Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Sentința 74/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 74/PI
Ședința publică din 03 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de partea vătămată împotriva inculpatului, având ca obiect lovirea sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1.Cod Penal și amenințare prev. de art. 193.
Cod PenalLa apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat inculpatul și partea vătămată, asistată de avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, partea vătămată și inculpatul declară că s-au împăcat total și necondiționat și nu mai au pretenții reciproce în cauză, declarația acestora fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părții vătămate solicită să se ia act de declarația de împăcare.
Partea vătămată solicită să se ia act de împăcare.
Inculpatul solicită a se lua act de declarația de împăcare.
Procurorul solicită încetarea procesului penal.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită încetarea procesului penal.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.07.2006 sub nr. 1928/325, partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 Cod penal și a infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În motivarea plângerii, partea vătămată a arătat că a fost căsătorită cu inculpatul până în anul 2003, din căsătorie rezultând un copil minor, născut la data de 25.12.2001. Prin sentința civilă nr. 6146/2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți și s-a stabilit programul de vizitare a minorului de către tatăl său, respectiv în zilele de duminică între orele 12,00 - 20,00, minorul urmând a fi luat și adus la domiciliul mamei.
La data de 21.06.2006, în jurul orei 21,30 inculpatul, aducând minorul la domiciliu și pretextând necesitatea unei discuții, a început să o lovească cu pumnii și picioarele în cap și în stomac pe partea vătămată. Totodată, partea vătămată menționează că inculpatul a amenințat-o, afirmând "te omor", "am să-ți fur copilul", "te extermin", "o să vezi ce o să pățești". Partea vătămată a precizat că la țipetele sale, un angajat al unei firme de pază a intervenit în scandal, reușind în final să oprească incidentul.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 Ron, reprezentând daune morale.
Prin sentința penală nr. 406/22.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2.pen.
În baza art. 181raportat la art. 91 lit. c pen. s-a aplicat inculpatului, amendă administrativă în cauntul de 1.000 lei (Ron).
În baza art. 14 și 346 al. 2.C.P.P. raportat la art. 998 și urm.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei (Ron) cu titlu de daune morale către partea civilă și s-a respins în rest acțiunea civilă, ca nefondată.
În baza art. 192 pct. 1 lit. c a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei (Ron) cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 al. 1 și 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Timișoaraa reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată a fost căsătorită cu inculpatul -, iar prin sentința civilă nr. 6146/2003 a Judecătoriei Timișoaras -a dispus desfacerea căsătoriei și încredințarea minorului - părții vătămate. Totodată, s-a stabilit dreptul inculpatului de a avea legături personale cu minorul, în modalitatea stabilită de instanța de judecată. În data de 21.06.2006, în jurul orelor 21,30 - 22,00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate cu intenția de a-l înapoia pe minorul mamei sale. În fața locuinței părțile au purtat o discuție care a degenerat într-o ceartă, ocazie cu care inculpatul, iritat de conduita părții vătămate care a aruncat cu o piatră în mașina cu care venise inculpatul, a lovit-o pe cu pumnul la corp, adresându-i totodată următoarele cuvinte: "am să te calc în picioare", "am să te omor". Conflictul a fost aplanat de intervenția martorului, angajat al unei firme de pază cu sediul în apropiere.
Inculpatul, audiat în fața primei instanțe, a recunoscut că a fost prezent în data și locul menționat, însă a contestat că ar fi agresat partea vătămată, susținând că aceasta a avut un comportament agresiv la adresa sa și a martorei, acțiunile sale având exclusiv scopul de aoî mpiedica pe partea vătămată să-și pună în practică intențiile.
Sub aspectul probatorul, Judecătoria Timișoaraa reținut că afirmațiile inculpatului sunt susținute de declarația martorei, concubina inculpatului, care a susținut că inculpatul s-a pus în fața părții vătămate și a prins-o de mâini cu intenția de a nu o lăsa să se apropie și să arunce cu pietre, fără ca inculpatul să lovească partea vătămată. Acțiunea inculpatul a fost determinată de conduita părții vătămate care a luat o piatră și s-a apropiat cu intenția de aoa runca în mașină. După intervenția agentului de pază care l-a ținut pe inculpat deoparte, partea vătămată a reușit să arunce cu o piatră în portiera autoturismului aparținând martorei.
Faptul că inculpatul a lovit partea vătămată este o împrejurare confirmată însă de martorii și. Primul martor a fost alertat de strigătele părții vătămate și a observat cum inculpatul a lovit-o pe partea vătămată pe fondul discuției aprinse care se purta între părți. Celălalt martor a văzut din locuința părții vătămate actele de agresiune exercitate de inculpat și loviturile aplicate de acesta părții vătămate. Aceste două declarații trebuie coroborate însă cu elementele probatorii rezultate în urma constatărilor medico-legale. Astfel, potrivit certificatului eliberat de T, s-au constatat urme de agresiune la nivelul hipogastrului medio lateral drept de 5/3 cm, fără a fi menționate urme de agresiune la nivelul capului. Prin urmare, afirmațiile celor doi martori în sensul că inculpatul i-a aplicat părții vătămate și lovituri puternice la nivelul capului, sunt contrazise de constatările medico-legale.
Pe de altă parte, s-a considerat că există indicii că acțiunea inculpatului s-a datorat în mare măsură atitudinii provocatoare a părții vătămate. Astfel, probele administrate au confirmat faptului că partea vătămată a intenționat și chiar a reușit să arunce cu o piatră în mașina cu care venise inculpatul, mașină în care se găsea concubina inculpatului. Martorul Ungar a declarat că în timp ce se deplasa pe jos, în apropiere de locul incidentului, a auzit o ceartă care se desfășura între un și o femeie. A declarat totodată, că la un moment dat atenția i-a fost atrasă de o bubuitură, crezând inițial că este vorba de un accident de circulație. La cererea inculpatului, a constatat existența unei avarii la autovehiculul în care se afla inculpatul, în sensul că portiera față dreapta era înfundată, această declarație coroborându-se cu cea a martorei care a susținut că după intervenția agentului de pază, partea vătămată a reușit să arunce cu o piatră în portiera autoturismului aparținând martorei.
Analizând criteriile enunțate de art. 181.pen. judecătoria a apreciat că, în speță lipsește una din trăsăturile definitorii ale infracțiunii și anume, gradul de pericol social. Astfel, s-a reținut că inculpatul, chiar dacă a acționat violent, a fost provocat de conduita părții vătămate care în mod nejustificat a aruncat cu o piatră în portiera mașinii aparținând martorei. Loviturile aplicate de inculpat au fost de intensitate scăzută, întrucât leziunile provocate părții vătămate nu au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare. A fost avut în vedere și contextul în care a avut loc incidentul, și anume pe fondul unei relații tensionate între foștii soți, care își are originea în disputa cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere persoana și conduita inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, apreciat în societate și la locul de muncă.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a apreciat că partea vătămată a suferit o traumă psihică în urma acestui incident, iar pentru compensarea prejudiciului moral a considerat că se impune obligarea inculpatului la despăgubiri, obligând inculpatul la plata sumei de 500 lei (Ron) cu titlu de daune morale către partea Civilă și respingând în rest acțiunea civilă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal partea vătămată (la data de 26.02.2007) și inculpatul (la data de 05.03.2007), înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 21.03.2007, sub nr-.
În motivarea recursului inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a și C.P.P. exonerarea de la plata despăgubirilor civile, arătând că partea vătămată nu a putut demonstra ce motive ar fi avut inculpatul să o agreseze fizic și verbal, deoarece ea a generat incidentul cauzat de neînțelegeri privind dreptul inculpatului de a avea legături personale cu copilul lor; scopul plângerii prealabile a fost de a crea o aparență de om violent și abuziv a inculpatului, acesta fiindu-i necesară în cadrul de restrângere a dreptului inculpatului de a avea legături personale cu minorul; partea vătămată a dat dovadă de rea-credință depunând două plângeri prealabile identice, una la Secția 3 Poliție și una la Judecătoria Timișoara, certificatul medico-legal "a fost produs"; susținerile părții vătămate sunt contrazise în mod evident de martorii îndoielnici propuși de ea; edificatoare este declarația martorului, a cărei prezență la fața locului a fost confirmată și de ceilalți participanți la incident; inculpatul nu are antecedente penale sau contravenționale, având o conduită exemplară în familie și societate.
Recursul părții vătămate nu a fost motivat în scris.
Prin decizia penală nr. 551/R din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 38515pct. 2 lit. c pr.pen. au fost admise recursurile declarate de partea vătămată-recurentă și de inculpatul-recurent împotriva sentinței penale nr. 406/22.02.2007.
A fost casată sentința penală recurată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță - Judecătoria Timișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a celor analizate din oficiu și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856al. 3.p Cod Penal, a constatat că sunt nefondate.Astfel, s-a considerat că deși partea vătămată a formulat plângere prealabilă pentru fapta de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 1.Cod Penal, prima instanță a pronunțat hotărârea pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2.Cod Penal, în cauză fiind incident motivul de casare prev.de art. 3859pct. 10 și 12.
C.P.P.Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 02.07.2007 sub nr-.
Prin sentința penală nr. 1730 din 10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 281alin. 1 lit. b pr.pen, a fost declinată competența de soluționare a cauzei penale privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 193, art. 180 alin. 1.pen, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părții vătămate, în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Timișoaraa reținut că la data de 02.07.2007, prin Legea nr. 79/2007 a fost modificat conținutul art. 281alin. 1 lit. b pr.pen. în sensul că acesta va avea următorul cuprins "b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele c are funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi;"
Avându-se în vedere că atât la data formulării plângerii, cât și în prezent, inculpatul are calitatea de avocat în Baroul Timiș, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege și ale art. 39 alin. 1 și art. 42 alin. 2.pr.pen, cu privire la competența după calitatea persoanei.
De asemenea, s-a avut în vedere împrejurarea că Legea 79/2007 nu cuprinde norme tranzitorii cu privire la cauzele aflate pe rol, astfel că normele de procedură fiind de imediată aplicare, s-a impus trimiterea cauzei Curții de APEL TIMIȘOARA spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 08.10.2007 sub nr-.
La termenul din 03.04.2008, partea vătămată și inculpatul au declarat în fața instanței că s-au împăcat total și necondiționat și nu mai au pretenții reciproce în cauză.
Prin dispozițiile art. 2 alin. 2 din Codul d e procedură penală a fost reglementat principiul oficialității procesului penal, prevăzându-se că "actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel". Una dintre aceste excepții o reprezintă și situația infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate și când funcționează principiul disponibilității. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 180 alin. 4.Cod Penal și art. 193 alin. 3.Cod Penal în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe, respectiv de amenințare împăcarea părților înlătură răspunderea penală. În același timp prevederile art. 132 alin. 1.Cod Penal reglementează ca un efect al împăcării părților și stingerea acțiunii civile.
Față de manifestarea de voință exprimată de părți, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat C.P.P. la art. 10 lit. h instanța C.P.P. va dispune încetarea procesului penal pornit la plângerea părții vătămate împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de "lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. 1.Cod Penal și "amenințare" prev. de art. 193.
Cod PenalÎn temeiul art. 14, 346.C.P.P. va constata stinsă acțiunea civilă formulată în cauză.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b va C.P.P. obliga partea vătămată și inculpatul la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat C.P.P. la art. 10 lit. h încetează C.P.P. procesul penal pornit la plângerea părții vătămate împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de "lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. 1.Cod Penal și "amenințare" prev. de art. 193.
Cod PenalÎn temeiul art. 14, 346.C.P.P. constată stinsă acțiunea civilă formulată în cauză.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b obligă C.P.P. partea vătămată și inculpatul la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Red LB/21.04.2008
Tehnored. - 2 ex.
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan
