Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR.9107,-
DECIZIA NR. 35
Ședința publică din data de 9.03. 2009
PREȘDINTE: - - -
JUDECĂTOR 1: Gabriela Diaconu Elena Negulescu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de inculpații, fiul lui si, născut la data de 3 iulie 1978, domiciliat in F,-, jud. I și de, fiica lui si, născută la 5 martie 1975, domiciliată în, sat, jud. D, împotriva sentinței penale nr. 29/15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cauză venită spre rejudecare, potrivit deciziei penale nr.2620/4 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a se depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 9.03.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.29 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA au fost condamnați la pedepsele de câte 5 ani închisoare și aplicarea pedepselor accesorii prev.de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a și b Cod penal, în condițiile prev.de art.71 Cod penal, pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal, inculpații:
1.- fiul lui și, născut la 03 iulie 1978 în localitatea F, județul I, cu același domiciliu,- și fără forme legale în comuna, județul D, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, județul D și,
2. - fiica lui și, născută la data de 05 martie 1975 în localitatea, județul I, studii 8 clase, văduvă, doi copii minori, fără antecedente penale, domiciliată în comuna, județul
Conform art.350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a acestuia de la 05 decembrie 2006 la zi.
Totodată, instanța a luat act că în cauză nu s-au formulat pretenții în latură civilă.
Inculpații au fost obligați la câte 325 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 190 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, pentru inculpatul.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut că în ziua de 02 septembrie 2006 cei doi inculpați s-au aflat în incinta Fermei Agricole unde au consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, prin plantație a apărut și care se afla în relații tensionate cu inculpata din cauza casei în care locuiau ambele și profitând de faptul că femeia se afla în stare de ebrietate a început să o lovească cu pumnii și picioarele pe întreaga suprafață a corpului.
În această altercație a intervenit și inculpatul care a lovit-o pe victimă de mai multe ori, inclusiv în timp ce aceasta era căzută la pământ.
La circa 20 - 25 minute după incident au ajuns la ferma Pomicolă, din localitatea B unde a avut loc agresiunea asupra victimei, martorii și, unde au găsit victima "ghemuită la pământ" și cu de sânge pe zona feței, pe mâini și pe geaca de culoare albastră cu care era îmbrăcată.
Victima nu a putut răspunde întrebărilor puse de cei prezenți, referitoare la identitatea, ori motivul pentru care se afla acolo, fiind îndemnată să se întoarcă acasă.
Pe drum, victima s-a oprit la gospodăria martorilor - și G, cărora le-a relatat că fusese bătută de cei doi inculpați, precum că o doare capul, arătându-le că pierde sânge din zona din spate a capului.
În continuare, victima a revenit în domiciliu împreună cu concubinul său și a continuat să se vaite că o doare capul, rămânând culcată, iar a doua zi a refuzat să fie transportată la spital.
În noaptea de 03/04 decembrie 2006 victima a decedat, din raportul de expertiză medico-legală nr.262/A/14 decembrie 2006 întocmit de laboratorul Județean de Medicină Legală D, rezultă că aceasta "a prezentat o multitudine de lovituri pe toată suprafața corpului, care s-au putut produce prin loviri active, repetate, cu mijloace de apărare - atac proprii omorului (pumni, palme, picioare) care au putut fi aplicate victimei din față, lateral stânga - dreapta, spate și victima fiind în poziție ortostatică, a fost ghemuită sau culcată."
S-a concluzionat că "moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei leptomeningee și hematomului subdural dezvoltat în timp, cu consecința unui traumatism cranio-cerebral acut închis".
S-a apreciat că faptele săvârșite de inculpații și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 Cod penal, dispunându-se condamnarea acestora la pedepse de câte 5 ani închisoare în baza acestui text de lege.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, precum și inculpații și.
Parchetul a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
În raport cu întreg materialul probator, respectiv declarațiile inculpaților, depozițiile martorilor, actul medico-legal întocmit în cauză, instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor legale privind calificarea juridică a faptelor cu care a fost investită.
