Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 10/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 10/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 februarie 2008
Complet de judecată format din
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
- - - JUDECĂTOR 3: Tina Szabo
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV și de apelanții inculpați și împotriva sentinței penale nr. 516/S din 10 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul penal nr-. La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 februarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi care face parte integrantă din prezenta, după care, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13 februarie 2008, când
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 516/S/10.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul penal nr- a fost condamnat inculpatul în baza art. 6 și 7 alin 1 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 alin 1 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. c Cod penal respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit în comiterea infracțiunii, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art.6 și art.7 aliniatul 1 din Legea 78/2000 raportat la art.254 aliniatul 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 3 trei ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 litera c Cod penal, respectiv a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit în comiterea prezentei infracțiuni, pe o durată de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.
S-a aplicat ambilor inculpați și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 litera a teza a doua și litera b Cod penal.
În baza art.861și art.862Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani.
Conform art.71 aliniatul 5 Cod Penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate.
În baza art.863Cod penal pe durata termenului de încercare a obligat pe ambii inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, în cazul inculpatului și cel de pe lângă Tribunalul Argeș, în cazul inculpatului -, conform datelor fixate de aceste instituții;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
Să comunice informații de natură a putea fi controloate mijloacele lor de existență.
Datele de mai sus vor fi comunicate serviciilor de probațiune aferente.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.864Cod penal, respectiv 83 Cod penal, astfel:
Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În caest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
De asemenea, dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute de lege, stabilite de instanță, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei.
În baza art. 350 aliniatul 1 teza finală Cod procedură penală a revocat pentru ambii inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451Cod procedură penală. executorie cu privire la aceste dispoziții.
S-a constatat că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv pe perioada 28.01.2007 - 06.04.2007.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constatituit parte civilă în cauză, deoarece nu a suferit niciun prejudiciu.
A dispus să rămână atașate cauzei, un CD marca cu numărul -, conținând convorbirile denunțătorului avute cu inculpații la data de 28.01.2007 și momentul depistării martorului; un CD marca X - Data cu numărul -, conținând discuțiile telefonice din data de 29.01.2007 purtate de partea vătămată și un CD marcă înregistrată cu numărul 822/28.01.2007 conținând apelul, acestea având calitatea de mijloace materiale de probă.
În baza art.191 aliniatele 1 și 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească statului câte 800 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 27 ianuarie 2007 însoțit de prietenii săi, și, pleacă din P spre, cu autoturismul 1300, înmatriculat sub numărul -, ce aparține tatălui martorului, autoturism ce a fost condus de. Deplasarea la a fost efectuată pentru a se da cu sania pe pârtie.
Autoturismul a fost lăsat în parcarea cabanei " de nea" iar tinerii s-au deplasat pe pârtie, unde au stat câteva ore, după care pentru a se încălzi s-au întors la mașină, mai puțin care a rămas în continuare pe pârtie.
La mașină, - s-a urcat la volan, a pornit motorul pentru obținerea căldurii și a efectuat câteva manevre în parcare, aspecte ce au fost văzute de un echipaj de polițe al Municipiului care efectua patrula în acea zonă, echipaj format de martorii șu. Deoarece - a remarcat observarea sa de către acel echipaj de poliție a părăsit zona, rulând câțiva zeci de metri, după care s-a oprit. La mașina staționată s-a deplasat agentul de poliție, acesta cerând tinerilor actele de identitate, cerere la care martorii și - s-au conformat. Pe parcursul discuțiile celor doi ( și ) acești au recunoscut agenților de poliție că au consumat băuturi alcoolice, împrejurare în care acest aspect a fost comunicat unui alt echipaj al poliției rutiere care de asemenea efectua patrula în acea zonă. La sosirea celor doi polițiști de la poliția rutieră, respectiv inculpații și -, martorul a comunicat celor doi că personal a văzut acea mașină efectuând manevre cu autoturismul în parcarea de la baza pârtiei și că atunci când au observat mașina lor de poliție au părăsit rapid zona, astfel că s-a pornit în urmărirea lor. De asemenea martorul le-a comunicat că a văzut că la volanul autoturismului se afla un tânăr care avea pe cap o neagră cu alb, iar când au găsit staționată mașina tinerilor pe scaunul șoferului se afla alt tânăr. În plus au comunicat că cei doi tineri care au dat actele de identitate consumaseră băuturi alcoolice. După predarea actelor de identitate către cei doi inculpați, martorii și au părăsit zona.
li s-a cerut ducerea mașinii sub pod deoarece afară ningea tare, astfel că autoturismul a fost împins sub pod.
Inculpatul, atât din mașină cât și în exterior, în lateralul acesteia a discutat cu martorii, -, despre cele întâmplate, iar pentru conducerea autoturismului de către -, în stare de minoritate deci fără a poseda permis de conducere și după consumarea de băuturi alcoolice reprezintă infracțiune. Martorul - a fost poftit în mașina polițiștilor cerându-i-se să dea o declarație față de aceste aspecte, timp în care inculpatul - îi citea articolele din lege care încriminează faptele, cu arătarea pedepselor ce sunt aplicabile. Tinerii au comunicat celor doi polițiști că autoturismul a fost condus de către, care la acel moment se afla pe pârtie.
Deoarece, - era speriat tare, și au încercat ducerea de tratative cu cei doi inculpați, care au fost de acord cu aceasta atâta vreme cât, deși eventualele fapte puteau fi considerate infracțiuni, au explicat că este posibilă aplicarea unei contravenții în cuantum de 800 RON și suspendarea permisului de conducere al lui, iar pentru sancționarea acestuia din urma ca în fiolă să sufle o altă persoană dintre tinerii care consumaseră băuturi alcoolice.
Deoarece era într-o stare emoțională puternic negativă, fiindu-i teamă de eventualele consecințe ce ar putea fi atrase de evenimentele consumate, nu a putut să își scrie declarația, astfel că cei doi inculpați au cerut deplasarea tinerilor la mașina lor cu chemarea lui.
Inculpații au plecat în traseu unde au efectuat supravegherea traficului și la scurt timp au revenit la locul unde se afla parcată mașina celor implicați în evenimentul anterior descris.
La fața locului între timp venise și care însoțit de, - și s-au deplasat în locul unde se afla mașina celor doi inculpați, loc în care au fost continuate discuțiile, care în principal au fost purtate de inculpatul, atât din mașină cât și din exteriorul acesteia.
În cadrul discuțiilor purtate, a comunicat celor doi inculpați că nu este de acord cu sancționarea sa cu suma de 800 RON și ridicarea permisului de conducere, deoarece a obținut greu permisul de conducere, lucrează ca șofer, nu a consumat băuturi alcoolice și nici nu are o situație materială prea bună pentru a-și permite plata amenzii.
Pentru a impresiona s-a prefăcut că plânge, astfel inculpatul a afirmat că cei prezenți sunt "datori cu o cinste mare", fără a preciza ce sumă va trebui plătită deși a fost întrebat în acest sens.
După aceasta martorul a plecat spre mașina lor, apoi și - și ulterior și, la mașina polițiștilor rămânând căruia i-a cerut permisul de conducere și actul de identitate, aspect la care acesta s-a conformat. În continuare discută cu inculpatul care în final îi cere suma de 1000 RON, pe care să o procure până la orele 06,00 cânt termină, cu recomandarea ca să găsească o persoană care să îi aducă banii de la P, după aceasta echipajul de poliție a părăsit zona, stabilind că vor reveni pentru a discuta despre ce s-au înțeles.
. la mașină, împreună cu ceilalți, respectiv, -, și au discutat pentru a găsi o soluție pentru procurarea sumei de bani cerute, în acest sens dând mai multe telefoane, fără însă a găsi persoana care să se deplaseze la acea oră la pentru a le duce banii.
După aproximativ 20 de minute, în locul de staționare al grupului de tineri s-au reîntors cei doi inculpați, le-au făcut semn cu farurile de la mașină pentru a se deplasa în locul în care au staționat, astfel că le-a comunicat că nu au găsit nicio persoană care să le aducă banii, cerându-le restituirea actelor de identitate și a permisului de conducere ridicat. Inculpatul i-a restituit actele de identitate mai puțin permisul de conducere al lui, acesta din urmă solicitând restituirea permisului menționând riscul de a fi sancționat în trafic pentru lipsa acestui act. De asemenea i-a cerut inculpatului numărul de telefon, însă acesta a refuzat, spunându-i că el îl va contacta mai târziu, împrejurare în care i-a dat numărul său de telefon.
s-a reîntors la mașină unde era așteptat de amicii săi și le-a comunicat că permisul de conducere i-a fost oprit astfel că până la orele 06,00 dimineața trebuie să se întoarcă cu suma de 1000 RON pentru a le-o preda celor doi polițiști.
Cei doi polițiști au plecat în trafic, iar permisul de conducere ridicat a fost predat de inculpatul lui - care urma să se ocupe de predarea acestuia către partea vătămată.
Tinerii au plecat spre P, continuând să încerce procurarea telefonică a sumei de bani ce le-a fost pretinsă, iar pe drum este contactat de inculpatul, pe telefonul mobil, apelul fiind efectuat cu ascunderea identității, iar la comunicarea faptului că nu au făcut rost de bani inculpatul îi comunică faptul că îl va contacta mai târziu. În același împrejurări, tot cu identitate ascunsă inculpatul îl sună din nou la orele 05,27 și îi propune întâlnirea să aibă loc mai târziu, adică la orele 16,00, în parcarea de la Mc.
În data de 28.01.2007, -, și au plecat spre B, având asupra lor suma de bani cerută, doar că drum, din discuțiile purtate s-au hotărât să denunțe fapta celor doi polițiști.
Astfel, de la un telefon public, fratele martorului, a sunat la un număr de la unde a reclamat fapta la. primind îndrumări să se deplaseze la.A B pentru organizarea procedurilor. În timp ce efectua denunțul, în jurul orelor 16,04 fost din nou contactat telefonic de inculpatul, căruia i-a comunicat că vine spre B dar întârzie deoarece are. Inculpatul l-a contactat telefonic pe colegul său, inculpatul -, căruia i-a comunicat că se deplasează spre B, astfel că - îi comunică faptul că se află în imposibilitate de a se deplasa la întâlnirea cu, dar va merge în locul săi, un prieten, care se va deplasa cu un autoturism roșu, iar locul de întâlnire va fi benzinăria la ieșirea din
În jurul orelor 17,34 inculpatul îl contactează pe căruia îi comunică faptul că locul de întâlnire va fi benzinăria, loc în care va veni un tânăr cu un autoturism roșu, după care inculpatul îl sună din nou pe inculpatul la orele 17,52 și îi comunică prezența lui în locul de întâlnire la orele 18,00.
La orele 18,10 și ceilalți prieteni ai săi ajung la locul de întâlnire, iar se deplasează la autoturismul, pentru a discuta cu șoferul, respectiv martorul.
Stabilind că acesta este persoana trimisă de inculpați, îi cere o convorbire telefonică cu cel care l-a trimis, împrejurare în care vorbește de la telefonul mobil al martorului cu inculpatul, conținutul acestei convorbiri fiind înregistrat conform autorizației despre care s-a făcut vorbire în preambulul considerentelor, doar că din cauza zgomotului de fond nu se înțeleg replicile inculpatului -. În esență, la întrebarea lui dacă se va încheia vreun act în urma celor întâmplate în noaptea respectivă, inculpatul - i-a răspuns că nu au scris nimica, aspect confirmat de inculpatul - cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale. După această discuție, înmânează permisul lui, iar acesta din urmă îi predă banii cerându-i să îi numere, aspect ce a fost realizat, după care fiecare a plecat. Atât partea vătămată cât și martorul care a văzut predarea banilor, din mașina în care se afla, având vizibilitate către acel loc, au declarat că nu a fost mirat de banii ce i s-au dat.
După încasarea banilor, s-a deplasat cu aproximativ 150 km/ pe strada - din B, oprind îm parcarea benzinăriei LUKOIL, fără a coborî din mașină. După o scurtă perioadă de timp, în momentul în care a intenționat să plece, martorul a fost oprit de organele de poliție care organizaseră flagrantul.
În jurul orelor 18,33 martorul este contactat telefonic de o persoană "" fără a răspunde la telefon, despre apelant, martorul a declarat că este persoana care l-a trimis să predea un permis de conducere, refuzând indicarea numelui acestuia. La scurt timp, este apelat din nou, de același număr, moment în care a răspuns și a i-a comunicat celui care îl apelase că a fost reținut de colegii săi. În cadrul discuției a intervenit procurorul de caz, care a cerut apelantului deplasarea la sediul parchetului pentru a da relații despre cele întâmplate. Ulterior martorul îl indică pe inculpatul - ca fiind persoana care se numește "" fiind cel care l-a trimis pentru predarea permisului de conducere.
Banii primiți de martorul au fost predați organelor de poliție și ulterior numitului. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV criticând-o pentru netemeinicie atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați - apreciate de Ministerul Public nejustificat de blânde în raport cu modul concret de comitere al faptelor și gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise de inculpați - cât și a modalității de executare stabilite de către prima instanță, respectiv suspendare sub supraveghere - care, conform aceluiași apelant nu este în măsură să conducă la atingerea scopului prev. de art. 52 Cod penal, impunându-se executarea pedepselor aplicate în regim privativ de libertate.
Împotriva aceleiași hotărâri au formulat apel inculpații și - care au criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună achitarea lor în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpații au arătat în esență că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor; prima instanță a stabilit o stare de fapt greșită, în neconcordanță cu probele de la dosar situație în care în mod eronat a apreciat că este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită; de altfel prima instanță nu a indicat în mod exact care dintre modalitățile prevăzute în art. 254 Cod penal în care poate fi comisă această infracțiune a fost utilizată de cei doi inculpați. Nici latura subiectivă a acestei infracțiuni nu este întrunită în speță întrucât infracțiunea de luare de mită se săvârșește doar cu intenție directă, calificată prin scop, ori în speță, atunci când instanța de fond califică intenția inculpaților, reține împotriva textului de lege că aceștia au avut ca scop nesancționarea, în general a contravențiilor constatate, amenințând cu întocmirea unor dosare penale, fără să arate însă, fără să numească, fără să determine, fără să individualizeze, fără să precizeze în parte, ce anume contravenții ar fi constatat și nu au sancționat inculpații dar și la ce anume dosar penal se referă, cu întocmirea căruia ar fi amenințat mituitorul. Ori, nu se poate reține, ca scop îndeplinirea sau neândeplinirea unor acte privite în general, în comun, nespecificate, enunțate în termeni generici, vagi, lapidari, nedeterminați, pentru a fi raportate, tot în general atribuțiilor de serviciu; această apreciere făcută de instanță echivalează cu lipsa scopului care califică intenția, în fapt cu lipsa vinovăției ca element constitutiv al infracțiunii.
Probele administrate în cursul procesului penal nu au dovedit existența acestei infracțiuni chiar dacă în speță s-a încercat de către organele de poliție organizarea unui flagrant; în cauză, nu există identitate între persoana surprinsă în flagrantul organizat și persoanele cercetate, acuzate și condamnate în baza acestui flagrant; nici chiar declarația dată în fața instanței de către denunțător nu vine să dovedească comiterea acestei infracțiuni, acesta recunoscând că nu a vorbit la telefon cu nici unul dintre inculpați despre bani ci a fost interesat doar să-și recupereze permisul de conducere.
Sentința penală atacată a mai fost criticată pentru omisiunea instanței de fond de a ține seama în soluționarea cauzei de principiul egalității armelor care guvernează procesul penal și de încălcarea prezumției de nevinovăție de care trebuiau să se bucure inculpații.
Analizând sentința penală atacată de către parchet și inculpați pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat și a coroborat întregul material probator administrat în cauză și a stabilit pe baza acestuia o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că în seara zilei de 27.01.2007 inculpatul în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu - - ambii având calitatea de agenți în cadrul Poliției Rutiere - a pretins de la martorul denunțător suma de 1000 Ron pentru a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle lor de serviciu; martorul promis plata acestei sume de bani pentru a nu se încheia vre-un act constatator cu consecințe juridice pentru denunțător și ambii inculpați au acceptat promisiunea banilor; inculpatul - a trimis la data de 28.01.2007 un prieten (martorul ) pentru a prelua banii pretinși de la denunțător și a restitui denunțătorului permisul de conducere reținut ca o garanție a plății.
Instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică faptelor reținute în sarcina inculpaților reținând în mod judicios că în speță este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 6 și 7 alin 1 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 alin 1 Cod penal, fiind de asemenea întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților.
Criticile aduse de inculpați sentinței penale atacate, sub aspectul greșitei stări de fapt reținute de către prima instanță și lipsi elementelor constitutive ale infracțiunilor de luare de mită pentru care s-a pronunțat o soluție de condamnare a inculpaților de către prima instanță, sunt nefondate; de altfel toate aceste critici aduse în apel sentinței penale atacate au fost prezentate verbal în fața primei instanțe cu ocazia dezbaterilor, sub forma concluziilor, iar prima instanță a analizat detaliat fiecare apărare a inculpaților, dezvoltând motivat considerentele pentru care nu a îmbrățișat tezele susținute de inculpați.
Este adevărat că, sub aspectul tehnicii de redactare a considerentelor sentinței penale atacate, hotărârea are unele deficiențe, instanța de fond folosind uneori un ton critic sau ușor ironic și unele cuvinte și expresii neadcvate conținutului unei hotărâri judecătorești.
Cu toate acestea hotărârea cuprinde toate elementele prevăzute de art. 355 Cod procedură penală, regăsindu-se în cuprinsul acesteia atât starea de fapt reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați - corect încadrată în drept așa cum s-a arătat - cât și o analiză detaliată a materialului probatoriu administrat nemijlocit de către prima instanță care a condus la stabilirea stării de fapt.
Nu se poate reține de către instanța de apel că în speță activitatea infracțională desfășurată de către inculpați nu s-ar circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor de luare de mită, astfel cum s-a susținut de către apărare; latura obiectivă a acestor infracțiuni a fost dovedită cu întregul material probator administrat în cauză; declarațiile părții vătămate care arată că i s-a pretins mită de către inculpatul pentru a nu i se întocmi dosar penal martorului sau a nu fi sancționat el contravențional cu amendă și suspendarea permisului de conducere) se coroborează cu cele ale martorilor (care confirmă pretinderea de către inculpatul a banilor pentru a nu-i face dosar penal martorului - pentru conducere fără permis și sub influența băuturilor alcoolice), (care în același context l-a auzit pe spunând că "sunt datori cu o cinste de zile mari" - el înțelegând că situația se va rezolva fără vre-o sancțiune gravă - iar apoi imediat martorul denunțător le-a comunicat că trebuie să plătească suma de 1000 Ron pentru acest lucru) și - (căruia martorul denunțător i-a comunicat imediat după întâlnirea cu polițiștii că trebuie să le plătească acestora 1000 Ron pentru a rezolva situația); toți acești martori au înțeles că suma de bani este pretinsă cu titlu de mită întrucât nu s-a pus nici o clipă problema întocmirii unui proces verbal de contravenție care să justifice primirea acestor bani cu titlu de amendă sau eliberarea vre-unei chitanțe care să ateste plata acestor bani cu titlu de amendă. De altfel chiar inculpații în declarațiile lor arată că nu ar fi putut încheia un asemenea proces verbal întrucât nu au constatat nici o contravenție și nici nu s-a pus problema întocmirii vre-unui dosar penal.
Inculpații au negat pretinderea vre-unei sume de bani de la martor însă toți martorii menționați care făceau parte din grupul părții vătămate au avut o poziție constantă în cursul procesului penal declarând că li s-a pretins această sumă de bani de către inculpatul aspect consimțit de coinculpatul - care s-a aflat în permanență împreună cu, toți înțelegând foarte bine scopul în care au fost pretinși banii; simpla împrejurare că martorii sunt în relații de prietenie cu partea vătămată nu justifică, așa cum corect a apreciat și prima instanță înlăturarea declarațiilor acestora și nici nu pot fi considerate părtinitoare doar prin prisma relațiilor de prietenie în care aceștia se află câtă vreme au dat declarații sub prestare de jurământ, cunoscând consecințele legale ale declarațiilor mincinoase; de altfel atât conduita inițială a inculpaților (care deși nu au putut constata vre-o contravenție sau infracțiune - așa cum ei însăși au declarat - au revenit de mai multe ori în cursul aceleiași seri la autoturismul în care se aflau martorii menționați discutând de mai multe ori cu aceștia) cât și cea ulterioară pretinderii banilor (au reținut în mod nejustificat permisul de conducere al martorului denunțător - tocmai pentru a-l constrânge pe acesta să-și respecte promisiunea predării banilor iar apoi la data de 28.01.2007 la orele 5,00, 18,33, 18,34, 19,09 l-au apelat de pe un telefon mobil pe martorul denunțător indicându-i locul de întâlnire cu martorul - care nu avea vre-o calitate oficială și nici un drept să se afle în posesia permisului de conducere al martorului - unde urma să fie predat permisul de conducere și preluați banii - loc care se impune a fi precizat se afla în afara sediului poliției) cât și conduita ulterioară a martorului denunțător și a celorlalți martori menționați (care în loc să se întoarcă acasă au încercat în aceeași noapte să facă rost de bani - dând în acest sens mai multe telefoane - pentru a recupera permisul de conducere a martorului) conturează fără dubiu activitatea ilegală a inculpaților, acțiunile lor circumscriindu-se fără îndoială elementului material din cadrul laturii obiective a infracțiunilor de luare de mită.
De asemenea scopul pretinderii banilor și respectiv acceptul inculpatului - a promisiunii banilor este fără îndoială, așa cum se conturează din materialul probator administrat acela al neândeplinirii de către cei doi inculpați a îndatoririlor de serviciu, banii pretinși și promiși fiind un contraechivalent al conduitei pe care inculpații s-au angajat să o aibă adică acela de a nu întocmi vre-un act constatator al faptelor martorilor, fie că ele ar fi îmbrăcat forma unei contravenții fie că ar fi fost vorba despre o infracțiune. Apare fără relevanță în speță împrejurarea că cei doi inculpați nu au precizat exact martorului denunțător și prietenilor acestuia dacă prin conduita adoptată lasă neconstatată și respectiv nesancționată o contravenție sau o infracțiune, atâta timp cât inculpații aveau ca atribuții de serviciu atât constatarea și sancționarea contravențiilor cât și constatarea faptelor care întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor, iar martorul denunțător cunoștea această împrejurare; de asemenea apare fără relevanță în planul juridic al acestei infracțiuni, dacă în urma cercetărilor pe care inculpații au fost chemați să le efectueze în calitate de lucrători de poliție ar fi avut elementele probatorii necesare constatării unei contravenții sau infracțiuni, atâta timp cât banii au fost pretinși pentru a nu se întocmi vre-un act constatator al faptelor, pentru a nu rămâne nici o urmă a acestora care să poată conduce ulterior la sancționarea martorilor contravențional sau penal. De altfel convingerea martorului denunțător că dacă nu dă suma de bani pretinsă va fi sancționat contravențional și i se va suspenda permisul de conducere a fost întărită de împrejurarea că deși inculpații, după ce le-a promis că le va da suma de bani solicitată, i-au restituit actele verificate fără să întocmească vreun act constatator al faptelor, nu i-au restituit totuși permisul de conducere, reținându-l asupra lor fără vre-o justificare sau explicații.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, vinovăția inculpaților îmbracă, așa cum corect a constatat și prima instanță forma intenției directe. Instanța de fond a apreciat corect că declarațiile inculpaților nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză și în mod întemeiat le-a înlăturat ca nesincere.
Această înlăturare a declarațiilor inculpaților ca nesincere și neluarea acestora în considerare ca probe nu reprezintă în speță o încălcare a prezumției de nevinovăție și nici a principiului egalității armelor în fața instanței desprins din conținutul tratatelor internaționale privind drepturile omului pe care România le-a ratificat, ci o aplicare a dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală în conformitate cu care declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Prin prisma acestui principiu trebuie amintit că inculpaților li s-a dat posibilitatea să-și angajeze un avocat care să posede cunoștințe juridice întocmai ca și reprezentantul Ministerului Public, i s-a dat dreptul să cunoască actele dosarului la care a avut acces nelimitat, a avut dreptul să propună probe în apărare întocmai ca și acuzarea și au putut să formuleze concluzii în mod nemijlocit în fața instanței cu ocazia dezbaterilor; înlăturarea ca nesincere a declarațiilor inculpaților s-a făcut motivat de către instanța de fond care a dezvoltat în considerentele sentinței care sunt motivele pentru care declarațiile inculpaților nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.
Față de considerentele expuse, instanța de apel constată că hotărârea atacată este legală și temeinică atât în ceea ce privește starea de fapt reținută în sarcina inculpaților cât și încadrarea juridică stabilită, nefiind incidente în speță dispozițiile art. 10 lit. b Cod procedură penală ci dimpotrivă fiind întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel constată că s-au avut în vedere de către instanța de fond toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind în măsură să conducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Astfel ținând seama pe de o parte de natura infracțiunilor comise, circumstanțele reale în care s-au comis, suma de bani pretinsă de la denunțător, calitatea de agenți de poliție pe care o au inculpații iar pe altă parte de circumstanțele personale ale inculpaților care au o vârsta tânără sunt la prima confruntare cu legea penală și au perspective ridicate de reintegrare în societate, pedepsele de 3 ani închisoare aplicate de către prima instanță, sunt just individualizate, fiind stabilite într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de norma incriminatoare; redozarea pedepselor nu se impune, nici în sensul reducerii cuantumului acestora - în favoarea inculpaților nefiind posibilă reținerea circumstanțelor atenuante - nici în sensul majorării ei - elementele invocate în susținerea apelului Parchetului fiind avute în vedere de către prima instanță în momentul stabilirii cuantumului pedepselor aplicate inculpaților; de asemenea modalitate de executare a pedepselor stabilită de către prima instanță este una corectă, la dosar existând suficiente probe (referate de evaluare ale inculpaților, vârsta tânără acestora și perspectivele de reintegrare, studiile, situația socială și familială, conduita adoptată anterior comiterii faptelor) care să formeze convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel încât critica adusă sentinței penale atacate și sub acest aspect este nefondată.
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV și inculpații și - împotriva Sentinței penale nr. 516/10.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul penal nr-, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 și 3 Cod procedură penală vor fi obligați apelanții inculpați și - să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV și inculpații (fiul lui și născut la data de 10.09.1975 în Câmpulung jud. A) și fiul lui și, născut la data de 10.09.1979 în B), împotriva Sentinței penale nr. 516/S/10.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin 2, 3 Cod procedură penală obligă inculpații recurenți și să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./dact.
Ex.2/06.03.3008
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Alexandru Șerban, Tina Szabo
