Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 78
Ședința publică de la data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 14 iulie 1983, domiciliată în comuna de Târg, sat de nr. 240, județul P împotriva sentinței nr. 26 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă cererea formulată de părțile civile de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de disp. art. 183.pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i Cod penal.
Prin aceeași sentință în baza disp. art. 183 Cod penal a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 14.07.1983 în comuna de Târg, județul P, cetățean român, neșcolarizată, fără ocupație, necăsătorită, 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliată în comuna de Târg, sat de nr. 240, județul P, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din 15.05.2007, la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza disp. art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de a alege și lit. b cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile și.
În baza disp. art. 14.C.P.P. art. 346.C.P.P. art. 998 cod civil și art. 999 Cod civil, a fost obligată inculpata la plata sumelor de 10.000 lei despăgubiri materiale și 20.000 lei daune morale către părțile civile.
În baza disp. art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei, urmând a se înainta din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta inculpată personal asistată de apărătorul ales A din Baroul Prahova precum și intimatele părți civile și, personal și asistate de apărătorul ales din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale nr. 7/21.03.2008, aflată la fila 21 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pune în vedere inculpatei că poate fi audiată la instanța de apel și că are dreptul să refuze să dea declarație.
Apărătorul ales al inculpatei având cuvântul arată că aceasta este de acord să fie audiată de instanța de apel.
Curtea, dispune audierea inculpatei prezente în instanță potrivit recomandărilor formulate de Consiliul Europei.
Inculpata a fost audiată de instanță, declarația dată (aflată la fila 29 dosar) fiind citită de apărătorul ales care a semnat alături de inculpată.
Apărătorul ales al inculpatei având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și nici excepții, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales pentru părțile civile având cuvântul arată că nu are cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Avocat având cuvântul pentru inculpată, învederează instanței faptul că aceasta a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 26 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunea prev. de disp. art. 183 Cod penal.
Arată că inculpata a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal iar pedeapsa aplicată este prea mare. Prin rechizitoriul parchetului s-a reținut că potrivit raportului medico-legal moartea victimei a survenit ca urmare a asfixiei mecanice intervenite datorită loviturilor aplicate, pe fondul unor neînțelegeri intervenite între partea vătămată și inculpată.
Între cele două nu a existat dușmănie, martora afirmând că inculpata dorea să se termine cu "vorbele la adresa sa".
La data de 15 mai 2007 cele trei s-au întâlnit, au avut loc discuții contradictorii care au degenerat în scandal, aplicându-se lovituri. Inculpata a tras de păr victima din față, aceasta căzând la pământ iar martora le-a despărțit. Nu a mai lovit victima după ce aceasta a căzut.
Inculpata regretă fapta comisă, este bulversată de rezultatul incidentului, nu a urmărit ca prin acțiunea sa asupra părții vătămate să se ajungă la un asemenea rezultat și anume moartea victimei.
Arată că inculpata are doi copii minori de 6 ani și respectiv 4 ani iar cuantumul pedepsei aplicate acesteia este mare, mai ales că inculpata nu are antecedente penale.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond instanța să rețină cauza spre rejudecare, dând eficiență disp. art. 74 și 76 Cod penal iar pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Apărătorul ales al părților civile având cuvântul arată că inculpata a indus în eroare instanța de judecată, din declarațiile martorilor reiese faptul că a existat un incident între victimă și inculpată înainte de data săvârșirii infracțiunii.
La dosarul cauzei se află planșe foto din care reiese că victima a fost bătută, certificatul medico-legal reținând că leziunile s-au produs prin lovire un corp dur, inculpata lovind victima și după ce aceasta a căzut la pământ.
Moartea a intervenit urmare a asfixiei mecanice, victima nu a mai putut respira.
Inculpata a amenințat-o pe victimă că "o omoară" iar pedeapsa aplicată de instanța de fond de 10 ani închisoare este mult prea blândă în raport de fapta comisă. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu de lovituri cauzatoare de moarte așa cum a fost încadrarea juridică dată faptei.
Arată că în propria cale de atac nu se poate crea inculpatei o situație mai grea dar solicită să fie respins apelul declarat de aceasta ca nefondat și să fie menținută sentința pronunțată de instanța de fond.
Apărătorul ales al inculpatei având cuvântul arată că în cauză este praeterintenție, raportul medico-legal stabilind o dinamică a loviturilor aplicate, nu se poate discuta de faza preagonică.
Apărătorul ales al părților civile având cuvântul arată că a solicitat la instanța de fond schimbarea încadrării juridice a faptei, dar cererea nu a fost admisă. Solicită menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cuantumul pedepsei aplicate să nu fie micșorat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că în lipsa apelului procurorului sau al părților civile se va referi la apelul inculpatei.
Arată că limita pedepsei pentru infracțiunea comisă de inculpată este de la 5 la 15 ani, instanța de fond aplicând 10 ani închisoare. Pedeapsa aplicată este corect individualizată raportat la situația de fapt.
Martora a relatat împrejurările comiterii faptei, ferocitatea cu care inculpata a lovit victima a fost stabilită în raportul de necropsie, victima decedând în 3 minute. Inculpata a continuat însă să lovească victima chiar și după ce aceasta a căzut la pământ.
Pedeapsa aplicată de instanța de fond este legală și temeinică. Concluzii de respingere a apelului declarat de inculpată ca nefondat.
Inculpata având ultimul cuvânt arată că nu mai are de declarat altceva decât cele consemnate în declarația dată astăzi în fața instanței.
CURTEA,
Asupra apelului de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.26 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, respingându-se cererea părților civile privind schimbarea încadrării juridice a faptei în omor calificat prev. de art.174 rap. la art.175 lit.i) Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului (fiica lui și, născută la 14 iulie 1983 în com. de Târg, sat de, județul P, cu același domiciliu, cetățean român, neșcolarizată, fără ocupație, necăsătorită, are doi copii minori, fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cod penal, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5340 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a), cu excepția dreptului de a alege și lit.b) Cod penal.
Acțiunea civilă exercitată de părțile civile și, ambii domiciliați în comuna, sat Mici, nr.32, județul P, s-a
admis în parte, în sensul obligării inculpatei la plata despăgubirilor materiale în sumă de 10.000 lei și a daunelor morale în sumă de 20.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Deși avea domiciliul în comuna, sat Mici, nr.32, jud. P, victima, în vârstă de 15 ani, obișnuia să-și viziteze bunica maternă, care locuia în comuna de Târg, satul de.
Aceasta reușise să se integreze în comunitatea locală, având mai multe cunoștințe, între care și pe inculpata.
În cursul lunii mai 2007, între cele două părți s-a creat o stare conflictuală de excepție, grefată pe disputarea unei relații apropiate pentru același băiat, adeseori inculpata aducându-i reproșuri victimei, prin cuvinte și expresii jignitoare.
Neînțelegerile s-au acutizat la data de 15 mai 2007, când întâlnindu-se pe stradă, în prezența martorelor și acestea au purtat o primă discuție în jurul orei 1400, inculpata amenințând victima că o va până o va omorî.
În seara aceleiași zile, după orele 2130, apelanta s-a lansat în căutarea victimei și întâlnind-o pe str.- din satul de, unde locuia bunica maternă, în dreptul imobilelor cu nr.198 și 199, a procedat la aplicarea corecției promise în timpul zilei, de față fiind martora.
Astfel, prin surprindere a prins-o de păr și aplecându-i capul în, a lovit-o cu picioarele în regiunea gâtului, a pieptului și stomac, determinându-i îngenuncherea și căderea pe spate, la pământ, agresiunea continuând deși victima dădea semne evidente de sufocare, încercând să respire.
În final, realizând că nu mai, iar la fața locului sosiseră în ajutor martorii, și, inculpata abandonat-o, nu înainte de a-i aplica o ultimă lovitură cu piciorul, la cap și gât.
Deși victima a fost transportată de îndată pentru acordarea îngrijirilor medicale la spitalul din, viața nu a mai putut fi salvata, constatându-se existența decesului.
Prin raportul medico-legal de necropsie întocmit de P s-a stabilit că în condițiile descrise aceasta a suferit multiple leziuni produse prin lovire cu și de corpuri dure, respectiv stază și edem meningo-cerebrale, stază pulmonară și viscerală, petesii asfixice subpleurale, inflitrate hematice interconstale și la scalp, megacolon transvers, iar moartea a fost violentă, datorându-se insuficienței respiratorii acute, urmarea asfixiei mecanice cu regurgitat gastric.
S-a concluzionat că între leziunile menționate și deces a existat directă și necondiționată legătură de cauzalitate.
Deși s-a prezentat la cercetarea judecătorească, inculpata s-a prevalat de dreptul de a nu da nici o declarație, astfel cum este reglementat în art.70 și art.322 teza II Cod proc. penală și nici nu a solicitat probe în apărare.
Existența faptei și vinovăției s-au stabilit prin coroborarea declarațiilor făcute de aceasta în cursul urmăririi penale cu cele date de martorii, și, precum și concluziile actelor medico-legale.
Cererea părților civile și privind reîncadrarea juridică a faptei în omor calificat prev. de art.174 rap. la art.175 lit.i) Cod penal s-a respins cu motivația că nu s-a dovedit intenția de a ucide ce caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, decesul victimei fiind unul praeterintenționat, specific lovirilor cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal.
Astfel, inculpata a acționat asupra acesteia pentru a-i aplica o corecție fizică, intenție precizată și la prima întâlnire din timpul zilei dar și rezultată din modul și modalitatea de agresare, respectiv ținând-o cu o mână de păr și lovind cu cealaltă și picioarele, în mod haotic, fără a urmări cu preponderență zonele vitale ale corpului.
La individualizarea pedepsei, s-au reținut datele personale favorabile inculpatei (lipsa studiilor și antecedentelor penale, vârsta acesteia și prezentarea în fața organelor judiciare), gravitatea concretă a faptei rezultată din modalitatea de agresare repetată, inclusiv după căderea victimei la pământ, precum și faptul că este cunoscută ca o persoană recalcitrantă și violentă, fiind trimisă în judecată pentru complicitate la trafic de persoane și aderare la un grup infracțional organizat în dosarul nr- aflat pe rolul aceleiași instanțe.
În rezolvarea laturii civile, acțiunile promovate de părțile civile și au fost admise în parte, în limita sumelor de 10.000 lei despăgubiri materiale, dovedite prin declarațiile martorelor și, ca reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea fiicei lor, victima, și parastasele ulterioare.
Cât privește cererea pentru acordarea daunelor morale, s-a considerat că suma de 20.000 lei reprezintă o justă și integrală compensație a prejudiciului personal nepatrimonial, cauzat de trauma psihică produsă prin decesul copilului minor, în condițiile descrise.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel în termenul legal de către inculpata, susținându-se că este nelegală și netemeinică, sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei, considerat ca excesiv în raport de datele personale și împrejurările concret în care a comis fapta.
S-a arătat că având doi copii minori în întreținere (de 6 ani și respectiv 4 ani), o atitudine sinceră și de regret în cursul procesului, ca și mobilul agresiunii, respectiv aplicarea unei corecții corporale în vederea sistării unui conflict minor între femei, scopul pedepsei poate fi atins prin reducerea pedepsei conform art.74 și 76 Cod penal.
Având în vedere Serviciului executare al Consiliului Europei, faptul că inculpata nu a dat declarație până în prezent în fața unei instanțe de judecată, față de acordul exprimat, s-a procedat la ascultarea acesteia conform art.378 alin.1 Cod proc. penală în ședința publică din data de 21 mai 2008.
Deși a recunoscut că moartea victimei este consecința agresiunii exercitate de ea în seara zilei de 15 mai 2006, a limitat răspunderea penală la lipsa intenției și reprezentării de a ucide, susținând că în principal ea a aplicat lovituri cu palmele și a tras-o de păr, în contextul unor afirmații prealabile denigratoare, privind fizicul său.
A precizat totodată că este de acord cu sumele stabilite cu titlu de daune materiale și morale în folosul părților civile și, inclusiv cu plata acestora în situația în care ar realiza venituri.
Apelul nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivul de apel invocat, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art.371 alin.2 rap. la art.372 alin.1 Cod proc. penală, rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatei s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicție, regăsindu-se în probele administrate, ce au fost complet analizate și just apreciate.
A recunoscut apelanta și s-a dovedit cu martorii audiați în cauză, prezenți la locul faptei că în seara zilei de 15 mai 2007, în jurul orei 21,30, pe fondul unui conflict determinat de disputarea unui, aceasta a urmărit victima, în vârstă de 15 ani și întâlnind-o pe stradă, i-a aplicat lovituri repetate cu pumnii și picioarele, în principal în zona capului, gâtului și abdomen, inclusiv după declanșarea reflexului de vomă.
Prin raportul medico-legal de necropsie s-a stabilit că imobilizarea capului prin prinderea părului și continuarea agresiunii au împiedicat victima să elimine voma, aspirând-o în căile respiratorii, cu consecința intervenției imediate a rezultatului letal, prin asfixie mecanică cu regurgitat gastric.
S-a concluzionat, totodată, că multiplele leziuni interne, localizate meningo-cerebral, pulmonar, subpleural, visceral, intercostal, ca și infiltratele hematice, inclusiv la scalp s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în condițiile agresiunii descrise iar între acestea și decesul victimei există directă și necondiționată legătură de cauzalitate.
Față de această situație, dovedită prin probe pertinente și concludente pentru aflarea adevărului în cazul infracțiunilor comise cu violență, privind viața persoanei, condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte incriminată în disp. art.183 Cod penal este justificată.
Este real că încadrarea juridică dată activității infracționale comportă discuții sub aspectul existenței intenției de a ucide sub formă indirectă, specifică laturii subiective a infracțiunii de omor, în raport de modalitatea de acțiune, repetabilitatea loviturilor, intensitatea acestora, având ca urmare intervenția rezultatul letal imediat și lezarea în principal a unor organe vitale, cunoscute ca esențiale pentru menținerea vieții, chiar la un nivel de instrucție liminar.
În lipsa exercitării apelului de către parchet, sau părțile civile și, o atare nelegalitate nu poate fi luată în discuție cu ocazia exercitării controlului jurisdicțional, întrucât s-ar încălca dispozițiile art.372 alin.1 Cod proc. penală, agravându-se situația inculpatei în propria-i cale de atac.
Pedeapsa de 10 ani închisoare este justă, satisfăcând întrutotul criteriile de individualizare înscrise sub art.72 Cod penal.
Chiar dacă apelanta a avut o conduită relativ sinceră în cursul procesului, nu a fost alfabetizată, a recunoscut și regretat fapta, pretinde că întreține doi copii minori și nu are antecedente penale, nu există temeiuri pentru atenuarea răspunderii penale în sensul art.74 și 76 Cod penal.
În concret, activitatea infracțională stabilită în sarcină prezintă periculozitate de excepție prin agresivitatea manifestată în rezolvarea unui conflict minor, asupra victimei minoră în vârstă de 15 ani, profitând de lipsa acesteia de protecție într-o altă localitate și ascendentul creat în comunitatea respectivă ca persoană violentă.
Aceste elemente unite cu conduita generală contrară legii, fiind trimisă în judecată în prezent pentru complicitate la infracțiuni încadrate în criminalitatea organizată, justifică concluzia primei instanțe că atât prezervarea ordinii publice cât și reeducarea acesteia impun supunerea la programe specializate în cadru penitenciar, pe o perioadă mai îndelungată.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că hotărârea atacată este dreaptă și conformă legii, situație în care apelul declarat se va respinge ca nefundat, conform art.379 pct.1 lit.b) Cod proc. penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpata, domiciliată în comuna de Târg, sat de nr. 240, județul P împotriva sentinței penale nr.26 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 100 lei, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 21 mai 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. NE/Tehnored.
2 ex./05.06.2008
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea
