Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - art. 183 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚA DE APEL

DECIZIE PENALĂ Nr. 26

Ședința publică de la 14 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru

- - - judecător

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror.

.

Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 203 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 2400/P/2005.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat asistat de avocat ales și apelanta-parte civilă asistată de avocat ales, lipsind intimatul-parte civilă Spitalul Județean S, județul

Procedura legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul apelantei-parte civilă a depus la dosar concluzii scrise și notă de ședință privind cheltuielile de transport suportate de apelantă pe parcursul judecării cauzei, precum și o planșă fotografică reprezentând magazinul sătesc din satul, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat, având cuvântul pentru apelanta-parte civilă, a solicitat admitere apelului promovat, desființarea sentinței, pe latură civilă și rejudecarea cauzei, în sensul acordării în totalitate de despăgubiri, pentru prejudiciul material dovedit, incluzând cheltuieli cu înmormântarea victimei, pomeniri ulterioare, cheltuieli de transport, majorarea daunelor morale la suma solicitată, prejudiciul moral fiind dedus din pierderea soțului și afectarea relațiilor de familie ale părții civile, precum și acordarea unei prestații periodice, motivându-se că partea civilă se afla în întreținerea victimei, deoarece nu realizează venituri din surse proprii. În privința laturii penale, s-a arătat că, în cauză este dovedită săvârșirea infracțiunii de către inculpat, cu vinovăție, astfel cum rezultă din probatoriul științific și testimonial administrat în cauză, solicitându-se înlăturarea probelor invocate în apărare de către inculpat,cu motivarea că martorii au fost subiectivi. S-a solicitat acordarea onorariului de avocat și a cheltuielilor de transport în cursul judecății, iar pentru apelul inculpatului s-au formulat concluzii de respingere, ca nefondat.

Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, a solicitat admiterea apelului inculpatului și respingerea apelului părții civile, ca nefondat, desființarea sentinței pentru nelegalitate și netemeinicie privitor la soluția de condamnare și, în rejudecarea cauzei, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c C.P.P. pentru infracțiunea prev. de art. 183

Cod Penal

În motivarea apelului, s-a arătat că trebuie reținute probele testimoniale constând în depozițiile martorilor oculari prezenți în local la data presupusă a conflictului (, G, ), care au precizat că nu a existat nici o agresiune asupra victimei nici din partea inculpatului și nici din partea altor persoane. De asemenea, s-a arătat că trimiterea în judecată a inculpatului este fundamentată pe probe indirecte, respectiv depozițiile unor martori care, din auzite, cunosc despre incident și care nu pot înlătura împrejurările relatate de martorii asistenți, împotriva cărora nu s-a inițiat vreo procedură penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea apelului părții civile și respingerea apelului inculpatului, ca nefondat, desființarea sentinței, sub aspect civil și, în rejudecare, majorarea despăgubirilor și daunelor morale, corespunzător prejudiciilor reținute în cauză în baza probatoriului, precum și acordarea unei prestații periodice justificată de faptul că partea civilă se afla în întreținerea victimei.

Pentru apelul inculpatul, s-a arătat că este nefondat, întrucât participația sa penală este dovedită atât cu probatoriul testimonial, cât și cu probatoriul științific, ce se coroborează cu declarația dată de victimă, astfel: s-a arătat că producerea unui incident între părți, a fost recunoscută și de inculpat, în sensul că părțile s-au manifestat obscen, reciproc, iar martorii, au relatat că inculpatul a aplicat lovituri victimei, solicitând ca declarațiile acestora să fie reținute, numai în măsura în care se coroborează cu restul probelor administrate. În acest fel, s-a invocat împrejurarea că martora obișnuiește să se adăpostească la familia inculpatului după certurile purtate cu soțul său, iar martorul consuma alcool pe datorie la localul administrat de inculpat. S-a arătat că agresiunea dintre părți este susținută de depozițiile martorilor, și, care au relatat fie aspecte comunicate de unii dintre martorii oculari, fie împrejurări povestite de victimă și familia acesteia, precum și de depoziția martorului, care a observat consumarea unei agresiuni, declarând că a văzut când inculpatul aplica lovituri cu picioarele unei persoane căzute la pământ, în interiorul localului. S-a concluzionat în sensul că soluția de condamnare a inculpatului este legală și temeinică, apelul acestuia fiind nefondat.

Având cuvântul în replică, avocat, pentru apelantul-inculpat, a învederat că incidentul dintre părți, astfel cum a fost reținut în rechizitoriu și pentru care a fost sesizată instanța, nu este susținut de nici unul dintre martorii oculari audiați în cauză, solicitând a se reține contradicțiile evidente din declarațiile martorilor și, care nu puteau cunoaște mai multe împrejurări decât înșiși martorii oculari.

De asemenea, s-a invocat declarația martorului G, decedat în prezent, care a precizat că nu s-a produs nici o agresiune între părți și s-a solicitat analizarea critică a declarației victimei, care a fost scrisă la 11 zile după producerea incidentului, de o altă persoană, nu a fost citită victimei și nu se poate cunoaște dacă aceasta a relatat aspectele din conținutul declarației. Mai mult, s-a invocat împrejurarea că inculpatul nu avea motiv să agreseze pe victimă, care era un simplu client al localului.

Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea apelului și achitarea sa, motivând că nu a săvârșit infracțiunea, victima nu a fost agresată în local și că era în relații de prietenie cu acesta. În privința analizei probelor din cauză, a arătat că-și însușește motivele prezentate de apărătorul său.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. nr. 203 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 2400/P/2005, s-a dispus, în baza art. 183 Cod Penal, condamnarea inculpatului - fiul lui G și, născut la data de 16.09.1945 în loc., județul O, cu domiciliul în orașul P O, sat, județ O, cetățean român, studii liceul, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale - la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executarea în detenție, iar în baza art. 71 Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a, b și c

Cod Penal

În baza art. 88 Cod Penal, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, perioada arestării preventive de la 31.03.2005 până la 04.04.2005.

S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată, obligând inculpatul la plata sumei de 10.000 lei daune morale, către partea vătămată.

S-a admis acțiunea civilă formulată de O și a fost obligat inculpatul la 519,711 lei, cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 193 C.P.P. a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariul avocatului, iar conform art. 191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la 2200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 45/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod Penal, asupra victimei, în fapt, reținându-se că, în seara de 14 noiembrie 2003, victima - aflată într-un bar administrat de inculpat, a fost agresată de inculpat, care i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în abdomen și torace, fiindu-i produse leziuni care inițial, au necesitat circa 14 zile îngrijiri medicale, iar datorită complicațiilor intervenite, au condus la decesul victimei.

În raport de probatoriul administrat în cele două faze procesuale (raport de constatare medico-legală-autopsie, declarațiile martorilor, coroborate cu declarația victimei, declarațiile inculpatului), prima instanță a reținut că, la data de 14 noiembrie 2003, în prezența martorilor oculari, G și, între victima și inculpatul a izbucnit o altercație generată de refuzul inculpatului de a servi băuturi alcoolice victimei și martorului; incidentul a degenerat, astfel că inculpatul a aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu picioarele victimei, în zona toracică și abdominală, producându-i leziuni la nivelul intestinului, care, pe fondul complicațiilor intervenite, au generat moartea victimei.

Apărarea inculpatului, care a susținut că nu a agresat pe victimă, precum și că aceasta a fost lovită de membrii propriei familii și că a stat în pasivitate, astfel că, deși s-a intervenit chirurgical, nu a fost posibilă vindecarea, a fost înlăturată de prima instanță, cu următoarea motivare:

Pe de o parte, s-a reținut că incidentul violent dintre părți a fost văzut de către martorii oculari, G și, parțial, de martorul, care și acesta a fost agresat de inculpat, anterior agresării victimei, aceleași aspecte fiind relatate de martorii oculari martorilor și, care au dat declarații în acest sens.

Pe de altă parte, s-a reținut că leziunile atestate de raportul de constatare medico-legală puteau fi produse prin loviturile relatate de martorul (lovirea victimei cu picioarele, în abdomen, în timp ce victima se afla căzută la pământ), fiind confirmate și prin declarațiile martorilor, care au discutat cu victima după incident.

În aceste condiții, s-a reținut că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, procedându-se la condamnarea acestuia pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod Penal, la o pedeapsă orientată către minimul special, cu executarea în regim privativ de libertate, la a cărei individualizare au fost reținute corespunzător criteriile prev. de art. 72 și Cod Penal finalitatea sancțiunii penale, astfel cum este reglementată în art. 52

Cod Penal

Totodată, inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a - c Cod Penal, pe durata prev. de art. 71 alin. 2

Cod Penal

În cauză s-a reținut că, prin Încheierea din 31 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2136/2005, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 31 martie 2005, până la 29 aprilie 2005, conform art. 136, 143, 148 lit. f și h C.P.P. iar prin decizia penală nr. 45 din 04 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 574/P/2005, a fost admis recursul inculpatului și s-a respins propunerea de arestare preventivă, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului, la data de 04 aprilie 2005.

Sub aspect civil, s-a reținut că partea civilă, soția victimei, a solicitat despăgubiri și daune morale pentru prejudiciul rezultat din moartea victimei; prima instanță, reținând că prejudiciul moral este dovedit în cauză, a constatat existența răspunderii civile delictuale a inculpatului în condițiile art. 14 raportat C.P.P. la art. 998, 999 civ. și a dispus obligarea acestuia la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei, către partea civilă.

De asemenea, s-a reținut că, în cauză a fost promovată acțiune civilă de către O, pentru cheltuielile ocazionate de internarea victimei și, corespunzător soluției adoptată pe latură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 519,711 lei.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul și partea civilă, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că inculpatul a criticat soluția de condamnare, motivând că nu există probe care să confirme că ar fi agresat pe victimă, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c C.P.P. iar partea civilă a solicitat majorarea daunelor morale și acordarea și de despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate din înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei.

Curtea de Apel Craiovaa înregistrat dosarul nr-, dispunând prin decizia penală nr. 199 din 15 iunie 2006, admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței, achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 183 Cod Penal, precum și respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile și O; apelul părții civile a fost respins ca nefondat și apelanta a fost obligată la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele critici: pe de o parte, împrejurarea că, din datele existente la dosar nu se poate stabili dacă declarația victimei a fost scrisă de aceasta în totalitate sau numai semnată, existând astfel dubiu asupra realității aspectelor consemnate; pe de altă parte, împrejurarea că martori oculari - în sensul de a fi asistat la discuția dintre inculpat și victimă din seara de 14 noiembrie 2003 - au fost numai G, și, iar aceștia au relatat că inculpatul nu a lovit nici pe victimă și nici pe martorul.

Totodată, s-a arătat că soluția primei instanțe este întemeiată pe declarațiile martorului, care conțin aspecte contradictorii privitor la percepția asupra conflictului, în sensul că, în declarația din 02 iulie 2004, martorul declară că a observat personal agresiunea, în timp ce trecea prin fața localului, privind prin ușa deschisă, iar în declarația din 11 aprilie 2005, a susținut că știa despre incident din relatările martorei, soția sa.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut că, în speță nu există probe directe și concludente care să permită stabilirea vinovăției inculpatului, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție; în consecință, a fost admis apelul acestuia, a fost desființată sentința și s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 183

Cod Penal

Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de către partea civilă, înregistrându-se dosarul nr- pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 7332 din 18 decembrie 2006, a admis recursurile promovate, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de apel.

În motivarea soluției, s-a reținut incidența motivului de casare prev. de art. 385⁹alin. 1 pct.18 C.P.P. în sensul că soluția instanței de apel, de achitare a inculpatului, este consecința unei erori grave de fapt rezultată din înlăturarea nejustificată a unor probe, omisiunea administrării unor probe necesare și analiza deficitară a ansamblului probelor administrate în cauză.

Astfel, au fost menționate declarațiile martorilor și, care au relatat despre agresarea victimei de către inculpat, aspecte percepute în mod direct, precum și declarațiile martorilor, și, care au aflat de la martora și de la victimă despre violențele exercitate de inculpat asupra victimei.

Totodată, s-a arătat că declarația victimei din 25 noiembrie 2005, a fost consemnată de agentul de poliție, însă, după relatările victimei, aceasta semnând personal declarația, în prezența martorilor - medic și - agent de poliție, victima indicându-l pe inculpat drept autor al agresiunii și în fața martorilor, și.

Au fost reținute și depozițiile martorului -, care a relatat despre o discuție cu inculpatul, acesta interesându-se de evoluția bolii victimei și atenționându-l asupra declarațiilor pe care martorul urma să le facă, concluzionându-se că, în cauză se impune completarea probatoriului, atât sub aspectul reaudierii inculpatului și martorilor, - și, confruntarea martorilor și, - și -, cât și sub aspectul efectuării unei reconstituiri, respectiv cercetare locală, prin care să se verifice dacă localizarea indicată de martorul îi permitea vizibilitate asupra interiorului localului, unde s-a consumat conflictul, alături de suplimentarea rapoartelor de expertiză medico-legală din cauză, privitor la ponderea factorului patologic, în cadrul nexului cauzal, la producerea morții victimei, respectiv obținerea de lămuriri suplimentare de la Serviciul Medico-Legal privitor la capacitatea victimei de a face declarații coerente asupra realității faptelor reclamate.

Sub aspect civil, s-a reținut că rejudecarea cauzei va avea în vedere și administrarea probelor invocate de partea civilă în susținerea cererilor de despăgubiri și daune morale.

Primind cauza în rejudecare, instanța de apel a înregistrat dosarul nr-, având ca obiect apelurile inculpatului și părții civile împotriva sentinței penale nr. 203 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 2400/P/2005, procedând la suplimentarea probatoriului, în raport de dispozițiile deciziei pronunțate de instanța de recurs, astfel: au fost reaudiați inculpatul - care nu a recunoscut aplicarea de lovituri asupra victimei, motivând că, între părți a existat numai o discuție în contradictoriu, iar victima a avut un comportament obscen (simularea unui act sexual asupra inculpatului), în raport de care a acuzat dureri în zona abdomenului, martorii, -,; a fost audiată partea civilă, care a precizat acțiunea civilă, în sensul că solicită daune morale în sumă de 40.000 lei și despăgubiri în sumă de 5.000 lei, precum și prestație periodică în sumă de 138,4099 lei reprezentând pensia de care beneficia victima, singurul întreținător al părții civile; au fost audiați martorii încuviințați pe latură civilă, și - și au fost depuse înscrisuri privind pensia obținută de victimă și cheltuielile de transport, ocazionate cu prezentarea la proces.

S-a solicitat suplimentarea raportului de expertiză medico-legală - necropsie, întocmit de O și avizat de B, privitor la ponderea factorilor traumatic și patologic la producerea decesului victimei, cu adresa nr. E- (filele 96, 97), Comisia de Avizare și Control din cadrul " Minovici" B comunicând la 17 octombrie 2007 următoarele: moartea victimei a fost violentă, datorându-se unei stări septice, rezultată din efectul cumulativ al unui traumatism abdominal cu ruptură de ansă intestinală, complicat cu peritonită generalizată și a unui traumatism toracic cu fracturi costale, complicat cu bronhopneumonie abcedată; la autopsie nu s-au constatat afecțiuni patologice, de natură a influența evoluția spre deces, s-a concluzionat că ruptura de ansă intestinală, în absența unui tratament de specialitate acordat în timp util, duce necondiționat la moartea victimei.

În raport de conținutul deciziei de casare, s-a solicitat C să se pronunțe asupra stării psihice a victimei, respectiv dacă aceasta putea să dea declarații coerente asupra realității faptelor reclamate, în raport de consemnările din foaia de observație clinică nr. 55978/26 noiembrie 2003 solicitată și înaintată de Spitalul S, precum și de conținutul declarațiilor martorilor, și, care au asistat la consemnarea declarației victimei. Cu adresa nr. 3469/A/12 decembrie 2007 emisă de C, s-a precizat că, în urma examinării actelor medico-legale existente în cauză, nu se Comisia de Examinare nu se poate pronunța asupra stării psihice a victimei (fila 115).

Pentru efectuarea reconstituirii și cercetării locale dispuse în cauză, s-a solicitat Primăriei POd ate despre amplasamentul și situația prezentă a magazinului - loc al infracțiunii, iar din adresa nr. 4563/17.09.2007 la care s-a atașat schița terenului aferent și extras asupra planului de încadrare în zonă (filele 79 - 81), a rezultat că, în prezent, magazinul nu mai funcționează, acesta aparținând COOPERAȚIEI DE CONSUM P-O, iar clădirea respectivă este amplasată pe o distanță de 15,65 metri față de drumul sătesc 212, astfel cum rezultă din planul de încadrare în zonă.

În aceste condiții, s-a reținut imposibilitatea obiectivă de efectuare a reconstituirii, deoarece, Primăria a comunicat că nu poate asigura accesul în clădirea respectivă, aceasta nefiind în administrarea sa.

În ceea ce privește confruntarea martorei cu martorii, și, s-a reținut că acești martori au fost audiați detaliat asupra aspectelor relevante pentru cauză, fiecare martor menținând declarațiile date anterior în cauză, iar contradicțiile constatate, pot fi analizate în sensul înlăturării sau reținerii, cu ocazia soluționării cauzei în fond.

Față de întreg materialul probator administrat, în cauză se reține:

Victima decedat la data de 31 decembrie 2003, aflându-se internat la Spitalul Județean O, cauza morții fiind starea septică, rezultată din efectul cumulativ al unui traumatism abdominal cu ruptură de ansă intestinală, complicat cu peritonită generalizată și a unui traumatism toracic cu fracturi costale, complicat cu bronhopneumonie abcedată, natura morții fiind violentă și nu patologică, după cum rezultă din raportul medico-legal de autopsie întocmit de O nr. 1/A/27.04.2004 și avizat cu avizul nr. E- din 23 martie 2005 emis de " Minovici"

Depozițiile martorilor, și (filele 61, 71, 63), atestă împrejurarea că, la data de 25 noiembrie 2003, aceștia s-au aflat în locuința victimei - la solicitarea soției acestuia - în calitate de medic, respectiv agenți de poliție, aflând din relatările victimei că a fost agresată de la data de 14 noiembrie 2003, în magazinul pe care inculpatul îl deservește, în calitate de vânzător.

Astfel, se reține că agentul de poliție a consemnat declarația victimei, deoarece, acestuia i se administra o perfuzie de către martorul, și astfel victima nu putea să scrie, ci doar, la sfârșitul declarației, a semnat, atestând că aspectele din declarație, corespund celor declarate verbal.

În ceea ce privește starea psihică a victimei, de conștiență sau confuzie, în momentul consemnării declarației, urmează a se reține depozițiile martorilor și, care au relatat că au discutat cu victima, care le-a relatat că, mai înainte cu două săptămâni a fost lovit de către, indicând și că au asistat la conflict martorii G, și. Aceste împrejurări se coroborează cu datele consemnate în foaia de observație clinică nr. 55978 din 26 noiembrie 2003 emisă de Spitalul S (fila 49) care, la rubrica "sistem nervos" menționează că pacientul este orientat temporo-spațial la data internării, respectiv 26 noiembrie 2003, practic, a doua zi după discuția analizată anterior.

Pe de altă parte, se reține că martorul, medic, care examinează pe victimă, în calitate de specialist, la data de 25 noiembrie 2003, a relatat că acesta prezenta o stare generală alterată, respectiv dureri la nivelul abdomenului, cu simptome de peritonită (dureri, țesut muscular întărit, balonare, febră), aspecte care se coroborează cu datele rezultate din raportul de constatare medico-legală care reține același diagnostic - septicemie, complicație a unui traumatism abdominal, cu ruptură de ansă ileală, complicat cu peritonită generalizată (fila 17 în dosarul de urmărire penală).

Aceste probe se coroborează cu alte probe testimoniale constând în declarațiile martorilor (fila 40), - (fila 62) și (fila 90), aceste ultime depoziții confirmând că victima a relatat despre faptul că a fost lovită cu picioarele și cu pumnii în abdomen și în torace, de către inculpatul, întrucât victima a intervenit într-o altercație dintre inculpat și martorul, privitor la vânzarea de alcool pe datorie.

Totodată, se constată că martorul a relatat că, la sfârșitul lunii noiembrie 2003, în perioada în care victima se afla internată, inculpatul s-a interesat de evoluția victimei, recunoscând față de martor că s- produs un incident; ulterior, martorul a fost atenționat de o persoană, aflată în anturajul inculpatului, privitor la aspectele pe care urma să le declare.

Aceste împrejurări, referitor la agresarea victimei de către inculpat, sunt susținute și de declarația martorului, care a precizat că, în seara de 14 noiembrie 2003 trecea pe drumul comunal și a putut observa, prin ușa deschisă a magazinului, momentul în care inculpatul aplica lovituri, cu picioarele, unei persoane căzute la pământ, fără ca martorul să observe și alte amănunte; în aceeași seară, martorul a aflat de la soția sa, faptul că inculpatul a agresat pe victimă, aspecte confirmate și de victimă a doua zi, când martorul a ajutat familia la sacrificarea unui porc.

Ori, din schița de amplasament a clădirii în care a funcționat barul administrat de inculpat, rezultă că distanța între clădire și drumul comunal este de 15 metri, clădirea fiind orientată cu fața către stradă și, astfel, declarația martorului, referitor la observarea conflictului de pe stradă, este verosimilă.

În privința declarațiilor martorilor și, se constată că aceștia sunt interesați în cauză, împrejurare dedusă din faptul că martora a relatat că obișnuiește să se adăpostească la domiciliul inculpatului în situațiile în care este certată cu soțul său, martora fiind consumatoare notorie de alcool (după cum a rezultat din declarațiile celorlalți martori audiați și a fost recunoscut și de ), iar martorul a arătat că datora inculpatului sume mari de bani, pe care le-a achitat cu întârziere, fără a putea oferi o explicație pentru aspectele contradictorii declarate despre autorul agresiunii asupra victimei.

Apărarea inculpatului, atât în cursul judecății în primă instanță, cât și în apel, vizează reținerea numai a depozițiilor martorilor, și G și înlăturarea celorlalte probe testimoniale, cu motivarea că numai probele directe pot fi reținute ca probe de vinovăție.

Ori, din analiza acestor depoziții, se constată că fiecare dintre martorii invocați declară că, între inculpat și victimă a existat o discuție referitoare la refuzul inculpatului de a servi pe victimă cu băutură, pe datorie, finalizată cu acte obscene ale victimei, în sensul că acesta a simulat un act sexual, așezându-se în spatele inculpatului, după care, fără să fie agresat de inculpat, s-a așezat pe bancă și a motivat că prezintă dureri în zona abdominală. În aceste condiții, dacă se rețin ca fiind veridice relatările martorilor, trebuie constatată cel puțin împrejurarea că, urmare a contactului fizic dintre părți, victima a acuzat dureri în zona abdominală, raportul de autopsie evidențiind în această zonă anatomică, cu mecanism de producere - lovire activă, aspecte care se înscriu în conținutul elementului material a infracțiunii prev. de art. 183 Cod Penal, cât timp legiuitorul incriminează orice acțiune săvârșită cu intenție, constând într-un act de violență, care produce consecințe ce nu au fost prevăzute, urmărite sau acceptate de către autorul acțiunii inițiale.

Concluzionând asupra probelor analizate, se reține că inculpatul, pe fondul neînțelegerilor legate de consumul de alcool pe datorie solicitat de victimă, a aplicat acestuia multiple lovituri în zona toraco-abdominală, cu pumnii și picioarele, determinând în acest mod leziuni la nivelul organelor abdominale interne, care, în absența îngrijirilor medicale chirurgicale, au declanșat o peritonită generalizată care, în final, a condus la decesul victimei.

În aceste condiții, prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului, care a săvârșit infracțiunea e loviri cauzatoare de moarte astfel cum este incriminată în art. 183 Cod Penal, procedând la condamnarea acestuia la o pedeapsă orientată către minimul special. Sub acest aspect, se constată că au fost corect valorificate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal- sub aspectul pericolului social concret al faptei, reprezentat de urmarea produsă - decesul victimei, de împrejurările concrete ale exercitării actelor de violențe și împrejurările referitoare la persoana inculpatului - infractor primar, integrat social - care justifică și modalitatea de executare în regim privativ de libertate.

Apelul inculpatului este însă fondat, pentru o critică de nelegalitate examinată din oficiu, referitoare la greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c Cod Penal, întrucât săvârșirea infracțiunii nu a fost favorizată de calitatea profesională a inculpatului, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a să C.P.P. se procedeze la desființarea în parte a sentinței și reindividualizarea pedepsei accesorii, în sensul interzicerii numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a (cu excepția dreptului de a alege) și lit. b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale, astfel cum dispune art. 71 alin. 2

Cod Penal

În ceea ce privește apelul părții civile, se reține caracterul fondat, în următoarele limite:

Pentru prejudiciul material dedus din cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei, se constată că prima instanță nu a exercitat rol activ, în sensul că nu s-a pronunțat asupra probelor testimoniale administrate pe latură civilă (declarațiile martorilor și - filele 32, 33 în dosar), apelul fiind fondat sub acest aspect și urmând a se reține că partea civilă a suportat un prejudiciu în valoare totală de 7.000 lei, susținut de probatoriul testimonial administrat în primă instanță și, în completare, în faza de apel.

De asemenea, prejudiciul moral invocat este justificat în cauză, ca urmare a lipsirii părții civile de sprijinul moral acordat de soțul său - victima - în virtutea relațiilor de căsătorie, afectarea părții civile fiind cu atât mai evidentă cu cât, aceasta este o persoană vârstnică, iar căsătoria părților de mai mult de 20 de ani. În aceste condiții, cererea părții civile de acordare a daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, este motivată și urmează a fi admisă, în totalitate.

În ceea ce privește cererea de acordare a prestației periodice, se reține însă că partea civilă poate beneficia, în calitate de soț supraviețuitor, de o cotă parte din pensia de asigurări sociale la care avea dreptul victima, obligația de desdăunare a autorului faptei cauzatoare de prejudiciu existând numai pentru diferența dintre pensia obținută de partea civilă și suma utilizată efectiv de victimă la întreținerea părții civile.

În cauză, partea civilă a probat numai cuantumul pensiei victimei, fără a se putea constata că această sumă era în totalitate afectată întreținerii părții civile, în condițiile în care aceasta nu a împlinit vârsta legală de pensionare și a nu a dovedit împrejurări care să atragă incapacitatea sa de muncă.

Față de aceste considerente, se reține că petitul privind acordarea prestației periodice, nu este întemeiat, astfel că acțiunea civilă va fi admisă în parte, în limitele determinate anterior.

Pentru celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin soluțiilor adoptate prin prezenta decizie, se vor aplica prevederile art. 382 alin. 2 și C.P.P. vor fi menținute.

În privința cheltuielilor judiciare suportate și justificate de partea civilă, precum și a cheltuielilor avansate de stat, se reține aplicarea art. 191 alin. 1 și C.P.P. art. 193 alin. 2 C.P.P. întrucât s-a procedat la judecata cauzei în fond, urmând să se dispună obligarea inculpatului la plata sumelor de 1202,39 lei către partea civilă și de 161 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând taxele pentru efectuarea expertizelor medico-legale, respectiv 35 lei către I8.- B și 126 lei către

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpatul și partea civiilă, împotriva sentinței penale nr. 203 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 2400/P/2005.

Desființează în parte sentința atacată.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b, cu excepția dreptului de a alege, pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2

Obligă inculpatul la plata a 7.000 lei despăgubiri și 20.000 lei daune morale către partea civilă.

Respinge cererea privind acordarea prestației periodice formulată de aceeași parte civilă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Obligă inculpatul la plata a 1202,39 lei cheltuieli judiciare către partea civilă; și suma totală de 161 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 35 lei către B și 126 lei către C, reprezentând taxe expertize medico legale.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2008.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Red. Jud.

Jud. fond:

Dact. 3 ex./ 11 Martie 2008

Președinte:Mirela Ciurezu Gherghe
Judecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Onița Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal: