Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 183 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 46
Ședința publică din data de 12 august 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul, domiciliat în S,-, - 96,. D,. 13, jud. S, împotriva sentinței penale nr. 97 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 5 august 2009, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10 august 2009 și apoi pentru astăzi, 12.08.2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97 din 26.03.2009 a Tribunalului Suceavaa fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1, 2 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul, prin sentința penală nr. 774 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2008, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, care s-a adiționat la pedeapsa aplicată prin sentință, urmând ca, în final, inculpatul să execute 5 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.1, 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel " S, suma de 1389,28 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei, pentru perioada 14.03.2008 - 19.03.2008.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de, și - prin reprezentat legal, și a fost obligat inculpatul să plătească acestora suma de 6000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare, și suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să achite părților civile, și - prin reprezentat legal, suma de 845 lei pentru fiecare, reprezentând despăgubiri periodice lunare pentru perioada 19 martie 2008 - 27 martie 2009, precum și suma de 65 lei lunar pentru fiecare, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorilor (sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, în situația în care părțile civile se vor afla în continuarea studiilor după majorat), reprezentând despăgubiri periodice lunare.
S-au respins, ca nefondate, cererile de acordare a cheltuielilor judiciare, formulate de părțile civile și inculpat.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 161/P/2008 din data de 21.05.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că victima lucra muncitor necalificat la " " B - punct de lucru S, care executa lucrări de construcții în cartierul sucevean - - - zona "".
Pe timpul zilei acesta lucra pe șantier, iar după orele de program asigura paza materialelor de construcții, sens în care i s-a pus la dispoziție o ce era amplasată în incinta șantierului.
În perioada cât a lucrat pe acest șantier, la un bar din apropiere, "La Americanul", s-a cunoscut cu inculpatul, martorii, și alte persoane cu care se întâlnea "la una mică" la barul mai sus menționat. O parte dintre aceștia, deseori erau invitați de victimă în incinta șantierului, la, unde consumau băuturi alcoolice.
În ziua de 14.03.2008, a venit în vizită la victimă soția acestuia - numita, împreună cu cei trei copii minori ai acestora -, și. După ce au făcut diverse cumpărături în oraș, s-au reîntors în unde s-au hotărât să facă un, victima invitând și amicii de pahar, respectiv pe inculpat și pe martorii și, aprovizionându-se în acest sens și cu băuturi alcoolice.
La un moment dat, fiind cu toții sub influența băuturilor alcoolice, între victima și inculpatul a izbucnit un conflict spontan, cel dintâi încercând să-l lovească pe acesta din urmă cu un ibric.
Conflictul a fost aplanat de către cei doi martori mai sus-menționați, care au intervenit, despărțindu-i, inculpatul fiind convins în final să părăsească incinta șantierului.
Întrucât inculpatul a continuat să o insulte pe victimă, după ce a ieșit din incinta punctului de lucru, a fost urmărit de care ieșise și el în stradă. Inculpatul, fiind ajuns din urmă de către victimă, s-a întors și a călcat-o pe picior, împingând-o de umeri spre spate, împrejurare în care aceasta a căzut, lovindu-se cu partea posterioară a capului de ciment, unde a rămas nemișcată. Cum victima nu a mai avut nici o reacție, iar din și din rana produsă ca urmare a impactului cu planul dur îi curgea sânge, inculpatul, dându-și seama de gravitatea situației, a apelat de pe telefonul său mobil Serviciul de Urgență 112, solicitând prezența unei ambulanțe și a organelor de poliție.
Imediat după plecarea ambulanței au sosit și lucrătorii de poliție, care au procedat la identificarea persoanelor aflata la locul incidentului.
La scurt timp, victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul de Urgență "Sf. cel " S, unde aceasta a decedat la data de 19 martie 2008.
Cu prilejul identificării persoanelor aflate la locul incidentului, inculpatul a declarat organelor de poliție că între el și a intervenit un conflict spontan iar în momentul când ambii au ieșit din incinta șantierului, el a împins-o pe victimă care a căzut pe spate, rămânând nemișcată pe stradă, fapt consemnat în procesul verbal încheiat la data de 18 martie 2008.
În raportul de necropsie nr. 100/C/24.03.2008 ( 17 - 18 ds. ). medicul legist a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă unui hematom subdural și contuziei și dilacerării cerebrale produse printr-un traumatism cranio-cerebral acut, traumatism ce s-a putut produce prin cădere cu impact occipital paramedian dreapta pe un plan dur.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, situație de fapt care se probează, în timpul urmăririi penale cu: procesul verbal de sesizare din oficiu ( 1 ds. ); procesul-verbal al Poliției municipiului S - Biroul Poliției de Ordine Publică ( 2 ds. ), adresa S ( 3 ds. ); procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșele fotografice aferente ( 4-14 ds. ); raportul de necropsie medico-legală și planșa fotografică aferentă ( 17-36 ds. ); plângerea și declarația părții civile ( 37-41 ds. ); cazierul judiciar din care rezultă situația juridică a inculpatului ( 56 ds. ); declarațiile martorilor ( 42, 43 ds. ), ( 44, 45 ds. ), ( 46, 47 ds. ), ( 48 - 50 ds. ), ( 51, 52 ds. ), ( 53, 54 ds. ); procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( 67 ds. ), coroborate cu declarațiile inculpatului ( 57-64 ds. ).
În faza cercetării judecătorești, pentru a putea stabili situația de fapt și încadrarea în drept a faptei, instanța a audiat pe părțile civile ( 11 ds.), ( 51 ds.), ( 61), inculpatul ( 24 ds).
Audiat fiind, inculpatul a arătat că este nevinovat.
De asemenea, instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări: ( 43), ( 44 ds.), ( 52).
Instanța, la solicitarea inculpatului, a admis și a administrat proba testimonială cu declarațiile martorilor propuși de inculpat, respectiv, și (martori din lucrări însușiți și de inculpat), G ( 82) și ( 83) - în dovedirea laturii penale.
S-a procedat și la audierea martorilor propuși de partea civilă, respectiv ( 62 ds.), - ( 84 ds.), ( 85) și ( 86).
Cu ocazia audierii sale, inculpatul a arătat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că nu a împins victima, iar căderea acesteia s-a datorat faptului că se afla în stare de ebrietate și că probabil s-a dezechilibrat în timp ce fugea să îl ajungă din urmă, cu scopul de a-l lovi și nu a agresat-o pe aceasta în nici un mod.
A mai arătat inculpatul, că, raportat la aceste împrejurări, se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, pe considerentul că fapta nu există.
Instanța a constatat că susținerile inculpatului sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesul verbal din 19 martie 2008 întocmit de Biroul de ordine publică din cadrul S (din care rezultă că inculpatul a declarat verbal că între el și victimă a intervenit un conflict spontan, iar în momentul când ambii au ieșit din incinta șantierului, el a împins victima care a căzut pe spate, rămânând nemișcată pe stradă), procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșele aferente, raportul de necropsie medico-leală și planșa fotografică aferentă (din care rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui hematom subdural și contuziei și dilacerării cerebrale produse printr-un traumatism cranio-cerebral acut, care s-a putut produce prin cădere cu impact occipital paramedian dreapta pe un plan dur) și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Tribunalul nu a reținut apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit fapta determinat de o provocare din partea victimei, apreciind că mijloacele de probă administrate în cauză nu confirmă acest aspect.
În subsidiar, inculpatul, prin apărătorul său, solicitat achitarea sa în temeiul art. 44 alin. 2 Cod penal, apreciind că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, reacția sa de apărare fiind direct proporțională cu gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a produs atacul. A mai arătat că reacția sa nu poate fi separată de prima fază a incidentului, când, în urma unui schimb de replici, victima a pus mâna pe ibric, repezindu-se să-l lovească în cap, atacul nefiind finalizat datorită intervenției martorilor, care au imobilizat- În continuare, a mai arătat că el nu a reacționat în nici un fel la acest atac, ba mai mult, s-a hotărât să plece pentru ca situația să nu degenereze. Cu toate acestea, în mod nejustificat, victima a continuat să aibă o atitudine agresivă, plecând în urmărirea sa pentru a-și atinge scopul, respectiv aplicarea unei "corecții", astfel încât gestul acestuia descris ca o mișcare de împingere a agresorului este cel mai simplu și mai firesc gest de apărare, o reacție spontană și instinctuală de înlăturare a pericolului ce îl amenință în mod direct și imediat. Astfel, a apreciat că gestul său nu poate fi considerat ca fiind disproporționat în raport de gravitatea pericolului, cu toate că până și "excesul de apărare" sau "excesul justificat", prev. de art. 44 alin. 3 Cod penal, este asimilat de legiuitor legitimei apărări, atunci când se produce ca o consecință a tulburării.
Potrivit art. 44 alin. 2 Cod proc. penală, "este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atac ori interesul obștesc.".
Potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, "se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitate prin semne de marcare".
Din probele administrate în cauză, se desprinde concluzia că fapta dedusă judecății nu a fost comisă în stare de legitimă apărare.
În aplicarea art. 44 Cod penal, caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai în raport cu gravitatea atacului, ci și cu posibilitatea celui atacat de a-l înfrunta.
Or, în speță, din partea victimei nu a existat un atac care să îndeplinească cerințele înscrise în art. 44 Cod pen. cu atât mai mult cu cât aceasta se afla în stare de ebrietate, iar pe de altă parte, inculpatul a împins victima, fără ca aceasta să exercite asupra sa un atac material, direct, imediat și injust, care să-i pună în pericol persoana.
Având în vedere cele mai sus-reținute, Tribunalul, a constatat că, în drept, fapta inculpatului, care la data de 14 martie 2008, în urma unui conflict spontan și pe fondul consumului de alcool, a împins victima, care a căzut pe spate, lovindu-se de asfalt cu partea posterioară a capului și în urma leziunii produse de acest impact, a decedat la data de 19 martie 2008 la Spitalul județean S, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a ținut seama de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările săvârșirii acesteia, precum și de persoana inculpatului.
În considerarea acestor criterii, instanța a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a ținut cont de atitudinea inculpatului în fața instanței de judecată, cu precizarea că probele administrate în cauză nu relevă că ar fi încercat să ajute părțile civile în vreun fel, sau că ar regreta, cu adevărat, cele întâmplate.
Potrivit fișei sale de cazier judiciar (fila 56 ds.), inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87/1 din nr.OUG 195/2002, prin sentința penală nr. 774/19.12.2007 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04.01.2008.
Astfel, Tribunalul, în baza art. 83 alin. 1 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul, prin sentința penală nr. 774 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2008, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, pe care a adidționat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca, în final, inculpatul să execute 5 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.1, 2 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Din adresa primită la fila 36 dosar fond rezultă că Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel " S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.389, 28 lei cheltuieli de spitalizare.
Astfel, în cauză sunt întrunite cumulativ, condițiile privind răspunderea civilă delictuală, motiv pentru care, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel " S, suma de 1389, 28 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei, pentru perioada 14.03.2008 - 19.03.2008.
Soluționând latura civilă a cauzei, cum prin fapta culpabilă a inculpatului s-a cauzat părții civile (având și calitatea de reprezentant al părților civile, și ) un prejudiciu material și moral, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și următoarele Cod civil.
Astfel, în cauză s-a dispus emiterea unei adrese la SC " " SRL B - Punctul de lucru S pentru a indica veniturile nete realizate de victimă în perioada ianuarie-martie 2009.
Din răspunsul primit de la SC " " SRL B - Punctul de lucru S ( 95), rezultă că victima a realizat un venit net lunar în cuantum de 389 lei în perioada ianuarie-martie 2009.
În declarația dată la fila 11 ds. fond, numita a arătat că, atât ea, cât și cei trei copii ai săi, se întrețin doar din alocația de stat în cuantum de 170 lei și se constituie parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând daune materiale și morale. La filele 51 și 61 dosar părțile civile, și au arătat că au aceleași pretenții civile ca și mama lor, respectiv.
La termenul de judecată din data de 25.02.2009, apărătorul părții civile a arătat că aceasta se constituie parte civilă cu suma de 50.000 lei, din care 4.000 lei cheltuieli de înmormântare, 4.000 lei praznicele ulterioare și 42.000 lei daune morale.
În dovedirea laturii civile, partea civilă a propus ca martori pe numiții ( 62 ds.), - ( 84 ds.), ( 85) și ( 86) și a depus la dosar o serie de chitanțe reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei ( 87 ds.).
Coroborând aceste mijloace probatorii cu susținerile părților civile, Tribunalul a constatat că acestea au făcut dovada doar în parte, a cuantumului pretențiilor civile, acesta ridicându-se la suma de 6000 lei cheltuieli de înmormântare.
Așa fiind, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă exercitată de, și - prin reprezentat legal, și a obligat inculpatul să plătească acestora, suma de 6000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare (în măsura în care acestea au fost dovedite) și suma de 20.000 lei reprezentând daune morale (pentru ușurarea suferințelor sufletești), sumă apreciată de către instanță ca o reparare, în măsura în care este posibil, a prejudiciului moral încercat.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, Tribunalul a obligat inculpatul să achite părților civile, și - prin reprezentat legal, suma de 845 lei pentru fiecare, reprezentând despăgubiri periodice globale pentru toată perioada 19 martie 2008 - 27 martie 2009, precum și suma de 65 lei lunar pentru fiecare, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul minorilor (sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, în situația în care părțile civile se vor afla în continuarea studiilor după majorat), reprezentând despăgubiri periodice lunare.
Tribunalul a respins, ca nefondate, cererile de acordare a cheltuielilor judiciare, formulate de părțile civile și inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând în principal achitarea în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr. pen. iar în subsidiar reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului a arătat că în mod greșit a fost condamnat, atâta timp cât nu există probe certe, sigure și complete care să poată răsturna prezumția de nevinovăție, instanța de fond reținând fără nici o justificare situația de fapt descrisă în actul de acuzare precum și că aceasta nu a reținut apărările sale privind starea de legitimă apărare, prev. de art.44 alin.2 pen și excesul de apărare prev de art. 44 alin3. pen. fără a aduce nici un argument care să le înlăture.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei a arătat că aceasta este disproporționată în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, impunându-se reținerea stării de provocare și a circumstanțelor personale cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Referitor la latura civilă a cauzei a arătat că cererea de despăgubiri civile trebuia respinsă în condițiile în care se impunea achitarea sa, sau aceste despăgubiri trebuiau reduse în cazul în care se reținea în favoarea sa stare de provocare în care a săvârșit fapta.
Analizând apelul în conformitate cu prev. art. 378.pr.pen. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, respectiv:procesul verbal de sesizare din oficiu ( 1 ds. ); procesul-verbal al Poliției municipiului S - Biroul Poliției de Ordine Publică ( 2 ds. ), adresa S ( 3 ds. ); procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșele fotografice aferente ( 4-14 ds. ); raportul de necropsie medico-legală și planșa fotografică aferentă ( 17-36 ds. ); plângerea și declarația părții civile ( 37-41 ds. ); declarațiile martorilor ( 42, 43 ds., 44 ds. fond), ( 44, 45 ds., 43 ds. fond), ( 46, 47 ds.,52 ds.fond), ( 48 - 50 ds.,51 ds.fond), ( 51, 52 ds. ), ( 53, 54 ds. ); G (82 ds.fond), (83 ds.fond), coroborate cu declarațiile inculpatului ( 57-64 ds., 24 ds. fond) a rezultat că la data de 14.03.2008 între inculpat și victima a existat un conflict, urmare a căruia inculpatul a împins-o pe victimă care a căzut, lovindu-se cu partea posterioară a capului pe ciment, decedând câteva zile mai târziu.
Susținerile inculpatului că nu s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii și că victima ar fi căzut singură, înainte de a ajunge în locul în care se afla el și martorul sunt contrazise de probele arătate mai sus și chiar de declarația martorului indicat care a arătat că victima a ajuns totuși lângă inculpat. Ulterior incidentului inculpatul a susținut în mod constant că victima ar fi căzută fără ca el să exercite vreo acțiune asupra ei, însă în momentul în care au sosit la fața locului organele de poliție a declarat că el a împins-o pe victimă, aspecte confirmate de martorii, G și. Pe de altă parte, nici modul în care a fost proiectată victima pe pământ nu confirmă susținerile inculpatului, întrucât în ipoteza în care aceasta s-ar fi împiedicat, proiectarea sa s-ar fi făcut pe față sau lateral și nu pe spate.
Ca urmare, Curtea apreciază că din probatoriul administrat a rezultat fără echivoc faptul că inculpatul a exercitat asupra victimei o acțiune de împingere, care a dus la proiectarea acesteia pe pământ și la producerea leziunilor care ulterior au condus la deces, între acestea existând un raport direct de cauzalitate, chiar dacă la dezechilibrarea victimei a condus și starea de ebrietate în care se afla aceasta.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că fapta există și că a fost săvârșită de către inculpat, criticile vizând greșita condamnare a acestuia nefiind întemeiate.
Analizând criticile vizând cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, Curtea reține că inculpatul nu s-a aflat nici în legitimă apărare și nici în situația unui exces de apărare.
Astfel, potrivit disp. art. 44.Cod Penal, "este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa.și care pune în pericol grav persoana celui atacat", precum și "acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul".
Ori din actele și lucrările dosarului nu rezultă că victima ar fi fost în situația de a realiza un atac material, direct, imediat și injust împotriva inculpatului și care ar fi fost de natură a justifica o reacție din partea acestuia. Nici chiar în condițiile în care anterior acestui moment victima a încercat să-l lovească pe inculpat cu un ibric nu se poate reține că reacția lui a fi fost justificată, atâta timp cât actul de lovire nu s-a mai materializat din cauza intervenției celor din jur, împrejurare care era similară desfășurării ultimului incident când lângă ei se afla martorul, care avea posibilitatea să intervină.
Pentru aceleași considerente nu sunt întrunite nici condițiile existenței circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei trebuie menționat că, în condițiile în care nu s-a reținut în cauză incidența disp. art. 73 lit.b pen. existența altor împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, cum ar fi cele indicate în art. 74.pen. nu obligă instanța a le reține și a le da eficiența prevăzută de art. 76.pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just stabilită de prima instanță, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72.pen. criticile invocate nefiind întemeiate.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile privind modul de soluționare a laturii civile a cauzei sunt de asemenea, neîntemeiate.
În consecință, Curtea apreciază că prima instanță a dat o corectă interpretare probatoriului administrat în cauză și a făcut o justă individualizare a pedepsei, motiv pentru care, în temeiul disp. art. 379 pct.1 lit. b pr.pen. va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 97 din 26.03.2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și partea civilă intimată și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 august 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pt.judecător aflat în,
semnează președintele completului
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.09.2009
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela
