Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 183 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 176
Ședința publică de la 14 2009
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a luat în examinare apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 152 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
S-a prezentat intimatul - inculpat, asistat de avocat, ce substituie pe avocat, apărător desemnat din oficiu, cât și intimatele - părți civile și.
Au lipsit intimații - părți civile, și Spitalul Clinic de Urgență
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost ascultat inculpatul, apoi, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul sub aspectul de netemeinicie invocat, vizând greșita stabilire a pedepsei principale, ca efect al reținerii nejustificate de circumstanțe personale atenuante prevăzute de art. 74 lit. c rap. la art. 76 lit. b Cod penal.
Intimatele - părți civile, prezente, apreciază că apelul declarat de parchet este fondat, fiecare solicitând majorarea pedepsei principale aplicată inculpatului.
Apărătorul intimatului - inculpat, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului, apreciind că pedeapsa aplicată, de 3 ani închisoare, stabilită prin reținerea de circumstanțe prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, este judicios individualizată, aceasta reflectând corespunzător criteriile înscrise în art. 72 Cod penal.
Intimatul - inculpat, susține că victima l-a provocat, apreciind că apelul declarat și vizând majorarea pedepsei, este nefondat.
CURTEA:
Asupra apelului de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 152 din 25 martie 2009, Tribunalul Dolja condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 20.12.1979, în comuna, județ D, cu domiciliul în comuna, județ D, fără forme legale în, sat, județ D, necunoscut cu antecedente penale, cetățean român, fără ocupație, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c rap. la art. 76 lit. b Cod penal.
Pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a II-a și lit. b Cod penal.
Au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, și Spitalul Clinic de Urgență C, iar, în consecință, inculpatul, a fost obligat la plata următoarelor sume, astfel: - la 5.000 lei despăgubiri civile patrimoniale (reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei, cât și de pomenirile după datini) și la 2.000 lei, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă ; - la câte 2.000 lei, despăgubiri pentru daune morale, către fiecare din părțile civile ,; - la 14.681,10 lei, despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență, cu dobânzi până la plata efectivă a sumei, reprezentând cheltuieli pentru spitalizarea victimei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt că în luna aprilie 2008, inculpatul, locuia cu părinții și fratele său -, în satul, comuna, județul D, la mică distanță de gospodăria victimei.
În ziua de 26.04.2008, orele 1600,, inculpatul și sora sa, martora, au mers să ia o căruță cu iarbă de la câmp.
La întoarcere către casă, înainte cu câteva sute de metri de a intra în sat, au observat un scăpat din, pe care l-au recunoscut ca fiind al familiei -, ginerele victimei, ce avea gospodăria în apropiere de cea a inculpatului.
Acesta din urmă și sora sa și-au continuat deplasarea cu calul și căruța, iar odată ajunși în fața gospodăriei victimei, i-au spus soției acestuia, să o înștiințeze pe fiica ei, să meargă să lege calul.
În jurul orelor 1800, din ziua respectivă, victima și soția sa, s-au deplasat la locuința fiicei lor, ocazie cu care i-au spus despre ce aflaseră de la inculpat.
La foarte scurt timp, toți trei au plecat către gospodăria victimei, urmând ca, de acolo, fiica acestuia, să meargă singură la câmp, să ia calul acasă.
Înainte de a ajunge la locuința lor, soția și fiica sa, s-au întâlnit cu inculpatul, context în care i-au reproșat că el ar fi dat drumul calului din.
de acuzele ce i-au fost aduse, inculpatul a reacționat violent și l-a împins cu mâinile în piept pe, doborându-l în șanțul de la marginea drumului, în cădere, acesta lovindu-se cu capul de sol.
Actele de agresiune asupra victimei, s-au consumat în prezența martorelor, și, acestea două din urmă constituindu-se părți civile.
În seara zilei de 26.04.2008, victima a intrat în stare de comă, motiv pentru care a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, fiind supus unei intervenții chirurgicale intra-craniene, loc unde a decedat la data de 15.05.2008.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 1804/A3/2008, întocmit de C, moartea victimei a fost una violentă, ea datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral, leziunile de violență fiind produse prin lovire sau cu un corp dur, între traumatism și deces existând legătură de cauzalitate.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, cât și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile de recunoaștere făcute de inculpat, acestea coroborate cu cele declarate de, și, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
Deși a recunoscut agresiunea comisă asupra victimei, inculpatul, la cercetarea judecătorească, a susținut că a acționat astfel numai după ce victima și soția sa i-au adresat injurii, iar, mai mult, i-a și aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței.
În drept, s-a stabilit că activitatea infracțională a inculpatului care, în seara zilei de 26.04.2008, l-a împins cu mâinile pe victima, în cădere acesta lovindu-se cu capul de sol, suferind astfel leziuni traumatice ce au condus la deces, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, desprins din urmările produse, împrejurările în care aceasta s-a consumat, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc persoana făptuitorului, necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine de recunoaștere a învinuirilor, împrejurări cărora le-a fost recunoscut un caracter atenuant, cu consecința stabilirii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cum astfel statuează art. 76 lit. b Cod penal.
Instanța de fond nu a valorificat în planul soluției cererea inculpatului de a fi reținută scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, motivând că probatoriul nu a demonstrat faptul că victima ar fi încercat să-l lovească inițial pe inculpat, iar simplele discuții purtate între părți, în legătură cu respectivul animal, nu au fost de natură a-i provoca acestuia o tulburare atât de însemnată, încât să-l determine la adoptarea unei atitudini violente.
Cu referire la jurisprudența CEDO, instanța de fond a apreciat că nu se justifică, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal, a dreptului inculpatului de "a alege".
În raport de suportul probatoriu administrat, instanța de fond, în aplicarea principiului consacrat de art. 998, 999 Cod civil, a acordat părților civile constituie, despăgubiri civile patrimoniale, dar și despăgubiri pentru daune morale, cuantumul acestora din urmă fiind stabilit prin apreciere.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul că greșit au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante personale, prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, cu efectul prevăzut în planul stabilirii pedepsei, cum astfel stabilește art. 76 lit. b Cod penal, de a coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Apelul declarat este fondat, pentru motivul de netemeinicie invocat.
Observând actele și lucrările dosarului, Curtea, constată că prima instanță, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile de recunoaștere făcută de inculpat, acestea coroborate cu declarațiile martorilor prezenți la fața locului, cât și cu concluziile raportului de constatare medico-legală), a reținut în cauză o situație de fapt exactă, încadrând judicios fapta inculpatului, acesta săvârșind infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal.
Însă, stabilind față de inculpat o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, ca efect al reținerii circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, Curtea, va aprecia că prima instanță a făcut în cauză o greșită individualizare.
De principiu, potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea pedepsei, instanța este obligată să țină seama de dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului, cât și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii mai sus enunțate, au o importanță egală în cadrul operațiunii concrete de individualizare judiciară, iar nesocotirea ori supraestimarea unuia dintre ele antrenează netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.
În cauză, prima instanță a dat semnificație necuvenită, potrivit art. 76 lit. b Cod penal, unor împrejurări cum ar fi lipsa de antecedente penale și atitudinea de recunoaștere a învinuirilor, aspecte ce ar trebui asociate în chip normal oricărei persoane, nesocotind astfel celelalte criterii de individualizare, cum ar fi pericolul social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse - moartea unei persoane, cât și din împrejurările de comitere.
Atitudinea de asumare a faptei săvârșite și de a regreta rezultatul ei, poate avea semnificație doar în sensul stabilirii pedepsei principale la limita minimă prevăzută de lege.
Așadar, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, după admiterea apelului și desființarea sentinței cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, vor fi înlăturate dispozițiile prevăzute de art. 74 lit. c rap. la art. 76 lit. b Cod penal, cu consecința majorării acesteia la 5 ani închisoare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Onorariul de avocat în sumă de 200 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului, în apel, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 152 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Desființează sentința, cu privire la individualizarea pedepsei principale.
Înlătură dispozițiile prevăzute de art. 74 lit. c rap. la art. 76 lit. b Cod penal, aplicate în favoarea inculpatului.
Majorează la 5 (cinci) ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru art. 183 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Onorariul de avocat în sumă de 200 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului, în apel, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009
Președinte, Judecător,
G - - -
Grefier,
- -
Red. jud.:. -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ 23 2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar
