Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 183 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 55
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea apelului declarat de revizuientul, fiul lui și, născut la data de 12 decembrie 1958 în comuna, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 290 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este completă.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, iar apelul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru revizuientul apelant, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței pronunțată de prima instanță, cu precizarea că, din punctul de vedere al apelantului, în cauză sunt date motivele prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. Cod procedură penală, respectiv săvârșirea unei infracțiuni de către procurorul care a anchetat cauza în faza de urmărire penală, cu privire la care însă nu există o dovadă în sensul existenței unei plângeri și a unei soluții pronunțate. De asemenea, în motivele de apel, revizuientul invocă și dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv faptul că au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei în fond, cu referire la o serie de declarații care - potrivit susținerilor revizuientului - nu sunt date de el, ci de o altă persoană.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de revizuient, ca nefondat, și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, ca fiind temeinică și legală, cu precizarea că motivele invocate în cererea de revizuire nu sunt printre cele prevăzute în art. 394 Cod procedură penală întrucât, în speță, nu există nicio dovadă că procurorul de caz a săvârșit vreuna din infracțiunile invocate de către revizuient și nici nu s-au descoperit fapte sau împrejurări care să poată conduce la revizuirea cauzei.
Având ultimul cuvânt, revizuientul arată că își însușește concluziile puse de apărătoarea sa, cu precizarea că pe certificatul de deces emis pentru victimă scrie că a decedat la el acasă, iar procurorul de caz afirmă că victima a decedat la poarta sa (a inculpatului).
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 290 din 23.06.2009 a Tribunalului Botoșanis -a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii formulate de petentul privind revizuirea sentinței penale nr. 247 din 06 iulie 2006 Tribunalului Botoșani.
Revizuientul a fost obligat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 247 din 06 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, definitivă prin decizia penală nr. 2057 din 18 aprilie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 183 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în seara de 01 iunie 2005, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu un băț, a prins-o de haine și a izbit-o de mai multe ori pe din fața casei, pavată cu pietre, în urma acestor lovituri victima decedând.
În cererea sa de revizuire, revizuientul și-a susținut nevinovăția, prin memoriul depus la filele 8-10 dosar, invocând că a fost cercetat abuziv de procurorul, în prezent pensionar, iar soluția dată în cauză se bazează pe probele administrate abuziv de acesta.
Prin urmare, revizuientul a invocat drept temei al cererii sale de revizuire cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
Potrivit textului invocat, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a emis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
În conformitate cu dispozițiile art. 395 Cod procedură penală, situațiile care constituie cazul de revizuire anterior arătat se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acesta s-a dispus asupra fondului cauzei.
În speță, revizuientul a făcut o serie de acuzații la adresa procurorului, susținând că din cauza anchetării sale abuzive a fost arestat și condamnat pe nedrept, însă nu a dovedit că s-a adresat organelor de urmărire penală cu vreo plângere în acest sens și că s-ar fi dat vreo soluție asupra fondului cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul, arătând că sunt incidente în cauză motivele prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a și d Cod Procedură Penală, ce ar impune admiterea cererii de revizuire, atâta timp cât procurorul care a instrumentat cauza a săvârșit o serie de infracțiuni în legătură cu instrumentarea dosarului de urmărire penală, precum și faptul că au fost descoperite împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea fondului, făcând trimitere la o serie de declarații ale martorilor audiați în cauză.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și drept, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Raportat la motivele arătate de revizuient în cuprinsul cererii sale, analizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani în cuprinsul înscrisului cu nr. 433/III/6 din 14 mai 2009, ce reprezintă concluziile actelor de cercetare efectuate conform art. 399 Cod procedură penală, Curtea reține că s-au invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a și d Cod procedură penală.
Deși în concluziile sale și Parchetul a făcut trimitere la ambele cazuri invocate de revizuient, instanța de fond a procedat la analiza numai a celui prevăzut de art. 394 lit. d Cod procedură penală.
Sub un alt aspect, constată Curtea că Tribunalul Botoșania procedat la analiza căii extraordinare de atac fără a proceda și la verificarea dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, cât timp acest dosar nu a fost atașat, neexistând nicio mențiune ulterioară de dezatașare, iar trimiterile la hotărârea contestată se fac expres prin raportare la referatul de la fila 6 din dosarul nr-, prin corelare și cu xerocopia hotărârii și a rechizitoriului, depuse în această formă în dosar.
În acest mod, cazurile de revizuire invocate, printre care și cel prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv "descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", nu au fost verificate în raport cu probele administrate cu ocazia judecății, în acest sens fiind și decizia nr. 3155 din 19 iunie 2002 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Evidenta necesitate a atașării dosarului de fond în cazul soluționării unei revizuiri, ca de altfel în situația tuturor căilor de atac ordinare și extraordinare, derivă tocmai din natura acestora și din specificul controlului judiciar, care impune verificarea actelor și lucrărilor inițiale.
Mai mult decât atât, în cazul prevăzut de art. 394 lit. a Cod procedură penală, invocat în cauză și asupra căruia instanța trebuia să se pronunțe, este imperios necesară atașarea dosarului de fond, pentru a putea constata dacă faptele sau împrejurările noi invocate au această valență sau constituie o prelungire a probatoriului.
Pe de altă parte, constată Curtea că este incidentă în cauză nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, relativ la asistarea revizuientului de către apărător.
Se poate constata din lecturarea încheierii de dezbateri din data de 23 iunie 2006, când a avut loc singurul termen din procedura de revizuire, că apărătorul revizuientului ce substituia pe titularul delegației din oficiu a formulat concluzii formale, în sensul lăsării la aprecierea instanței a soluționării cauzei.
O atare susținere a apărătorului părții echivalează cu lipsa apărării acestuia, situație care generează constatarea nulității absolute la care s-a făcut trimitere, atâta timp cât asistența juridică era obligatorie.
Așa cum în cazul încălcării dispozițiilor relative la participarea procurorului la judecată intervine sancțiunea nulității absolute, aceeași situație operează și față de asistarea obligatorie a revizuientului, arestat în altă cauză, paralela invocată fiind privită prin prisma acelorași coordonate.
Prezența fizică a avocatului în cadrul ședinței de judecată nu întrunește cerințele minimale de asigurare a unei asistențe juridice a părții pe care o asistă, ci este necesară și exercitarea efectivă a obligațiilor legale care îi incumbă.
Ori, lăsarea la aprecierea instanței, sub nicio formă nu poate constitui o minimă apărare juridică calificată a revizuientului, situație comparabilă cu refuzul apărătorului de a pune concluzii - decizia nr. 1962/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În situația dată, instanța, care asigură respectarea drepturilor tuturor părților în cadrul procesului penal, trebuia să solicite apărătorului din oficiu expunerea unei apărări conforme prevederilor legale, care guvernează exercitarea acestei profesii sau, dacă este cazul, având în vedere că avocatul prezent substituia pe apărătorul desemnat din oficiu titular, să îl interpeleze pe acesta cu privire la oportunitatea acordării unui timp minimal de studiere a dosarului.
Pentru cele ce preced, constatând existența unui caz de nulitate absolută, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, va admite apelul declarat de revizuient împotriva sentinței penale nr. 290 din 23 iunie 2009 Tribunalului Botoșani, pe care o va desființa integral și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va lua măsurile necesare asigurării asistenței juridice efective a revizuientului, relativ la cele constatate mai sus, va atașa dosarul nr- al Tribunalului Botoșani și va analiza toate cazurile de revizuire invocate de către revizuient.
Văzând și dispozițiile art. 189, art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de revizuientul, fiul lui și, născut la data de 12 decembrie 1958 în localitatea, județul B, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr.290 din 23.06.2009 a Tribunalului Botoșani.
Desființează, în totalitate, sentința penală menționată anterior și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Judecător fond
.
3 ex. / 03 noiembrie 2009
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Androhovici Daniela