S-a arătat că atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a lovit victima și că aceasta a fost lovită numai de către inculpata care ar fi exercitat agresiune fizică asupra victimei.
Inculpata la rândul său a prezentat o altă versiune care restrânge ca întindere actele materiale exercitate de ea asupra victimei, în sensul că "i-ar fi dat o palmă și două picioare", indicându-l pe inculpatul ca exercitând acte materiale de o extremă violență, în sensul că "a lovit-o pe victimă, i-a dat cu piciorul în față și i-a curs sânge din, după care a mai lovit-o cu piciorul peste corp și încă de trei ori cu picioarele și cu palmele peste față" (declarații de la filele 44 - 45 dosar instanță).
A mai motivat parchetul că instanța de fond trebuia să coroboreze declarațiile inculpaților cu ale martorilor care au luat cunoștință imediat și nemijlocit cunoștință de împrejurările în care victima suferit agresiunile, cu concluziile raportului de autopsie.
Așadar, în raport de probele administrate s- concluzionat că loviturile au fost aplicate victimei într-un timp îndelungat și cu intensitate, și ca atare instanța trebuia să încadreze faptele în infracțiunea de omor și nu în cea de lovituri cauzatoare de moarte.
Ca atare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și conform art.334 Cod procedură penală, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de cei doi inculpați din infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, în infracțiunea de omor calificat prev.de art.174 - 175 lit.i Cod penal.
Cea de-a doua critică invocată de parchet a privit individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, susținându-se că pedepsele de câte 5 ani închisoare sunt lipsite de fermitate, având în vedere că săvârșirea infracțiunii a avut ca rezultat suprimarea vieții victimei de către cei doi inculpați, mai ales că aceștia au avut o atitudine oscilantă de recunoaștere parțială a faptelor.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Inculpatul prin apărător ales, a susținut la rândul său că este nevinovat și solicitat achitarea, intrucat la dosar nu există probe certe care să ateste vinovăția sa, că nu a avut nicio contribuție la crearea condițiilor care au determinat decesul părții vătămate. A arătat că părțile erau în stare de ebrietate, între ele existau neînțelegeri mai vechi și o stare conflictuală.
Apelanta - inculpată a criticat sentința primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o prea aspră, solicitând reducerea acesteia.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr. 65/25.04.2008 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva sentinței penale nr.29 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, a desființat în parte, în latură penală,sentința și conform art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art.183 Cod penal, reținută față de inculpații și, în infracțiunea de omor prev.de art.174 Cod penal și a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, iar pe inculpata la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
Apelurile declarate de inculpații și au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că tribunalul a reținut corect situația de fapt așa cum a fost expusă la început, în sensul că în ziua de 02 decembrie 2006 cei doi inculpați și se afla în incinta Fermei Agricole unde au consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, prin plantație a trecut partea vătămată care se afla în relații tensionate cu inculpata din cauza casei în care locuiau ambele și profitând de faptul că aceasta ser afla în stare de ebrietate a început să o lovească cu pumnii și picioarele pe întreaga suprafață a corpului.
asupra victimei a fost exercitată concomitent și de către inculpatul care a lovit-o pe victimă de mai multe ori, în timp ce aceasta era căzută la pământ.
Victima a fost lovită de ambii inculpați cu picioarele și pumnii, în lateral, pe față, în cap, iar cu picioarele peste tot corpul.
Inculpata a tras-o de păr și a continuat să o lovească din nou pe victimă, după ce la un moment dat aceasta scăpase din mâinile agresoarei.
Inculpatul a lovit-o în mod repetat pe victimă, atunci când aceasta era căzută la pământ și încerca să-și apere capul cu mâinile.
Când și-au dat seama că victima nu se mai poate ridica, au încetat agresiunea, după care inculpata a sunat-o pe martora,proprietara fermei pomicole, să vină la fermă pentru că "o femeie fusese surprinsă în plantație la furat de lemne".
