Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art. 183 cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 152

Ședința publică de la 02 Iulie 2009

PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Mihai Marin

- - - - Judecător

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 25 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 203 din 24.10.2005, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2400/P/2005.

CURTEA:

Asupra apelurilor de față;

Prin sentința penală nr. nr. 203 din 24 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 2400/P/2005, s-a dispus, în baza art. 183.Cod Penal, condamnarea inculpatului - fiul lui G și, născut la data de 16.09.1945 în loc., județul O, cu domiciliul în orașul P O, sat, județ O, cetățean român, studii liceul, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale - la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executarea în detenție, iar în baza art. 71.Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a, b și c

Cod Penal

În baza art. 88.Cod Penal, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, perioada arestării preventive de la 31.03.2005 până la 04.04.2005.

S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată, obligând inculpatul la plata sumei de 10.000 lei daune morale, către partea vătămată.

S-a admis acțiunea civilă formulată de O și a fost obligat inculpatul la 519,711 lei, cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariul avocatului, iar conform art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 2200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 45/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183.Cod Penal, asupra victimei -, în fapt, reținându-se că, în seara de 14 noiembrie 2003, victima - aflată într-un bar administrat de inculpat, a fost agresată de inculpat, care i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în abdomen și torace, fiindu-i produse leziuni care inițial, au necesitat circa 14 zile îngrijiri medicale, iar datorită complicațiilor intervenite, au condus la decesul victimei.

În raport de probatoriul administrat în cele două faze procesuale (raport de constatare medico-legală-autopsie, declarațiile martorilor, coroborate cu declarația victimei, declarațiile inculpatului), prima instanță a reținut că, la data de 14 noiembrie 2003, în prezența martorilor oculari, G și, între victima - și inculpatul a izbucnit o altercație generată de refuzul inculpatului de a servi băuturi alcoolice victimei și martorului; incidentul a degenerat, astfel că inculpatul a aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu picioarele victimei, în zona toracică și abdominală, producându-i leziuni la nivelul intestinului, care, pe fondul complicațiilor intervenite, au generat moartea victimei.

Apărarea inculpatului - care a susținut că nu a agresat pe victimă, precum și că aceasta a fost lovită de membrii propriei familii și că a stat în pasivitate, astfel că, deși s-a intervenit chirurgical, nu a fost posibilă vindecarea - a fost înlăturată de prima instanță, cu următoarea motivare:

Pe de o parte, s-a reținut că incidentul violent dintre părți a fost văzut de către martorii oculari, G și, parțial, de martorul, care și acesta a fost agresat de inculpat, anterior agresării victimei, aceleași aspecte fiind relatate de martorii oculari martorilor și, care au dat declarații în acest sens.

Pe de altă parte, s-a reținut că leziunile atestate de raportul de constatare medico-legală puteau fi produse prin loviturile relatate de martorul (lovirea victimei cu picioarele, în abdomen, în timp ce victima se afla căzută la pământ), fiind confirmate și prin declarațiile martorilor, care au discutat cu victima după incident.

În aceste condiții, s-a reținut că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, procedându-se la condamnarea acestuia pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183.Cod Penal, la o pedeapsă orientată către minimul special, cu executarea în regim privativ de libertate, la a cărei individualizare au fost reținute corespunzător criteriile prev. de art. 72.Cod Penal și finalitatea sancțiunii penale, astfel cum este reglementată în art. 52.

Cod Penal

Totodată, inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a - c Cod Penal, pe durata prev. de art. 71 alin. 2.

Cod Penal

În cauză s-a reținut că, prin Încheierea din 31 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2136/2005, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 31 martie 2005, până la 29 aprilie 2005, conform art. 136, 143, 148 lit. f și h C.P.P. iar prin decizia penală nr. 45 din 04 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 574/P/2005, a fost admis recursul inculpatului și s-a respins propunerea de arestare preventivă, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului, la data de 04 aprilie 2005.

Sub aspect civil, s-a reținut că partea civilă, soția victimei, a solicitat despăgubiri și daune morale pentru prejudiciul rezultat din moartea victimei; prima instanță, reținând că prejudiciul moral este dovedit în cauză, a constatat existența răspunderii civile delictuale a inculpatului în condițiile art. 14.C.P.P. raportat la art. 998, 999. civ. și a dispus obligarea acestuia la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei, către partea civilă.

De asemenea, s-a reținut că, în cauză a fost promovată acțiune civilă de către O, pentru cheltuielile ocazionate de internarea victimei și, corespunzător soluției adoptată pe latură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 519,711 lei.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul și partea civilă, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că inculpatul a criticat soluția de condamnare, motivând că nu există probe care să confirme că ar fi agresat pe victimă, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c C.P.P. iar partea civilă a solicitat majorarea daunelor morale și acordarea și de despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate din înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei.

Curtea de APEL CRAIOVAa înregistrat dosarul nr-, dispunând prin decizia penală nr. 199 din 15 iunie 2006, admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței, achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 183.Cod Penal, precum și respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile și O; apelul părții civile a fost respins ca nefondat și apelanta a fost obligată la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele critici: pe de o parte, împrejurarea că, din datele existente la dosar nu se poate stabili dacă declarația victimei a fost scrisă de aceasta în totalitate sau numai semnată, existând astfel dubiu asupra realității aspectelor consemnate; pe de altă parte, împrejurarea că martori oculari - în sensul de a fi asistat la discuția dintre inculpat și victimă din seara de 14 noiembrie 2003 - au fost numai G, și, iar aceștia au relatat că inculpatul nu a lovit nici pe victimă și nici pe martorul.

Totodată, s-a arătat că soluția primei instanțe este întemeiată pe declarațiile martorului, care conțin aspecte contradictorii privitor la percepția asupra conflictului, în sensul că, în declarația din 02 iulie 2004, martorul declară că a observat personal agresiunea, în timp ce trecea prin fața localului, privind prin ușa deschisă, iar în declarația din 11 aprilie 2005, susținut că știa despre incident din relatările martorei, soția sa.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut că, în speță nu există probe directe și concludente care să permită stabilirea vinovăției inculpatului, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție; în consecință, a fost admis apelul acestuia, a fost desființată sentința și s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 183.Cod Penal

Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și de către partea civilă, înregistrându-se dosarul nr- pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 7332 din 18 decembrie 2006, admis recursurile promovate, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de apel.

În motivarea soluției, s-a reținut incidența motivului de casare prev. de art. 385⁹alin. 1 pct.18 C.P.P. în sensul că soluția instanței de apel, de achitare a inculpatului, este consecința unei erori grave de fapt rezultată din înlăturarea nejustificată a unor probe, omisiunea administrării unor probe necesare și analiza deficitară a ansamblului probelor administrate în cauză.

Astfel, au fost menționate declarațiile martorilor și, care au relatat despre agresarea victimei de către inculpat, aspecte percepute în mod direct, precum și declarațiile martorilor, și, care au aflat de la martora și de la victimă despre violențele exercitate de inculpat asupra victimei.

Totodată, s-a arătat că declarația victimei din 25 noiembrie 2005, fost consemnată de agentul de poliție, însă, după relatările victimei, aceasta semnând personal declarația, în prezența martorilor - medic și - agent de poliție, victima indicându-l pe inculpat drept autor al agresiunii și în fața martorilor, și.

Au fost reținute și depozițiile martorului -, care a relatat despre o discuție cu inculpatul, acesta interesându-se de evoluția bolii victimei și atenționându-l asupra declarațiilor pe care martorul urma să le facă, concluzionându-se că, în cauză se impune completarea probatoriului, atât sub aspectul reaudierii inculpatului și martorilor, - și, confruntarea martorilor și, - și -, cât și sub aspectul efectuării unei reconstituiri, respectiv cercetare locală, prin care să se verifice dacă localizarea indicată de martorul îi permitea vizibilitate asupra interiorului localului, unde s-a consumat conflictul, alături de suplimentarea rapoartelor de expertiză medico-legală din cauză, privitor la ponderea factorului patologic, în cadrul nexului cauzal, la producerea morții victimei, respectiv obținerea de lămuriri suplimentare de la Serviciul Medico-Legal privitor la capacitatea victimei de a face declarații coerente asupra realității faptelor reclamate.

Sub aspect civil, s-a reținut că rejudecarea cauzei va avea în vedere și administrarea probelor invocate de partea civilă în susținerea cererilor de despăgubiri și daune morale.

Primind cauza în rejudecare, instanța de apel a înregistrat dosarul nr- având ca obiect apelurile inculpatului și părții civile împotriva sentinței penale nr. 203 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 2400/P/2005, procedând la suplimentarea probatoriului, în raport de dispozițiile deciziei pronunțate de instanța de recurs, astfel: au fost reaudiați inculpatul - care nu a recunoscut aplicarea de lovituri asupra victimei, motivând că, între părți a existat numai o discuție în contradictoriu, iar victima a avut un comportament obscen (simularea unui act sexual asupra inculpatului), în raport de care a acuzat dureri în zona abdomenului, martorii, -,; a fost audiată partea civilă, care a precizat acțiunea civilă, în sensul că solicită daune morale în sumă de 40.000 lei și despăgubiri în sumă de 5.000 lei, precum și prestație periodică în sumă de 138,4099 lei reprezentând pensia de care beneficia victima, singurul întreținător al părții civile; au fost audiați martorii încuviințați pe latură civilă, și - și au fost depuse înscrisuri privind pensia obținută de victimă și cheltuielile de transport, ocazionate cu prezentarea la proces.

S-a solicitat suplimentarea raportului de expertiză medico-legală - necropsie, întocmit de O și avizat de B, privitor la ponderea factorilor traumatic și patologic la producerea decesului victimei -, cu adresa nr. E- (filele 96, 97), Comisia de Avizare și Control din cadrul " Minovici" B comunicând la 17 octombrie 2007 următoarele: moartea victimei - a fost violentă, datorându-se unei stări septice, rezultată din efectul cumulativ al unui traumatism abdominal cu ruptură de ansă intestinală, complicat cu peritonită generalizată și a unui traumatism toracic cu fracturi costale, complicat cu bronhopneumonie abcedată; la autopsie nu s-au constatat afecțiuni patologice, de natură a influența evoluția spre deces, s-a concluzionat că ruptura de ansă intestinală, în absența unui tratament de specialitate acordat în timp util, duce necondiționat la moartea victimei.

În raport de conținutul deciziei de casare, s-a solicitat C să se pronunțe asupra stării psihice a victimei, respectiv dacă aceasta putea să dea declarații coerente asupra realității faptelor reclamate, în raport de consemnările din foaia de observație clinică nr. 55978/26 noiembrie 2003 solicitată și înaintată de Spitalul S, precum și de conținutul declarațiilor martorilor, și, care au asistat la consemnarea declarației victimei. Cu adresa nr. 3469/A/12 decembrie 2007 emisă de C, s-a precizat că, în urma examinării actelor medico-legale existente în cauză, nu se Comisia de Examinare nu se poate pronunța asupra stării psihice a victimei (fila 115).

Pentru efectuarea reconstituirii și cercetării locale dispuse în cauză, s-a solicitat Primăriei POd ate despre amplasamentul și situația prezentă a magazinului - loc al infracțiunii, iar din adresa nr. 4563/17.09.2007 la care s-a atașat schița terenului aferent și extras asupra planului de încadrare în zonă (filele 79 - 81), a rezultat că, în prezent, magazinul nu mai funcționează, acesta aparținând COOPERAȚIEI DE CONSUM P-O, iar clădirea respectivă este amplasată pe o distanță de 15,65 metri față de drumul sătesc 212, astfel cum rezultă din planul de încadrare în zonă.

În aceste condiții, s-a reținut imposibilitatea obiectivă de efectuare a reconstituirii, deoarece, Primăria a comunicat că nu poate asigura accesul în clădirea respectivă, aceasta nefiind în administrarea sa.

În ceea ce privește confruntarea martorei cu martorii, și, s-a reținut că acești martori au fost audiați detaliat asupra aspectelor relevante pentru cauză, fiecare martor menținând declarațiile date anterior în cauză, iar contradicțiile constatate, pot fi analizate în sensul înlăturării sau reținerii, cu ocazia soluționării cauzei în fond.

Prin decizia penală nr. 26 din 14 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 203 din 24 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 2400/P/2005 și s-a desființat în parte sentința atacată.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b, cu excepția dreptului de a alege, pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2

A fost obligat inculpatul la plata a 7.000 lei despăgubiri și 20.000 lei daune morale, către partea civilă; s-a respins cererea privind acordarea prestației periodice formulată de aceeași parte civilă.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a fost obligat inculpatul la plata a 1202,39 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la suma totală de 161 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 35 lei către B și 126 lei către C, reprezentând taxe expertize medico legale.

Față de întreg materialul probator administrat, Curtea de APEL CRAIOVAa reținut că victima - decedat la data de 31 decembrie 2003, aflându-se internat la Spitalul Județean O, cauza morții fiind starea septică, rezultată din efectul cumulativ al unui traumatism abdominal cu ruptură de ansă intestinală, complicat cu peritonită generalizată și a unui traumatism toracic cu fracturi costale, complicat cu bronhopneumonie abcedată, natura morții fiind violentă și nu patologică, după cum rezultă din raportul medico-legal de autopsie întocmit de O nr. 1/A/27.04.2004 și avizat cu avizul nr. E- din 23 martie 2005 emis de " Minovici"

În ceea ce privește starea psihică a victimei, de conștiență sau confuzie, în momentul consemnării declarației, instanța de apel a reținut depozițiile martorilor și, care au relatat că au discutat cu victima care le-a relatat că, mai înainte cu două săptămâni a fost lovit de către, indicând și că au asistat la conflict martorii G, și. Aceste împrejurări s-au coroborat cu datele consemnate în foaia de observație clinică nr. 55978 din 26 noiembrie 2003 emisă de Spitalul S (fila 49) care, la rubrica "sistem nervos" menționându-se că pacientul - este orientat temporo-spațial la data internării, respectiv 26 noiembrie 2003, practic, a doua zi după discuția analizată anterior.

Pe de altă parte, s-a reținut că martorul, medic, care a examinat victima în calitate de specialist, la data de 25 noiembrie 2003, relatat că acesta prezenta o stare generală alterată, respectiv dureri la nivelul abdomenului, cu simptome de peritonită (dureri, țesut muscular întărit, balonare, febră), aspecte care se coroborează cu datele rezultate din raportul de constatare medico-legală care reține același diagnostic - septicemie, complicație a unui traumatism abdominal, cu ruptură de ansă ileală, complicat cu peritonită generalizată (fila 17 în dosarul de urmărire penală).

Aceste probe s-au coroborat cu alte probe testimoniale constând în declarațiile martorilor (fila 40), - (fila 62) și (fila 90), aceste ultime depoziții confirmând că victima a relatat despre faptul că a fost lovită cu picioarele și cu pumnii în abdomen și în torace de către inculpatul, întrucât victima a intervenit într-o altercație dintre inculpat și martorul, privitor la vânzarea de alcool pe datorie.

Totodată, se constată că martorul a relatat că, la sfârșitul lunii noiembrie 2003, în perioada în care victima se afla internată, inculpatul s-a interesat de evoluția victimei, recunoscând față de martor că s- produs un incident; ulterior, martorul a fost atenționat de o persoană, aflată în anturajul inculpatului, privitor la aspectele pe care urma să le declare.

Ori, din schița de amplasament a clădirii în care a funcționat barul administrat de inculpat, s-a reținut de instanța de apel că distanța între clădire și drumul comunal este de 15 metri, clădirea fiind orientată cu fața către stradă și astfel, declarația martorului, referitor la observarea conflictului de pe stradă, este verosimilă.

În privința declarațiilor martorilor și, s-a apreciat că aceștia sunt interesați în cauză, împrejurare dedusă din faptul că martora a relatat că obișnuiește să se adăpostească la domiciliul inculpatului în situațiile în care este certată cu soțul său, martora fiind consumatoare notorie de alcool (după cum a rezultat din declarațiile celorlalți martori audiați și a fost recunoscut și de ), iar martorul a arătat că datora inculpatului sume mari de bani, pe care le-a achitat cu întârziere, fără a putea oferi o explicație pentru aspectele contradictorii declarate despre autorul agresiunii asupra victimei.

Apelul inculpatului s-a apreciat a fi însă fondat, pentru o critică de nelegalitate examinată din oficiu, referitoare la greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c Cod Penal, întrucât săvârșirea infracțiunii nu a fost favorizată de calitatea profesională a inculpatului.

În ceea ce privește apelul părții civile, Curtea de APEL CRAIOVAa reținut caracterul fondat, în următoarele limite:

Pentru prejudiciul material dedus din cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei, se constată că prima instanță nu a exercitat rol activ, în sensul că nu s-a pronunțat asupra probelor testimoniale administrate pe latură civilă (declarațiile martorilor și - filele 32, 33 în dosar), apelul fiind fondat sub acest aspect și urmând a se reține că partea civilă a suportat un prejudiciu în valoare totală de 7.000 lei, susținut de probatoriul testimonial administrat în primă instanță și, în completare, în faza de apel.

De asemenea, prejudiciul moral invocat este justificat în cauză, ca urmare a lipsirii părții civile de sprijinul moral acordat de soțul său - victima - - în virtutea relațiilor de căsătorie, afectarea părții civile fiind cu atât mai evidentă cu cât, aceasta este o persoană vârstnică, iar căsătoria părților de mai mult de 20 de ani. În aceste condiții, cererea părții civile de acordare a daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, este motivată și urmează a fi admisă, în totalitate.

În ceea ce privește cererea de acordare a prestației periodice, se reține însă că partea civilă poate beneficia, în calitate de soț supraviețuitor, de o cotă parte din pensia de asigurări sociale la care avea dreptul victima, obligația de desdăunare a autorului faptei cauzatoare de prejudiciu existând numai pentru diferența dintre pensia obținută de partea civilă și suma utilizată efectiv de victimă la întreținerea părții civile.

În cauză, partea civilă a probat numai cuantumul pensiei victimei, fără a se putea constata că această sumă era în totalitate afectată întreținerii părții civile, în condițiile în care aceasta nu a împlinit vârsta legală de pensionare și a nu a dovedit împrejurări care să atragă incapacitatea sa de muncă.

Față de aceste considerente, s-a reținut că cererea privind acordarea prestației periodice nu este întemeiat, astfel că acțiunea civilă a fost admisă în parte, în limitele determinate anterior.

Împotriva acestei decizii dată în apel, a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal casarea deciziei și achitarea sa în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, iar în subsidiar, casarea deciziei, cu trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru a se conforma deciziei instanței supreme întrucât, Curtea de APEL CRAIOVA, în rejudecarea apelului nu s-a conformat indicațiilor cuprinse în decizia instanței supreme, neprocedând la confruntările dispuse, la cercetarea la fața locului și la reconstituire.

Prin decizia nr. 2019 din 05 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/14.02.2008 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Penală; a fost casată decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor formulate de inculpat și partea civilă, la instanța de apel.

Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a concluzionat că, după trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel nu s-a conformat tuturor indicațiilor deciziei instanței supreme și încălcându-și rolul activ, nu a verificat și lămurit toate împrejurările cauzei. În acest sens, s-a menționat că instanța de apel nu a procedat la confruntări între inculpat și martorii oculari și; între martora și martorul, pentru a se elucida faptele și împrejurările neclarificate.

De asemenea, instanța de apel nu a procedat la efectuarea unei reconstituiri, pentru a putea verifica posibilitățile de percepție vizuală și veracitatea susținerilor martorului, în sensul că ușa localului fiind deschisă, ar fi putut vedea agresiunea exercitată de inculpat de la circa 15 metri.

Primind cauza spre rejudecarea apelului formulat atât de către inculpatul, cât și de partea civilă, Curtea de APEL CRAIOVAa înregistrat-o sub nr-.

Potrivit îndrumărilor din decizia de casare, Curtea a procedat la confruntarea dintre inc. și martorii și, la confruntarea dintre martorii și - și din oficiu între martorii și, precum și la reaudierea medicului precum și la administrarea probei cu acte constând în copia fișei de consultație medicală privind victima.

S-a procedat și la efectuarea cercetării la fața locului și a reconstituirii, rezultatele fiind consemnate în procesul verbal și planșele fotografice care s-au atașat la dosar.

Apelurile formulate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:

Curtea, potrivit celor care vor fi motivate, va reține și va înlătura declarațiile unora dintre martori ținând seama atât de relațiile de dușmănie și de prietenie existente între părți și martori dar și de starea fizică și psihică determinată de consumul de alcool în care s-au aflat martorii în momentul în care au perceput faptele deduse judecății dar și în momentul în care au fost audiate de autorități, sens în care se va vedea și încheierea de ședință din data de 19.02.2009 de la Curtea de APEL CRAIOVA.

Astfel potrivit actelor medicale și a celor medico legale decesul victimei s-a datorat stării septice, rezultată din efectul cumulativ al unui traumatism abdominal cu ruptură de ansă intestinală, complicat cu peritonită generalizată și a unui traumatism toracic cu fracturi costale, complicat cu bronhopneumonie abcedată, natura morții fiind violentă și nu patologică, după cum rezultă din raportul medico-legal de autopsie întocmit de O nr. 1/A/27.04.2004 și avizat cu avizul nr. E- din 23 martie 2005 emis de " Minovici"

de consultație medicală atestă că, la data examinării de martorul medic, victima avea abdomen acut, lucru confirmat chiar de medic în urma reaudierii, acest martor susținând că victima și familia au comunicat că starea de sănătate a victimei este rezultatul unei agresiuni din partea inculpatului.

Martorii și (filele 61, 71, 63), agenți de poliție, sesizați de soția victimei, declară și ei că victima a indicat ca autor al agresiunii pe inculpat, agresiune survenită la data de 14 noiembrie 2003, în magazinul pe care inculpatul îl deservește, în calitate de vânzător.

În ceea ce privește starea psihică a victimei, de conștiență sau confuzie în momentul consemnării declarației de agentul de poliție, urmează a se reține ca fiind credibile depozițiile martorilor și, care au relatat că au putut discuta cu discutat cu victima iar pe baza relatărilor sale verbale s-au făcut consemnările ei existente la dosar, consemnări pe care curtea le apreciază ca fiind făcute de o persoană coerentă în exprimare și gândire.

Aceste împrejurări se coroborează cu datele consemnate în foaia de observație clinică nr. 55978 din 26 noiembrie 2003 emisă de Spitalul S (fila 49) care, la rubrica "sistem nervos" menționează că pacientul - este orientat temporo-spațial la data internării, respectiv 26 noiembrie 2003, practic, a doua zi după discuția analizată anterior.

Aceste probe se coroborează cu alte probe testimoniale constând în declarațiile martorilor (fila 40), - (fila 62) și (fila 90), aceste ultime depoziții confirmând că victima a relatat despre faptul că a fost lovită cu picioarele și cu pumnii în abdomen și în torace, de către inculpatul, întrucât victima a intervenit într-o altercație dintre inculpat și martorul, privitor la vânzarea de alcool pe datorie.

Curtea reține, pe baza celor arătate până în prezent, ca fiind credibilă și declarația martorului care a mărturisit că în perioada în care victima se afla internată, inculpatul s-a interesat de evoluția victimei, recunoscând față de acest martor că a avut un incident cu victima și că ulterior, martorul a fost atenționat de o persoană, aflată în anturajul inculpatului, privitor la aspectele pe care urma să le declare.

Aceste împrejurări, referitor la agresarea victimei de către inculpat, sunt susținute și de declarația martorului, pe care Curtea o reține ca fiind obiectivă, în condițiile în care nu există dovezi că acest martor se afla la data faptei sub influența alcoolului, așa cum erau ceilalți martori oculari, iar cercetarea la fața locului atestă că martorul putea să vadă, din șosea, ce se întâmpla în interiorul clădirii barului, datorită ferestrelor mari și poziției deschise a ușii imobilul.

Martorului a precizat că, în seara de 14 noiembrie 2003, trecea pe drumul comunal și a putut observa, prin ușa deschisă a magazinului, momentul în care inculpatul aplica lovituri, cu picioarele, unei persoane căzute la pământ, fără ca martorul să observe și alte amănunte; în aceeași seară, martorul a aflat de la soția sa, faptul că inculpatul a agresat pe victimă, aspecte confirmate și de victimă a doua zi, când martorul a ajutat familia la sacrificarea unui porc.

În urma confruntărilor dintre soții, martorul și-a menținut acuzațiile la adresa inculpatului iar martora, a revenit în parte la cele susținute anterior declarând că i-a spus soțului ei că între inculpat și victimă a fost o "glumă", dar că ea nu a văzut ce au făcut cele două părți, din cauza tejghelei barului în spatele căreia se aflau.

Mai mult această martoră în urma confruntării, a mai recunoscut că ușa de acces în bar a fost deschisă, confirmând astfel susținerea soțului său cu privire la modul în care a perceput conflictul dintre părți.

În privința declarațiilor martorilor și, date anterior, Curtea urmează a le înlătura ca fiind neobiective, deoarece cei doi martori sunt interesați în cauză, împrejurare dedusă din faptul că martora a relatat că obișnuiește să se adăpostească la domiciliul inculpatului în situațiile în care este certată cu soțul său, martora fiind consumatoare notorie de alcool (după cum a rezultat din declarațiile celorlalți martori audiați și a fost recunoscut și de ), iar martorul a arătat că datora inculpatului sume mari de bani, pe care le-a achitat cu întârziere, fără a putea oferi o explicație pentru aspectele contradictorii declarate despre autorul agresiunii asupra victimei.

Declarațiile celor doi martori nu pot fi obiective deoarece este stabilit că la data faptei cei doi erau sub influența alcoolului iar ultimul martor s-a prezentat în instanță pentru a face declarații chiar sub această stare.

Apărarea inculpatului, atât în cursul judecății în primă instanță, cât și în apel, vizează reținerea numai a depozițiilor martorilor, și G și înlăturarea celorlalte probe testimoniale, cu motivarea că numai probele directe pot fi reținute ca probe de vinovăție.

Ori, chiar și din declarațiile acestori martori rezultă constant că între inculpat și victimă a existat o discuție referitoare la refuzul inculpatului de a servi pe victimă cu băutură, pe datorie, finalizată cu acte obscene ale victimei, în sensul că acesta a simulat un act sexual, așezându-se în spatele inculpatului, după care, fără să fie agresat de inculpat, s-a așezat pe bancă și a motivat că prezintă dureri în zona abdominală.

Actele medico-legale exclud o stare patologică sau o autoaccidentare ca mecanism de producere a leziunilor ce au condus la decesul victimei, nefiind obligatoriu ca în urma unei agresiuni fizice să apară pe tegumentele victimei echimoze.

În aceste condiții, reținându-se ca fiind veridice relatările martorilor și ale victimei, trebuie constatată cel puțin împrejurarea că, urmare a contactului fizic dintre părți, victima a acuzat dureri în zona abdominală, raportul de autopsie evidențiind în această zonă anatomică, cu mecanism de producere - lovire activă, aspecte care se înscriu în conținutul elementului material a infracțiunii prev. de art. 183.Cod Penal, cât timp legiuitorul incriminează orice acțiune săvârșită cu intenție, constând într-un act de violență, care produce consecințe ce nu au fost prevăzute, urmărite sau acceptate de către autorul acțiunii inițiale.

De altfel, consemnarea în foaia de consultare medicală de către doctorul a unui abdomen acut, evidențiază existența la data consultului medical a existenței leziunilor constatate ulterior medico-legal, leziuni ce au avut legătură cauzală cu decesul victimei.

În aceste condiții, prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului, care a săvârșit infracțiunea e loviri cauzatoare de moarte astfel cum este incriminată în art. 183.Cod Penal, procedând la condamnarea acestuia la o pedeapsă orientată către minimul special.

Sub acest aspect, se constată că au fost corect valorificate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal - sub aspectul pericolului social concret al faptei, reprezentat de urmarea produsă - decesul victimei, de împrejurările concrete ale exercitării actelor de violențe și împrejurările referitoare la persoana inculpatului - infractor primar, integrat social - care justifică și modalitatea de executare în regim privativ de libertate.

Apelul inculpatului este însă fondat, pentru o critică de nelegalitate examinată din oficiu, referitoare la greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c Cod Penal, întrucât săvârșirea infracțiunii nu a fost favorizată de calitatea profesională a inculpatului, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a să C.P.P. se procedeze la desființarea în parte a sentinței și reindividualizarea pedepsei accesorii, în sensul interzicerii numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a (cu excepția dreptului de a alege) și lit. b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale, astfel cum dispune art. 71 alin. 2.Cod Penal

În ceea ce privește apelul părții civile, se reține caracterul fondat, în următoarele limite:

În aceste condiții, cererea părții civile de acordare a daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, este motivată și urmează a fi admisă, în totalitate.

Cum în cauză, partea civilă a probat numai cuantumul pensiei victimei, fără a se putea proba că această sumă era în totalitate afectată întreținerii părții civile, în condițiile în care aceasta nu a împlinit vârsta legală de pensionare și a nu a dovedit împrejurări care să atragă incapacitatea sa de muncă.

Față de aceste considerente, se reține că cererea privind acordarea prestației periodice, nu este întemeiat, astfel că acțiunea civilă va fi admisă în în limitele determinate anterior.

Pentru celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin soluțiilor adoptate prin prezenta decizie, se vor aplica prevederile art. 382 alin. 2.C.P.P. și vor fi menținute.

În privința cheltuielilor judiciare suportate și justificate de partea civilă prin documentele reprezentând transport, onorarii avocat, precum și a cheltuielilor avansate de stat, se reține aplicarea art. 191 alin. 1.C.P.P. și art. 193 alin. 2.C.P.P. întrucât s-a procedat la judecata cauzei în fond, urmând să se dispună obligarea inculpatului la plata sumelor de 2469,39 lei către partea civilă și de 161 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând taxele pentru efectuarea expertizelor medico-legale, respectiv 35 lei către - B și 126 lei către

Cu motivarea reținută, în baza art. 379 alin. 1 lit. a Cod proc. penală, se vor admite ambele apeluri, se va desființa sentința pe latură penală și civilă și procedându-se la o nouă judecată va fi modificată, înlăturându-se pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. c cod penal și se vor majora daunele morale și cheltuielile de judecată acordate părții civile precum și va fi obligat inculpatului și la despăgubiri materiale către aceeași parte civilă, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Văzând și dispoz. art. 192 alin. 3 și art. 193 alin. 1 și 2 cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 203 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2400/P/2005.

Desființează sentința penală atacată.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de "a alege", pe perioada prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

Obligă inculpatul la plata a 7.000 lei despăgubiri materiale și la 20.000 lei daune morale către partea civilă.

Obligă inculpatul la 2469,39 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.

Cheltuielile judiciare în sumă de 361 lei, inclusiv taxe de 35 lei B și de 126 lei C, rămân în sarcina statului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile.

Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2009.

Președinte, Ptr. Judecător - - - pensionat,

- - Semnează, Președinte complet,

Grefier,

- -

Red. jud.: -

Jud. fond:

Președinte:Doru Filimon
Judecători:Doru Filimon, Mihai Marin

#Judecator Doru Filimon

Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Craiova

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Craiova