constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că martorii care au fost precizați de procuror sunt rudele părții vătămate. În anul 2006 avea 21 ani iar partea vătămată, cu care trăia în concubinaj, avea 35 ani.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.41/26.03.2008 pronunțată de Judecătoria Laf ost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal - faptă din 15.06.2006, parte vătămată.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, faptă din 15.06.2006 - parte vătămată.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, faptă din 15.06.2006. - parte vătămată.
Conform art. 33 lit.a și 34 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3(trei) ani închisoare, sporită la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, faptă din 15.06.2006. - parte vătămată.
S-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,c Cod penal, pe durata termenului prev. de art. 71 Cod penal.
Conform art.14 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 300 lei, cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17.VI.2006, lucrători din cadrul Postului de Poliție, județul G, au fost sesizați cu o plângere penală formulată de partea vătămată, prin care arată faptul că în seara zilei de 15.VI.2006, în jurul orelor 22,30, în imobilul unde locuiește, aflat pe raza aceleiași comune, au pătruns, fără drept, inculpații și -, care au lovit-o producându-i leziuni care necesită pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă și din certificatul medico-legal nr.625/E/19.VI.2006.
Având în vedere plângerea formulată, organele de poliție s-au deplasat la imobilul părții vătămate cu scopul de a stabili circumstanțele producerii infracțiunii, de a stabili situația de fapt și de a întocmi procesul verbal de cercetare la fața locului.
Ca urmare a îndeplinirii acestor activități, organele de poliție au stabilit că faptele menționate de partea vătămată în plângere în cea mai mare parte corespund realității.
În baza probelor adminJ. în cauză s-a stabilit că la data de 15.VI.2006, în jurul orelor 22,30, inculpații s-au deplasat la imobilul unde locuiește partea vătămată, cu scopul de a rezolva unele neînțelegeri privind relația de concubinaj pe care o aveau.
În acest context, cei doi inculpați au pătruns fără drept pe poarta deschisă în curtea imobilului unde locuia partea vătămată, iar când au intrat în casă, inculpatul, motivat de faptul că a găsit pe martorii și în compania concubinei, a început să-i lovească cu pumnii, fapt ce a produs leziuni primului dintre aceștia, dar pentru care nu formulează plângere penală.
Întrucât inculpatul a devenit violent, partea vătămată a părăsit încăperea și a strigat după ajutor, fapt ce a determinat pe acesta să agreseze și pe partea vătămată, care venise din altă cameră, unde stătea cu martora, pentru a aplana conflictul.
Analizând întregul material probator de la dosar, prima instanță a reținut că la data de 15.06.2006, în jurul orelor 22,30, inculpații și - au pătruns fără drept în locuința părții vătămate. Inculpatul a lovit părțile vătămate (cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale ) și (cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, și de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal - două infracțiuni, iar fapta inculpatului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale dar nu se află în stare de recidivă motivat de faptul că infracțiunile de vătămare corporală și violare de domiciliu pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare prin sentința penală nr.167/8.IV.2004 de Judecătoria au fost săvârșite în perioada cât a fost minor iar condamnarea de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr.175/4.IX.2006 de Judecătoria Timișoara nu poate constitui prim termen al recidivei, în sensul prevăzut de art.37 litera a Cod penal atât în privința cuantumului,cât și al datei rămânerii definitive a sentinței. Având în vedere că a săvârșit fapte în concurs real, s-a făcut aplicarea disp. art. 33-34 Cod penal.
Inculpatul -, așa cum rezultă și din cazierul acestuia, se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 litera b Cod penal, motivat de faptul că prin sentința penală nr.156/6.VI.2000 Tribunalul Galațil -a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni aflate în concurs, pedeapsă ce a fost executată în perioada 18.XI.1998 - 16.2002, având un rest de 616 zile. În cazul de față, urmează s-a făcut aplicarea, față de inculpatul a dispozițiilor art. 37 lit.b Cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere scopul și criteriile de individualizare acesteia prev. și ped. de art.52 și 72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a invocat netemeinicia individualizării pedepsei, susținând că s-ar fi justificat reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr.408/A/14 octombrie 2007, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, reținând, în esență, că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.
De asemenea, Tribunalul a reținut că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate, fiind respectate dispozițiile art.52 și 72 din Codul penal.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nelegale în ceea ce privește condamnarea sa pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 din Codul penal.
Sub acest aspect, inculpatul a susținut că a avut o relație de concubinaj cu partea vătămată și a avut acceptul pentru a intra în locuința acesteia, astfel că nu poate fi reținută în sarcina sa infracțiunea de violare de domiciliu.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 din Codul penal, privind suspendarea condiționată a executării.
Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de violare de domiciliu, incriminată prin dispozițiile art.192 alin.1 din Codul penal, constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi, la cererea acesteia.
În cauza de față, din probele adminJ. rezultă că între inculpatul și partea vătămată a existat o relație de concubinaj, cei doi locuind în mod sporadic împreună, fie la domiciliul părții vătămate, fie la domiciliul inculpatului - aspect care rezultă chiar din declarația dată de acesta în fața instanței de recurs.
Faptul că inculpatul a fost primit de mai multe ori în locuința părții vătămate nu presupune însă că acesta ar fi avut dreptul de a pătrunde în orice moment în locuința respectivă, fără consimțământul persoanei care o folosește în mod legitim.
Or, din probele adminJ. în cauză, respectiv din declarațiile părților vătămate și, coroborate cu declarațiile martorilor, și, rezultă că în noaptea de 15/16.06.2006, în jurul orelor 22.30, inculpatul și fratele acestuia, inculpatul, au pătruns în locuința părții vătămate fără a avea consimțământul acesteia, context în care inculpatul a aplicat mai multe lovituri celor două părți vătămate, cu pumnii și picioarele.
În consecință, în mod corect cele două instanțe au considerat că se impune reținerea în sarcina ambilor inculpați a infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, iar în sarcina inculpatului trebuie reținute și două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 din Codul penal.
Așa fiind, nu poate fi primită favorabil critica formulată de inculpatul, în sensul că s-ar impune achitarea sa, pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 din Codul penal.
În ceea ce privește al doilea motiv al recursului, Curtea reține că pedepsele aplicate inculpatului au fost judicios individualizate, fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
În raport cu gravitatea faptelor săvârșite de inculpat și cu împrejurarea că acesta are antecedente penale, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea în favoarea sa, ca circumstanțe atenuante judiciare, a unor împrejurări de natura celor prevăzute de art.74 din Codul penal.
De asemenea, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, de 3 ani închisoare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzut de art.81 din Codul penal, pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 12.11.1985 în comuna, județul G, domiciliat în comuna, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva Deciziei penale nr.408/A/14 octombrie 2008 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.41/26.03.2008 pronunțată de Judecătoria L în dosarul nr-).
Constată că inculpatul estearestat în altă cauză.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /02.02.2009
Tehnored. / 2 ex./02.02.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