Insă, s-a apreciat de curte că instanța de fond trebuia să coroboreze declarațiile inculpaților, cu declarațiile martorilor care au luat cunoștință direct și nemijlocit de împrejurările în care victima a suferit agresiunea, cu concluziile raportului de autopsie.
În acest context, raportul de autopsie relevă faptul că "victima a suferit echimoze, hematoame, fractură oase proprii nazale, cu cruste sanguine în aria dreaptă, infiltrate hemoragice epicraniene, hematom subdural pe conevixitate dreapta, cu tendința de organizare, mai vechi de circa 24 de ore, contuzie corticală dreapta, stază și masiv edem meningo-cerebral, sânge lichid în cavitățile cordului drept".
De asemenea, raportul medico-legal a concluzionat că moartea numitei a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei leptomeningee și hematomului subdural dezvoltat în timp, consecință a unui traumatism cranio-cerebral acut închis.
Leziunile de violență descrise, s-au putut produce prin loviri active, repetate cu mijloace de apărare, respectiv cu pumni, palme și picioare.
Încadrarea juridică prev.de art.183 Cod penal, dată faptei comisă de cei doi inculpați de către instanța de fond s-a apreciat ca fiind greșită.
Infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte se caracterizează prin acte de violență care se realizează într-un incident spontan și de intensitate mică, dacă are ca urmare moartea victimei.
Cei doi inculpați au lovit cu intensitate victima, au acceptat moartea acesteia ca rezultat al acțiunii lor și ca atare, instanța trebuia să constate că această situație trebuie să încadreze faptele în infracțiunile de omor și nu în cea de lovituri cauzatoare de moarte.
Împrejurarea că victima căzută în urma lovirii exercitate de inculpata nu s-a mai putut ridica, fiind lovită de ambii inculpați în cadrul unei acțiuni conjugate, trebuia să determine tribunalul să aprecieze că în speța dedusă judecății, există coautorat la infracțiunea de omor, întrucât inculpații au acționat împreună, fiind conștienți de urmările ce se vor produce și acceptând consecințele acțiunii lor comune (decizia nr.1362/1983 pronunțată de fostul Tribunal Suprem - Secția Penală). Pe de altă parte, intenția de a ucide rezultă din intensitatea loviturilor aplicate cu pumnii și picioarele, numeroasele lovituri aplicate în mod repetat în condițiile în care victima nu s-a putut apăra.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și .
In recursul său, inculpatul a criticat decizia curții de apel, arătând că nu s-a ținut cont de mai multe probe, respectiv de declarația sa și declarațiile martorilor, că în cauză există o serie de contradicții, cum ar fi aceea din raportul medico-legal în care se reține că victima ar fi fost lovită cu un corp contondent, deși acesta nu a fost găsit și că nu au fost luate în considerare decât declarațiile unor martori care au auzit-o pe inculpata că și el ar fi lovit victima. In acest fel, nu a fost avută în vedere deloc apărarea sa, că el nu a lovit victima, că nu avea motiv să o lovească si dimpotrivă el este cel care le-a despărțit pe cele două femei, fiind astfel condamnat nevinovat.
Recurenta a arătat că decizia instanței de apel este nelegală și că trebuie menținută sentința pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, că pedeapsa ce a fost aplicată este mult prea aspră și că sancțiunea ar trebui să aibă un cuantum ce ar permite executarea pedepsei sub supraveghere.
Recurenta a mai arătat că ea a aplicat victimei numai două lovituri, că decesul acesteia a intervenit la un interval de timp de la momentul exercitării violențelor și ca urmare a refuzului victimei de a fi internată și de a i se acorda îngrijiri medicale, de aceea așa cum a reținut prima instanță, recurenta inculpată nu acționat cu intenția de a omorî victima, neexistând intenția directă sau indirectă de a suprima viața acesteia.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 2620/4.09.2008, a admis recursurile declarate de recurenții inculpați, a casat decizia curții de apel și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de inculpații si.
Cu ocazia rejudecării, s-a dispus să se reaudieze inculpații cu respectarea art. 322 teza a- II-a cu C.P.P. referire la art. 323 din același cod si sa se administreze proba testimoniala, respectiv ascultarea în calitate de martori, cu respectarea dispozițiilor art. 80-81 din C.P.P. precum și a celorlalte dispoziții privind ascultarea martorilor cu referire la art. 327 C.P.P. precum și a principiilor ce guvernează faza judecății, respectiv a publicității, oralității, nemijlocirii și contradictorialității a celor doi copii minori ai inculpatei, respectiv și, în prezența inculpatei.
S-a apreciat de către instanța de recurs că din cuprinsul deciziei recurate nu rezultă că instanța s-ar fi pronunțat și asupra motivelor de apel ale inculpatului, nu rezultă că ar fi fost o analiză a criticilor și solicitărilor acestuia în raport cu mijloacele de probă administrate și că instanța de apel a efectuat constatări lipsite de argumente proprii de evaluare, rezumându-se la afirmații generice prin evidențierea unor mijloace de probă, fără a le indica in mod efectiv și a le analiza prin coroborare. S-a mai apreciat că în acest mod a fost încălcat dreptul complex la apărare al apelantului inculpat, afectându-i-se și dreptul la un proces echitabil așa cum este stipulat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atât prin nepronunțarea asupra unor mijloace de probă care nu au fost administrate în mod nemijlocit oral și contradictoriu, în condițiile în care martorii minori erau singurii martori oculari, ceilalți martori percepând doar în mod indirect împrejurări faptice, neclarificându-se neconcordanțele cu privire la existența sau inexistența contribuției inculpatului în comiterea pretinsei fapte.
In ce privește recursul inculpatei, a fost apreciat ca fiind si acesta fondat, în condițiile în care în cauză există cazul de indivizibilitate prevăzut la art. 33 lit. a din codul d e procedură penală, apreciindu-se că o clarificare a situației inculpatului ar avea repercusiuni și asupra inculpatei.
La termenul de judecată din data de 26.02.2009 s-a procedat atât la audierea inculpatului, a inculpatei, precum și a martorilor minori și, atât în prezenta inculpatei, cât și în prezența curatorului desemnat,
HGIn declarația dată în fața curții, inculpatul ar fi negat din nou că ar fi aplicat vro lovitură victimei și că dimpotrivă, el fost cel care a încercat să o împiedice pe cealaltă inculpată, să o lovească pe aceasta. Inculpatul a susținut că i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu palmele și cu picioarele, că a și tras- de păr și că a făcut acest lucru când victima era căzută la pământ în poziția șezut.
Pe de altă parte, inculpata recunoscând că a aplicat victimei câteva lovituri cu palmele a susținut că și inculpatul i-a dat acesteia o lovitură de picior, încercând să ateste și o altă agresiune pe care ar fi suferit-o victima în cursul aceleiași seri de la concubinul său.
Martorul, în vârstă de 13 ani a precizat că el nu a fost de față la incidentul dintre mama sa și victima, arătând că după ce a anunțat-o pe despre faptul că victima s-a luat de el și de sora sa, a plecat la joacă.
Martora, în vârstă de 12 ani a arătat că a văzut când victima, ghemuită la pământ, era lovită atât de cu mâinile și picioarele, cât și de mama ei -, care a lovit-o cu palmele și de două ori cu picioarele.
Ambii minori au susținut și ei versiunea mamei, că în aceeași seară ar fi auzit-o pe victimă țipând din camera alăturată " omoară-mă dar nu cu toporul".
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, al cercetării judecătorești efectuate la prima instanță și la instanța de apel, în raport de motivele invocate în cele trei apeluri declarate în cauză de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de cei doi inculpați, curtea constată că apelurile sunt nefondate.
La rejudecarea apelurilor declarate, ambii inculpați au formulat cereri de completare a probelor cu audierea unor martori( fără însă a le indica numele).
Curtea consideră că o astfel de cerere nu poate fi admisă, întrucât nici una dintre persoanele indicate nu a asistat la incident, neputând aduce elemente în plus pe situația de fapt, iar în fața primei instanțe și a curții în rejudecarea cauzei în apel, s-au administrat, în mod nemijlocit, atât probele efectuate în cursul urmăririi penale, cât și cele dispuse de instanța de recurs în decizia de casare.
1. Întrucât apelul inculpatului contestă situația de fapt reținută de prima instanță și orice vinovăție în agresiunea pe care a suferit-o victima, curtea va proceda la examinarea cu prioritate a acestui apel.
In cursul primei judecăți a apelului său, inculpatul a susținut că sentința prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, se bazează în principal pe declarația coinculpatei și pe susținerile minorilor si, audiați numai în cursul urmăririi penale prin consemnarea relatărilor acestora într-un simplu proces verbal și nu în mod nemijlocit în fața instanței.
Acesta a fost și principalul argument pentru care instanța supremă a acceptat recursul inculpatului si trimis cauza spre rejudecare la curtea de Apel cu îndrumarea ca cei doi minori să fie ascultați în mod nemijlocit în condițiile unui proces care să respecte principiile oralității, contradictorialității, dându-se astfel posibilitatea inculpatului de adresa în mod direct întrebări acestora.
Așa cum s-a arătat mai sus, din declarațiile celor doi copii ai coinculpatei a rezultat in primul rând că numai fetița a fost de față la incidentul dintre victimă și inculpați, iar din depoziția acesteia reiese că a asistat la agresarea victimei de către ambii inculpați ce i-au aplicat lovituri cu palmele, pumnii și picioarele și că în momentele acelea victima era ghemuită la pământ.
Insă, curtea apreciază că participația inculpatului în calitate de coautor la săvârșirea faptei constând în aplicarea de multiple lovituri la cap și peste corp victimei, rezultă și din alte probe decât din coroborarea declarațiilor date pe parcursul procesului de inculpata cu depoziția minorei.
Astfel, martorii sosiți la locul incidentului imediat după ce acesta se consumase, respectiv, ( frați cu inculpatul ) și numiții și au arătat că au găsit-o pe victimă așezată pe pământ, că acesteia îi curgea sânge din și că a trebuit să fie ajutată să se ridice în picioare.
Martorii au perceput faptul că femeia fusese bătută, iar la locul respectiv au constatat că se aflau atât, cât și.
, și au declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că au aflat ulterior de la că atât ea, cât și au bătut-o pe victimă ( a se vedea declarațiile lui - filele 77,78 dosar urmărire penală și 94 dosar fond, 80,81 dosar urmărire penală si 93 dosar fond, 71-75 dosar urmărire penală și 96 dosar fond).
Mai mult decât atât, în declarația olografă dată în cursul urmăririi penale ( fila 73), martora arată textual " i-am întrebat pe și ce s-a întâmplat, iar aceștia mi-au relatat că au surprins la furat de lemne o căruță cu două persoane, un și o femeie, că ul a reușit să fugă, iar femeia fiind beată nu a putut să fugă. Tot cei doi mi-au relatat că acesta este motivul pentru care au lovit-o pe femeie".
In cauză au mai fost administrate și alte probe indirecte, din care rezultă că la agresiune a participat și un, acest fapt fiind relatat de victimă mai multor persoane după consumarea incidentului in perioada în care a mai fost în viață.
Astfel, martorul, concubinul victimei a relatat că victima " era lovită, îmi spunea că o doare capul și avea sânge la cap. Atunci mi-a spus că a fost lovită de și ul ei care locuia la ferma pomicolă".
Altă martoră -, soră cu,a arătat că victima a venit în domiciliul său și prezenta mai multe leziuni pe corp, pe față și la cap " ocazie cu care i-a spus că a fost lovită de către cu picioarele, în sensul că a fost pisată cu picioarele de către aceasta și că ul cu care era a mai lovit-o de două ori cu picioarele".
Prin urmare, victima a acuzat si faptul că a fost lovită în cursul aceluiași incident și de către un care era cu, iar din celelalte probe, inclusiv declarațiile inculpatului rezultă că el a fost singurul prezent în cursul agresiunii suferite de victimă.
Faptul că victima a relatat că ar fi fost lovită de și ul ei nu înseamnă că la agresiune ar fi participat, concubinul lui și frate cu, odată ce, așa cum am arătat, singurul prezent a fost, iar a venit la fața locului împreună cu ceilalti martori, t și, fiind astfel exclusă orice vinovăție martorului.
In concluzie, curtea apreciază că inculpatul a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele femeii căzute la pământ, alăturându-se agresiunii pe care deja o desfășura coinculpata. Chiar dacă el personal nu avea motive să o dușmănească pe victimă, așa cum era cazul coinculpatei, trebuie arătat că avea o relație apropiată cu inculpata, aceasta fiind concubina fratelui său și fosta sa colegă de muncă în cadrul fermei pomicole.
Față de analiza probelor de mai sus, curtea apreciază că acestea demonstrează participația penală a inculpatului la agresiunea suferită de victima la data de 2 decembrie 2006, în urma căreia, la interval de două zile, aceasta a decedat.
Nu sunt reale nici susținerile inculpatului că victima ar fi fost lovită și cu un corp contondent, această susținere fiind infirmată de concluziile raportului medico-legal de necropsie ( filele 26-28 dosar urmărire penală).
Aceste concluzii atestă că "moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei leptomeningee și hematomului sbdural dezvoltat în timp, consecința unui traumatism cranio - cerebral acut închis. Leziunile de violență constatate s-au putut produce prin loviri active, repetate, cu mijloace de apărare - atac proprii omului ( pumni, palme, picioare) și pot data din data de 2.12.2006. Loviturile au putut fi aplicate victimei din față, lateral stânga, dreapta, spate, victima fiind inițial în poziție ortostatică, apoi ghemuită sau culcată".
Se mai precizează în actul medico-legal și faptul că există legătură directă necondiționată de cauzalitate între moartea victimei și traumatismul cranio-cerebral.
Aceste concluzii infirmă deci atât susținerile inculpatului cu privire la existența unui corp contondent, cât și versiunea pe care încearcă să o ateste coinculpata că victima ar fi fost agresată cu toporul în seara de 2.12.2006 de către concubinul acesteia.
In concluzie, apelul inculpatului este nefondat iar apărările acestuia în sensul nevinovăției si exonerării totale de răspundere penală sunt infirmate de analiza probelor făcută pe larg mai sus.
2.Apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA a vizat, în principal, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de cei doi inculpați, din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174
Curtea consideră că în mod corect prima instanță a respins această cerere, analiza din punct de vedere obiectiv și subiectiv a faptelor celor doi inculpați neputând duce la concluzia că aceștia au acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața numitei.
Așa cum s-a arătat mai sus, leziunile ce au condus la decesul victimei au fost localizate la cap și au fost produse cu " mijloace de apărare - atac proprii omului (pumni, palme, picioare)". Tot din raportul medico-legal a mai rezultat că hemoragia meningee si hamatomul subdural s-au dezvoltat în timp prin consecința unui traumatism cranio cerebral închis. Așa se face că nici chiar victima nu a conștientizat gravitatea traumatismului suferit, refuzând și amânând să meargă la spital, astfel că în noaptea de 3/4 decembrie 2006 a survenit decesul.
Nici din punct de vedere subiectiv nu credem că s-a făcut dovada că inculpații au urmărit sau măcar acceptat posibilitatea survenirii decesului victimei în urma loviturilor pe care i le-au aplicat, aceasta fiind o caracteristică a laturii subiective a infracțiunii de omor.
Este cert că inculpata a urmărit să aplice victimei o corecție deoarece avea cu aceasta un conflict mai vechi, iar in ziua respectivă victima avusese un diferend cu copii inculpatei. În ce-l privește pe inculpatul, acesta doar s-a alăturat lui în baza relației menționate mai sus, neavând vreun motiv personal să o agreseze pe numita.
Ca atare, curtea apreciază că faptele inculpaților de a aplica victimei lovituri cu palmele, pumnii și mai ales picioarele în zona capului dar și peste corp, rezultatul letal survenind la un interval de timp de peste o zi întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183. In opinia curții, lovirea victimei de către inculpați a fost o acțiune exercitată cu intenție directă, însă rezultatul letal apărut ulterior, este consecința culpei, forma de vinovăție a praeterintenției fiind specifică acestei infracțiuni.
Așa fiind, sub acest aspect, curtea apreciază că apelul parchetului este nefondat și că în mod corect prima instanță a dispus condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 și nu pentru infracțiunea de omor prev. de art 174
3. În ce privește apelul inculpatei, dar si cel de-al doilea motiv de apel susținut de parchet, ce se referă la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, curtea le apreciază ca neîntemeiate.
In opinia curții, pedepsele de câte 5 ani închisoare, cu executare efectivă în regim de detenție, aplicate celor doi inculpați de către prima instanță au fost judicios individualizate, avându-se în vedere atât starea de fapt analizată pe larg mai sus, din care rezultă că aceștia nu au urmărit să ia viața victimei, dar și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre aceștia.
Referitor la inculpata, curtea va avea în vedere la menținerea soluției primei instanțe faptul că aceasta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, că are doi copii minori în întreținere și că și-a manifestat regretul pentru fapta comisă.
Cu privire la inculpatul, curtea va avea în vedere împrejurarea că din probele analizate rezultă că a aplicat victimei mai puține lovituri decât coinculpata, chiar dacă, fiind, e posibil ca acestea să fi fost de o intensitate mai mare.
Nu poate fi primită susținerea făcută de inculpata, în cursul rejudecării apelului său de a se schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 în infracțiunea de lovire sau vătămare corporală prevăzută de art. 180 sau 181, atâta timp cât în raportul medico-legal se arată în mod expres că există legătură directă necondiționată de cauzalitate între moartea victimei și traumatismul cranio-cerebral, deci implicit între moartea victimei și loviturile aplicate de cei doi inculpați.
Curtea apreciază de asemenea că, gravitatea faptelor inculpaților ce a avut ca rezultat moartea unei persoane, care nu s-a apărat și nu a ripostat în nici un mod la agresiunea suferită, impune sancționarea acestora cu o pedeapsă privativă de libertate, nefiind de acceptat un alt mod de individualizare a pedepselor.
In final, pentru toate considerentele dezvoltate în cuprinsul prezentei decizii, în baza art. 379 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de inculpații și.
In conformitate cu disp. art. 383 al.2 se C.P.P. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării sale preventive de la 5 decembrie 2006 la 28 octombrie 2008.
Întrucât prin încheierea din 27.10.2008 curtea a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, se va menține acest control care asigură prezentarea în continuare a inculpatului în fața instanței, în eventualitatea continuării procesului prin exercitarea recursului, urmând să înceteze la rămânerea definitiva a hotărârii pronunțate în prezenta cauză.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe langa TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, de inculpata, fiica lui și, născută la 5 martie 1975 domiciliată în, sat, județul D si de inculpatul, fiul lui și, născut la 3 iulie 1978, domiciliat în F,-, județul I, împotriva sentinței penale nr.29/15.01.2008 pronunțata de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
din pedeapsa aplicata, arestarea preventiva a inculpatului de la 5 decembrie 2006, la 28 octombrie 2008.
Menține controlul judiciar instituit prin încheierea din 27 octombrie 2008 pronunțata de Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu privire la inculpatul, starea de libertate provizorie a acestuia urmând sa înceteze la rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare.
Obligă apelanta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați P, iar pe apelantul la 120 lei cu același titlu.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. DG/
4ex/27.03.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela Diaconu Elena NegulescuJudecători:Gabriela Diaconu Elena Negulescu
