Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 183 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 76
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza
- - - Vicepreședinte
Grefier: - -
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, partea civilă și inculpatul G - în prezent aflat în stare de arest, în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță C, împotriva sentinței penale nr. 501 din 11 decembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat (în stare de arest) asistat de avocat ales; avocat în substituirea avocatului ales, reprezentând pe apelanta - parte civilă, totodată, lipsind intimatul - parte vătămată, intimații - părți civile Spitalul Județean Tîrgu J, Spitalul Clinic de Urgență C, Serviciul de Ambulanță G și reprezentanta legală a părții vătămate minore A, numita.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri noi, ori ridicate excepții, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor, în apel.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a menținut concluziile formulate în ședința publică de la 19 martie 2008, în sensul admiterii apelului, desființării sentinței sub aspectul laturii penale și civile, iar pe fond, înlăturarea obligării inculpatului la interzicerea tuturor drepturilor prev. de art. 64 cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie, în raport de practica CEDO, iar cu privire la latura civilă, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata unor daune materiale și morale către minorul A, în raport de dispozițiile art. 17 alin. 3
C.P.P.Avocat, pentru apelanta - parte civilă, având cuvântul, solicită, conform motivelor depuse în ședința publică din 19 martie 2008, desființarea sentinței, iar pe fond schimbarea încadrării juridice din art. 183 în Cod Penal art. 174 Cod Penal, iar cu privire la latura civilă, s-a solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale la care inculpatul a fost obligat, la suma de 30.000 lei.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, susține de asemenea concluziile formulate în ședința publică din 19 martie 2008, criticând sentința ca nelegală și netemeinică și solicitând desființarea acesteia, iar pe fond aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. a Cod Penal, întrucât din probele administrate, rezultă că, în urma conflictului, victima s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se la cap, iar intervenția inculpatului s-a făcut pentru a-l salva pe fratele său, care era agresat de victimă; s-a invocat de asemenea, atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale și faptul că mama sa este grav bolnavă. Cu privire la latura civilă, s-a criticat sentința întrucât, în mod nejustificat s-au acordat daune morale prietenei victimei, în sumă de 30.000 lei, solicitând înlăturarea acestei obligări și acordarea numai a unei prestații periodice lunare, în favoarea minorului; cu privire la apelurile declarate de celelalte părți, s-a solicitat admiterea apelului Parchetului și respingerea apelului părții civile, ca nefondat.
Apelantul - inculpat G, având ultimul cuvânt, a declarat că-și însușește concluziile formulate de apărătorul ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 501 din 11 decembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Gorj, în baza art. 183 Cod Penal, a dispus condamnarea inculpatului G - fiul lui și, născut la data de 26 decembrie 2985 în municipiul Tîrgu J, județul G, cu același domiciliu, în strada -, bloc 6,. 17, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Tîrgu J, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, tâmplar, angajat la Tîrgu J, fără antecedente penale, CNP - - la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și deducerea perioadei arestului preventiv de la data de 20 0ctombrie 2006, până la pronunțarea hotărârii, menținându-se starea de arest a inculpatului.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 Cod Penal, pe perioada prevăzută de art. 71
Cod PenalS-a luat act că părțile vătămate și, nu s-au constituit părți civile în procesul penal; a fost obligat inculpatul la 10.000 lei despăgubiri civile și la 30.000 lei daune morale către partea civilă, precum și la plata sumei de 119,997 lei, cu dobânda legală aferentă, despăgubiri civile către Spitalul Județean Tîrgu J; la plata sumei de 331, 57 lei despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță G șila plata a 434, 98 lei despăgubiri civile, reactualizate la data plății efective a debitului, către Spitalul Clinic de Urgență
A fost obligat inculpatul la plata a 1.500 lei cheltuieli de judecată față de partea civilă și la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În fapt, instanța de fond a constatat că, în seara de 18 octombrie 2006, inculpatul și fratele său A, se aflau în localul public " " din municipiul Tîrgu J, administrat e victima, unde au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, în local a intrat victima, care s-a deplasat la masa unde se afla inculpatul și fratele acestuia, dar și alte persoane, prilej cu care a purtat o discuție cu A și i-a solicitat să părăsească barul deoarece, anterior datei de 18 octombrie 2006 avusese o discuție cu personalul de serviciu în legătură cu refuzul de a achita contravaloarea unor băuturi consumate și a practicării jocurilor de noroc la mașinile mecanice.
Inițial, Aar efuzat să dea curs invitației, însă ulterior a ieșit din local împreună cu victima, discuțiile acestora continuând pe scara de la intrare. În acest timp, inculpatul s-a ridicat de la masă și s-a deplasat spre ieșire și când a ajuns pe scări, i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu palma, aceasta dezechilibrându-se și căzând pe spate, lovindu-se la cap, în zona occipitală.
Inculpatul și fratele său au părăsit precipitat locul faptei, iar victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 C în stare de inconștiență, unde a decedat la 19 octombrie 2006.
În concluziile raportul de constatare medico-legală întocmit de C, s-a arătat că, la data internării, victima prezenta traumatism grav, datorat unei agresiuni; comă gradul IV; hematom subdural fronto-parietal tânga, fractură occipitală dreapta și fractură masă laterală dreapta C1, rezultând că moartea victimei s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale și cerebeloase, urmare a unor traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, iar între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de C în cursul cercetării judecătorești, avizat de Comisia de Control și Avizare de pe lângă C, au rezultat aceleași concluzii menționate și în raportului de constatare medico-legală menționat anterior.
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod Penal, situația de fapt descrisă și rezolvările juridice adoptate, întemeindu-se pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: actele de constatare din dosarul de urmărire penală, actele medico-legale, coroborate cu depozițiile martorilor, A, și interogatoriile luate inculpatului, precum și fișa de cazier judiciar a acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama de pericolul social concret al faptei ce a avut ca urmare moartea victimei, conduita inculpatului în timpul procesului, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, elemente în raport de care s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 10 ani, cu executare în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat în esență că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și nici nu se justifică obligarea inculpatului la plata, către minorul A, unei rente periodice lunare, deoarece acest minor este titularul pensiei de urmaș a victimei, iar mama acestuia este angajată în muncă și realizează veniturile necesare asigurării condițiilor materiale și morale necesare creșterii și educării sale.
Totodată, s-a luat act că nici partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Din materialul probator administrat în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că partea civilă a întreținut relații de concubinaj cu victima, între aceștia existând o afecțiune reciprocă deosebită, elocventă fiind împrejurarea că partea civilă a contribuit în cea mai mare parte la efectuarea cheltuielilor de înmormântare ale victimei, suma acestora apreciindu-se la 10.000 lei, raportat la vârsta relativ tânără a acesteia din urmă și modalitatea neașteptată la care a intervenit evenimentul morții, precum și la obiceiurile locului. De asemenea, ținând seama de aceleași afecțiuni reciproce deosebite, instanța de fond a constatat justificată cererea părții civile privind acordarea daunelor morale, cuantumul acestora fiind acordate, în echitate, respectiv suma de 30.000 lei.
Reținându-se și culpa inculpatului în producerea de prejudiciilor către unitățile spitalicești, acesta a fost obligat la sumele bănești cu care acestea s-au constituit părți civile.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, partea civilă, cât și inculpatul
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJa criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se în esență că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra reparării pagubei și a daunelor morale privind pe minorul parte civilă A, fiul, încălcându-se dispozițiile art. 17 alin. 3 C.P.P.; de asemenea, în mod greșit i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 Cod Penal, pe perioada prevăzută de art. 71 Cod Penal, pedeapsa accesorie aplicată fiind incorect individualizată față de modificările aduse art. 71 prin Cod Penal Legea nr. 278/2006, cât și față de practica în materie a Curții Europene pentru Drepturile Omului.
Inculpatul Gac riticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că s-au încălcat dispozițiile legale privind individualizarea judiciară a pedepsei, deoarece nu s-au luat în considerare circumstanțele reale și personale incidente în favoarea sa și nici nu s-au reținut și aplicat dispozițiile art. 73 lit.a, c Cod Penal, deoarece probatoriile administrate au dovedit faptul că acțiunea sa, în urma căreia s-a produs dezechilibrarea victimei și căderea acesteia, a fost cu scopul de a-l salva pe fratele său, care era agresat de. De asemenea, prima instanță nu a ținut seama de faptul că victima a fost inițiatoarea conflictului și cea care a adresat expresii jignitoare, injurii și l-a bruscat pe fratelui său.
Privitor la latura civilă a cauzei, a susținut că suma de 30.000 lei acordată cu titlu de daune morale prietenei victimei, partea civilă, este total nejustificată, nedemonstrându-se cu nici una din probele administrate că între victimă și partea civilă ar fi existat legături sentimentale puternice care să conducă la concluzia unui prejudiciu moral însemnat cauzat acesteia.
S-a solicitat astfel admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, iar pe latură civilă, respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă privitor la acordarea daunelor morale.
În motivele de apel formulate, partea civilă a susținut că soluția adoptată pe latură civilă este nelegală, în condițiile în care s-a acordat doar o sumă de 10.000 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare ale victimei deși, potrivit probatoriului administrat în dovedirea pretențiilor sale (bonuri, facturi, declarația martorului audiat de instanța de fond), rezultă că aceste cheltuieli s-au ridicat la suma de 30.000 lei.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare de către instanța de control judiciar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 183 Cod Penal, în infracțiunea prev. de art. 174 comb.Cod Penal cu art. 175 lit. i Cod Penal, cu consecința condamnării inculpatului pentru această din urmă infracțiune, întrucât, inculpatul, deși nu a urmărit uciderea victimei, a prevăzut și acceptat producerea acestui rezultat prin aplicarea unei lovituri în față foarte puternice. Pe latură civilă, a solicitat acordarea despăgubirilor civile în cuantum de 30.000 lei și majorarea daunelor morale.
Apelurile declarate de Parchet și inculpat sunt fondate, iar apelul declarat de partea civilă este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului probator aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat, în baza căruia, fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată în mod corect în prevederile infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183
Cod PenalSusținerea apelantei - părți civile în sensul că se impunea schimbarea încadrării juridice din art. 183 în Cod Penal art. 184 Cod Penal, în raport de împrejurările concrete ale faptei, este nefondată.
Astfel, elementul subiectiv necesar pentru existența infracțiunii de omor, intenția în ambele sale modalități, directă și indirectă, se deduce în general, atât din datele externe ale faptei, cum sunt împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, mijloacele de execuție, regiunea vizată și intensitatea loviturilor, cât și din mobilul care a determinat pe inculpat să acționeze și din scopul pe care și l-a propus să-l atingă.
În cauza de față nu se poate reține existența intenției de a ucide a inculpatului, întrucât - așa cum rezultă din probele administrate în cauză - acesta, după o discuție prealabilă a victimei cu fratele inculpatului, împrejurare în care victima i-a reproșat acestuia faptul că nu achitase anterior contravaloarea consumului, cerându-i să părăsească localul, discuția fiind continuată până la ieșirea din local, moment în care, inculpatul s-a deplasat spre locul în care se aflau cei doi și i-a aplicat o lovitură puternică cu palma victimei, care s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se la cap, în zona occipitală (așadar, inculpatul nu a folosit un instrument să producă moartea și nu a lovit victima într-o regiune unde se află organe vitale, moartea victimei constituind în aceste împrejurări un rezultat neprevăzut de inculpat, dar pe care acesta -în raport cu împrejurările cauzei, respectiv starea de ebrietate în care se afla victima și locul în care era amplasată, respectiv pe scările localului - trebuia și putea să-l prevadă).
Ca urmare, încadrarea juridică corectă a faptei reținută în sarcina inculpatului în cauza de față, este cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 și Cod Penal nu cea de omor prev. de art. 174 Cod Penal, așa cum a susținut partea civilă (din actul medico-legal rezultă că decesul victimei s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale și cerebeloase, urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure).
Mai mult, precizăm că inculpat a aplicat o singură lovitură victimei, cu pumnul în față, iar o astfel de lovitură nu implică previziunea posibilității ivirii rezultatului letal produs, întrucât nici modul și mijlocul utilizat pentru utilizarea loviturii, nici regiunea în care lovitura a fost aplicată nu sunt de natură, în cazuri obișnuite, să conducă la producerea unui astfel de rezultat.
Este nefondat și motivul de apel invocat de către inculpat, care vizează reținerea circumstanței atenuante constând în depășirea limitelor legitimei apărări prev. de art. 73 lit. a Cod Penal(s-a invocat faptul că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurările concrete în care s-a produs conflictul, faptul că victima a fost cea care a promovat scandalul, adresând injurii și expresii jignitoare la adresa fratelui inculpatului și aplicându-i lovituri acestuia, motiv pentru care inculpatul a fost nevoit să intervină în apărarea fratelui).
Circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a nu Cod Penal poate fi reținută atâta timp cât persoana inculpatului sau a altuia nu a fost în mod grav pusă în pericol de atacul victimei. Ori, în cauza de față, din actele existente la dosar rezultă cu certitudinea că, între victimă și fratele inculpatului a avut loc o discuție în care victima i-a cerut acestuia să părăsească localul, adresându-i insulte, fără a-i aplica însă lovituri, iar inculpatul a reacționat în momentul în care cei doi s-au deplasat în afara localului, aplicându-i o lovitură victimei în împrejurările descrise mai sus, care i-a cauzat moartea.
Așadar, în raport de modul în care s-a desfășurat conflictul dintre victimă și fratele inculpatului, nu se poate considera că atacul verbal săvârșit de victimă ar fi pus în pericol grav persoana fratelui inculpatului, astfel că aplicarea art. 73 lit. a nu C.P.P. este justificată.
Se apreciază însă, în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod Penal, care se referă atât la gravitatea faptei săvârșite, dată de împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului - care este infractor primar, neavând în trecut conflicte cu legea penală, că prima instanță nu s-a orientat la un cuantum al pedepsei care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului (și aceasta întrucât ceea ce contează în esență este ca, pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit și să-l stimuleze ca, în viitor, să aibă o conduită corectă, fără a fi percepută ca o răzbunare din partea societății).
Ca urmare, considerând că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, pentru ca aceasta să-și atingă finalitatea prev. de art. 52 Cod Penal, către minimul general prevăzut de lege, respectiv de la 10 ani închisoare, la 7 ani închisoare, sub acest aspect, apelul declarat de inculpat fiind fondat și urmând a se dispune admiterea acestuia, conform art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. desființarea în parte a sentinței, în sensul menționat mai sus.
Este fondat și apelul declarat de Parchet, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, întrucât, prima instanță ignorând dispozițiile legale și practica CEDO, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, toate drepturile prev. de art. 64
Cod PenalOri, în raport de persoana inculpatului, așa cum a fost menționat mai sus, de atitudinea acestuia față de faptă și față de urmărire acesteia, respectiv a recunoscut și regretat fapta săvârșită, se apreciază că se impune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal(cu excepția dreptului de a alege) și lit. b Cod Penal, în condițiile prevăzute de art. 71
Cod PenalHotărârea primei instanțe este criticabilă și sub aspectul laturii civile, întrucât aceasta a luat act că părțile vătămate și nu se constituie părți civile în cauză, încălcând astfel disp. art. 17 alin. 3 în C.P.P. raport de care, instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
Ori, în cauza de față, chiar dacă mama minorului A- fiul victimei - a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, instanța avea obligația de a aprecia cu privire la necesitatea acordării minorului unei sume cu titlu de daune morale, ca urmare a suferinței acestuia, provocată de decesul tatălui său, cu care avea o legătură strânsă, deși părinții acestuia erau divorțați, iar minorul se află în prezent în întreținerea mamei.
Ca urmare, instanța apreciază că este justificată obligarea inculpatului la plata unei sume de 20.000 lei cu titlu de daune morale, în favoarea minorului A reprezentat de mama sa,.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de prestație periodică lunară în favoarea minorului, se constată din actele existente la dosar că anterior, victima era obligată la o pensie de întreținere de 15 lei lunar, iar ca urmare a adreselor formulate către societatea la lucra în momentul decesului victima, ANAF G și decizia privind acordarea pensiei de urmaș eliberată de Casa Județeană de Pensii C, rezultă că, la data decesului, victima nu figura în evidențele ANAF cu venituri impozabile declarate, iar pensia de urmaș a fost stabilită la data de 26 martie 2007 la suma de 154 lei lunar în favoarea minorului, motiv pentru care se apreciază că nu se impune obligarea inculpatului la o sumă lunară suplimentară.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă și care vizează și latura civilă a cauzei, se constată că este nefondat, întrucât, din probele administrate în cauză, respectiv actele depuse de partea civilă și declarațiile martorilor, rezultă cuantumul cheltuielilor efectuate de către aceasta cu ocazia înmormântării victimei, respectiv 10.000 lei, așa cum corect a stabilit și prima instanță, iar cu titlu de daune morale, s-a acordat o sumă justifică de suferința părții civile ca urmare a decesului victimei, cu care avea o relație din anul 2000, neavând relevanță faptul că victima și partea civilă nu erau căsătoriți, așa cum s-a invocat de către inculpat prin motivele scrise, pentru aprecierea daunelor morale având relevanță numai relațiile de afecțiune reciprocă dintre cei doi, de o anumită durată în timp și având o anumită stabilite.
În raport de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. se vor admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ și inculpat, se va desființa în parte sentința, sub aspectul laturii penale și civile, în sensul că se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani, la 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și Cod Penal lit. b Cod Penal, pe durata prev. de art. 71 Cod Penal, iar sub aspectul laturii civile, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, către minorul
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
În baza art. 381 C.P.P. se va Deduce detenția preventivă a inculpatului G de la 11 decembrie 2007 la zi și, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, neexistând temeiuri noi, se reține legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a celorlalte rezolvări juridice adoptate de prima instanță, urmând a se dispune menținerea acestei măsuri.
În raport de împrejurările menționate mai sus, se va respinge ca nefondat, conform art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. apelul formulat de partea civilă.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. apelanta - parte civilă va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 501 din 11 decembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj.
Desființează în parte sentința penală apelată, sub aspectul laturii penale și civile.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 183 Cod Penal, de la 10 (zece) ani închisoare la 7 (șapte) ani închisoare.
Înlătură aplicarea art. 64 Cod Penal, art. 71
Cod PenalInterzice inculpatului, cu titlul de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod Penal, pe durata prev. de art. 71
Cod PenalObligă inculpatul la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale către minorul A, reprezentat de.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală apelată.
Deduce detenția preventivă a inculpatului G de la 11 decembrie 2007, la zi și menține starea acestuia de arest.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 501 din 11 decembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj.
Obligă apelanta - parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă și inculpatul arestat.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. -
Jud. fond:.
Dact. 3 ex./ 12 Iunie 2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Constantin Iriza
