Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 91/
Ședința publică din data de 21 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva sentinței penale nr. 270 din 05.06.2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației aflate la dosarul cauzei, intimatele părți civile, și, asistate de avocat ales, în baza delegației aflate la dosarul cauzei, lipsă fiind intimații părți civile Spitalul Clinic de Urgență, Spitalul Județean
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a audiat inculpatul răspunsurile fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, avocat și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
În aceste condiții curtea, acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admitere apelului parchetului așa cum a fost formulat în scris și îl susține și oral, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată inculpatului pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, contravine dispozițiilor din codul penal, respectiv art.72 și art.52 Cod Penal care reglementează modalitatea de individualizare a pedepsei, pe fond înlăturarea disp. art.73 lit b Cod penal și aplicarea inculpatului a unei pedepse în limitele prevăzute de lege de la 5 la 15 ani și schimbarea modalității de executare, în cauză fiind vorba de o infracțiune gravă.
Apreciază că situația de fapt reținută de prima instanță, este diferită de cea stabilită în rechizitoriu și dovedită cu susținerea singurei martore oculare -, care în toate declarațiile, atât la instanța de fond cât și la procuror, a susținut în mod constant referitor la momentul când inculpatul a venit în imobilul respectiv, a întâlnit-o pe victimă, care se afla în stare de ebrietate, însă se ținea pe picioare, dar se putea deplasa.
În momentul în care inculpatul a ajuns în ușă a lovit pe victimă în, deși aceasta nu a avut nici un moment intenția să-l agreseze pe inculpat.
Față de aceste susțineri apreciază că inculpatul încearcă prin declarația de astăzi să stabilească o altă situație de fapt.
Avocat pentru apelantul inculpat având cuvântul solicită admiterea apelului inculpatului, casarea sentinței penale nr. 270 din 05.06.2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond să se aplice o pedeapsă inculpatului sum minimul prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare și se reține la individualizarea pedepsei, circumstanțele atenuante prev. de art.73 și art.76 Cod penal, să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 din Codul penal.
Cu privire la apelul parchetului îl apreciază nefondat.
În motivare arată că nu s-a dovedit faptul că soția inculpatului la încărcat la caiet pe victimă.
Inculpatul pe moment și-a pierdut cumpătul și a lovit victima o singură dată, fără să își dea seama de urmări. Acesta i-a acordat primul ajutor victimei, a vrut să îl ducă la spital dar rudele acestuia au refuzat și l-au luat acasă și abia a doua zi după ce au văzut că se simte rău, l-au luat și l-au dus la spital, unde ulterior a decedat.
Cu privire la latura civilă apreciază că suma solicitată a fi acordată cu titlu de despăgubiri materiale în valoare de 20 mii lei, apreciază că această sumă nu a fost dovedită, fiind acordată doar pe baza unei singure declarații a unei persoane în relații de prietenie cu partea civilă.
La dosarul cauzei sunt câteva chitanțe pe care nu le contestă.
Față de situația mai sus arătată solicită a se admite apelul inculpatului și pe latura civilă.
Avocat pentru intimatele părți civile, și solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, precizând că instanța de fond nu a admis cheltuielile pe latura civilă așa cum au fost formulate, acestea au fost dovedite cu acte, apreciind că aceste cheltuieli nici nu sunt proporționale cu pierderea unei vieți omenești și având în vedere și comportamentul inculpatului nici până astăzi nu a căutat niciodată pe părțile vătămate.
Solicită ca instanța să aibă în vedere și depozițiile celorlalți martori care consumau diverse băuturi pe marginea șanțului de la intrarea din bar care au dat declarații. Solicită a se înlătura scuza provocării, având în vedere că nu s-a făcut dovada provocării.
Cu privire la apelul parchetului solicită admiterea lui, să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă privativă de libertate.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.377 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea apelului său, precizând că regretă fapta.
CURTEA
Din actele dosarului, constată că prin sentința penală nr.270 din 5 iunie 2008, TRIBUNALUL ARGEȘa condamnat pe inculpatul, la 4 ani închisoare, prin înlăturarea art.73 lit.b Cod penal.
În baza art.86/1 Cod penal, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei și fixând termen de încercare de 6 ani, potrivit art.86/2 Cod penal.
A instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prev.de art.86/3 alin.1 lit.a-d Cod penal, iar cu privire la cea prev. la lit.a, a dispus ca acesta să se prezinte la Serviciul de Protecție a Victimelor și Integrare Socială a Infractorilor de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, conform programului fixat de acesta.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86/4 Cod penal.
Au fost admise în parte acțiunile civile.
A fost obligat inculpatul la plata daunelor morale și materiale către fiecare parte civilă.
S-a luat act că părțile vătămate, nu s-au constituit părți civile.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, pensionar, domicilia împreună cu familia sa în P, însă locuia efectiv în comuna, Sat, județul A, la locuința părinților săi decedați.
Bunurile alimentare și cele de consum zilnic erau procurate de la magazinul mixt al AF"".
Conform uzanțelor acestei unități, când clienții nu aveau banii necesari pentru plata cumpărăturilor erau înscriși într-un caiet cu sumele respective, fie de către patroana -, fie de către vânzătoarea (cele două făcând de serviciu cu rândul câte o zi). Concomitent, fiecare din ele primea un înscris pe care era trecută suma datorată.
, atunci când datornicii primeau salariile, pensiile, etc, ei își achitau datoriile - sumele respective fiind încasate, însă numai de către -. Când nu consuma băuturi alcoolice, avea un comportament normal, însă când era sub influența acestora devenea recalcitrant, certăreț, etc.
În seara zilei de 25 mai 2007, în jurul orelor, 19,00 susnumitul a mers la magazinul în cauză, unde era de serviciu -.
Cum cel în cauză se afla sub influența băuturilor alcoolice, între el și vânzătoare s-a iscat o stare conflictuală, pe parcursul căreia a înjurat-o pe susnumita, reproșându-i fie că-l "încărcase la datorie", fie că refuza să-i mai servească Ť.
Deși nu a lovit- pe, ci doar a injuriat-o, aceasta l-a apelat pe telefonul mobil pe soțul său, inculpatul, cerându-i să vină la magazin și să aplaneze conflictul ivit, pentru că altfel nu-și mai putea continua activitatea.
Cu o bicicletă, acesta a venit de la domiciliu la locația amintită.
În acele momente, tocmai părăsea magazinul, cei doi întâlnindu-se la ușa de la intrare.
Când inculpatul l-a întrebat pe de ce o înjurase pe soția sa, acesta l-a înjurat și pe el, motiv pentru care l-a lovit, o singură dată, cu pumnul în zona feței, pe susnumitul, urmare acestei lovituri a căzut cu fața în sus și s-a lovit cu capul de pardoseala de ciment a magazinului, rămânând în stare de inconștiență.
Au fost anunțate rudele, (soția lui era și ea în localitatea ) care l-au luat și l-au dus la locuința sa.
Văzând că nici a doua zi nu-și revine, aceștia au anunțat salvarea, cel în cauză fiind transportat mai întâi la Secția de neurologie a Spitalului Județean A, dar în raport de starea gravă în care se afla, (diagnosticul stabilit fiind cel "contuzie cranio-cerebrală, comă 7 puncte ") s-a decis transportarea sa imediată la Spitalul Clinic de Urgență B, unde a fost internat, la 26 mai 2007.
La data de 28 mai 2007 ora 16,45 fost declarată moartea cerebrală a celui în cauză.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr.A- din 10.09.2007 întocmit de Minovici B, "moartea numitului a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral operat, cu fractură de boltă și bază, hemoragie meninge difuză, contuzie cerebrală difuză, contuzie cerebeloasă și de trunchi cerebral".
Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire de corp/dur, posibil în condițiile unei căderi de la același nivel, așa cum rezultă din datele de anchetă și au legătură directă imediată de cauzalitate cu decesul".
Deși situația de fapt ca și derulare a evenimentelor este aceeași cu cea reținută de procuror, tribunalul a apreciat că inculpatul nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, sau emoții, atunci când întâlnind victima în ușa localului, i-a aplicat o lovitură în față.
Chiar inculpatul a declarat că victima nu a schițat nici un gest de lovire față de el și nici pe soția acestuia nu a încercat să o lovească.
De altfel, se și reține în rechizitoriu că l-a apelat pe telefonul mobil pe soțul ei, cerându-i să vină la magazin și să aplaneze conflictul pentru că altfel nu-și mai putea continua activitatea. Rezultă deci că soția sa l-a chemat pe inculpat nu că i-ar fi fost teamă de victimă, ci pentru că nu mai putea să-și desfășoare activitatea, datorită gălăgiei provocate de acesta, care se afla în stare avansată de ebrietate.
Chiar soția inculpatului a declarat în fața instanței că victima a insultat-o și a vrut să intre peste ea în bar să-i ia caietul și, deci, nicidecum să o bată.
Față de această situație de fapt, tribunalul a apreciat că o simplă injurie adresată atât inculpatului cât și soției acestuia, nu poate constitui o provocare în înțelesul art.73 lit."b" Cod penal, cu atât mai mult cu cât incidentul a avut loc în ușa localului, inculpatul realizând atât intenția victimei de a părăsi localul, cât și faptul că "echilibrul lui nu era stabil".
Pe de altă parte, însă, instanța a observat atitudinea sinceră și plină de regret a inculpatului, faptul că acesta este infractor primar și până la săvârșirea faptei a avut o conduită bună, precum și disponibilitatea acestuia de a repara paguba pricinuită, toate acestea constituind circumstanțe atenuante.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 25.05.2007, cu intenție l-a lovit cu pumnul în față pe, determinând căderea și lovirea acestuia de un plan dur, urmare căreia a suferit leziuni ce au condus la decesul său, survenit la 28.05.2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. art.183
Pentru considerentele reținute, prima instanță aplicând inculpatului o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, a apreciat că în această modalitate sunt realizate scopurile pedepsei cât și criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal.
În ceea ce privește acțiunea civilă, tribunalul a constatat justificate integral despăgubirile materiale, constând în cheltuielile de înmormântare și parastase, însă în privința daunelor morale, instanța le-a apreciat la o valoare mai redusă decât cea solicitată, având în vedere, pe lângă durerea încercată de membrii familiei și persoana victimei, care nu avea un comportament tocmai lăudabil, iar la momentul respectiv nu mai constituia o sursă importantă de susținere materială pentru familia sa, cât și vârstele mature ale copiilor.
Sentința a fost apelată de către parchet și inculpat.
În susținerea apelului, parchetul apreciază netemeinicia soluției la care a ajuns prima instanță sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, care în opinia acestuia este mult prea blândă și nu reflectă criteriile de individualizare și nici scopurile pedepsei menționate în dispozițiile art.72, 52 Cod penal.
Apreciază parchetul că având în vedere consecințele sociale și morale ce au rezultat în urma comiterii infracțiunii de către inculpat, cât și gravitatea acesteia, ar fi trebuit să determine o altă modalitate de executare, respectiv cea în detenție.
Inculpatul în apelul său, arată dimpotrivă că sentința suferă sub aspectul individualizării pedepsei care este prea exigentă în raport cu circumstanțele concrete ale comiterii faptei, solicitând reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de legiuitor și reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal.
1.- Cu privire la apelul parchetului, curtea îl apreciază întemeiat.
În acest sens, curtea reține din probele administrate în cauză și așa cum inculpatul a recunoscut, în seara zilei de 25.05.2007, în jurul orelor 19,00, pe fondul unei altercații verbale cu soția inculpatului, victima a fost lovită de acesta cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de podeaua din beton a magazinului " ".
Ulterior, la 28.05.2007, ca urmare a leziunilor produse, victima a decedat la Spitalul Clinic de Urgență din
Din punct de vedere subiectiv, circumstanțele ce caracterizează atitudinea inculpatului, relevă fără echivoc intenția directă a acestuia în raport cu fapta de lovire, și culpa față de rezultatul mai grav, moartea victimei, pe care trebuia să-l anticipeze în condițiile date.
Consecințele faptei,soldate cu moartea victimei, sunt din cele mai grave datorită importanței deosebite a valorii sociale apărate de lege, și anume viața persoanei.
Chestiunea în discuție privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere datele particulare ale cauzei în raport de criteriile stabilite prin dispozițiile art.72 cod penal.
Într-adevăr, individualizarea pedepsei în raport cu fapta concretă, se realizează numai în cadrul coordonatelor menționate în art.72 Cod penal, pentru ca în acest mod să se realizeze funcțiile sancțiunii fiind necesar ca aceasta să corespundă nevoilor represiunii și de apărare socială.
de-a face sintetic vorbind cu o faptă de violență comisă cu praeter intenție, extrem de gravă prin urmările pe care le-a produs, și care a adus atingere celei mai importante valori sociale apărate de legea penală, viața omului.
că în asemenea condiții, nevoia de represiune este accentuată și direct proporțională cu nevoia de apărare socială.
Fără a ajunge în cadrul individualizării la o retribuire a răului cauzat de inculpat prin fapta sa, prima instanță ar fi trebuit să manifeste echilibru atât în cuantificarea pedepsei, cât și în stabilirea modalității de executare, pentru că numai în acest fel expresie dezideratele stabilite de legiuitor în art.52 Cod penal, care se referă la scopul pedepsei.
Ce altă atitudine ar fi putut să manifeste inculpatul, decât de regret, în fața unor asemenea consecințe, pe care le-au perceput nemijlocit toți cei ce se aflau în momentul respectiv la locul faptei.
Curtea apreciază prin urmare, ținând seama de pericolul social al faptei, urmările acesteia, persoana inculpatului, că o pedeapsă mai redusă din punct de vedere cantitativ, dar având ca modalitate de executare detenția, este mult mai adaptată criteriilor de individualizare și scopului sancțiunii, având aptitudinea să conducă la reeducarea acestuia.
În consecință, pentru cele ce au fost anterior expuse, în baza art.379 pct.2 cod procedură penală, curtea va admite apelul parchetului și diminuând pedeapsa aplicată, va înlătura dispozițiile art.86/1 și urm. Cod penal, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa în condiții de detenție, conform art.57 Cod penal.
De asemenea, în baza art.71 Cod penal, i se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
2.- Sub aspectul apelului declarat de inculpatul.
Curtea reține netemeinicia celor susținute în motivele de apel, observând că prima instanță a redus oricum pedeapsa aplicată acestuia sub minimul special prevăzut de legiuitor, tocmai ca efect al circumstanțelor atenuante ce i-au fost aplicate inculpatului avându-se în vedere atitudinea lui sinceră, regretul exprimat față de fapta comisă, cât și împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală.
Având în vedere argumentele deja expuse la punctul 1, curtea apreciază că reducerea și mai mult a pedepsei aplicate, ar atrage cum s-a arătat netemeinicia sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive care să afecteze legalitatea ori netemeinicia hotărârii apelate, curtea urmează ca potrivit art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, să respingă apelul inculpatului și conform art.192 cod procedură penală să-l oblige pe acesta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței penale nr. 270 din data de 05.06.2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința sub aspect penal, în sensul că diminuează pedeapsa aplicată inculpatului fiul lui și, născut la data de 24.07.1970 în comuna, județul A, cu domiciliul în comuna, sat., nr.293, județul A, cu reședința în comuna, sat., județul A, CNP - -, la 3 ani închisoare.
Înlătură dispozițiile art. 86/1, 86/2 Cod penal și aplică art. 57, 71 Cod penal.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.
Menține, în rest dispozițiile sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care îl obligă la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2008, la Curtea
de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
5.11.2008.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marioara Dumitru
