Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.23/A/2009
Ședința publică din 18 martie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.592/D din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul G, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev.de art.183 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G personal, asistat de apărător ales, av. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă al cărei cuantum să fie corect și legal individualizat, cu executare în regim de detenție. Astfel, apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică raportat la pedeapsa aplicată inculpatului, respectiv i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere. Instanța de fond a reținut că sub aspect subiectiv, inculpatul a săvârșit cu intenție acțiunile de lovire care au condus la producerea unui rezultat, pe care nu l-a prevăzut. Mai mult, instanța a considerat justificată reținerea circumstanței atenuante prev.de art. 74.penal și pe cale de consecință, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita specială prevăzută de lege. Pedeapsa aplicată nu reflectă pericolul social al infracțiunii săvârșite, deși erau vizibile urmele violențelor exercitate, iar starea de sănătate a victimei se deprecia, inculpatul nu a fost impresionat în nici un mod, continuând să fie la fel de nepăsător până la data decesului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. La dosar există serioase dubii cu privire la vinovăția inculpatului, iar din probele administrate nu reiese că inculpatul ar fi lovit victima cu intensități, care să provoace moartea acesteia. Din concluziile raportului de expertiză rezultă dubii serioase cu privire la modul în care a survenit decesul, dubii care profită inculpatului. De asemenea, martora a declarat că în perioada în care inculpatul lipsea de acasă, a auzit zgomote în garsonieră. Apreciază că instanța de fond a apreciat legal și temeinic toate circumstanțele favorabile inculpatului.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului, arătând că regretă cele întâmplate și că se consideră vinovat într-o anumită măsură, însă nu de moartea victimei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 592/D/2008 din data de 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, a fost condamnat inculpatul G ( fiul lui G și, născut la 25.08.1959) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183.pen. cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 lit. b pen.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza II pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 86/1 pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 71 al. ultim pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 86/3 pen.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din 06.10.2006 până la 12.10.2006.
În baza art. 14, 346.pen.Cod Penal și art. 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate despăgubiri civile în sumă de 3.000 lei.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 2.800 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Între inculpatul G și vicțima s-au stabilit relații de concubinaj începând cu luna iunie 2005, aceasta din urmă achiziționând din banii obținuți în urma divorțului de fostul soț, o garsonieră situată pe str. - - din municipiul C-N, unde s-a mutat împreună cu inculpatul G, iar din diferența rămasă și-a constituit un depozit bancar.
Începând cu luna decembrie 2005, relațiile dintre inculpat și concubina sa s-au deteriorat treptat, pe fondul consumului de alcool al fiecăruia dintre ei și aproximativ din aceeași perioadă, inculpatul Gaî nceput să o bată pe concubina sa, atunci când revenind acasă de la serviciu o găsea pe aceasta în stare de ebrietate, această situație ajungând la cunoștința colocatarilor, deși victima încerca adesea să ascundă faptul că inculpatul o agresează fizic, susținând că ar fi căzut.
La data de 5 sau 6 septembrie 2006, anterior deplasării sale într-o delegație la P (care a avut loc în perioada 12-14.09.2006) inculpatul G s-a reîntors acasă de la serviciu în jurul orei 17,30, după ce în prealabil a consumat 200 ml. Ť. și a găsit-o pe în stare de ebrietate așezată pe pat, aceasta reproșându-i faptul că a întârziat acasă, întrucât ar întreține relații extraconjugale.
Acest reproș combinat cu enervarea provocată de starea în care a găsit-o pe concubina sa, l-au făcut pe inculpat să-i aplice acesteia o corecție, astfel încât s-a urcat la rândul său în pat, a imobilizat-o, prinzându-i trunchiul între genunchi, după care i-a aplicat în mod repetat, timp de 2-3 minute lovituri cu pumnii și genunchii în zona abdomenului, a pieptului și în spate.
În urma bătăii aplicate de inculpat, în zilele următoare a început să se simtă tot mai rău, acuzând dureri intense, în special în zona abdominală, despre această împrejurare și faptul agresiunii petrecute anterior, victima relatându-le martorelor, și, care au putut să observe personal, urmele loviturilor aplicate, unora dintre acestea, victima relatându-le în concret circumstanțele în care s-a petrecut agresiunea și modalitatea în care a acționat inculpatul.
Inculpatul a mai bătut-o pe în jurul datei de 23 septembrie 2006, respectiv după reîntoarcerea sa dintr-o delegație de la B, unde a fost trimis de la locul de muncă, în perioada 18-23 septembrie 2006, ocazie cu care acesta i-a aplicat lovituri repetate cu pumnii în zona toracică, în spate, abdomen și cap, după ce în prealabil a imobilizat-o prinzându-i capul între picioarele sale.
Și cu această ocazie le-a relatat despre bătaia aplicată de inculpat, martorelor și, ( 75-83) primei arătându-i leziunile produse de inculpat, spunându-i de asemenea că a fost bătută din nou tare și că vomează sânge.( 76).
In perioada ulterioară, urmare a bătăilor aplicate de inculpat, s-a simțit tot mai rău, acuzând în principal dureri intense în zona abdominală, însă a refuzat să se prezinte la medic, la propunerea martorelor, și de teamă să nu fie întrebată cu privire la persoana ce i-a produs leziunile.
Starea victimei s-a agravat treptat, astfel încât la data de 4.10.2006, se deplasa cu foarte mare dificultate, solicitându-i martorei ca a doua zi dimineața să o ajute să pregătească mâncarea, lucru cu care aceasta s-a declarat de acord.
La data de 5.10.2006, în baza promisiunii făcute victimei, martora s-a deplasat la apartamentul acesteia, la ora 8,00, însă în condițiile în care victima nu i-a răspuns, a revenit de mai multe ori până în jurul orei 12,00, când l-a anunțat pe inculpat prin intermediul martorului, despre cele constatate, astfel încât în jurul orei 14,30 acesta s-a reîntors la domiciliul, găsind-o pe decedată.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 6194/III/544 din 9.01.2007 ( 38-41)) avizat de către Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul C, ( 52) a rezultat că victima a prezentat multiple leziuni traumatice din care o parte respectiv, cele descrise la pct. 1,9,11 și 19 ale examenului extern sunt anterioare decesului, mai vechi cu 5 zile și nu au avut un rol tanatogenerator. Restul leziunilor descrise la pct. 2-8; 10; 12-18, ale examenului extern între care cele de la pct. 6,7,12 și 16, respectiv echimoză violacee de aproximativ 35/12 cm, cu axul mare orizontal, latero-toracic drept, la bază și până la nivelul hipocondrului drept și epigastrului (foto 7), echimoză violacee brună, orizontală de 23/12 cm pe flancul drept până la nivel paraombilical drept (foto 1,5), echimoză violacee discontinuă de 9/8 cm corespunzător rebordului costal stâng pe linia medio-claviculară (foto 2), placard excoriat de 3/3 cm, acoperit cu crustă brună, corespunzător crestei iliace drepte (foto 5) putând data din 4/5.10.2006.
Examenul intern a evidențiat la nivelul abdomenului în spațiul retroperitoneal o colecție de sânge lichid și chiaguri de aproximativ 3.500-4.000 ml. iar diagnosticul anatomo-patologic macroscopic infiltrat sanguin intestinal, hematom retroperitoneal gigant 3.500-4.000 ml.
Din concluziile raportului medico-legal a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne în spațiul retroperitoneal, leziunile putându-se produce prin lovire cu corp dur (posibil pumn și picior) și comprimare cu mâna și pot data din 4/5.10.2006, între leziunile descrise la pct. 3 din concluzii și deces, existând legătură de cauzalitate. Raportul a mai evidențiat că alcoolemia victimei a fost zero, iar moartea victimei poate data din 5.10.2006.
În faza de judecată s-a efectuat un supliment la raportul de constatare medico-legală întocmit anterior, ale cărei concluzii au și fost avizate de către Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul C, fiind menținute concluziile anterioare cu unele completări în sensul că: "moartea se datorează hemoragiei interne din spațiul retroperitoneal pe fondul unor tulburări de coagulare apărute în evoluția unei ciroze hepatice pe fond steatozic; lezarea unor vase mari situate în spațiul retroperitoneal se poate realiza prin comprimarea între două planuri dure (exemplu, genunchi-sol) sau lovire activă cu corp dur. Nu se poate exclude cu certitudine mecanismul de lovire de corpuri dure în cadrul unei căderi datorate unei auto ori hetero propulsii, însă ținând cont de topografia și morfologia leziunilor constatate la examenul extern în acest caz, acest mecanism este foarte puțin probabil".
În același timp, pe lângă administrarea acestei noi probe științifice, în faza de judecată au fost reaudiați toți martorii audiați în faza de urmărire penală, fiecare dintre aceștia relatând aceleași împrejurări, cu unele mici nuanțări, fără importanță sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului, datorate probabil intervalului de timp scurs de la data comiterii faptei.
În ceea ce îl privește pe inculpat, este de precizat faptul că acesta pe parcursul derulării procesului penal, și-a modificat în permanență poziția, trecând de la o atitudine de totală nerecunoaștere în declarația olografă din data de 05.10.2006, la recunoașterea comiterii faptei, în declarațiile din data de 06.10.2006 și respectiv, 23.10.2006.
În cuprinsul acestor din urmă declarații, inculpatul, dincolo de recunoașterea comiterii faptei, a descris circumstanțele în care s-au petrecut agresiunile asupra victimei în cursul lunii septembrie 2006, arătând că în data de 5 sau 6 septembrie 2006, deci anterior delegației sale la P, întorcându-se acasă și găsind-o pe victimă în stare de ebrietate așezată pe pat, a hotărât să o bată, motiv pentru care s-a urcat la rândul său în pat și, prinzându-i trunchiul cu picioarele, i-a aplicat timp de 2-3 minute mai multe lovituri cu pumnii în zona pieptului, abdomen și în spate. A mai arătat însă inculpatul în cuprinsul declarației din 23.10.2006, că nu a aplicat inculpatei lovituri de o intensitate mare, care să fie apte să producă decesul victimei și că nu a urmărit producerea acestui rezultat, deși în declarațiile anterioare, așa cum s-a precizat deja, a arătat că a aplicat victimei lovituri cu pumnii în mod repetat aproximativ 2-3 minute în zona abdominală, a pieptului și în spate.
În acest context, instanța a socotit că sub aspect subiectiv, inculpatul a săvârșit cu intenție acțiuni de lovire a concubinei sale, determinând producerea unui rezultat, pe care nu l-a prevăzut, deși, în raport de situația concretă trebuia și putea să-l prevadă.
Inculpatul putea și trebuia să prevadă că, aplicând lovituri repetate cu pumnii în aceleași zone ale corpului, poate cauza victimei leziuni interne care să pună viața acesteia în primejdie. Pe de altă parte, pentru existența infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu este necesar sub aspect obiectiv, ca activitatea făptuitorului să fi provocat singură moartea victimei, ci este suficient a se constata că între această activitate și deces există raport de cauzalitate.
În faza de judecată, inculpatul, audiat fiind, a recunoscut doar că la data amintită a aplicat victimei 2-3 lovituri cu palmele în zona feței și abdomen, fără a corespunde adevărului că i-ar fi prins trunchiul între genunchi sau că ar fi lovit-o cu pumnii și genunchii, așa cum s-a consemnat în declarațiile sale anterioare. A mai arătat inculpatul că la întoarcerea sa de la Bac onstatat că victima prezenta urme de lovituri în zona fetei și pe abdomen, fiind de nerecunoscut, aceasta spunându-i că a căzut în baie și s-a lovit. În acest fel inculpatul a încercat acreditarea ideii că în realitate, leziunile ce au cauzat moartea victimei s-ar datora nu agresiunii, ci s-ar fi produs prin căderea victimei în baie.
Apreciem că celelalte probe administrate în cauză, respectiv actele medico-legale și declarațiile martorilor audiați infirmă teza avansată de inculpat, existând legătură de cauzalitate între leziunile produse, urmare a agresiunii inculpatului și decesul victimei.
Astfel, în primul rând, în cuprinsul actelor medico-legale, sunt descrise leziunile traumatice identificate pe corpul victimei, fiind evidențiate leziunile care au avut legătură cu moartea victimei, despre care s-a arătat că au putut fi produse prin lovire activă cu corp dur, posibil pumn și picior, fiind totodată evidențiate și leziuni ce nu au avut efect tanatogenerator, fiind anterioare decesului, între acestea fiind și o echimoză brun violacee puternic tumefiată localizată în zona frontal paramedian drept. S-a făcut vorbire despre această leziune, localizată în zona frunții victimei, deoarece inculpatul a arătat că după întoarcerea sa de la Bao bservat la victimă noi leziuni la nivelul feței, în speță un, pe care l-au observat și au făcut vorbire în declarațiile lor și martorele, și, fiecare dintre acestea arătând că au aflat de la victimă că ar fi căzut în baie, producându-și acel, într-o perioadă când inculpatul lipsea de la domiciliu.
Pe de altă parte însă, martorele amintite au precizat că, anterior acestui moment, victima prezenta vânătăi extinse pe suprafețe mari ale corpului, respectiv în zona feței, pe abdomen, spate și membre, aceasta relatându-le că a fost bătută de către inculpat, care ar fi prins-o între picioarele sale și a lovit-o, în acest răstimp victima fiind așezată pe pat. Coroborând aceste declarații cu cele ale inculpatului din faza de urmărire penală, în care a descris exact aceleași împrejurări în care s-a petrecut agresiunea din 5 sau 6 septembrie 2006 și cu concluziile actelor medico-legale, rezultă fără urmă de dubiu că la data amintită inculpatul a lovit-o pe victimă în mod repetat cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziunile care, în final, au condus la deces.
Este de remarcat faptul că toți martorii care au văzut-o pe victimă în perioada ulterioară agresiunii au fost șocați de aspectul său, din cauza prezenței vânătăilor pe tot corpul, fiind aproape desfigurată și prezentând o umflătură tare la nivelul abdomenului (așa cum a arătat martora ), fiecare dintre ei arătând că starea victimei se agrava cu fiecare zi, însă aceasta refuza, de teama inculpatului, să meargă la medic.
Pe de altă parte, inculpatul a încercat să avanseze ideea că moartea victimei ar fi în relație cauzală și cu faptul consumului excesiv de alcool, arătând că din această cauză prezenta o fragilitate deosebită, menționând că "de mai multe ori o scutura cerându-i să nu mai bea", rămânându-i urmele degetelor pe bratele sale.
Într-adevăr, suplimentul la raportul de constatare medico-legală a evidențiat prezența unei ciroze hepatice la victimă, afecțiune care poate fi cauzată de consumul excesiv de alcool, însă cu atât mai mult, această împrejurare vine să întărească ideea vinovăției inculpatului, care putea să prevadă că victima ar putea fi suferindă de o atare boală, și cu atât mai mult, trebuia să prevadă că lovind-o cu putere, de mai multe ori în zona abdomenului i-ar putea cauza leziuni care să îi pună viața în primejdie.
Totodată, rezultă din suplimentul la raportul de constatare medico-legală că, deși nu se poate exclude cu certitudine mecanismul de lovire de corpuri dure în cadrul unei căderi datorate unei auto sau heteropropulsii totuși, ținând seama de topografia și morfologia leziunilor constatate la examenul extern, acest mecanism este foarte puțin probabi, iar lezarea unor vase mari situate în spațiul retroperitoneal se poate realiza prin comprimarea între două planuri dure sau lovire activă cu un corp dur.
Coroborând aceste concluzii cu susținerile martorelor audiate, referitoare la leziunile prezente la victimă urmare a acelei căderi în baie (localizate la frunte și șold, așa cum precizează martora în declarația de la fila 21), considerăm că nu se poate pune problema producerii leziunilor, ce au avut legătură cu moartea victimei, prin cădere, fiind evident că acestea s-au datorat agresiunii repetate și intense a inculpatului.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, acesta urmând a răspunde penal pentru fapta sa.
În drept, fapta inculpatului G de a-i aplica în mai multe rânduri în perioada 6.09.2006 - 5.10.2006 victimei, lovituri repetate cu pumnul și piciorul, cauzându-i leziuni externe și interne, ce au avut drept consecință decesul acesteia la data de 05.10.2006 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72.pen. și anume: gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, precum și persoana inculpatului, sub acest din urmă aspect, fiind avute în vedere atât lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cât și alte circumstanțe referitoare la persoana acestuia, cum ar fi vârsta sa, împrejurarea că a avut și are un loc de muncă stabil și a recunoscut că a agresat-o pe concubina sa, chiar dacă așa cum am arătat, a încercat să pună producerea leziunilor ce au determinat decesul, pe seama unor căzături ale victimei, pe fondul consumului de alcool.
Raportat la toate aceste împrejurări, instanța a considerat că este justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a pen. și pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege, respectiv 4 (patru) ani închisoare, apreciind că o atare pedeapsă este suficientă pentru realizarea scopului educativ și sancționator al pedepsei în sensul art. 52.pen.
Drept urmare, în baza art. 71.pen. instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut d art. 64 lit. a teza II pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Pe de altă parte, în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 86/1 pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv pedeapsa aplicată nu depășește 4 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și se poate afirma, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului despre care s-a făcut vorbire mai sus, că prezenta condamnare constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, nu va mai comite alte infracțiuni.
Pe cale de consecință, în baza art. 86/1 pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 71 al. ultim pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 86/3 pen.Cod Penal, pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. la lit.a-d din acest text.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din 06.10.2006 până la 12.10.2006.
Partea vătămată, fiul victimei, a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării victimei. În acest sens, au fost depuse la dosar înscrisuri justificative (filele 33-36), inculpatul achiesând la pretențiile civile formulate, context în care în baza art. 14, 346.pen.Cod Penal și art. 998.civ. instanța a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate despăgubiri civile în sumă de 3.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, să se înlăture dispozițiile art.74 lit. a și 76 lit. b pen. și să se aplice inculpatului, pedeapsa cu închisoarea, cu executare prin privare de libertate.
S-a arătat în motivarea apelului că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executarea a acesteia.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată nu reflectă pericolul social concret al faptei săvârșite, având în vedere conduita de ansamblu a inculpatului, atât manifestările agresive asupra victimei, cât și atitudinea după consumarea acestora - nepăsarea, lipsa de compasiune, interes și implicare în atenuarea suferințelor victimei.
Modalitatea de săvârșire a infracțiunii dovedește un real și grav pericol social, care trebuie să se reflecte și în pedeapsa aplicată, precum și în modalitatea de executare a acesteia.
În cauză nu s-a realizat o justă corelare a tuturor criteriilor prev. de art.72 pen. și nu s-au acordat semnificațiile rezultate din împrejurările relevate de probe, care au evidențiat gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.
Analizând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, Curtea constată întemeiat apelul formulat în cauză, pentru următoarele considerente.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, în sensul că în perioada 06.09.2006-05.10.2006, inculpatul G, în repetate rânduri a aplicat lovituri cu pumnul și picioarele victimei, cauzându-i multiple leziuni interne și externe, care au condus la decesul acesteia la 05.10.2006.
S-a realizat apoi o încadrare juridică corectă a faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183.pen.
În ceea ce privește însă individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, Curtea apreciază că nu s-au valorificat eficient criteriile prev. de art.72 pen. dându-se, nejustificat, o valoare determinantă unora dintre ele, în detrimentul altora.
Astfel, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (pe care instanța nu l-a apreciat la adevăratele dimensiuni) este unul mare, dacă se are în vedere modalitatea și împrejurările în care fapta a fost comisă, urmările acesteia - în mod repetat, în condițiile în care inculpatul cunoștea starea precară de sănătate a victimei și care a dus, în final, la moartea unui om. Chiar dacă, din rațiuni de umanitate, există tentația de a atenua cumva dimensiunile culpei făptuitorului, prin raportare la motivația sa - victima consuma alcool și era găsită de inculpat în stare de ebrietate - aceasta nu atenuează cu nimic gravitatea faptei, împrejurarea fiind relevantă doar pentru stabilirea formei de vinovăție și pe cale de consecință, pentru încadrarea juridică a faptei, ceea ce s-a și făcut, de altfel, în cauză.
În privința persoanei și conduitei făptuitorului, respectiv atitudinea acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, concretizată în lipsa antecedentelor penale ( ne referim doar la această circumstanță, pentru că celelalte împrejurări amintite de instanță - vârsta inculpatului, existența unui loc de muncă stabil, recunoașterea agresării victimei - nu au fost concretizate în reținerea vreunei circumstanțe atenuante, eventual cea prev. de art.74 alin.2 pen.) - apreciem că această conduită trebuie să fie una firească, normală a oricărui cetățean și că, nu trebuie neapărat să se constituie în titlu de laudă, putând fi reținută ca circumstanță atenuantă, în contextul coroborării și cu alt elemente de atenuare a pedepsei și, în măsura în care depășește, ca rol determinant, gravitatea faptei.
Așa fiind, în condițiile concrete ale speței de față, se apreciază că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, elementele favorabile putând fi avute în vedere, eventual, la orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, raportând elementele ce se circumscriu scopului pedepsei, prev. în art.52 pen. la specificul cauzei de față, considerăm că, acest scop nu poate fi atins fără executarea pedepsei ce urmează a fi aplicată.
Față de aceste considerente, Curtea constată întemeiat apelul în cauză, astfel că, în temeiul art. 379 alin.2 lit.a pr.pen. va fi admis, hotărârea apelată va fi desființată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatului, atât ca și cuantum, cât și ca modalitatea de executare.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, va fi condamnat inculpatul G la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art. 183.pen.
Se va face aplicația dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a teza II pen.
În baza art. 88.pen. se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive din 06.10.2006 până la 12.10.2006.
Se vor menține dispozițiile sentinței atacate privind despăgubirile civile și cheltuielile judiciare către stat, la care a fost obligat inculpatul.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, av. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 592/D din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o desființează doar sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului G și a modalității de executare a acesteia și judecând:
Condamnă pe inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 25 august 1959 în com., jud. M, cetățean român, necăsătorit, fără copii,. în C-N,-,. 12, jud. C, fără antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de:
- 5 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art. 183.pen.
În baza art. 71.pen. interzice inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza II pen. de la data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei principale.
În baza art. 88.pen. deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive din 06.10.2006 până la 12.10.2006.
Menține dispozițiile sentinței atacate privind despăgubirile civile și cheltuielile judiciare către stat, la care a fost obligat inculpatul.
În baza art. 189.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C, av. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și comunicare cu partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./Dact.
3 ex./26.03.2009
Jud.fond:.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Claudia Ilieș
