Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Sentința 61/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 61/2008
Ședința publică din 21 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig judecător
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: --
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - cauza penală privind pe inculpatul, trimis în judecată prin plângerea prealabilă a părții vătămate, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, prev.de art.180 alin.2 pen. și amenințare, prev.de art.193 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa păților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 mai 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin plângerea prealabilă înregistrată la 9 ianuarie 2006 la Judecătoria Sighetu Marmației sub nr- (nr. vechi 127/2006), partea vătămată, a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și amenințare.
S-a arătat în plângere că, la data de 20 decembrie 2005, partea vătămată, care locuiește în același imobil cu inculpatul, a fost amenințat cu moartea de către acesta din urmă, iar la 29 decembrie 2005, același inculpat a așteptat-o la ieșirea din casă și a lovit-o din spate, în regiunea lombară, cu o de fier de aproximativ 1 metru, în urma loviturii suferind leziuni corporale vindecabile în 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal anexat plângerii.
La data de 28 aprilie 2006, partea vătămată, a mai formulat o plângere penală împotriva aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, constând în aceea că, la data de 27 aprilie 2006, inculpatul a amenințat-o din nou cu moartea. Plângerea a fost înregistrată sub nr. 1529/2006, iar prin încheierea din 17 iulie 2006 pronunțată în acest dosar, s-a dispus conexarea celor două plângeri.
Prin încheierea nr. 3210 din 15 iunie 2007 ÎCCJ, îndreptată prin încheierea din 19 iunie 2007, ambele pronunțate în dosar nr-, s-a strămutat judecarea cauzei la Judecătoria Cluj -N, iar prin sentința penală nr. 936 din 2 octombrie 2007 pronunțată în acest dosar, s-a declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel Cluj, stabilindu-se această competență după calitatea persoanei, respectiv, calitatea de avocat a inculpatului.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj sub nr. de mai sus și, se constată că această instanță este competentă a soluționa cauza, nefiind întemeiată excepția ridicată de procuror, în sensul că, nelegal a fost sesizată Curtea, întrucât se impunea trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
S-a susținut în motivarea excepției că, deși curtea de apel este competentă în prezent a judeca infracțiuni săvârșite de avocați, urmare a modificării dispozițiilor art.279 alin.2 pr.pen. prin Legea nr. 356/2006, sesizarea instanței trebuia făcută prin rechizitoriu și nu direct prin plângerea prealabilă a părții vătămate. Aceasta, și pentru că dispozițiile tranzitorii din legea de modificare a Codului d e procedură penală - art. III alin.3 teza I ( potrivit cărora, cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date) - au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 610 din 20 iunie 2007.
Dispozițiile art.279 alin.2 pr.pen. au fost modificate prin Legea nr.356/2006 ( în vigoare de la 7 septembrie 2006 ), în sensul că, plângerea prealabilă ( în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate ) se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii. Acestea fiind dispoziții de procedură, sunt de imediată aplicare, respectiv, se aplică tuturor situațiilor ulterioare apariției legii, însă actele procesuale sau procedurale îndeplinite sub legea veche rămân valabile ( tempus regit actum).
Întrucât prin Legea nr. 79/2007 s-a modificat art.28/1 pct.1 pr.pen. în sensul că, infracțiunile săvârșite de avocați ( cazul inculpatului în speță ) sunt de competența curților de apel, în primă instanță - modificare în vigoare de la 5 aprilie 2007 - Judecătoria Cluj -N, investită cu soluționarea cauzei în urma strămutării, în mod corect a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj, valabilitatea actului de sesizare ( plângerea prealabilă ) fiind apreciată în raport de data sesizării organului judiciar - 9 ianuarie 2006, și nu de data declinării competenței ( când actul de sesizare al instanței pentru infracțiuni săvârșite de avocați, trebuie să îl constituie rechizitoriul ).
În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor tranzitorii din legea de modificare a Codului d e procedură penală - art. III alin.3 teza I din Legea nr.356/2006 - într-adevăr, a fost declarată prin Decizia Curții Constituționale nr. 610 din 20 iunie 2007. Aceste dispoziții tranzitorii nu sunt însă incidente în speță, pentru că se referă la competența instanțelor, nu conțin dispoziții tranzitorii referitoare la modul de sesizare a instanțelor, în cazul infracțiunilor care se judecă la plângerea prealabilă, astfel că, în cauza de față se aplică dreptul comun.
Analizând așadar, probatoriul administrat în cauză, respectiv: plângerile și declarațiile părții vătămate (filele1-2,12,58 dosar - și fila 1 dosar 1529/2006 ale Judecătoriei Sighetu Marmației ); declarația inculpatului ( fila 18 dosar -); declarațiile martorilor, și ( filele 19, 20, 35, 36, 57, 68, 69, 70 dosar -); acte medico-legale: certificat medico-legal, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport de nouă expertiză medico-legală ( filele 74-78 dosar - judecătorie și 40-46 dosar curte de apel); adresă Barou M (fila 9 prezentul dosar), Curtea reține următoarele:
Inculpatul, avocat în cadrul Baroului M, locuiește în S M,-, la parterul imobilului, al cărui etaj este ocupat de fosta soție, împreună cu fiica lor și cu logodnicul acesteia din urmă - partea vătămată. Între inculpat și partea vătămată există o stare tensionată, conflictuală, determinată de relația fiicei sale cu partea vătămată, relație cu care inculpatul nu este de acord.
În data de 20 decembrie 2005, nemulțumit de zgomotele care se auzeau de la etaj, inculpatul a urcat la acest nivel, unde a găsit-o pe partea vătămată împreună cu martorul, așezați pe parchet, cu boxe la, încercând o combină muzicală. Inculpatul a amenințat cu moartea, atât pe partea vătămată, cât și pe fosta soție și pe fiica lor.
La data de 29 decembrie 2005, în jurul orelor 23.00, în timp ce ieșea din casă, partea vătămată a fost lovită de inculpat cu o, peste spate, fiind așteptat afară de martorul, care, de altfel, l-a și transportat la spital.
În urma loviturii, partea vătămată a suferit leziuni traumatice la nivel lombar - contuzie lombară forte - care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
La data de 27 aprilie 2006, inculpatul a amenințat din nou partea vătămată cu moartea, în stare de ebrietate fiind, adresând amenințări în același timp și fostei soții și fiicei lor, incidentul fiind observat de martorii și, vecini cu părțile. Aceștia au remarcat starea de temere în care s-a aflat partea vătămată imediat după incident, precum și logodnica acestuia și mama ei, care plângeau.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reclamate, cu privire la primul incident arătând că într-adevăr, a urcat la etaj, a avut o discuție cu partea vătămată, dar nu a amenințat-o, iar relativ la al doilea incident a arătat că, a avut și de această dată o altercație cu partea vătămată, însă aceasta din urmă a intenționat să-l prindă de gât, iar el, pentru a se apăra, a prins-o de umeri, a învârtit-o, partea vătămată a căzut lângă o fosă septică, în cădere, fiind posibil să se fi produs leziunile constatate ulterior de medicul legist. Cu privire la incidentul din 27 aprilie 2006, inculpatul nu a fost audiat, după strămutarea cauzei, acesta nu s- mai prezentat în instanță.
Susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile martorilor oculari, respectiv, și - în prezența cărora inculpatul a amenințat cu moartea partea vătămată, în două rânduri, iar agresarea părții vătămate este confirmată de martorii: - care a văzut finalul altercației, respectiv partea vătămată căzută la pământ și pe inculpat cu o în mână, încercând să fugă după partea vătămată, când aceasta s-a ridicat de la pământ și a fugit afară din curte; - care a transportat partea vătămată la spital și a văzut că aceasta, când a ieșit din curte, era urmărită de o persoană ce avea un obiect în mână ( sau fier); - prezent și el în locuința inculpatului la data altercației, care a văzut în fața casei pe inculpat cu un fier în mână și pe partea vătămată, la mică distanță, strigând că a fost lovit de inculpat; nu în ultimul rând, actele medico-legale, care atestă că leziunile părții vătămate s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent dur, de formă alungită.
Inculpatul a mai invocat nulitatea absolută - art.197 alin.2,3 pr.pen. - a cercetării judecătorești efectuată de instanță anterior strămutării, pe motiv că la termenele de judecată din 27.02.2006 și 20.03.2006, judecata s-a făcut fără participarea procurorului și, pe cale de consecință, se impune refacerea cercetării judecătorești. De asemenea, a solicitat reaudierea martorilor și, deoarece aceștia au fost audiați în lipsa inculpatului, deși acesta solicitase lăsarea cauzei la a doua strigare (filele 16, 28 prezentul dosar).
După cum se știe, în cazul declinării determinată de competența după calitatea persoanei, instanța căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate mențin măsurile dispuse de instanța desesizată - art. 42 alin.2 pr.pen.
Așadar, instanța căreia i s-a trimis cauza, nu poate cenzura sau anula acte îndeplinite de instanța desesizată, nefiind o instanță de control judiciar, însă, în virtutea legii, poate folosi actele deja îndeplinite, dacă le apreciază ca fiind valabile, efectuate cu respectarea legii.
În cauză, Curtea a dispus doar efectuarea unei noi expertize medico-legale, datorită contestării de către partea vătămată a numărului de zile de îngrijiri medicale stabilite prin actele medico-legale îndeplinite anterior strămutării și, datorită concluziilor diferite ale acestora.
În ceea ce privește reaudierea martorilor, mai sus arătați, nu s-a considerat necesară readministrarea acestei probe, întrucât, aceștia au fost audiați în condiții procedurale.
Cei doi martori au fost audiați la termenul din 30 octombrie 2006 ( filele 69,70 dosar Judecătoria Sighetu Marmației ), într-adevăr, în lipsa inculpatului, ceea ce nu face însă invalide aceste declarații. Pentru acest termen, inculpatul solicitase amânarea cauzei pentru lipsa raportului de expertiză medico-legală și nu lăsarea cauzei la a doua strigare ( fila 67 dosar Judecătoria Sighetu Marmației ). Instanța a procedat la audierea martorilor, considerând nejustificată cererea de amânare, lipsa raportului de expertiză dispusă în cauză, neîmpiedicând continuarea cercetării judecătorești.
În ceea ce privește nulitatea actelor de cercetare judecătorească efectuate la termenele din 27.02.2006 și 20.03.2006, pe motiv că, procurorul nu a participat la judecată, se constată că, susținerile inculpatului în acest sens, nu sunt dovedite.
Astfel, la datele respective, într-adevăr, participarea procurorului la ședințele de judecată era obligatorie, în virtutea dispozițiilor art.315 pr.pen. raportat la limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de amenințare prev. de art.193 pen.
Însă, din încheierile de ședință din 27.02.2006 și 20.03.2006 ( filele 13, 21 dosar Judecătoria Sighetu Marmației ), rezultă că procurorul a participat la aceste ședințe, iar încheierile de ședință fiind acte autentice, constatările cu privire la prezența părților, deci la împrejurări ce sunt constatate personal de agentul instrumentator - fac dovada până la înscrierea în fals, ceea ce nu s-a realizat în speță, chiar dacă la termenul din 25 iunie 2007, inculpatul a depus copii ale acestor încheieri, în care nu apare consemnată prezența procurorului.
Chiar și în ipoteza în care, adăugarea acestei consemnări s-ar fi făcut ulterior, se poate observa ( în copiile depuse de inculpat la dosar) că procurorului i s-a acordat cuvântul în ședință, a avut chiar cereri în probațiune, ceea ce înseamnă, că în fapt, a fost vorba de o eroare materială în momentul consemnării și nu de o lipsă efectivă a procurorului de la ședință.
În drept, faptele inculpatului, care la datele de 20 decembrie 2005 și 27 aprilie 2006, amenințat cu moartea partea vătămată, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de amenințare, prev. de art.193 pen.
Se apreciază că acțiunile de amenințare cu săvârșirea unei infracțiuni - aceea de omor - au fost de natură să alarmeze partea vătămată, nu neapărat prin producerea efectivă a unei temeri concrete acesteia, dar mai ales prin crearea percepției posibilității producerii acelui rezultat. Aceasta, deoarece, se are în vedere starea conflictuală mai veche dintre părți, precum și atitudinea ulterioară inculpatului, care a trecut efectiv la punerea în aplicare a amenințării, chiar dacă, din fericire, fără finalizarea faptei cu care s-a amenințat.
Fapta aceluiași inculpat, care la data de 29 decembrie 2005, lovit aceeași parte vătămată cu o de fier la nivelul regiunii lombare, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 pen.
Faptele fiind comise înainte de a se pronunța o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, acestea sunt concurente conform art.33 lit.a pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, se vor avea în vedere dispozițiile art.72 pen. - limitele speciale ale pedepselor pentru infracțiunile de lovire și amenințare, în cazul ultimei infracțiuni, fiind incidente și dispozițiile art.13 pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât limitele de pedeapsă au fost reduse prin Legea nr.278/2006 în vigoare din august 2006; gradul de pericol social al faptelor - ridicat, raportat la împrejurările și modalitățile de comitere; persoana inculpatului - fără antecedente penale ( fișă cazier judiciar - fila 11 dosar Judecătoria Sighetu Marmației ), dar cu o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului, prezentându-se în instanță doar la câteva termene de judecată, când dosarul s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației.
Așa fiind, se apreciază că vor fi în măsură să realizeze scopul prevăzut de art.52 pen. pedepsele cu amenda penală, în cuantum de câte 1000 lei, pentru fiecare din cele două infracțiuni de amenințare și, respectiv, 1500 lei pentru infracțiunea de lovire.
În baza art.34 lit.c pr.pen. se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, a amenzii penale de 1500 lei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei (50.000.000 Rol ), din care, așa cum a precizat în fața Curții, 3000 lei ( 30.000.000 Rol) daune morale și 2000 lei ( 20.000.000 Rol) daune materiale - cheltuieli de spitalizare, nerealizarea veniturilor în zilele de muncă pierdute.
Instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată în cauză, respectiv, în temeiul art.346 alin.1,3 și art.14 pr.pen. comb. cu art. 998.civ. va obliga inculpatul să plătească părții civile suma de 2000 lei daune morale și 369,45 lei daune materiale, restul pretențiilor nefiind dovedite.
În privința daunelor morale, acordarea acestora este justificată, prin raportare la suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate prin agresiunea exercitată de inculpat, cuantumul acestora, apreciind că este unul suficient pentru a acoperi prejudiciul afectiv suferit, având în vedere și numărul de zile de îngrijiri medicale, de care a avut nevoie partea vătămată, pentru vindecare.
În ceea ce privește daunele materiale, acestea au fost dovedite doar până la concurența sumei de 369,45 lei reprezentând: 28,69 lei - taxă examinare medico-legală; 25,19 - radiografie; 315,57 lei - taxă de spitalizare ( fila 4 dosar - al Judecătoriei Sighetu Marmației ). Restul pretențiilor, respectiv - venituri nerealizate, pe perioada cât partea vătămată a fost în imposibilitate de a lucra - nu au fost dovedite în cauză.
Partea vătămată este administrator la o societate comercială - Moto S M, societate care, în perioada ianuarie-septembrie 2007 realizat un venit net de 7384,33 lei ( adeverință - fila 12 prezentul dosar).
Pe de o parte, adeverința depusă la dosar se referă la veniturile societății și nu la cele personale ale părții vătămate, nefiind făcută dovada că aceasta este unic asociat și, că deci, veniturile societății coincid cu ale sale, iar pe de altă parte, este vorba de o perioadă aleasă arbitrar de partea vătămată, ulterioară incidentului.
Apoi, din declarațiile martorilor și rezultă, odată că, partea vătămată este un bun meseriaș și că realiza venituri de 150-200 lei/zi sau 1000-1500 lei/lună, dar și că în luna decembrie 2005 și ianuarie 2006, partea vătămată a lucrat ( filele 37 și 70 dosar judecătoria Sighetu Marmației ), deși a fost internat în spital în perioada 29 decembrie 2005 - 3 ianuarie 2006.
În consecință, nefiind dovedite în mod concret nici perioada în care partea vătămată a fost în imposibilitate de a lucra și de a obține venituri, dar nici cuantumul veniturilor pe care ar fi putut să le realizeze - se constată neîntemeiate pretențiile sale, sub acest aspect.
În baza art. 191 alin.1 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Condamnă pe inculpatul - fiul lui și, născut la 18 iunie 1959 în localitatea, județul M, domiciliat în localitatea S M,-, jud. M, CNP -, căsătorit, cu 2 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale,
În baza art. 180 alin.2 Cod.penal. la pedeapsa de:
- 1500 lei amendă penală
pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe ( fapta din 29 decembrie 2005 ).
În baza art. 193 Cod penal, la pedepsele de câte
-1000 lei amendă penală
pentru săvârșirea a două infracțiuni de amenințare ( faptele din 20 decembrie 2005 și 27 aprilie 2006 ).
Constată că infracțiunile sunt concurente, în baza art.33 lit.a pen. iar în baza art.34 lit.c pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de1500 lei amendă penală.
În baza art.346 alin.1,3 pr.pen. rap. la art.14 pr.pen. art.998 civil, admite în parte acțiunea civilă formulată în cauză și obligă inculpatul să plătească părții civile (domiciliat în loc. S M, str.-, 2..32 jud. M și reședința în S M-, jud. M), suma de 369,45 lei cu titlu de daune materiale și, respectiv suma de 2000 lei cu titlu de daune morale. Respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. obligă inculpatul să plătească 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. /
06.06.2008/3ex.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig
