Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 151

Ședința publică de la 26 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu

Grefier - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror

Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183.Cod Penal).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă - și Serviciul De Ambulanță Județean V.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen, că arestarea preventivă a inculpatului a fost verificată prin sentința Tribunalului Vaslui din data de 28.10.2009, după care,

Interpelat, inculpatul precizează că își menține apelul declarat și susține că nu este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.

Avocat, având cuvântul, învederează instanței, că inculpatul susține că este nevinovat și ar vrea să aducă probe noi în apărare în sensul că mai sunt martori care știu că de faptul acel cuțit ar fi fost cumpărat de procuror, sens în care solicită proba cu martori pentru a-și dovedi nevinovăția. Precizează că este vorba de martorul care știe că domnul procuror a cumpărat acel cuțit de la magazin și, de asemenea, de martorul care cunoaște același aspect.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită să precizeze inculpatul dacă a discutat personal cu acești martori, având în vedere starea în acesta se află, ori a aflat de la altcineva.

Interpelat, inculpatul precizează că mama sa și fratele său i-au comunicat aceste aspecte.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul se opune admiterii probelor solicitate de inculpat, privind audierea celor doi martori, întrucât, acesta ar fi avut timp, în fața primei instanțe, să invoce aceste aspecte și să solicite audierea acestor martori.

Instanța, consultându-se, cu privire la proba solicitată de inculpat, prin apărător, privind audierea celor doi martori, în dovedirea nevinovăției și pentru a relata aspecte referitoare la proveniența cuțitului, și având în vedere probatoriul administrat în cauză, respinge proba solicitată apreciind-o ca nefiind utilă și concludentă.

Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat, având cuvântul susține că inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune gravă, infracțiune pe care însă acesta nu o recunoaște.

În situația în care instanța va aprecia, având în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului de la urmărirea penală, că acesta este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, apelul vizează redozarea pedepsei, considerând pedeapsa aplicată de instanța de fond de 15 ani închisoare foarte mare.

De asemenea, consideră că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă un atât de mare pericol social cât timp acesta a colaborat atât cu organele de urmărire penală și cu organele de cercetare judecătorească și solicită judecarea sa în stare de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat, instanța de fond pronunțând o soluție legală și temeinică, făcându-se o corectă dozare a pedepsei, fiind avute în vedere natura faptei, circumstanțele, dar și istoricul infracțional al inculpatului.

Solicită de asemenea, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apreciind că subzistă în continuare temeiurile inițiale care au determinat luarea unei astfel de măsuri.

Inculpatul apelant, personal, având ultimul cuvânt susține că nu el este cel vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat ci sora sa.

Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

INSTANȚA

Asupra apelului penal de față;

Prin sentința penală nr. 374 din 28 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vasluis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01.09.1961 în comuna, județul V, cetățenie română, studii 8 clase, loc de muncă SC SA Tg. J, ocupație muncitor, domiciliat în sat -, comuna, județul V, -, recidivist postcondamnatoriu, seria - nr.-, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de dispozițiile art. 183 Cod penal, la pedeapsa de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de1849 zilerămas neexecutat din pedeapsade 19 aniînchisoare aplicată prin sentința penală nr. 54 din 18 mai 1994 a Tribunalului Vaslui, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de15 ani închisoareși6 aniinterzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod penal, s-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de10 decembrie 2008 la zi.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, obligat inculpatul să plătească acesteia cu titlu de daune materiale suma de 11.000 lei, iar cu titlu de daune morale suma de 10.000 lei.

A fost admisă acțiunea formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean V și în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin nr.OUG 72/1996, a fost obligat inculpatul să plătească cu titlu de despăgubiri civile, suma de 412,20 lei actualizată la data executării.

Inculpatul a fost obligat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 1570 din care suma de 400 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, la urmărirea penală și judecată, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În ultimii doi ani, după ce s-a liberat condiționat la data de 28.XII.2006 din executarea unei pedepse de 19 ani închisoare pentru săvârșiră infracțiunii de omor deosebit de grav, inculpatul a lucrat în construcții, la B, și venea în satul natal - la diferite intervale de timp la locuința părinților

În ziua de 14 2008, după ce inculpatul s-a odihnit câteva ore, acesta s-a trezit și a rămas la domiciliul părinților săi, unde se mai afla mama sa, sora sa și fratele său, tatăl său fiind plecat în acea zi în mun.

n jurul prânzului la locuința familiei a venit de la V și - fiica lui, care nu a stat prea mult și a plecat la domiciliul tatălui său, tot în jurul prânzului venind acolo și, zisă "Cheta" - fiica inculpatului, împreună cu fetița sa minoră.

Aflând că la un magazin din apropiere se află numita, prietenă a inculpatului, și aceasta a fost chemată la locuința familiei, după care, cu fetița sa, și au plecat de acasă, la magazinul lui, unde vânzătoare era.

Astfel, la domiciliul familiei a rămas doar inculpatul, împreună cu numita, care au rămas acolo încă cca. o oră. după care s-au deplasat la un alt magazin din sat, respectiv cel al lui.

La magazinul lui, unde au mers., și. deoarece primise niște bani de la inculpatul, s-au făcut niște cumpărături, după care a fost cumpărată o sticlă de lichior, apoi încă o astfel de sticlă, din care cei arătați au consumat, la un moment dat invitându-i să servească câte un pahar de băutură și pe numiții și.

În acest timp inculpatul, aflat la magazinul lui, a băut și el o sticlă de 1,5 litri cu vin, împreună cu, soțul lui, care vindea ocazional la magazinul cumnatului ei.

În jurul orelor 15.45, cu aproximație, pe la magazinul lui a trecut șivictima,care în acea zi a fost plecat în mun. V și, pe la ora arătată, a plecat de acasă pentru a aduce vaca de la cireadă

Astfel, victima s-a întâlnit cu, aflat și el la acel magazin cu care a plecat apoi la locuința familiei, unde, în aceeași curte are o casă în construcție și dorea să aplice niște plastic pe tavane, activitate pe care victima s-a oferit să o facă.

De aceea, victima și au mers la acea casă în construcție, pentru a se uita la tavanele respective, după care au intrat în locuință, mai precis în camera din dreapta a casei, prevăzută cu intrare separată și ușă cu geam, unde au început să consume vin.

În acest timp inculpatul a plecat de la magazinul lui, deplasându-se la domiciliul părinților săi, unde se afla fratele său și victima.

Intrând în camera unde se aflau cei arătați, inculpatul a văzut că acolo se afla victima, astfel că s-a enervat și a început să-i reproșeze că din cauza acestuia sora sa stă despărțită de soțul ei, după care inculpatul a început să bruscheze victima, care stătea pe patul din încăpere.

, aflat și el în încăpere, a încercat să intervină în favoarea victimei, dar inculpatul 1-a îndepărtat din încăpere, scoțându-1 afară pe, astfel că în locuință a rămas doar inculpatul și victima.

În acest timp, și au plecat și ele de la magazinul lui, plecând spre casa ei dar oprindu-se pe drum pentru a discuta cu alte persoane, pe când și mama sa au plecat în direcția opusă, spre casa familiei.

Pe drum a rămas să stea de vorbă cu sora sa. zisă "", iar și-a continuat drumul spre casă, având asupra sa o cu cumpărăturile făcute la magazin.

Ajungând la locuința părinților săi, a încercat să intre în camera în care se afla inculpatul, care violenta victima, însă inculpatul a amenințat-o cu moartea și i-a cerut să plece.

a plecat de la intrarea în camera respectivă, după ce și-a luat telefonul mobil dintr-un suport de lângă ușa de acces, lăsându-1 pe inculpatul cu victima, pe care continua să-1 agreseze.

-se că nu a ajuns prea departe în deplasarea sa spre casă și că aceasta ar putea să intervină pentru a-1 potoli pe inculpat, care nu ar fi lovit-o și pe fiica sa, i-a telefonat lui, i-a spus că inculpatul îl în casă pe, cerându-i să vină acolo, după care convorbirea s-a întrerupt, deoarece lui i s-a descărcat telefonul.

După aceasta a ieșit din curte, în drumul sătesc, unde s-a întâlnit cu B a, căreia i-a spus că inculpatul îl omoară în casă pe.

În acest timp, în locuință, inculpatul a luat un cuțit cu metalic, aflat în camera respectivă, și i-a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul în zona feței interioare a coapsei drepte.

La momentul recepționării loviturii cel mai probabil victima se afla așezată pe pat.

Lovitura de cuțit aplicată de inculpat victimei i-a secționat acesteia artera femurală, ceea ce a provocat o hemoragie abundentă, sângele victimei pătând marginea patului, după care victima a sângerat abundent pe jos, prin încăpere.

Ulterior inculpatul a ascuns cuțitul după soba din încăpere și a luat victima, pe care a scos-o din locuință, în curte, așezând-o lângă butucii de vie aflați în curte.

După acest moment inculpatul a mers și a dislocat din balamale ușa camerei în care agresase victima și a spart geamul acelei uși, după care, având sânge pe mâini și pe îmbrăcăminte, a mers și el în drum, unde se afla și B

Văzându-1 pe inculpat plin de sânge, Ba1 -a întrebat dacă 1-a omorât pe, însă inculpatul i-a răspuns cu o expresie trivială, spunându-i și "Ce dacă moare?".

Lui Bai -a fost frică să intre cu inculpatul în curte, pentru a merge la victimă, iar inculpatul a mers înapoi în curte, s-a schimbat de hainele cu sânge cu care era îmbrăcat, a legat victima la picior cu un cearșaf, pentru a-i opri hemoragia, după care a mers la locuința lui, pentru a-1 solicita pe să ducă victima la spital cu mașina, dar acesta nu era acasă.

În acest timp la locuința familiei a venit și, care a apelat serviciul de urgență "112", solicitând o ambulanță, lucru pe care 1-a făcut și, care nu și-a dat însă numele, astfel că de pe telefonul acesteia a vorbit cu dispecerul de serviciu și vecina sa.

Despre faptul că victima se află în curtea familiei, înjunghiat, a aflat și, tatăl victimei, care a venit și el acolo, ca și, fratele victimei.

În final la fața locului a ajuns o ambulanță, care a preluat victima, deși aceasta avea tensiune "0", transportând-o la Spitalul Județean de Urgență V, victima decedând însă în drum spre spital.

După plecarea ambulanței, numita a luat din curtea familiei pantalonii de blugi ai victimei și izmenele, de care a fost dezbrăcată victima când a fost legată la picior, și a dus aceste obiecte de îmbrăcăminte la domiciliul lui, care ulterior le-a predat echipei de cercetare venită la fața locului.

Până la sosirea echipei de cercetare o persoană care nu s-a stabilit cu certitudine cine este, dar foarte probabil este chiar inculpatul, a pus un de sticlă în de sânge aflată în curte, în locul unde a stat victima până la sosirea ambulanței.

La sosirea echipei de cercetare inculpatul a declarat că victima 1-a văzut din locuință când a intrat în curte și s-a speriat, drept pentru care victima s-a precipitat să iasă pe ușă afară, ocazie cu care a tras de ușă, care a căzut peste victimă, spărgându-se geamul ușii, astfel că victima s-a autoaccidentat cu ciobul de sticlă aflat în curte, în locul unde a zăcut victima, care i-ar fi fost scos din picior chiar de inculpatul.

Teama pe care o inspira inculpatul și ascendentul ce-1 avea asupra rudelor sale au determinat-o atât pe sora sa, cât și pe fratele său, să-i susțină poziția prin primele declarații pe care le-au dat în fața procurorului în seara zilei de 14.11.2008.

În ziua care a urmat, respectiv 15.11.2008, s-a efectuat autopsia cadavrului victimei, însă la autopsie nu s-a găsit în plaga pe care victima o prezenta la piciorul drept, vârful ciobului despre care inculpatul susținea că 1-a scos din piciorul victimei, acest vârf fiind de fapt găsit în locuință, fără urme de sânge.

Ulterior s-a întocmit Raportul de expertiză medico - legală nr. 301/N din 15 2008 al Serviciului Medico - Legal Județean V prin care s-au concluzionat următoarele:

" 1. Moartea numitului a fost violentă și s-a instalat la data de 14 2008.

2. Ea a fost cauzată de o hemoragie externă masivă, urmare unei plăgi înjunghiate la nivelul coapsei drepte, cu secțiune parțială de arteră femurală dreaptă.

3. Leziunea responsabilă de tanatogeneză (plaga înjunghiată de la nivelul coapsei drepte) s-a produs prin lovire cu obiect tăietor-înțepător.

4. Intre moarte și plaga înjunghiată de la nivelul coapsei drepte există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

5. recoltat de la cadavru aparținea grupei sanguine A(II).

6. recoltat de la cadavru conținea 2,00 g%o alcool; umoarea vitroasă recoltată de la cadavru conținea 2,10 g%o alcool; urina recoltată de Ia cadavru conținea 2,20 g%o alcool; aceste valori indică o imbibiție care din punct de vedere clinic corespunde unei stări de dezorientare și confuzie cu alterarea judecății și memoriei, necoordonare în mișcări, exagerarea stărilor emoționale.

7. La examenul necroptic, în afară de plaga înjunghiată responsabilă de tanatogeneză, au mai fost evidențiate leziuni traumatice minore de tipul excoriației și echimozei, produse prin lovire cu sau de corpuri dure, la relativ recent timp înainte de deces, fără relevantă în tanatogeneză.

8. In interiorul plăgii nu s-au găsit cioburi de sticlă.

9. adus inițial spre examinare, de formă trapezoidală, murdar de sânge, nu putea produce leziunile de la nivelul coapsei, obiectul vulnerant fiind cu certitudine un obiect tăietor-înțepător, cu vârf ascuțit.

Un cu vârf foarte ascuțit ar putea fi luat în considerare, urmând ca funcție de datele de la fața locului, să se poată confirma sau exclude această variantă.

de fără urme de sânge arătat de anchetatori trebuie exclus.

Este posibilă varianta cuțitului prezentat prin ordonanța procurorului, cu aplicarea unei lovituri cu tăișul în jos, astfel provocându-se capătul posterior al plăgii și incizura."

Rezultatele autopsiei au adâncit bănuielile că prin declarațiile date până la acel moment nici inculpatul și nici celelalte rude ale sale nu au arătat adevărata situație de fapt.

Examinarea criminalistică a ciobului pretins de inculpat ca fiind obiectul vulnerant a evidențiat că acest prezenta sânge doar pe o parte și nu pe ambele părți, cum ar fi fost normal dacă s-ar fi aflat într-o plagă cu hemoragie abundentă, produsă prin secționarea arterei femurale, iar ciobul nu prezenta sânge nici pe margini.

Aceste aspecte au fost evidențiate ulterior și prin Raportul de constatare tehnico - științifică nr. 103.630/2009 ( 124 - 141, voi. I), prin care s-a demonstrat că acel nu putea produce plaga înjunghiată prezentată de victimă.

Aceste aspecte, coroborate cu datele existente, privind conduita violentă a inculpatului, constituiau indicii temeinice că de fapt acesta a înjunghiat victima în picior, în după-amiaza zilei de 14.11.2008, în locuința părinților săi, după care a înscenat autoaccidentarea, dislocând ușa camerei, spărgând geamul ușii și punând un de sticlă în curte, lângă locul unde a stat victima până la sosirea ambulanței.

De aceea, inculpatului și persoanelor care îi susțineau alibiul, respectiv sora sa și fratele său, li s-a propus acceptarea testării cu tehnica poligraf.

Datorită antecedenței sale penale, inculpatul cunoștea că rezultatele testului poligraf nu sunt considerate probe ci doar indicii, care trebuie coroborate cu alte mijloace de probă, astfel că acesta a acceptat testul poligraf, determinându-i să accepte acest test și pe și.

Toți aceștia au fost programați pentru testarea cu tehnica poligraf pentru data de 10.12.2008, zi în care inculpatul urma să vină de la B în satul -, de unde urma să fie dus la. B, împreună cu și, pentru testare.

In săptămâna și zilele anterioare datei de mai sus, fiindu-i teamă că testul poligraf va arăta că nu a declarat adevărul, a început să nu mai mănânce, să nu doarmă, să aibă coșmaruri, pentru că știa foarte bine că prin declarațiile de până atunci a ascuns faptul că victima a fost înjunghiată de inculpat.

De aceea, la data de 08 .12.2008 s-a prezentat în fața procurorului, a cerut să fie reaudiată, deoarece dorește să spună adevărul, de această dată aceasta arătând adevărata situație de fapt, ca și presiunile exercitate

de inculpatul pentru ascunderea adevărului.

A mai rezultat că a doua zi după săvârșirea faptei, de față cu, și, inculpatul a scos cuțitul de după soba aflata în camera în care victima a fost înjunghiată și apoi a mers afară din locuință și a ascuns cuțitul, despre care a afirmat că va mai fi văzut doar când se va întoarce din pușcărie.

Coroborarea noilor declarații ale lui cu celelalte probatorii a condus la începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.

Existând date că inculpatul a aflat de la rudele sale că s-a prezentat în fața procurorului pentru a declara adevărul și că exercită presiuni pentru a împiedica aflarea adevărului, s-a dispus interceptarea convorbirilor sale telefonice, ca și ale surorii sale și fiicei sale.

Din interceptările telefonice efectuate, deși inculpatul avea unele bănuieli că este posibilă interceptarea convorbirilor sale telefonice, astfel că uneori vorbea la telefon în consecință, au rezultat cu prisosință date că inculpatul este autorul infracțiunii cercetate, că acesta era în stare chiar să suprime viața lui dacă ar fi aflat la timp că aceasta vrea să declare adevărul, că inculpatul exercita diferite presiuni pentru ca soțul lui, mama acesteia și celelalte rude ale sale să dea declarații împotriva acesteia.

A mai rezultat și faptul că arma crimei se afla la domiciliul familiei, în satul -, dar G, un alt frate al inculpatului, a refuzat solicitarea acestuia de a merge și de a lua cuțitul din locul unde a fost ascuns de inculpat.

În dimineața zilei de 09.12.2008 inculpatul a venit de la B în satul -, pentru că urma ca la data de 10.12.2008 să fie testat cu tehnica poligraf.

In acea dimineață, la domiciliul părinților săi, inculpatul a mers cu fratele sau în șura din curte, arătându-i acestuia din urmă unde să caute cuțitul corp delict, care apoi a fost luat de inculpat, care 1-a ascuns din nou.

In ziua următoare inculpatul și fratele său au fost testați cu tehnica poligraf, rezultând că la întrebările relevante ale cauzei (pentru: "În data de 14.11.2008 te-ai certat cu?" NU, În data de 14.11.2008 l-ai lovit cu cuțitul în picior pe?" R-NU, "În data de 14.11.2008 te-ai bătut cu în casă?" NU, "În data de 14.11.2008 ai avut un cuțit în mână pe care ulterior l-ai ascuns?" NU; pentru: "În data de 14.11.2008 fratele tău 1-a lovit cu cuțitul pe?" NU), s-a pus în evidență la aceștia un comportament simulat.

În urma testării sale cu tehnica poligraf a revenit parțial asupra declarațiilor date, fără a mai susține alibiul inculpatului, care nu-și recunoștea în continuare fapta, susținând că victima a ieșit prin ușă, cu un în picior, pe care i 1-a scos din plagă, în curte.

Probele administrate până la acel moment demonstrau însă nesinceritatea inculpatului, care la data de 10.12.2008 a fost reținut preventiv, după care Tribunalul Vasluia dispus la data de 11.12.2008 arestarea sa preventivă, pentru 29 de zile.

Deși nu și-a recunoscut fapta, inculpatul nu a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă, iar singura probă în apărare pe care a solicitat-o a fost efectuarea unei expertize psihiatrice, astfel că a fost transferat la Penitenciarul - Spital B - Jilava.

Atât din acest loc de detenție, cât și după revenirea sa în Arestul V, inculpatul a continuat să încerce să determine martorii să-și schimbe declarațiile.

După arestarea inculpatului însă, pentru că acesta nu mai putea să exercite presiuni directe asupra martorilor, persoanele care aveau cunoștință despre infracțiunea cercetată au colaborat cu organele de urmărire penală, dând declarații în care au arătat adevărata situație de fapt, lucru pe care l-au făcut atât și G, frații inculpatului, cât și fiica sa.

Cu ocazia percheziției domiciliare, chiar și, care până atunci a ascuns că după data de 14.11.2008 i-a lipsit din locuință unul dintre cuțite, a arătat cum era acel cuțit, iar pe baza declarațiilor martorilor s-a achiziționat de la magazinul din sat un cuțit similar cu cel folosit de inculpat la săvârșirea faptei.

După aproximativ două luni, la data de 03.02.2009 inculpatul a formulat o cerere prin care a solicitat să fie reaudiat, motivând că dorește să spună adevărul.

În urma reaudierii sale a rezultat însă doar o nouă încercare a inculpatului de a induce în eroare organele de urmărire penală, pentru că inculpatul, dovedind o pervertire morală neobișnuită, a încercat doar să acrediteze ideea că victima a fost tăiată cu cuțitul de, variantă care a fost verificată și care este contrazisă de probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați și rezultatul interceptărilor telefonice.

În drept - Fapta inculpatului, așa cum a fost expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal.

Nu s-a reținut în sarcina acestuia infracțiunea de omor deosebit de grav, săvârșită de persoană care a mai săvârșit un omor, prev. de art. 174, 176 lit. "c" Cod penal, deoarece există o îndoială cu privire la faptul dacă inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimei, iar zona în care a lovit victima cu cuțitul nu este o zonă vitală, deși inculpatul putea să se gândească la vasele importante de sânge existente în partea interioară a coapsei, a căror lezare pune în primejdie viața victimei.

Atât prin apărător cât și personal inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală cu motivarea că fapta nu a fost săvârșită de către el, ci de sora acestuia ().

Rezultă din probele administrate în cauză atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești că vinovat de lovirea victimei, urmată de moartea acesteia se face inculpatul, care deși a încercat să nege fapta și care deși a încercat să-și găsească alibi, în sensul că el nu a fost acasă în timpul conflictului dintre sora sa și victimă, că el i-a acordat primul ajutor victimei, că el a anunțat salvarea, că el a alergat la vecinul său ca să transporte victima mai repede la spital, că el a cerut ajutor vecinilor care se adunaseră în drum, totuși atitudinea sa oscilantă de negare, de recunoaștere și apoi de negare a faptei, de declarațiile surorii sale - (), care inițial a încercat să ia asupra sa fapta, după care a spus adevărul, măcinată de coșmaruri și, declarațiile martorilor, B a, converg toate spre incriminarea inculpatului.

Inculpatul a dat declarații contradictorii, în încercarea sa de a scăpa de răspundere penală.

Rezultatul autopsiei atestă că leziunea de la piciorul victimei nu a fost produsă de ciobul de sticlă analizat, infirmând teza susținută de inculpat că victima a ieșit din casă prin ușă, ocazie cu care s-ar fi rănit în cioburile rezultate din spargerea sticlei ușii.

Martora a afirmat că inculpatul este un om agresiv, că în timp ce victimei i se acorda primul ajutor, abia atunci sora inculpatului se întorcea de la magazin,având în mână o sacoșă.

Tot această martoră a arătat că în timp ce rudele inculpatul îi acordau victimei primul ajutor, abia atunci s-a auzit zgomot de geam, de sticlă, ce înseamnă că ușa a fost spartă ulterior de inculpat în ideea de a încerca să arunce pe o pistă greșită anchetatorii și in ideea de a se salva pe el, dar și pe sora sa căreia îi ceruse să facă declarații mincinoase.

Toate probele administrate converg spre acest autor - inculpatul.

Pentru infracțiunea comisă, la individualizarea pedepsei, în cadrul general prev. de art. 52 și 72 Cod penal, au fost avute în vedere conduita nesinceră a inculpatului, starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a comis fapta, după ce fusese liberat condiționat din executarea unei pedepse de 19 ani închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea inculpatului, agresivitatea inculpatului, săvârșirea de către acesta unei noi fapte de violență sfârșite cu moartea victimei.

Pentru că fapta din prezentul dosar a fost săvârșită în perioada de liberare condiționată, instanța în temeiul art. 61 Cod penal a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de1849 zilerămas neexecutat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 54/1994 a Tribunalului Vaslui, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

S-ainterzisinculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru o perioadă de 6 ani.

Pe durata executării pedepsei, în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și Cod penal.

Gravitatea faptei comise îl fac nedemn pe inculpat de a alege si de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei, precum si pe o perioada de 6 ani după executarea pedepsei.

Partea civilă s-a constituit parte civilă în cauză și a solicitat să fie obligat inculpatul să-i plătească cu titlu de daune materiale suma de 11.000 lei iar cu titlu de daune morale, suma de 10.000 lei.

Daunele materiale au fost dovedite cu declarațiile martorilor și.

Așa fiind, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile despăgubirile materiale în sumă de 11.000 lei.

Instanța a apreciat că obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă sunt de natură să îi asigure acesteia, tatăl victimei, o atenuare reală a suferințelor psihice și morale suferite, încercate prin moartea fiului.

De asemenea, instanța a admis acțiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanță Județean V și în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG 72/2006, și l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia cu titlu de despăgubiri civile suma de 412,20 lei, actualizată la data punerii în executare.

În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală sentința penală a fost apelată de inculpatul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului s-a susținut că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție. În adoptarea soluției de condamnare s-a acordat credit doar probelor în acuzare administrate, fără ca instanța să aprecieze fiecare probă în contextul întregului ansamblu probator, motiv pentru care se impune achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.

În subsidiar, s-au formulat critici pe planul individualizării pedepsei, considerându-se că în situația în care vor fi reținute elemente de vinovăție, pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea cuantumului raportat la circumstanțele personale.

Examinând acele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:

Instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator cu privire la fapta și împrejurările cauzei, a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare.

Din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului în raport de situația de fapt reținută.

În cauză s-a dat relevanță dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală privind aprecierea probelor, probe al căror conținut a fost perceput în mod real în reținerea situației de fapt.

Inculpatul în mod constant a negat comiterea faptei, prezentând diferite versiuni ale situației de fapt.

Inițial, inculpatul a susținut că victima aflată în locuința părinților săi și din satul - s-a autoaccidentat, rănindu-se în sticla spartă de la geamul ușii de acces în locuință, iar, ulterior, a încercat să acrediteze ideea că victima a fost agresată de sora sa (fostă ).

Teama pe care o inspira inculpatul și ascendentul ce-l avea asupra rudelor sale au determinat-o atât pe sora sa, cât și pe fratele său să-i susțină poziția prin primele declarații pe care le-au dat în fața procurorului în seara zilei de 14 2008.

Ulterior, după întocmirea Raportului de expertiză medico-legală nr. 301/N din 15 2008 care a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, cauzată de o hemoragie externă masivă, urmare unei plăgi înjunghiate la nivelul coapsei drepte, cu secțiune parțială de arteră femurală dreaptă, leziune produsă prin lovire cu obiect tăietor înțepător, s-a procedat și la examinarea criminalistică a ciobului de sticlă pretins de inculpat ca fiind obiectul vulnerant. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 103.630/2009 a demonstrat că acel de sticlă nu putea produce plaga înjunghiată prezentată de victimă.

În urma programării pentru testarea cu tehnica poligraf pentru data de 10 decembrie 2008, în ziua de 08 decembrie 2008 s-a prezentat în fața procurorului și a cerut să fie reaudiată pentru a spune adevărul, de această dată relatând adevărata situație de fapt, precum și presiunile exercitate de inculpatul pentru ascunderea adevărului.

Din interceptările telefonice efectuate au rezultat cu prisosință date că inculpatul este autorul infracțiunii cercetate și că exercita diferite presiuni pentru ca soțul lui, mama acesteia și celelalte rude să dea declarații împotriva ei.

În urma testării sale cu tehnica poligraf a revenit parțial asupra declarațiilor date inițial, fără a susține alibiul inculpatului în sensul că nu a fost acasă în timpul conflictului dintre sora sa și victimă și că el i-a acordat primul ajutor victimei și a susținut că victima a ieșit prin ușă cu un de sticlă în picior, pe care i l-a scos din plagă, în curte.

Toate aceste declarații evidențiază eforturile inculpatului în denaturarea adevărului și în deturnarea cursului anchetei, variantele expuse - cu scop final înlăturarea răspunderii penale - purtând amprenta influenței exercitate în mod constant de inculpat asupra persoanelor care au fost audiate în calitate de martori.

Prima instanță a apreciate fiecare din declarațiile date de inculpat în contextul tuturor probelor administrate, respectând dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul d e procedură penală ce impun o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută.

Sub aspectul evenimentelor derulate, relevante sunt și declarațiile martorelor care a afirmat că inculpatul este o persoană agresivă, că în timp ce victimei i se acorda primul ajutor în curte, sora inculpatului se întorcea de la magazin, având în mână o sacoșă și B a, care se afla în drum împreună cu și l-a văzut pe inculpat plin de sânge pe mâini și pe haine dar i-a fost frică să meargă în curte la victimă, moment în care s-a auzit zgomot de geam spart, ceea ce înseamnă că ușa a fost spartă ulterior de inculpat, în ideea de a încerca să arunce pe o pistă greșită anchetatorii și în ideea de a se salva pe el, dar și pe sora sa căreia îi ceruse să facă declarații mincinoase.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 69 alin. 1 din Codul d e procedură penală și a înlăturat, în mod just, aspectele din declarațiile date de inculpat prin care prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și, mai mult, infirmate de celelalte probe care dovedesc pe deplin participarea inculpatului la comiterea faptei.

Astfel, având în vedere amplul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că prima instanță a înlăturat corect susținerile inculpatului privind nevinovăția, ele sunt vădit pro forma, neputând să răstoarne, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 2 Cod procedură penală probele ce-l incriminează.

În reținerea situației de fapt instanța de fond a avut în vedere în mod corect caracterul convergent al concluziilor raportului de necropsie, al raportului de constatare

tehnico-științifică și al depozițiilor martorilor, B a,.

Argumentele primei instanțe în susținerea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte au fost însușite și de instanța de apel care, la rândul ei, în baza propriului examen, în contextul evaluării materialului probator, a determinat activitatea infracțională desfășurată de inculpat, materializată în comiterea faptei.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar constată că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat de prima instanță, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpat.

Sub aspectul încadrării juridice a faptei se constată că în raport de situația de fapt relevată, de probele administrate, evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.

Soluția de condamnare dispusă de prima instanță este corectă, criticile formulate de inculpatul-apelant privind neadministrarea tuturor probelor necesare și reținerea unei situații de fapt nereale, ce au condus la o greșită condamnare, se dovedesc a fi neîntemeiate.

Analizând soluția pronunțată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată următoarele:

În operațiunea de individualizare a pedepsei instanța de fond a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol în concret al faptei comise, conturat de modalitatea de acțiune a inculpatului, de urmările produse, valorile sociale lezate și circumstanțele personale ale inculpatului - starea de recidivă postcondamnatorie și atitudinea procesuală de negare constantă - care au fost judicios evaluate atât cu privire la cuantumul pedepsei, cât și cu privire la modalitatea de executare.

Apreciind că pedeapsa trebuie să fie, în același timp, atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, Curtea constată că, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă viitoare.

Totodată, stabilind în sarcina inculpatului obligația de a repara prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, prima instanță în mod corect a reținut că partea civilă este îndreptățită la despăgubiri reprezentând daune morale și materiale care în cuantumul stabilit de 21.000 lei corespunde cererilor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prev. art. 14 din Codul d e procedură penală și art. 998 și următoarele din Codul civil.

Considerentele expuse demonstrează aspectul nefondat al criticilor aduse de apelantul-inculpat; hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Având în vedere că și la acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au modificat, ci sunt fundamentate și actuale, urmează a fi menținută starea de arest preventiv a inculpatului, căruia în temeiul art. 383 rap. la art. 381 Cod procedură penală i se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelantul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 374 din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.

Menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 28.10.2009.

Obligă pe apelant să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Vaslui:

11.12.2009

2 ex.

Președinte:Gabriela Scripcariu
Judecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu

Vezi şi alte speţe de drept penal: