Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 587/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 556/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 587
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 16 din data de 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns recurentul - inculpat, reprezentat juridic de apărător ales, avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimatul - parte vătămată.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că recursul se întemeiază pe disp. art. 385 ind. 9 pct. 1, 3 și 18 Cpp, și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței Tribunalului Giurgiu.
Solicită instanței de recurs să constate că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, iar competența materială pentru judecarea acestei infracțiuni revenit, în calea de atac recursului Tribunalului Giurgiu, și nu în apel, așa cum s-a stabilit. În consecință, apreciază că sunt îndeplinite prevederile art. 385 ind. 9 pct. 1 și 3 Cpp, și astfel se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței Tribunalului Giurgiu, în recurs.
În subsidiar, dacă se va aprecia că instanța Curții de Apel București este competentă a soluționa recursul declarat în prezenta cauză, solicită să se constate că s-a comis o gravă eroare de fapt și, în acest sens, indică cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cpp; solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și să se dispună suspendarea executării amenzii penale, care a fost înlăturată de către Tribunalul Giurgiu, respectiv plata sumei de 5.000 lei noi, având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, în sensul că inculpatul aplicat o singură lovitură părții vătămate și acest fapt s- petrecut doar motivat de aprecierea inculpatul că partea vătămată intenționa, la rândul său, să îl lovească.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate, ca prim aspect, ca inculpatul nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de fond, astfel încât nu poate să aducă critici referitoare la aceasta.
Pe de altă parte, inculpatul fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 Cp, iar schimbarea de încadrare juridică s- făcut de către instanța de fond, în infracțiunea prevăzută în art. 180 Cp, astfel încât căile de atac sunt date de infracțiunea pentru care a fost trimis inculpatul în judecată.
Împrejurarea ca s-a schimbat încadrarea juridică într- faptă pentru care calea de atac prevăzută de lege este numai recursul nu modifică căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii instanței de fond.
Astfel, apreciază susținerile apărării sunt neîntemeiate în raport de dispozițiile legale.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei care se încadrează în dispozițiile art. 385 ind. 9 pct. 14 Cpp și nu la pct. 18 al aceluiași text, astfel încât apreciază că în mod just au fost înlăturate dispozițiile privind suspendarea, întrucât se impune executarea pedepsei amenzii penale, tocmai pentru a se atinge scopul preventiv educativ al pedepsei. Circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere de instanță atunci când s- aplicat acestuia o pedeapsă mai ușoară, respectiv pedeapsa amenzii penale.
Apreciază că nu se justifică suspendarea condiționată a executării acesteia tocmai pentru a se atinge scopul preventiv educativ al pedepsei, pentru ca inculpatul să înțeleagă care sunt consecințele săvârșirii unei fapte săvârșite de legea penală.
Apreciază insă că hotărârea instanței de apel este nelegală sub un singur aspect și anume că a fost obligat inculpatul, în apel, la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere că apelul nu fost declarat de către inculpat, iar acesta a avut apărător ales și nu apărător din oficiu, iar instanța de apel a făcut referire la dispozițiile art. 192 alin. 2 atunci când l-a obligat la cheltuieli, insă acesta se referă la altceva, și anume la persoanele cărora li s-a respins calea de atac, ori care și-au retras calea de atac, iar inculpatul, așa cum a arătat, nu a exercitat calea de atac a apelului.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte hotărârii instanței de apel în sensul înlăturării obligării inculpatului la cheltuieli judiciare către stat în faza de judecată a apelului.
CURTREA
Asupra cauzei penale de față,reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1663/22.09.2008 Judecătoria Giurgiu în baza art.334 pr.pen.a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.250 al.3 pen. rap.la art.258 pen. în infracțiunea prevăzută de art.180 al.2 pen.
În baza art.180 al.2 pen. a condamnat pe inculpatul,la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.81 rap. la arat.82 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5.000 lei amendă penală aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 1 an.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83-84 pen.
În baza art.346 al.1 pr.pen. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art.14 pr.pen. rap. Ia art.998-999 civ.a obligat inculpatul către partea vătămată la plata sumei de 2.000 lei daune morale și a sumei de 1775,73 lei daune materiale.
În baza art.191 al.1 pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut din examinarea probelor administrate,că în seara zilei de 27.12.2006, în timp ce se aflau în Clubul "", situat în G, B-dul -, între inculpat și partea civilă s-a iscat un conflict legat de regulamentul de funcționare al clubului.Ca urmare a conflictului iscat, inculpatul a scos din aparatul de jocuri suma pe care partea vătămată și prietenul acestuia o acumulaseră și le-a cerut acestora să părăsească clubul. Întrucât printre bancnotele scoase din aparat se afla și o bancnotă de 1.000.000 lei (ROL), conflictul a degenerat, astfel că inculpatul a lovit pe partea civilă -, provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat inițial pentru vindecare un număr de 7-9 zile îngrijiri medicale, iar în urma reexaminării din data de 05.01.2007 s-a stabilit un număr de aproximativ 15 zile de îngrijiri medicală, conform certificatului medico-Iegal nr.879/C/II/28.12.2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală
În raport de situația de fapt reținută,instanța a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.180 alin.2 Cod penal,iar nu ale infracțiunii prev. de art.250 alin.3 Cod penal.
Instanța a reținut că inculpatul nu avea la momentul săvârșirii faptei calitatea de "funcționar" în sensul legii penale, întrucât începând cu data de 16.03.2005 statutul SC SRL a fost modificat, în sensul că a fost retras din funcția de administrator al acestei societăți, rămânând doar asociat unic.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății, a avut o atitudine constant sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, prezentându-se în fața instanței și având o contribuție esențială la aflarea adevărului în cauză.
Pentru buna atitudine avută de inculpat atât anterior comiterii infracțiunii, cât și ulterior, pe parcursul procesului penal, instanța a reținut în favoarea lui circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal.
Instanța constatând, pe de o parte, că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.81 alin.1 lit.b și alin.2 Cod penal, iar pe de altă parte considerând, față de circumstanțele personale și atitudinea inculpatului, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, a suspendat condiționat executarea ei, pe un termen de încercare de 1 an, stabilit potrivit art.82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă, apel admis prin decizia penală nr.16/24.02.2009 a Tribunalului Giurgiu - Secția Penală, în sensul desființării în parte a sentinței și în urma rejudecării a fost înlăturată atât suspendarea condiționată, pe durata unui termen de încercare de un an, a executării pedepsei amenzii penale de 5.000 lei, aplicată intimatului inculpat, suspendare dispusă în temeiul art. 81 din Codul penal raportat la art. 82 din același cod, cât și aplicarea art. 83 - 84 din Codul penal.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63/1 din Codul penal.
A menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A luat act că apelantul - parte vătămată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, obligat pe intimatul - inculpat să plătească 100 lei statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Criticile apelantei parte civilă s-au referit la greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunii, la netemeinicia individualizării pedepsei, cum și la soluționarea laturii civile a cauzei.
Instanța de apel examinând lucrările dosarului și criticile apelantei a reținut că prima critică, respectiv greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, nu poate fi primită deoarece inculpatul nu avea, la data săvârșirii faptei, nici calitatea de funcționar public și nici pe aceea de funcționar, astfel cum cere textul normativ incriminator al art. 250 alin.3 CP raportat la art. 258 din același cod.
Având în vedere că este o societate comercială cu răspundere limitată, calitatea care rămâne în discuție pentru inculpat este aceea de funcționar ori inculpat, iar singura sa calitatea în societatea comercială în cauză și anume aceea de asociat unic, nu poate să fie asimilată nici salariatului și nici unei persoane care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul societății sale comerciale.
Angajarea răspunderii penale a asociatului într-o societate comercială se poate face, în cazurile prevăzute de lege, numai în considerația acesteia. Asociații nu exercită, în această simplă calitate, însărcinări în serviciul societății lor.
În privința celei de a doua critici greșita individualizare a pedepsei, tribunalul a constatat că este întemeiată. Intr-adevăr, având în vedere, pe de o parte, că fapta a fost săvârșită într-un loc accesibil publicului și în prezența efectivă a altor persoane, și, pe de altă parte, urmările faptei constând în vătămarea serioasă a sănătății părții vătămate în aceste condiții, tribunalul a apreciat că în privința modalității de executare a pedepsei instanța de fond a greșit dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii penale. Procedând astfel, judecătoria a diminuat excesiv efectul educativ al pedepsei în cazul de față, lucru nepermis chiar dacă soluția este legală.
Ca atare, tribunalul a înlăturat suspendarea dispusă de instanța fondului, inculpatul urmând să execute pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Cu privire la cel de aI treilea motiv de apel invocat, greșita soluționare a laturii civile, tribunalul a reținut că nu este întemeiat, instanța de fond realizând o justă apreciere a probelor administrate în acest sens. De altfel, depoziția testimonială invocată de apelant trebuie apreciată în contextul ansamblului probelor existente la dosarul cauzei și nu în mod singular astfel cum s-a procedat în susținerea motivului de apel în discuție.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-l motiva în scris, dar susținând oral cazurile de casare prev.de art.3859pct.1,3 și 18 Cod procedură penală.
Prima critică se referă la competența materială a Tribunalului Giurgiu de a judeca calea de atac a apelului, motivat de faptul că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal.
În această situație calea de atac era cea a recursului pe care trebuia s-o judece instanța tribunalului. Se solicită ca în urma casării deciziei să se trimită cauza spre rejudecare la tribunal.
O altă critică pe care o circumscrie cazului de casare prev.de art.3859pct.18 Cod procedură penală se referă la comiterea unei erori grave de fapt prin înlăturarea suspendării condiționate a executării amenzii penale, motivat de circumstanțele reale ale cauzei, în sensul că inculpatul a aplicat o singură lovitură ca urmare a intenției părții vătămate de a lovi pe inculpat.
Curtea, examinând potrivit art.3859alin.1 și 2 Cod procedură penală recursul inculpatului, prin prisma criticilor formulate, cum și din oficiu, constată că acesta este întemeiat, dar pentru alte considerente decât cele rezultate din motivele de recurs.
Prima critică formulată, în sensul că nu au fost respectate normele de procedură ce reglementează competența materială a instanței și compunere acesteia (cazurile de casare prev. de art.3859pct.1 și 3 Cod procedură penală) nesocotește nu doar art. 317 Cod procedură penală, dar și pe cele ale art.361 Cod procedură penală și art.3851Cod procedură penală.
În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.250 alin.3 Cod penal (purtare abuzivă), instanța de fond schimbând încadrarea juridică a infracțiunii potrivit. art. 334 Cod procedură penală în art.180 alin.2 Cod penal și condamnându-l pe inculpat pentru această infracțiune. Această schimbare de încadrare juridică nu poate conduce la concluzia modificării competenței materiale a instanțelor de control judiciar, singura reglementare care pune în discuție competența materială a instanței atunci când intervine o schimbare de încadrare juridică ori de calificare a faptei fiind cea din art. 41 Cod procedură penală, dar care nu este incidentă în cauză.
Art. 317 Cod procedură penală reglementează obiectul judecății în sensul că " judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței", ceea ce înseamnă că fapta penală cu încadrarea juridică legal stabilită prin actul de sesizare determină competența materială a instanței, iar eventuala schimbare de încadrare juridică nu poate atrage modificarea competenței materiale decât în cazurile strict reglementare de lege.
În speță, pentru infracțiunea cu care a fost sesizată instanța acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, nefiind vorba de o faptă la care se referă art.361 alin.1 lit.a Cod procedură penală și art.3851alin.1 lit.1Cod procedură penală care reglementează exercitarea doar a căii de atac a recursului împotriva sentinței penale.
Astfel că această critică nu poate fi primită.
Nici cea de a doua critică a recursului nu este întemeiată, chiar dacă a fost indicat în mod eronat cazul de casare.
În raport de solicitarea inculpatului se tinde la o reindividualizare a pedepsei, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei (cazul de casare prev.de art.3859pct.14 Cod procedură penală), iar nu la constatarea unei erori grave de fapt, cu consecința greșitei condamnări a inculpatului (art.3859pct.18 Cod procedură penală).
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă cu amendă penală de 5000 lei cu executare (la instanța de apel) ce este proporțională cu circumstanțele cauzei, împrejurările comiterii faptei, urmările acesteia (fiind necesare 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), dar și cu poziția procesuală a inculpatului și persoana acestuia (în favoarea acestuia reținându-se și disp.art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal), așa încât nu există nici un temei faptic ori personal care să justifice suspendarea condiționată a executării amenzii penale (cum dispusese prima instanță). O asemenea măsură ar fi o clemență excesivă în raport de toate circumstanțele cauzei și nu asigură nici cerințele art.52 Cod penal.
Recursul este însă întemeiat prin incidența cazului de casare prev.de art.3859pct.18 rap.la art.3859alin.2 și 3 Cod procedură penală cu privire la modul de soluționare a laturii civile (în sens larg) în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanța de apel, deși inculpatul nu a exercitat această cale de atac pentru a-i fi aplicabile disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală atunci când este respinsă calea de atac.
Așa fiind, doar pentru acest din urmă motiv va fi admis recursul inculpatului potrivit art.38515pct.1 lit.d Cod procedură penală, se va casa decizia și se va înlătura obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat din apel.
Urmează a face aplicarea art.69 din Legea nr.51/1995 pentru onorariul parțial al avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.16 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu Secția Penală,în dosarul nr-.
Casează în parte decizia și, rejudecând:
Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, dispusă în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.SA
Dact.IE/2ex./15.05.2009
Trib.
Jud.fond:
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
