Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2153/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 257
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra APELURILOR declarate de inculpatul și partea civilă G împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 20.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală când, având în vedere cererea expresă a apărătorului ales al intimatului - inculpat, de amânare a pronunțării pentru a formula și depune la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.12.2009, dată la care s-a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilordeclarate de inculpatul și partea civilă G împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 20.04.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr- constată:
Prin sentința penală nr. 250 din 20.04.2009, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul prin intermediul apărătorului său, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzută de art. 180 alin 1 Cod penal și art. 183 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1.pen.
În baza art. 180 alin. 1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (două ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de loviri și alte violențe.
În baza art. 183 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt ) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b pr.pen. raportat la art. 10 lit. f pr.pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violente, fapte prevăzute de art. 180 alin.1 Cod penal, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate G, în prezent decedat.
S-a respins acțiunea civilă formulată de Spitalul de Urgență B, ca neîntemeiată.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G în calitate de soție a victimei G și de reprezentant legal al minorilor G și G.
A obligat pe inculpatul să plătească părți civile G suma de 19.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 25.000 lei daune morale.
A obligat pe inculpatul la plata unei prestații periodice pentru minorii G și G de câte 400 lei lunar pentru fiecare începând cu data de 13.01.2007 până la majoratul acestora precum și în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani.
A luat act că numiți, și nu se constituie părți civile în cauză (moștenitorii defunctului ).
În baza art. 191 alin 2.pr.pen. l-a obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut căa data de 20.11.2007 sub nr- s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților, domiciliat în comuna Colibași, sat Colibași, județul G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal, art. 183 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, domiciliat în comuna Colibași, sat Colibași, județul G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal și, domiciliat în comuna Colibași, sat Cîmpurelu, județul G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Din cuprinsul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, Ministerul Publica reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 13.01.2007, în timp ce se aflau în barul lui "" din localitatea Colibași, jud. G, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, între partea vătămată G și inculpatul, a avut loc un conflict verbal, ocazie cu care cel de-al doilea i-a aplicat primului o lovitură cu palma peste față. Ulterior, inculpatul, fiind însoțit de și, s-au deplasat pe jos la barul aparținând "" din aceeași localitate, unde au continuat să consume băuturi alcoolice.
În jurul orelor 20,00, în incinta localului au intrat părțile vătămate G și, care și-au cumpărat de la bar câte o sticlă cu bere.
Între inculpatul și partea vătămată G, a avut loc o altercație verbală, ocazie cu care primul i-a aplicat celui de-al doilea o lovitură cu pumnul in zona feței, proiectându-l pe spate, pe pardoseală.
Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, Tribunalul a reținut că partea vătămată a intervenit, încercând să îl ridice pe G de unde era căzut, însă a fost oprit de inculpatul, care l-a lovit cu pumnii în zona feței, trântindu-l pe pardoseală. Inculpatul a continuat să lovească partea vătămată cu pumnii și picioarele. În timp ce partea vătămată G se afla jos, inculpatul a sărit cu picioarele, lovind partea vătămată și provocându-i o fractură la nivelul piciorului drept.
După ce inculpatul a încetat să îl mai lovească, reține tribunalul, în incinta barului a intrat inculpatul, cumnatul inculpatului, care i-a aplicat și el o lovitură cu pumnul în zona feței, părții vătămate G, trântindu-l pe pardoseală.
Ulterior, întrucât, partea vătămată acuza dureri la nivelul piciorului drept, aceasta a fost transportată afară de către partea vătămată.
În rechizitoriu se reține că din cuprinsul raportului medico-legal nr. A-, emis de " MINOVICI" B, rezultă că moartea părții vătămate Gaf ost violentă, cauzată de insuficiența cardio-respiratorie acute, consecința unei tromboembolii pulmonare masive și infarct pulmonar consecutiv cu punct de plecare tromboză venoasă profundă la nivelul gambei drepte, survenită în evoluția unui traumatism de membru inferior drept, leziunile putând fi produse prin lovire cu corp dur la nivelul gleznei drepte cu picior fixat sau prin solicitarea articulației gleznei drepte, între leziunile traumatice și cauza decesului, existând o legătură de cauzalitate indirectă, prin complicația survenită.
Față de inculpatul a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, de la 14.02.2007, ora 1915, până la 15.02.2007, ora 1915.
De asemenea, prin ordonanțele din 14.02.2007 și 09.03.2007, s-a dispus față de același inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de la 14.02.2007, până la 15.03.2007, respectiv de la 16.03.2007, până la 14.04.2007.
În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpații (filele 41-42), (filele 43-44), (filele 45-46), martorii (filele 77-78), (filele 79-80), (filele 81-82), (filele 125-126), (fila 162), (fila 163), (fila 167), G (fila 168), (fila 169), (fila 170), (fila 189), (fila 190), (fila 191), G (fila 192), (fila 204-205), (fila 206), (fila 207), (fila 208), (fila 218), G (fila 229), (filele 230-231), (fila 232).
Prin cererea scrisă de la filele 33-34 din dosar, G, s-a constituit parte civilă în cauză în numele său și al minorilor G și G cu suma de 19.000 lei daune materiale, din care 5.000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare iar 14.000 lei cheltuielile ocazionate cu pomenirile de 3 zile, 3 săptămâni, 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an și cu suma de 150.000 lei daune morale ca urmare a suferințelor psihice pe care le-a îndurat atât ea cât și copii săi în urma morții soțului, respectiv tatălui, minorii fiind lipsiți pe viitor de sprijinul material și moral al tatălui lor.
Prin aceeași cerere, partea civilă G, a solicitat obligarea inculpaților la plata unei prestații periodice în favoarea fiecărui minor, începând cu data de 31.01.2007 și până la încetarea stării de nevoie a acestora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 14.pr.pen. art. 998, 999 și 1003 Cod civil.
La cerere au fost atașate în xerocopie următoarele acte: copie carte de identitate a părții civile G, seria - nr. -, copii de pe certificatele de naștere ale minorilor G (seria nr. -), și G (seria nr. -), și copia certificatului de căsătorie al părții civile cu victima G (seria 8 nr. -), eliberat de Primăria comunei Colibași, județul
La dosar s-a mai depus adresa nr. 2/22.01.2008 eliberată de Cabinet Medical dr. a, comuna Colibași (filele 50-51), copie de pe rețeta de la fila 52 ce face referire la diagnosticul pus victimei G la Camera de Gardă a Spitalului Prof. Dr. B, caracterizarea nr. 738/11.02.2008 eliberată pe numele inculpatului de Primăria comunei Colibași, județul G (fila 72), adeverința medicală eliberată la data de 25.02.2008 pe numele de, de doctor a, comuna Colibași, județul G (fila 95), copie de pe certificatul de deces al numitului, decedat la data de 27.03.2008, eliberat de Consiliul Local al comunei Colibași, județul G, seria - nr. - (fila 106), extrasul din registrul de naștere - pentru uz oficial - (copie), eliberat pe numele de de Primăria comunei Colibași, județul G, copie de pe procesul verbal seria - nr. - întocmit de Postul de Poliție Colibași, județul G (fila 179), adeverința nr. 248/13.02.2008 eliberată de. Serv. SRL, prin care se adeverește că defunctul Gaf ost angajat al respectivei societăți cu salariul de 376 lei, acesta beneficiind și de bonuri de masă în valoare de 150 lei, perioada de angajare fiind 09.10.2006 - 29.01.2007 (copie), adeverința nr. 820/01.04.2009 eliberată de SC. Serv. SRL (fila 227 - copie), prin care se adeverește că defunctul G ar fi realizat în prezent un venit lunar net de 688 lei, caracterizarea nr. 739/11.02.2008 eliberată de Primăria comunei Colibași, județul G (fila 233) pe numele inculpatului, declarația numitului G aflată în copie la fila 239 din dosar și autentificată sub nr. 26/22.01.2009 de Biroul Notarului Public, adresa nr. 646/07.02.2008 eliberată de Primăria comunei Colibași (fila 241) prin care se face cunoscut faptul că defunctul Gaf ost producător agricol până la data intervenirii decesului, 31.01.2007, în gospodăria proprie împreună cu ceilalți membrii ai familiei, factura fiscală nr. -/31.01.2005 eliberată de Imput Grup SRL pentru suma de 365 lei(copie - fila 246).
Prin cererea de la filele 75-76 din dosar, partea civilă G și-a precizat cererea de constituire de parte civilă de la filele 33 - 34 din dosar, în sensul că a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 19.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale în loc de 150.000 lei, plus prestația periodică pentru cei doi copii minori ai victimei.
Cu adresa nr. 2703/28.05.2008 Primăria comunei Colibași, județul Gac omunicat că moștenitorii defunctului sunt, (soție supraviețuitoare) și (fii), adresă aflată în copie la fila 113 din dosar.
Ca urmare a decesului părții vătămate la data de 27.03.2008, deces intervenit în cursul procesului penal, mai exact în faza de judecată, în cauză, au fost audiați numiții, soția supraviețuitoare a defunctului, și (fii), declarații ce se află la filele 127, 128, 129 din dosar și prin care aceștia au precizat că nu se constituie părți civile în cauză, neavând nici o pretenție de la inculpați.
În cauză s-a întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, la cererea instanței de judecată, rapoarte de evaluare a inculpaților (filele 136-139), (140 - 143), și (filele 144 - 146).
Coroborând probele administrate, Tribunalul reține că prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că în seara de 13.01.2007 se afla în barul lui "" împreună cu și, când victima G s-a oprit în dreptul lui și l-a lovit cu în stomac. După ce a fost lovit el a întrebat victima care a fost motivul agresiunii, la care acesta s-a repezit la el și l-a îmbrâncit, motiv pentru care l-a prins și el de mâini și i-a spus să-și vadă de lui, după care a plecat împreună cu și la barul "".
În continuarea declarației, inculpatul a mai arătat că în barul "" inculpatul a lovit victima G cu pumnul, iar el l-a lovit pe, la rândul său, cu pumnul în zona feței, aceasta deoarece îl lovise primul cu pumnul în față. Victima G s-a îndreptat spre inculpat cu intenția de a-l lovi, însă el s-a apărat, lovindu-l pe G cu pumnul, acesta căzând pe pardoseala barului, după care l-a apucat de pulover, iar victima s-a ridicat, cei doi încercând să-i lovească.
Văzând că cei doi încercau să-l lovească, a dat și el la rândul său, respectiv l-a lovit pe cu pumnul, iar pe G cu palma sau pumnul, în urma acestor lovituri cei doi căzând din nou pe pardoseala barului.
În timp ce victima și încercau să se ridice, în bar a intrat inculpatul care l-a lovit la rândul său pe G cu pumnul în zona feței în timp ce acesta încerca să se ridice de pe pardoseală, după care G s-a ridicat și a părăsit împreună cu barul.
Prin declarație, inculpatul a mai precizat că nu este de acord să despăgubească partea civilă cu suma pe care aceasta a solicitat-o cu titlu de despăgubiri materiale și că nu l-a văzut pe G șchiopătând atunci când a ieșit din bar.
Instanța de fond reține că inculpatul prin declarația dată în fața instanței de judecată, a arătat că pe data de 13.01.2007 se afla în barul lui "" împreună cu, când victima G, ce se afla și el în bar, a venit la și l-a lovit cu, după care cei doi au început să-și adreseze injurii reciproc și să se împingă, în final conflictul aplanându-se, ulterior el împreună cu și cu martorul plecând la barul " ".
În bar, i-a dat un pumn lui ce se afla în fața lui, intenția lui fiind să-l lovească pe, după care l-a lovit pe și întrucât G se deplasa spre ei, l-a lovit cu pumnul și pe G, atât acesta cât și căzând pe pardoseala barului, G fiind lovit cu piciorul de undeva în zona stomacului în timp ce încerca să se ridice de la podea.
În continuarea declarației, inculpatul a mai arătat că în timpul incidentului nu l-a auzit pe G să se plângă că îl doare piciorul și că este posibil ca acesta să-și fi luxat piciorul pe scările ce duceau la bar, scări ce erau placate cu gresie.
Totodată inculpatul a precizat că nu a văzut ca victima G să fi fost lovită cu picioarele de vreo persoană atunci când se afla căzut pe pardoseala barului și nici nu a văzut ca acesta să se fi lovit cu capul de ceva.
Inculpatul prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, a arătat că în seara zilei de 13.01.2007 a mers la barul lui "" să facă cumpărături, unde s-a întâlnit cu și, în bar aflându-se și victima G.
În timp ce se aflau în bar, victima G l-a îmbrâncit pe, cei doi începând să-și adreseze cuvinte urâte și să se îmbrâncească, conflict pe care a încercat să-l aplaneze, însă inculpatul i-a spus să se ducă acasă că nu este sa, motiv pentru care a plecat acasă unde a stat circa o oră, după care a plecat la barul "", deoarece soția l-a trimis să cumpere câte ceva pentru copii.
Când a ajuns la barul "", a văzut căzute pe pardoseală două persoane, iar inculpatul i-a spus că aceștia au vrut să-l bată, dar el a reușit să-i potolească, cu cele două persoane căzute pe pardoseală el neavând nici un conflict.
Totodată, inculpatul a mai precizat că el nu a lovit nici pe G și nici pe și că este posibil ca victima G să se fi împiedicat pe scările de la barul "" deoarece acestea erau mai înalte, iar G era băut.
Analizând întregul material probator administrat în cauză pe parcursul procesului penal, tribunalul reține că în seara de 13.01.2007, în timp ce se aflau la barul lui "" din comuna Colibași, județul G, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, între partea vătămată G și inculpatul a avut loc un conflict verbal, ocazie cu care inculpatul i-a aplicat părții vătămate Gol ovitură cu palma peste față, după care incidentul s-a stins, inculpatul, însoțit de inculpatul și martorul, deplasându-se spre barul SC SRL din aceeași localitate, bar la care au ajuns apoi și părțile vătămate G și, și în care a avut loc o nouă altercație, de această dată între inculpatul și partea vătămată G, inculpatul aplicându-i părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia partea vătămată a fost proiectată pe spate, pe pardoseală.
Tribunalul reține că în ajutorul părții vătămate Gai ntervenit partea vătămată care a încercat să-l ridice pe G, însă a fost oprit de inculpatul care l-a lovit pe cu pumnul în zona feței, trântindu-l pe pardoseală, după care a continuat să-l agreseze, atât pe acesta cât și pe G ce era căzut pe pardoseală, cu pumnii și picioarele, provocându-i acestuia din urmă o fractură la nivelul piciorului drept.
După ce inculpatul a încetat să mai lovească părțile vătămate, în bar a intrat inculpatul care a lovit și el cu pumnul în zona feței partea vătămată G, pe care l-a trântit pe pardoseala barului, partea vătămată fiind transportată la spital de partea vătămată deoarece se plângea de dureri la picior.
Potrivit art. 62.pr.pen. în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
În speță, situația de fapt reținută de tribunal, se reține în motivarea sentinței, a fost stabilită în urma probelor administrate în cauză în cursul procesului penal, probe ce conduc fără nici un dubiu la reținerea vinovăției inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 183 Cod penal și art. 180 alin. 1 Cod penal.
Astfel, martorul, audiat în cauză a relatat prin declarațiile date că a văzut când inculpatul i-a aplicat un pumn în zona feței părții vătămate G, care a căzut pe spate pe pardoseala barului, în aceeași împrejurare fiind lovită și partea vătămată de către inculpatul și acesta căzând pe pardoseala barului, ambele părți vătămate fiind lovite de inculpatul în timp ce încercau să se ridice ("când și G încercau să se ridice de jos, inculpatul a mai lovit când pe unul când pe altul").
Tribunalul reține și că martorul a mai relatat că atunci când părțile vătămate se aflau căzute pe pardoseala barului, nu au mai fost lovite de inculpatul, cel care le-a lovit fiind inculpatul.
Din motivarea instanței de fond se reține că martora a arătat că pe data de 13.01.2007 lucra la barul "", ocazie cu care a observat când inculpatul i-a dat un pumn victimei G în zona feței, trântindu-l la pământ, iar atunci când a încercat să-l ridice pe G, inculpatul s-a ridicat de la masă și l-a lovit pe care a căzut și el pe pardoseală.
Martora a mai precizat, motivează tribunalul, că inculpatul l-a lovit pe cu pumnii și picioarele iar pe G, când acesta era căzut, cu picioarele, inculpatul neexercitând violențe asupra celor doi atunci când erau căzuți pe pardoseală.
Prin declarațiile date, se reține în hotărâre, martora a relatat și faptul că l-a auzit pe G când i-a solicitat lui, mai exact în momentul în care cei doi se pregăteau să părăsească barul, să-l ducă la spital deoarece îl doare piciorul.
Declarațiile martorilor și sunt susținute și de declarațiile martorului, martor ce a relatat că pe data de 13.01.2007, în timp ce se afla în barul "", a văzut când inculpatul l-a lovit pe G cu pumnul în față, acesta căzând pe podeaua barului, pe spate, iar în momentul în care s-a ridicat de la masă pentru a-l ajuta pe G, inculpatul, l-a lovit cu pumnul în față pe care a căzut la rândul său pe podea, la ieșirea din bar după agresarea celor doi, observând că victima G se târa și striga "aoleu, mi-au rupt piciorul".
În ceea ce îl privește pe inculpatul, martorul a precizat că acesta nu l-a mai lovit pe G după ce acesta a căzut.
Martorul, se menționează în sentință, a învederat prin declarațiile date că în seara zilei de 13.01.2007, aflându-se în barul "", a văzut când inculpatul l-a împins pe G care a căzut pe pardoseala barului, în ajutorul acestuia venind care a vrut să-l ridice, însă a fost lovit de inculpatul cu pumnul în zona feței și acesta căzând pe pardoseală, inculpatul lovindu-i pe cei doi, de câte două ori, în timp ce încercau să se ridice.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, martorul a relatat că și acesta l-a lovit cu pumnul pe G, după ce inculpatul îi spusese că "uite acesta m-a supărat".
În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut și că martorul prin declarațiile date a arătat că pe data de 13.01.2007, în timp ce se afla în barul, din comuna Colibași, județul G, l-a văzut pe inculpatul când i-a dat doi pumni victimei G care a căzut pe pardoseala barului, acesta ieșind în "patru labe din bar", inculpatul lovindu-l și pe cu pumnul de două ori și acesta căzând pe pardoseală.
Totodată, martorul a mai relatat că inculpatul l-a lovit și el cu pumnul pe G în timp ce era căzut, inculpatul doar împingându-l pe G, care în urma loviturii aplicate de inculpatul a rămas la pământ.
Coroborând probele, instanța de fond reține că martorul a arătat la rândul său că inculpatul l-a lovit cu pumnul și piciorul pe G care în urma loviturilor aplicate de inculpat a căzut pe pardoseala barului, victima G fiind lovită și de inculpatul cu pumnul atunci când acesta a fost chemat de inculpatul, care i-a spus "cumnate vino că mă omoară ăștia aici", cu ocazia scandalului izbucnit fiind lovită și partea vătămată, însă de cine anume nu cunoaște deoarece era îngrămădeală.
Aceeași situație de fapt, apreciază tribunalul, rezultă din declarațiile mai multor martori (, ).
Martorul a relatat că l-a văzut pe inculpatul când i-a dat un pumn victimei G care a căzut pe podeaua barului, după care s-a ridicat și martorul precizând că pe data de 13.01.2007 l-a văzut pe inculpatul când i-a făcut vânt lui G ce a căzut pe podeaua barului, după care s-a ridicat singur, însă a fost lovit cu pumnul de această dată de inculpatul.
Martorul prin declarațiile date în cursul procesului penal a arătat că pe data de 13.01.2007, aflându-se în barul "" din comuna Colibași, județul G, a văzut când inculpatul "i-a făcut vânt" victimei G, acesta căzând pe pardoseala barului, după care s-a ridicat, însă a fost lovit de inculpatul cu pumnul, căzând din nou pe pardoseala barului, după care inculpatul l-a lovit cu pumnul și pe și acesta căzând pe pardoseala barului.
Martorul Gar elatat la rândul său că, aflându-se în barul "" din comuna Colibași, județul Gav ăzut când inculpatul l-a împins pe G care a căzut pe pardoseala barului, victima fiind ajutată să se ridice de către, care a fost lovit cu pumnul de inculpatul.
Martorul prin declarațiile date în cursul procesului penal a arătat că pe data de 13.01.2007, în timp ce se afla în barul "" din comuna Colibași, județul G, a observat când inculpatul l-a lovit cu pumnul pe G care a căzut pe podeaua barului, după ce s-a ridicat acesta încercând să-l lovească pe inculpatul, însă nu a reușit, în schimb inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în urma căreia a căzut din nou pe podeaua barului.
Martorul a mai relatat că inculpatul l-a lovit și pe cu pumnul în zona feței și că victima Gaf ost lovită și de inculpatul care i-a dat un pumn și un picior în timp ce victima încerca să se ridice de la podea în urma loviturii aplicate de inculpatul.
Martorul a relatat la rândul său, că pe data de 13.01.2007, în timp ce se afla în barul "" din comuna Colibași, a văzut când inculpatul se bătea cu victima G pe care o lovea cu picioarele pe unde nimerea, în mână, stomac, picioare, în urma agresiunii inculpatului, G șchiopătând de un picior, inculpatul în aceeași împrejurare lovind și partea vătămată cu pumnii.
Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. A-/15.11.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală " Minovici" B, rezultă că moartea numitului Gaf ost violentă și s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute, consecința unei tromboembolii pulmonare masive și infarct pulmonar consecutiv, cu punct de plecare tromboză venoasă profundă la nivelul gambei drepte, survenită în evoluția unui traumatism al membrului inferior drept, cu fractură de maleolă fibiolă și de peroneu, tratate ortopedic.
În cuprinsul raportului medico - legal se mai precizează că leziunile traumatice descrise au putut fi produse fie prin lovire cu corp dur la nivelul gleznei drepte cu piciorul fixat într-o poziție particulară (de inversiune), fie prin suprasolicitarea articulației gleznei drepte și că între leziunile traumatice descrise și cauza medicală a decesului există o legătură de cauzalitate indirectă, prin complicația survenită.
Coroborând declarațiile martorilor, și cu concluziile raportului de constatare medico - legală necroptică nr. A- întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, tribunalul reține că inculpatul pe data de 13.01.2007, în timp ce se afla în barul "" din comuna Colibași, județul G, a lovit victima G atât cu pumnul în zona feței, acțiune în urma căreia victima a căzut pe pardoseala barului, cât și cu picioarele, provocându-i acesteia o fractură de maleolă fibiolă și de peroneu la membrul inferior drept, fractură care prin complicațiile intervenite a condus la decesul victimei G, punctul de plecare a complicațiilor medicale fiind tromboza venoasă profundă la nivelul gambei drepte conform raportului de constatare medico - legală necroptică întocmit în cauză, între deces și leziunile traumatice existând o legătură de cauzalitate.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, este o infracțiune preterintenționată, lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei, este rezultatul culpei.
În speță, inculpatul a lovit în mod intenționat victima G cu pumnii și picioarele, provocându-i o fractură la gamba piciorului drept, care în urma complicațiilor medicale survenite a condus la decesul victimei, rezultat pe care nu l-a prevăzut și nu l-a acceptat, însă care s-a produs ca rezultat preterintenționat al actelor sale, faptă ce îmbracă forma infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal, și nu a infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal, așa cum a susținut inculpatul, cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 183 Cod penal și art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal, fiind astfel nefondată și a respins-
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor comise de inculpat, persoana acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpat, pericol ce rezidă din aceea că, prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni, se aduce atingere dreptului la viață, dar și persoana inculpatului care a dat dovadă de un comportament extrem de agresiv în timp ce se afla într-un loc public (barul "" din comuna Colibași, județul G), concretizat în aplicarea de multiple lovituri cu pumnii și picioarele asupra victimei G, în aceeași împrejurare exercitând violențe și asupra părții vătămate, apoi împrejurările în care faptele au fost comise, inculpatul lovind victima G după ce acesta căzuse pe pardoseala barului în urma loviturii aplicate cu pumnul de inculpatul și încerca să se ridice, iar pe partea vătămată, în timp ce vroia să ajute victima G, tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei rezultante de 8 (opt) ani închisoare cu executarea în regim de detenție este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, și anume reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate.
Faptele săvârșite de inculpat, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (victima G ) și loviri sau alte violențe ( parte vătămată ), fiind în concurs, tribunalul a făcut aplicarea art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, referitoare la concursul de infracțiunii, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt ) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute la art. 64 lit. a, teza a II-a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, tribunalul a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal (victimă G ), iar inculpatul pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal ( victimă G ), inculpați împotriva cărora victima G nu a formulat plângere penală.
Potrivit art. 180 alin. 3 Cod penal, în cazul faptelor prevăzute la art. 180 alin 1 și 2 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art. 131 alin. 1 Cod penal, plângerea prealabilă poate fi introdusă la organul competent de către persoana vătămată.
Prin persoana vătămată se înțelege, persoana fizică ce a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială.
În speță, din cuprinsul materialului probator administrat în cauză, nu rezultă că victima G să fi formulat plângere penală împotriva persoanelor care l-au agresat în seara zilei de 13.01.2007, în timp ce se afla în barul "" din comuna Colibași Județul G și nici nu rezultă că acesta ar fi dat vreunui membru al familiei sale un mandat special pentru a formula plângere penală în numele său.
Mai mult decât atât din cuprinsul raportului întocmit de ajutorul șefului de post din comuna Colibași județul G, ( filele 23-24, dosar urmărire penală), rezultă că lucrătorul de poliție s-a deplasat la domiciliul victimei G, ocazie cu care i-a adus acestuia la cunoștință faptul că are dreptul să formuleze plângere penală împotriva agresorilor săi, însă Gap recizat că nu depune o astfel de plângere deoarece este prieten cu făptuitorii și nu vrea să le facă rău.
Prin urmare, lipsind plângerea prealabilă la care face referire art. 180 alin. 3 Cod penal, pentru punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal, în ceea ce îi privește pe inculpați și, tribunalul urmează ca în baza art. 11 pct. 2 lit.b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. pr.pen. să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate G, în prezent decedat.
Tribunalul a analizat și aspectele ce țin de latura civilă a cauzei.
În ceea ce privește cererea de constituire parte civilă formulată de Spitalul de Urgență - B (fila 25 dosar ), tribunalul reține că este neîntemeiată atâta vreme cât în cuprinsul cererii nu se precizează cuantumul la care se ridică cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirea victimei G și mai mult decât atât la dosarul cauzei nu se află depus un decont al acestor cheltuieli de spitalizare sarcina probei incumbându-i părții civile conform art. 1169 Cod civil, motiv pentru care cererea urmează să fie respinsă.
S-a luat act că numiții, și, moștenitorii defunctului, decedat în cursul procesului penal, nu se constituie părți civile în cauza de față.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul reține că prin cererea de la filele 33 - 34 din dosar, modificată ulterior de numita G, soția defunctului G, prin cererea de la file 75-76, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 19.000 lei cheltuieli materiale și 50.000 lei daune morale, solicitând totodată și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice pentru cei doi copii minori ai săi lipsiți de sprijinul material, moral și afectiv al tatălui lor G, cerere pe care tribunalul o apreciază ca întemeiată în parte, după cum urmează:
În ceea ce privește suma de 19.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea defunctului G și cu toate pomenirile ulterioare efectuate conform datinei creștin ortodoxe, tribunalul apreciază că a fost dovedită cu martorii audiați în cauză pe latură civilă.
Astfel, martorii, G, și au arătat că la înmormântarea defunctului G, au participat circa 100-150 de persoane, s-au dat prosoape, batiste, la după înmormântare masa a cuprins mâncare preparată cu carne, s-a servit vin, Ť. defunctului i s-a pus un monument funerar, s-au făcut toate pomenirile ulterioare conform datinei cu tot ceea ce presupune acestea, respectiv masa ce se servea cu ocazia acestor pomeni, îmbrăcămintea ce s-a dat, plata serviciilor religioase, martorii precizând că s-au cheltuit sume variind între 50-60 milioane lei vechi, 150 - 200 milioane lei vechi, situație în care cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 19.000 lei cu titlu de cheltuieli materiale apare ca întemeiată.
Este adevărat, reține instanța de fond, că la înmormântarea defunctului G cât și la pomenirile ulterioare a contribuit și fratele acestuia G, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză, însă la fila 243 din dosar, se află declarația autentificată a acestuia, declarație prin care învederează că sumele cheltuite cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ale defunctului G i-au fost restituite de soția acestuia, G, partea civilă din cauză.
Referitor la suma de 50.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale, tribunalul apreciază că este întemeiată, acordarea daunelor morale impunându-se în cauză având în vedere suferința psihică cauzată atât soției cât și celor doi copii minori ai defunctului ca urmare a faptului că acesta a îndurat timp de câteva săptămâni mari dureri ca urmare a traumatismului cauzat de acțiunea violentă a inculpatului, suferință ce s-a prelungit și după decesul acestuia în condițiile în care defunctul G era singurul sprijin al acestora, sprijin ce era nu numai financiar dar și afectiv și de care sunt lipsiți pe viitor, însă în ceea ce privește cuantumul, tribunalul a apreciat că o sumă de 25.000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să dea satisfacție părții civile.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul în baza art. 14.pr.pen. art. 346.pr.pen. art. 998 și 999 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G în calitate de soție a victimei G și de reprezentant legal al minorilor G și G și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 19.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 25.000 lei daune morale.
În ceea ce privește cererea de acordare a unei prestații periodice pentru cei doi copii minori ai victimei G, tribunalul a constatat că este întemeiată.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate de inculpat copiilor minori ai victimei, menționează instanța de fond, trebuie să se țină seama nu numai de veniturile realizate de acesta din salariu ci din orice alte activități retribuite sau evaluabile în bani desfășurare de victimă în afara locului de muncă.
În speță, din cuprinsul declarațiilor martorilor, G, și, rezultă că victima G se ocupa împreună cu soția sa de solarii unde cultiva legume, din vânzarea legumelor realizând un venit de 200 milioane lei vechi pe an conform declarațiilor martorilor, și, venituri din care contribuia cu o sumă de 200 lei lunar la întreținerea fiecărui copil minor.
Rezultă așadar că, pe lângă suma alocată de victima G din salariul realizat și care era de 200 lei lunar pentru fiecare copil ( la salariu adăugându-se și valoarea bonurilor de masă așa după cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 248/13.02.2008 eliberată de SC" Serv "SRL B, în valoare de 150 lei lunar), acesta mai contribuia la întreținerea fiecărui copil minor și cu suma de 200 lei lunar din sumele obținute din activitatea de cultivare a legumelor timpurii, situație în care tribunalul l-a obligat inculpatul să plătească o prestație periodică pentru minorii G și G de câte 400 lei lunar pentru fiecare începând cu data de 13.01.2007, până la majoratul acestora, precum și în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani.
Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpatul și partea civilă G.
În apelul inculpatului se critică hotărârea instanței de fond, în principal cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte solicitându-se rejudecarea în fond a cauzei, iar în subsidiar reaprecierea probatoriului și achitarea inculpatului sau aplicarea unei pedepse sub minimul special cu posibilitatea suspendării condiționate sau a executării pedepsei la locul de muncă. De asemenea, se solicită și reducerea despăgubirilor materiale și a prestațiilor periodice.
În apel se apreciază că planează o puternică incertitudine în ceea ce privește împrejurările în care victima și-a fracturat glezna piciorului drept.
Astfel, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, se afirmă în motivele de apel formulate de inculpat în seara de 13.01.2007, într-un bar, a avut loc o altercație între, și, pe de-o parte, G și, pe de altă parte, urmare a atitudinii provocatoare a numitului G.
Ulterior, după terminarea conflictului, în aceeași seară, Gaf ost transportat la Spitalul, ocazie cu care s-a constatat fractura dublă a gleznei piciorului drept. Este de reținut, se menționează în motivele de apel, consemnarea medicului examinator de la Clinica de Ortopedie, în sensul că G refuză internarea și intervenția chirurgicală, și, drept urmare, i se prescrie acestuia un tratament medicamentos. De asemenea, i s-a pus victimei G piciorul în ghips, de la șold la piciorului, inclusiv, punându-i-se în vedere acestuia să nu facă efort fizic. Din cauza alterării stării de sănătate a victimei, în noaptea de 31 ianuarie/01 februarie 2007, în drum spre spital, aceasta a decedat.
Apărătorul inculpatului a reținut și faptul că, la dosarul cauzei, nu există raport de necropsie. La dosar sunt atașate Concluzii, din care rezultă că, moartea victimei Gaf ost violentă, și a fost cauzată de insuficiența cardiorespiratorii acută, consecința unei trombo embolii pulmonare masive și infarct pulmonar consecutiv, cu punct de plecare tromboză venoasă profundă la nivelul gambei drepte. Se mai concluzionează că, între leziunile traumatice descrise și cauza medicală a decesului, există legătură de cauzalitate indirectă, prin complicația intervenită.
Tot din probatoriul administrat în cauză rezultă, se menționează în apelul inculpatului, că victima, la data de 15.01.2007, s-a prezentat la aceeași Clinică de ortopedie, ocazie cu care i s-au efectuat radiografii și i s-a prescris același tratament medicamentos; soția acestuia și un agent de poliție care, deși are un raport depus la dosarul cauzei, nu a fost audiat de către instanță, declară că victima le-a relatat că a fost bătut de cei trei inculpați, însă că nu înțelege să depună plângere penală întrucât are și el vina sa în producerea acelui incident.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză, apreciază apărătorul inculpatului, se degajă o puternică incertitudine cu privire la împrejurările în care s-a produs acea fractură. Există două grupuri de martori; astfel, patru dintre aceștia, în fața organelor de poliție au susținut că inculpatul ar fi lovit victima nu numai cu pumnii, ci și cu picioarele, una dintre martore susținând chiar că inculpatul ar fi sărit cu picioarele pe piciorul victimei, în fața procurorului au revenit asupra declarațiile inițiale și au precizat că inculpații doar au lovit cu picioarele victima, iar în fața instanței de judecată au precizat că nu cunosc în ce zonă a fost lovită victima, cu piciorul, de către inculpați. Cea de-a doua grupă de martori, inclusiv coinculpatul, susțin că inculpatul a lovit victima doar cu pumnul.
, și el bătut, fiind audiat de către organele de urmărire penală, se precizează în motivele de apel, a declarat că inculpatul a lovit victima doar cu pumnul, iar coinculpatul cu piciorul; mai mult, un alt martor, a relatat că singurul inculpat care a lovit victima cu piciorul este, chiar și pe scările respectivului bar.
O altă variantă a celor petrecute este cea a inculpaților, aceștia susținând că este posibil ca fractura victimei să se fi produs din cauza împrejurării că aceasta, care se presupune că era sub influența băuturilor alcoolice, s-a împiedicat, și și-a răsucit piciorul, aspect pe care medicii legiști nu-l exclud.
În apelul inculpatului se solicită instanței să constate că, deși toate aceste aspecte rezultă din actele dosarului, nu s-a efectuat o cercetare pentru a se stabili configurația și caracteristicile treptei scării ce ducea în barul respectiv.
În concluzie, în motivele de apel se apreciază că, atâta vreme cât există incertitudini cu privire la împrejurările în care s-a produs respectiva fractură, parchetul și instanța de fond, trebuiau să lămurească speța, sub toate aspectele, în baza probatoriului administrat și nu pe supoziții, așa cum, de altfel, obligă și prevederile art. 62 Cod procedură penală.
Se critică hotărârea instanței de fond deoarece nu s-a stabilit cui aparține culpa pentru producerea complicațiilor medicale care au condus la decesul victimei. Este de reținut că victima a refuzat internarea și intervenția chirurgicală; cele 6 clișee ale piciorului victimei la data de 15 ianuarie au fost preluate de către organele de poliție, predate parchetului, acesta din urmă transmițându-le medicilor legiști.
În opinia apărării, sunt aspecte esențiale ce trebuie lămurite în această cauză. Astfel, apreciază că se impune atașarea raportului de autopsie; este cunoscut faptul că, înainte de a se efectua autopsia, se efectuează o examinare a cadavrului, și dacă, într-adevăr, fractura s-a produs ca urmare a aplicării unei lovituri, la nivelul gleznei drepte trebuia să se găsească excoriații, echimoze. Dacă aceste aspecte nu apar în raport, în mod evident, medicii legiști care au efectuat necropsia, trebuie să dea lămuriri suplimentare.
Pe latură civilă, în motivele de apel se solicită să se constate că nu sunt dovedite nici pretențiile materiale și nici despăgubirile morale.
S-a depus la dosar o adeverință din care rezultă că victima era angajată la o firmă de pază; așa cum se poate constata, nu rezultă dacă exista vreun contract de colaborare ori dacă era angajat permanent. De asemenea, s-a mai depus o adeverință din care rezultă că victima ar fi avut un teren destinat cultivării cu legume, însă nu se face nici o mențiune certă în sensul că victima, împreună cu familia sa, s-a ocupat de grădinărit.
În ceea ce privește despăgubirile materiale, inclusiv din declarația victimei, rezultă că toate cheltuielile efectuate cu înmormântarea și parastasele creștinești ulterioare, s-a ridicat la 6.000 - 7.000 lei și nu la 19.000 lei, se afirmă în apel.
În situația în care instanța nu va avea în vedere dovada din care reiese că victima era încadrată în muncă și obținea venituri, în apel s-a solicitat să se constate că sumele de bani primite cu titlu de pensie pentru cei doi minori nu întregește suma de 4.000 lei, câte 2.000 lei pentru fiecare copil minor, ci, cel mult, 3.000 lei pentru ambii copii minori.
Față de toate aceste considerente, în principal, se olicită admiterea apelului, desființarea hotărârea instanței de fond și să se procedeze rejudecarea cauzei și administrarea probatoriului necesar clarificării cauzei, sub toate aspectele.
În apelul părții civile se critică sentința instanței de fond cu privire la reducerea cuantumului despăgubirilor morale de la 50.000 lei la 25.000 lei.
Solicită majorarea cuantumului stabilit de către instanța de fond cu titlu de daune morale, respectiv 25.000 lei, la suma de 50.000 lei.
Când se discută despre daune morale, apreciază partea civilă prin apărător, nu există criterii de cuantificare a acestora; astfel, deși daunele morale sunt lăsate la aprecierea instanței, sunt elemente în raport de care aceste daune se stabilesc, și anume consecințele negative suferite de părțile civile pe plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate și intensitatea cu care au fost percepute vătămările - în speță fiind vorba despre dispariția, decesul victimei G.
Solicită instanței să aibă în vedere că, în ceea ce privește daunele morale, în cauză sunt trei părți civile, respectiv soția victimei - G, și cei doi copii ai acestora. Cele trei părți civile, prin dispariția soțului, respectiv tatălui, au rămas fără sprijin moral și material, iar pentru cei doi minori, în plus față de mama lor, aceștia au rămas și fără suport afectiv, educativ de care ar fi beneficiat dacă tatăl lor ar fi fost în viață.
Analizând hotărârea apelată, conform art 378 Cpp, Curtea urmează să admită apelul inculpatului, conform art 379 pct 2 litera a Cpp, și să respingă apelul părții civile, conform art 379 pct 1 lit b Cpp pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor în ceea ce privește reținerea vinovăție inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte avându-l ca victimă pe G.
Probele pot forma convingerea că reflectă realitatea dacă provin din surse sigure.
În alegerea mijloacelor de probă pentru dovedirea unei fapte sau împrejurări de fapt, instanța de judecată nu are obligația să folosească un anume mijloc de probă pentru dovedirea unei fapte, având facultatea de a alege, dintre toate mijloacele de probă prevăzute de lege, pe cel potrivit pentru împrejurarea pe are o are de dovedit.
Probele strânse în cursul urmăririi penale au fost verificate de instanța de judecată, ajungându-se la concluzia că inculpatul este vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, și anume de lovirea victimei G cu pumnii și cu picioarele provocându-i fractura a piciorului drept, ce a declanșat o insuficiență cardiorespiratorie acută și tromboembolie pulmonară ce au condus, la douăzeci de zile de la traumatism, la decesul victimei.
Pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicarea legii penale, organele de urmărire penală și instanța de judecată au obligația de a aprecia, completa și justifica probele administrate în cauză, ceea ce instanța de fond a și făcut în cursul cercetării judecătorești.
Inculpatul a recunoscut în declarația dată la urmărire penală și la instanța de fond (41-42) faptul că a lovit victima, negând însă faptul că loviturile puteau provoca fractura piciorului victimei "Văzând că cei doi încercau să mă lovească, am dat și eu la rândul meu și l-am lovit pe cu pumnul, iar pe G l-am lovit, dar nu mai știu dacă l-am lovit cu palma sau cu pumnul." Declarația sa, în ceea ce privește lipsa legăturii de cauzalitate, dintre loviturile aplicate victimei și fractura suferită de aceasta, nu este susținută nici de cele afirmate de coinculpați și nici de martori, cu o singură excepție, martorul. Astfel, inculpatul a declarat că nu a văzut momentul lovirii, fiind întors cu spatele (fila 43 verso), la fel ca și (fila 45 verso).
Referitor la fractura produsă, Curtea va avea în vedere declarațiile martorilor, conform cărora "G a ieșit în patru labe din bar" (fila 163 - martor ); " l-a lovit cu piciorul pe G, undeva, pe jos" (fila 189 verso, martor ) "G a vrut să se ridice de jos, pentru a-l apăra pe vărul său, însă nu a mai avut timp să se ridice, deoarece a început să-l lovească cu picioarele. a reușit să-l ridice pe G care am observat că șchiopăta de un picior" (fila 232 declarație ).
Apărarea inculpatului, în sensul că a lovit victima, fracturându-i piciorul, va fi înlăturată, deoarece martorii, și au declarat că a venit în bar după ce bătaia s-a terminat (fila 77 verso, 88 verso, 293 verso). Martorii, nu au văzut momentul conflictului.
Singurul martor care afirmă că a lovit cu piciorul victima este (fila 230 verso), dar față de faptul că celelalte probe menționate conduc la concluzia că inculpatul l-a lovit cu piciorul pe G, Curtea va înlătura declarația martorului.
În ceea ce privește declarațiile inculpatului se consideră ca adevărată acea declarație care este confirmată de ansamblul probelor existente în cauză, fără deosebire dacă a fost dată în cursul urmăririi penale sau al judecății, instanța de fond motivând în mod just opțiunea făcută, indicând probele care o confirmă și arătând caracterul izolat al declarației contrare.
La dosar sunt declarațiile martorilor audiați în cauză care arată că, prezenți fiind, l-au văzut pe inculpatul aplicând lovituri cu pumnul, în timp ce victima încerca să se ridice, cât și cu picioarele, cât și martori care au arătat cu după acest incident victima a acuzat dureri la piciorul drept și s-a îndepărtat de la locul faptei fiind ajutată de partea vătămată, și șchiopătând.
Aceste declarații se coroborează cu cele constatate la spital, respectiv fractura de membru inferior drept.
Cu privire la eventualele afecțiuni pe care le-ar fi avut victima, la dosar există un raport din partea medicului de familie din care reiese că victima nu suferea de boli de natură să determine decesul.
În ceea ce privește împrejurarea constatării unor echimoze, este dificil a se constata acest aspect în momentul de față, astfel cum a cerut apărarea, în condițiile în care victimei i s-a aplicat un aparat ghipsat imediat după ce acesta s-a prezentat la spital, iar decesul a intervenit ulterior. Lămurirea existenței ori nu a unor echimoze la nivelul piciorului drept nu ar conduce la clarificarea unui aspect esențial al cauzei, în raport de probele certe ce denotă lovirea victimei cu piciorul de către inculpat, deoarece echimozele se vindecă în maximum 12 -17 zile (echimozele galbene), iar escoriațiile în maximum 10- 15 zile, deci anterior producerii decesului, acestea erau vindecate.
Cu privire la legătura de cauzalitate, raportul de expertiză medico legală arată că este cert că, în lipsa acțiunii inculpatului, fractura nu s-ar fi produs și, evident, nici evoluția nefavorabilă, deci acțiunea acestuia se circumscrie noțiunii de condițiesine qua nonproducerii rezultatului și atrage răspunderea penală a inculpatului, chiar dacă se constată - situație care nu se regăsește în prezenta cauză - pe baza probelor administrate, existența unor condiții subsecvente în atitudinea victimei sau tratament aplicat necorespunzător, care au contribuit la producerea rezultatului.
Raportul de cauzalitate secundar se stabilește atunci când traumatismul nu este mortal, prin el însuși, dar în evoluția clinico medicală a victimei apar complicații care conduc la moartea acesteia.
Rezultatul mai grav, decesul victimei, atrage răspunderea inculpatului nu numai pentru că este cauzal legat de rezultatul voit de acesta (conform raportului de expertiză medico legală decesul victimei este rezultatul consecințelor secundare ale fracturii provocată de inculpat), dar și pentru că are legătură cu atitudinea subiectivă a făptuitorului.
În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, inculpatul a prevăzut consecințele acțiunii de lovire și a urmărit realizarea lor (producerea unei vătămări corporale). C care are intenția de a lovi sau a vătăma o persoană poate evita un rezultat mai grav (decesul victimei), dacă sunt respectate anumite reguli de diligență (de exemplu, dacă acțiunea inculpatului s-ar fi rezumat la lovirea victimei peste față și corp, fără ca loviturile să producă fractura piciorului drept, ce a cauzat tromboza care a dus la deces). Rezultatul mai grav a fost urmarea progresivă cauzată în cadrul aceleiași sfere de valori protejate.
Rezultatul mai grav - decesul victimei - nu este consecința unei împrejurări imprevizibile, așa cum se susține de către apărare. Acesta decurge din fractura provocată de inculpat care a dus la tromboembolie, insuficiență cardio respiratorie și infarct pulmonar.
Raportul medico - legal aflat la dosarul cauzei ajunge la concluzia că moartea a fost violentă și cauzată de insuficiența cardio - respiratorie consecință a unei trombo embolii cu infarct pulmonar consecutiv, cu punct de plecare tromboză venoasă profundă. a survenit prin evoluția unui traumatism al membrului inferior drept. Se menționează în mod expres că tromboza este subsecventă traumatismului; de asemenea, se precizează că acea leziune traumatică se putea produce și prin lovire cu corp dur la nivelul gleznei drepte, cu piciorul fixat într-o poziție particulară de inversiune, stabilindu-se - și concluziile sunt certe în acest sens - legătura de cauzalitate indirectă, prin complicația survenită.
În consecință, rezultatul mai grav poate fi reproșat inculpatului, acesta răspunzând pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că inculpatul a aplicat lovituri victimei, atât cu pumnul cât și cu picioarele, iar loviturile aplicate cu picioarele au fost în zona piciorului victimei, și astfel s-a produs fractura care, ulterior, a determinat decesul.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei,Curtea reține că fapta inculpatului se înscrie în structura tipică a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, neexistând motive de natură să agraveze răspunderea penală, cu excepția nerecunoașterii faptei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de apel privind individualizarea pedepsei, invocat de inculpat, Curtea constată că soluția instanței de fond, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, de 8 ani pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe cauzatoare de moarte este nejustificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei - care se încadrează în structura tipică a acesteia; împrejurările în care a fost comisă - pe fondul unui conflict preexistent; circumstanțele personale ale inculpatului - care nu are antecedente penale.
Astfel, critica referitoare la individualizarea pedepselor va fi reținută, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului nu au fost avute în vedere, iar aspectele privind posibilitatea de reinserție socială nu au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72. pen. Curtea consideră că în cauză cuantumul pedepsei aplicate nu reflectă gravitatea faptei comise și circumstanțele personale ale inculpatului, sancțiunea fiind prea aspră.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 8 ani închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând o semnificație deosebită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine oscilantă față de fapta comisă.
În analiza factorilor care influențează sau pot influența conduita generală a inculpatului se vor avea în vedere atât factorii pozitivi, de natură să inhibe comportamentul infracțional, cât și pe cei negativi, de natură să accentueze acest comportament.
Din datele menționate în cuprinsul referatului de evaluare, aflat la dosarul instanței de fond, se remarcă faptul că inculpatul beneficiază de suportul moral și material al membrilor familiei, pe viitor acesta dorește să urmeze cursurile unei forme de învățământ conștientizând importanța finalizării cursurilor școlare și obținerii unei calificări necesare pentru ocuparea unui loc de muncă. dorește să se angajeze pentru a obține un venit stabil necesar un trai decent, având în vedere faptul că veniturile obținute în prezent din activitățile agricole pe care le desfășoară sunt apreciate ca fiind insuficiente pentru a asigura un viitor fiicei sale. Toate aceste aspecte reprezintă factori pozitivi care influențează și pot influența conduita viitoare a inculpatului
De asemenea, se observă faptul că, până la momentul comiterii faptei, inculpatul a avut o atitudine pozitivă față de normele și valorile sociale, dar uneori a manifestat o agresivitate verbală mai mare în relațiile cu membrii comunității. Din referatul de evaluare, întocmit în cauză, rezultă că acesta recunoaște că nu a procedat bine, lovind cele două victime, însă nu a identificat o alternativă la acest comportament.
Analizând datele din cuprinsul referatului de evaluare, Curtea constată faptul că inculpatul, cu excepția faptei pentru care este cercetat în prezent, a manifestat un comportament prosocial.
Având în vedere caracterul tipic al infracțiunii și concluziile referatului Serviciului de Probațiune, Curtea va aplica o pedeapsă orientată spre minimumul special.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea apreciază critica formulată de inculpat ca fiind fondată, cu privire la despăgubirile materiale, iar, pe cale de consecință, critica părții civile ca fiind nefondată.
La dosar nu s-au administrat probe (chitanțe, bonuri de casă, facturi) din care să rezulte cheltuielile de înmormântare, respectiv prosoapele și batistele cumpărare, ca și produsele necesare pomenirilor ulterioare. În aceste condiții, declarațiile martorilor se coroborează doar cu înscrisul notarial depus de partea civilă, din care rezultă că fratele victimei a cheltuit 7.000 lei pentru înmormântare, bani pe care partea civilă i-a restituit.
Față de aceste probe, Curtea va reduce despăgubirile materiale la 7.000 lei.
Critica formulată de partea civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor urmează să fie respinsă.
Despăgubirile materiale au fost probate doar până la concurența sumei de 7.000 lei, iar în ceea ce privește despăgubirile morale și pensia minorilor, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, analizând prejudiciul produs, sumele fiind stabilite în mod echitabil.
Față de aceste argumente, Curtea, în baza art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 29 aprilie 2009 Tribunalului Giurgiu și va desființa, în parte, sentința penală apelată.
Va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (două) luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Va face aplicarea art. 71 Cod penal, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 183 Cod penal, va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal va contopi, pedeapsa de 2 luni închisoare și pedeapsa de 5 ani și 6 luni și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal.
Conform art. 14 și 346 Cod procedură penală, va obliga inculpatul să plătească părții civile G 7000 lei despăgubiri materiale și 25 000 lei daune morale.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În apelul inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală;
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 29 aprilie 2009 Tribunalului Giurgiu.
Desființează, în parte, sentința penală apelată.
Condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (două) luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Face aplicarea art. 71 Cod penal, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 183 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește, pedeapsa de 2 luni închisoare și pedeapsa de 5 ani și 6 luni și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal.
Conform art. 14 și 346 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească părții civile G 7000 lei despăgubiri materiale și 25 000 lei daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În apelul inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G.
Obligă apelanta G la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
- - --- ---
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Ion Tudoran Bogdan Corneliu
