Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 105/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.105/A/2009
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Instanța este compus din
PREȘEDINTE: Popovici Corina judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
- - - grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA și inculpatul, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței penale nr.109/P din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art-254 alin.1 Cod penal raportat la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 Cod penal și infracțiunile de complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea nr.78/2000.
Se constată că dezbaterea judiciară a apelurilor a avut loc la data de 15 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când în vederea deliberării s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 17 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.109/P din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, n baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul -, fiul lui și, născut la 17.11.1978 în localitatea O, jud.B, CNP -, domiciliat în O,-, -.1,.41, jud.B, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de luare de mită prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 Cod penal.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză pe perioada 27.01.2007 - 6.04.2007 prin încheierea penală nr.4/27.01.2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.4/2007.
În baza art.357 alin.2 lit.f Cod procedură penală, a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea de ședință din 06.04.2007.
În baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, fiul lui și, născut la 18.09.1956 în localitatea, jud.B, CNP -, domiciliat în O,-, jud.B, fără antecedente penale, din infracțiunea de complicitate la luare de mită prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000 în infracțiunea de complicitate la dare de mită prev. și ped. de art.26 Cd penal raportat la art.255 alin.1 Cod penal, cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000, texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de:
- 2 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a, Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 27.01.2007 la 06.04.2007, dispusă prin încheierea penală nr.4/27.01.2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.5/2007.
În baza art.357 alin.2 lit.f Cod procedură penală, a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea de ședință din 06.04.2007.
În baza art.255 alin.5 Cod procedură penală, a constatat că suma de 45.000 lei a fost restituită martorei domiciliată în O,-, - 27,.1, jud.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul la 6000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond rin p. încheierea 539/8 martie 2005 judecătorului delegat la ORC s-a constatat dizolvarea SC SA, iar prin încheierea nr.67264 s-a admis cererea petentei AVAS și s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea în calitate de lichidator al societății a inculpatului -.
În această calitate, inculpatul - a organizat licitație publică pe data de 27 decembrie 2006 la sediul său din O, str. -, nr.6,.3, județul B, pentru vânzarea unor active ale SC " " SA, despre care a făcut anunț în ziarul " de dimineață" din 25.11.2006.
Inculpatul - funcționar în cadrul Primăriei municipiului O l-a contactat pe inculpatul - pentru a-l încunoștința că este interesat de cumpărarea unor active ale SC "" SA, aflate în localitatea R și că denunțătoarea - fost administrator al acestei societăți, dorește cumpărarea altor active din.
Este de precizat că a cumpărat terenul pe care se aflau construcțiile SC SA de la foștii proprietari persoane fizice și era interesată să obțină clădirea "cu orice preț" afirmând că le folosea în baza unui contract de închiriere, clădiri ce nu fuseseră notate însă în CF.
La data de 27 decembrie 2006 nu s-a organizat licitația deoarece lichidatorul nu văzuse bunurile mobile și nu deținea toate actele necesare, motiv pentru care denunțătoarea l-a acționat în judecată pe lichidator și chiar l-a amenințat că-l va aranja, afirmație făcută și în prezența tatălui acestuia.
Licitația s-a reprogramat pentru data de 12 ianuarie 2007 când din nou s-a amânat pentru data de 26 ianuarie 2007 pe motiv că mai lipseau acte ce trebuiau procurate de, acte predate de aceasta inculpatului în dimineața zilei de 26 ianuarie 2007 în incinta Primăriei Municipiului
Pe tot parcursul desfășurării evenimentelor de mai sus, inculpatul a solicitat în numele inculpatului - de la denunțătoarea, inițial 10.000 EURO apoi 400 milioane lei vechi și în cele din urmă 45.000 lei ( 450 milioane lei vechi ) pentru organizarea licitației și întocmirea actelor de vânzare-cumpărare a activelor către aceasta, afirmând că și el urma să dea inițial 200 milioane lei vechi, apoi 15.000 lei - sume calculate proporțional cu valoarea activelor ce urmau să fie cumpărate de fiecare.
Inculpatul și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală - după arestarea sa și a arătat că, fiind interesat să cumpere 2 obiective situate în localitatea R, județul B, a luat legătura cu inculpatul -, precum și cu.
Modul în care a acționat acest inculpat, dovedește că a fost mai mult decât interesat de cumpărarea obiectivelor situate în localitatea R, el ținând legătura permanent cu denunțătoarea căreia i-a și oferit bani împrumut, a însoțit-o la martorul G ( fila 93 ) pentru a-i consilia în vederea cumpărării activelor SC SA și s-a întâlnit cu martorul care a evaluat bunurile ( fila 191 ).
Mai mult, cu ocazia licitației, tot inculpatul a fost cel care l-a prezentat pe martorul G ca și contra ofertant în condițiile în care acest martor nu era interesat de cumpărarea vreunor active ( fila 189 ).
Deși soția inculpatului ( fila 207 ) declară că inculpatul era agitat în perioada licitației și că ei sunt oameni modești, asupra inculpatului s-au găsit sume mari în lei și în valută cu ocazia flagrantului.
Inculpatul a refuzat să folosească reportofonul ce i s-a pus la dispoziție de și când a comunicat cu soții la data de 26 ianuarie 2007 preferat să scrie decât să vorbească, recunoscând ulterior că el a scris unul din biletele găsite asupra sa.
Că inculpatul a fost interesat să intre în posesia banilor dați de o dovedește împrejurarea că, deși lichidatorul se afla la sediul firmei sale, inculpatul a preluat pachetul cu bani de la denunțătoare și i-a pus într-un loc unde inculpatul - nu avea cum să-i vadă, el stând în celălalt birou luminat de o lampă.
Mai mult, inculpatul nu a alăturat banilor lăsați de denunțătoare și suma pe care afirmativ trebuia să o dea și el, respectiv ( 150 milioane lei vechi ).
Cu ocazia organizării flagrantului inculpatul - nu a cunoscut despre existența banilor din punga de hârtie aflată sub birou, el nepunând mâna pe ei, după cum rezultă și din vizionarea casetei video.
Mai mult, atât inculpatul cât și denunțătoarea declară că inculpatul - "nu le-a cerut niciodată vreo sumă de bani", mai ales că denunțătoarea avea un drept de preemțiune asupra clădirilor societății, l-a amenințat pe lichidator că-l va aranja și chiar l-a acționat în judecată.
Pe de altă parte, valoarea de numai 200 milioane lei vechi la cât s-au evaluat activele societății nu justifică sumele solicitate de inculpatul ca mită, acesta din urmă speculând dorința denunțătoarei, care dorea "cu orice preț" să intre în posesia bunurilor.
Inculpatul - a afirmat că într-adevăr inculpatul a încercat să-i ofere în mai multe rânduri sume de bani despre care a spus că erau nu numai ai lui ci și ai familiei însă l-a refuzat.
Neconcordanțe apar, atât între declarațiile soților cât și ale inculpatului care nu sunt confirmate de celelalte probe testimoniale în ce privește cuantumul sumelor de bani solicitate despre împrumutul oferit de inculpatul soților, despre prezența martorului la sediul societății lichidatorului, despre condițiile în care s-au derulat evenimentele în data de 26 ianuarie 2007.
Astfel, din declaratia inculpatului, dată în fața instanței ( fila 23 ), reies următoarele aspecte, legat de pretinderea vreunei sumei de bani drept mită: "denunțătoarea mi-a spus că vrea cu orice preț să cumpere bunurile din societatea mentionată ( - ) și că este dispusă cu orice preț să intre în posesia lor. mi-a spus că va da suma de 10.000 EURO și m-a întrebat și pe mine cât sunt dispus să dau întrucât are de gând să-l trimită pe soțul acesteia să negocieze cu lichidatorul.A doua zi sau a treia zi ( 6 sau 7 ianuarie ), după ce au fost văzute obiectivele am fost sunat de catre denunțătoare, care mi-a spus că este foarte revoltată pentru că lichidatorul a mers cu alte persoane la care vroia să vândă acele bunuri. Mi-a reproșat că nu am discutat cu lichidatorul să-i oferim sumele de bani menționate din timp, motiv pentru care am refuzat-o, să iau legatura cu lichidatorul să-i ofer orice sumă de bani.
In data de 10 ianuarie 2007, denunțătoarea m-a anunțat că soțul ei a bătut palma cu lichidatorul și s-au înțeles asupra tranzacției, eu trebuia să dau 200 milioane, ea 200 milioane, în total 400 milioane.
In 24 ianuarie a venit la mine la birou.Ne-am inteles din nou asupra acestui aspect, ea urma să dea suma de 450 milioane și eu 150 milioane.
Am stabilit cu lichidatorul cum urma să primească acești bani, stabilind modalitatea că aceștia vor fi trimiși printr-un intermediar, denunțătoarea mi-a spus cum urma să dea banii.eu ramâneam ca și garanție pentru acte, iar ea să dea banii la persoana de contact, după care urma ca eu să dau banii, partea mea, iar ea să rămână garanție.In data de 26 ianuarie mi-a cerut să-i preiau eu acești bani în holul de la intrare de la biroul lichidatorului. Nu am fost de acord.In ziua licitației.am scris pe un bilețel că nu este omul de legătură la care urma să-i dăm banii.
Când am dat să ies din biroul în care era licitația, a venit după mine denunțătoarea mi-a dat o eu am luat punga și am lăsat-o pe masa din anticameră unde era licitația, după care am plecat împreună cu.la intrarea într-un gang am fost interceptați de organele de urmărire penală.
.Celalalt înscris olograf l-am primit de la lichidator și conținea persoana de contact.
.suma de 150 milioane lei eram dispus să o dau lichidatorului. mi-a confirmat și verbal că urma să-l aranjeze pe lichidator, în acest sens și-a luat și reportofon.
.Nu pot preciza locul unde am lăsat punga, dar precizez că am lăsat-o pe masa lichidatorului.
Personal coinculpatul nu mi-a cerut niciodată vreo sumă de bani, dar discuțiile cu acesta au lăsat să se înțeleagă, după discuția lichidatorului cu. In 10 ianuarie 2007 domnul s-a dus singur la biroul lichidatorului. Despre înțelegere. am luat la cunostință personal de la denunțătoare, dar nu pot preciza în ce loc. în data de 10 ianuarie nu am mers împreună cu familia la biroul lichidatorului"
Starea de fapt redată mai sus de inculpatul este contrazisă de următoarele declarații:
În declarația martorei denunțătoare, dată în fața instantei ( fila 61 ), se arată următoarele:
"In cursul lunii decembrie inculpatul ne-a spus că trebuie să plătim inculpatului suma de 10.000 EUR ca să ne vândă nouă bunurile societății.
În 5 ianuarie inculpatul mi-a spus că nu e suficientă suma de 10.000 EUR, ci suma de 6 sute milioane lei, care trebuie să-i dăm inculpatului, atât eu cât și inculpatul. Inculpatul a spus că urma să plătesc eu suma de 4 sute milioane lei, iar el suma de 2 sute milioane lei.In aceeași zi am mers acasă să fac rost de bani, să mă împrumut de la ceva persoane, soțul meu și inculpatul au rămas în oraș.
In 25.01 m-am întâlnit cu inculpatul, acesta mi-a spus că eu trebuie să dau suma de 450 milioane lei, iar el 150 milioane lei.
La această dată ( 26.01.2007 ) am luat la cunostință despre valoarea activelor.
.Inculpatul a scris un bilețel prin care a spus că trebuie să așteptăm pentru că persoana de contact este plecată în Ungaria.
Anterior licitației, am discutat cu care mi-a spus că partea mea de bani urma să i-o dau lui, iar el urma să dea această sumă persoanei de contact.
Inculpatul mi-a spus "dă-mi te ăia", fără a preciza ce anume, iar eu știind despre ce este vorba, aveam pregatită suma de 450 milioane lei, iar într-o altă aveam pregatită suma de 200 milioane, iar în momentul în care am deschis geanta inculpatul a încercat să ia una din cele 2 pungi. i-am dat inculpatului punga cu cele 450 milioane lei, banii erau acoperiți de o de hârtie. inculpatul i-a spus inculpatului că aici este un nr. de telefon. că în cazul în care nu se întâlnește cu persoana să-l sune la nr. de telefon arătat în bilețel, după care eu am plecat din încăpere, acolo unde se afla și soțul meu. După aceasta au venit organele de anchetă DNA.
Precizez că inculpatul ( ) nu mi-a cerut niciodată mie personal vreo sumă de bani. în luna ianuarie. mi-a răspuns rămâne așa cum am stabilit.
Precizez că eu nu am propus niciodată să dau o sumă de bani lichidatorului, toată această sumă de bani a aparținut inculpatului.
La momentul când am luat la cunoștință de suma de 600 milioane lei respectiv suma de 450 milioane lei pe care urma să o dau eu i-am spus inculpatului că nu am această sumă, acesta mi-a spus că are el și mă poate împrumuta. nu am împrumutat de la inculpatul.
In luna ianuarie m-am întâlnit cu inculpatul în stradă, la ieșirea din sediu, acesta mi-a comunicat că nu va mai avea loc licitația, că suma care trebuie dată este de 600 milioane lei, împreună cu mine era soțul meu. după ora 13, în ziua în care m-am întâlnit cu inculpatul. soțul meu a intrat în biroul inculpatului, acesta și cu soțul meu a intrat într-o altă cameră. Iar soțul meu l-a întrebat concret pe acesta ce sumă trebuie să-i dea. Inculpatul i-a spus că 450 milioane trebuie să-i dăm noi iar inculpatul 200 milioane lei. Eu am rămas într-o încăpere din sediu, chiar la intrare. nu îmi amintesc dacă afară era și. Cu inculpatul nu am mai discutat despre vreo sumă până în data de 25 ianuarie, întrucât știam ce sumă trebuie să dau. Precizez că până a intrat soțul meu să discute cu inculpatul eu făcusem rost de suma de 450 milioane lei. suma de bani am dat-o în biroul lichidatorului unde era becul stins, întrucât mi-a cerut, întrucât vroia să fie sigur că banii vor fi dați.
Nu am considerat ca eu să dau banii lichidatorului, respectiv să-i pun pe masă, întrucât lichidatorul era prezent. Am făcut autodenunț întrucât eram nemulțumită și mi s-a propus o sumă enormă.L-am inregistrat pe inculpatul pe reportofon de 2 ori, nu i-am adus la cunoștință acestuia. în luna ianuarie. Nu pot să precizez de ce nu a fost înregistrată și convorbirea când am fost la dânsul pentru a-i da suma de bani în luna ianuarie, probabil s-a sters din greșeală. Nu am intervenit niciodată la un alt lichidator, la dl.. De la DNA am primit banii înapoi și cu aceeași. Am fost cu inculpatul de 2 ori la dl, pentru a întreba cu licitația cum se face.
.suma de 10.000 EUR am schimbat-o în lei, în prezența mea era și inculpatul. In discuțiile cu inculpatul i-am spus acestuia că eu nu îi dau banii până nu se întocmesc facturile. Nu am fost inițiativa predării banilor și nici nu am stabilit un loc anume"
În declarația martorului ( soțul denunțătoarei ), dată în fața instanței ( fila 65 ), acesta susține că ".am discultat cu inculpatul despre o licitație, discuția a avut loc în biroul acestuia. În acea împrejurare, i-am spus că sunteți, batem palma, mi-a spus să îl 2 zile să perfecteze actele și să vorbescă cu avocatul său. Mi-a spus inulpatul că eu trebuie să plătesc 400 milioane lei, iar inculpatul 200 milioane lei, fără să precizeze destinația acestor sume.soția mea a încercat să ia legătura cu acesta de mai multe ori însă nu a putut lua legătura, fiindcă acesta în permanență amâna întâlnirea. Precizez că pretențiile bănești ale inculpatului îmi erau transmise prin inculpatul. Despre aceste pretenții am aflat prin luna decembrie pentru prima dată. Precizez că prima pretenție era 10.000 euro.nu rețin cu cine m-am întâlnit în oraș în dupa-amiaza zilei de 26 ianuarie. Revin și arăt că m-am intâlnit cu inculpatul, acesta s-a oferit să-mi dea bani împrumut. Am acceptat ca acesta să-mi dea bani, știu că inculpatul urma să mă împrumute cu suma de 70 milioane lei în cazul în care avea loc tranzacția.nu-mi aduc aminte dacă era amiază sau nu, când m-am dus la biroul lichidatorului.este posibil să fi fost cu mine și soția mea.soția mea s-a dus acasă după niște acte.eu cu inculpatul am fost să bem câte o cafea la barul, inculpatul avea banii, suma necesară la el, respectiv suma care s-a oferit să mi-o împrumute.una din încăperi, cea alăturată era cu lumina stinsă, în acel moment a ieșit lichidatorul din biroul său și a trecut unde era becul stins.am dus și bani la DNA a doua zi.banii au fost împachetați într-o hârtie de culoare maro, fiind duși de către soție la DNA. Am văzut acești bani, respectiv punga cu bani în geantă la soția mea în momentul când acesta era în biroul lichidatorului. Era aceași în care au fost împachetați banii, pe care o am și în prezent acasă.inculpatul ( ) mi-a spus că este doi la unu, respectiv este de partea inculpatului.nu știu însă unde hârtia pe care a scris doi la unu.soția mea nu mi-a spus modul în care urma să fie dați bani, nici cui, nici în ce împrejurare.nu îmi amintesc dacă eram sau nu, împreună cu soția mea când a fost schimbată suma de 10.000 de euro.am mers la biroul lichidatorului și am discutat cu acesta întrucât eu eram interesat de cumpărarea bunurilor".
În declarația martorului G, data în fața instanței ( fila nr.189 ), se arată următoarele: "inculpatul mi-a spus despre licitație și mi-a spus să vin la acea licitație.la licitație au fost prezenți: inculpatul, inculpatul, soții și stiu că mai trebuia să vină o persoană care nu a mai apărut. La un moment dat am auzit o discuție aprinsă între inculpatul și, în care inculpatul spunea că "totul să fie corect".inculpatul nu a stat tot timpul cu noi.eu am semnat o hârtie că nu se ține licitația. La un moment dat am vrut să plec, inculpatul m-a rugat să îl duc și pe el la gară să-și ridice laptele. inculpatul nu mi-a dat nici o sau alt pachet, eu personal nu aveam la mine nici un bagaj. Nu am cunoștință cum a ajuns vreo sumă de bani pe vreunul din birourile sediului lichidatorului. În prezența mea, nu se discuta despre și nici nu am văzut vreun pachet în mâna celor de acolo.La un moment dat inculpatul și cu numita au ieșit din sală unde eram împreună și au intrat în încăperea cealaltă unde au închis ușa, însă nu știu cine se afla acolo.în acea încăpere erau două mese și mi se pare că pe una din mese era un calculator.eu asupra numitei am văzut că are o geantă de femeie, însă de o mărime mai mare dar nu cunosc ce conținea aceasta.când au revenit numita și inculpatul au fost împreună.la mai puțin de o oră am plecat inculpatul m-a rugat să-l duc până la gară și am ieșit împreună cu acesta. Eu nu am observat asupra inculpatului nici un pachet, nici la venire nici la plecare. Am fost opriți la ieșirea pe hol de organele de poliție.am fost duși în prima cameră.eu nu știu unde s-a găsit punga, eu am fost percheziționat apoi am fost dus la DNA, fiind în permanență însoțit de o persoană.nu mai rețin exact dar cred că pe inculpatul l-am găsit în ultima cameră."
În declarația martorului G, dată în fața instanței, ( fila nr.93 ), se arată următoarele: "O cunosc pe numita, care s-a prezentat la mine la cabinetul de lichidări în vara anului 2006, aceasta a venit însoțită de inculpatul pe care îl cunoșteam întrucât mi-a fost coleg de liceu.mi-a solicitat să o consiliez pentru a putea cumpăra activele societății care în acel moment se afla în procedura de lichidare.față de solicitarea inculpatului l-am abordat pe lichidatorul interesându-mă de stadiul în care se afla procedura de lichidare. Acesta mi-a comunicat că a redactat notificările dar că nu are nici un document de la societatea indicată.am solicitat numitei să pună la dispoziția lichidatorului actele societății.la data de 22 ianuarie 2007 s-au prezentat la mine inculpatul și.inculpatul a plecat ramânând în biroul meu.numita care era agitată că dorește să ia cu orice preț acele imobile și nu înțelege de ce lichidatorul tergiversează organizarea licitației.mi-a spus de asemenea că este de acord și să dea "un plus la preț" referitor la prețul de licitație, eu înțelegând că lichidatorul a fost cu un potențial cumpărator la obiectivul din și numita este dispusă să ofere un preț mai mare pentru a cumpăra obiectivul.arăt încă o dată că numita dorea cu orice preț să cumpere acel obiectiv. În toată această perioadă nu mi s-au prezentat acte de proprietate privind imobilul".
În declarația martorului, dată în fața instanței ( fila nr.191 ), se arată următoarele: "la începutul lunii decembrie 2006 am fost solicitat de numitul să fac o evaluare pentru, eu am fost de acord, am fost pus în legătură cu inculpatul.la circa 2 săptămâni am stabilit o întâlnire cu numitul și ne-am deplasat împreună la unde ni s-au arătat bunurile ce trebuiau evaluate.acolo erau două persoane un și o femeie, femeia s-a recomandat că ea este șefă sau administratoare, ulterior am aflat că sunt soții.am înțeles că soții erau interesați să cumpere acele active, iar izvorul din și o cladire din R ar fi fost interesat dl. să le cumpere.după ce am terminat lucrarea țin minte că am dat-o lui și acesta a spus că o va da lui.mie nu mi s-a predat nici un act iar ceea ce am avut am fotografiat".
În declarația martorei, dată în fața instanței ( fila nr.148 ) se arată următoarele: "am participat la licitația din 26 ianuarie 2007, în calitate de membru în comisia.în sala de ședințe se aflau: inculpatul, numitul și soții.pe inculpatul l-am văzut la dânsul în birou atunci când am trecut spre sala de protocol.pe numitul l-am văzut prima oară în dimineața zilei de 26 ianuarie 2007. În jurul orei 18 când am ieșit din sala de protocol i-am spus inculpatului că mă simt rău, doresc să merg acasă șiîn timpce mergeam spre încăperea numarul 1, acesta m-a însoțit, discutând am avut acordul acestuia de a pleca, însă colega mea mi-a cerut să rămân să semnez procesul-verbal. Am mai discutat cu inculpatul în prezența martorei circa 10 minute după care a apărut inculpatul spunând că trebuie să plece.iar când a sosit era însoțit de dl..Până la sosirea organelor DNA, inculpatul s-a aflat în aceași încăpere cu mine.eu m-am oprit în fața biroului inculpatului când i-am spus că nu mă simt bine, am văzut doar veioza și hârtiile din fața acestora, eu nu am văzut alte obiecte. Pe birou se mai aflau tastatura, monitorul, iar în dreapta monitorului un acvariu cu. dintre camera doi și trei era deschisă cum dealtfel era întotdeauna. Biroul colegei se afla lângă ușa camerei doi și trei. din camera doi se aude bine ce se întâmplă în camera trei, iar de la biroul colegei se poate vedea biroul lichidatorului dacă se stă în poziția în picioare. Cu excepția lichidatorului în camera trei eu nu am mai vazut alte persoane.apreciez că nu putea avea loc nici o discuție în camera trei fără să fie auzită de mine".
În declarația martorei - secretar al licitației, dată în fața instanței ( fila nr.149 ), se arată următoarele: ".la data licitaței inculpatul, în calitate de lichidator, a ocupat biroul numărul trei fără să se implice, precizez că în birourile unu și doi se aflau angajații și secretariatul, iar licitația s-a desfășurat în încăperea numărul patru, pe care o numesc sală de ședință.în jurul orelor 16, fără un sfert am sosit la birou le-am găsit pe colegele mele, și. După mine au sosit domnii și G, care au ieșit și au revenit după jumate de oră.în timp ce eram împreună cu cei doi au sosit soții, însă inaintea acestora a sosit lichidatorul.i-am condus în sala de ședință. Eu pe cei doi i-am găsit în biroul numărul doi aproape de intrarea în sala trei. Când am trecut cu cei doi soți, lichidatorul se afla în fața calculatorului. În timpul licitaței ușa dintre camera trei și patru era închisă. În timp ce întocmeam acetele în biroul patru, nici una dintre persoanle prezente nu au părăsit sala.obiectele pe biroul lichidatorului erau așezate în asemenea manieră încât nu se putea pune nici un alt obiect, așezare care a datat mai mult de un an. Când am părăsit încăperea patru au rămas cei patru acolo împreună cu colega mea.am văzut-o pe colega mea în fața mea spunând că vrea să plece, moment în care am sesizat prezența lichidatorului în spatele meu. La un moment dat au ieșit inculpatul și cu martorul. și-a motivat plecarea pe faptul că nu se simțea bine.în momentul intrării echipei DNA, inculpatul se afla în camera unu împreună cu mine și cu care nu apucase să plece.numitul era în spatele biroului pe care s-a găsit suma de bani aflați într-o de hârtie de culoare maro.pe numitul l-am văzut doar cu ocazia organizării licitaței.ușa dintre camera doi și trei era deschisă. Aveam o vizibilitate parțială asupra încăperii numărul trei, dar de auzit puteam să aud bine, respectiv puteam să văd ușa de intrare în camera patru.eu nu i-am văzut nici auzit pe inculpații și discutând cu numita ".
În declarația martorului - membru în comisia de licitație, dată în fata instanței, ( fila 192 ), se arată următoarele: ".între încăperea unu și doi nu este ușă, ci o deschidere foarte largă, între încăperea doi și trei ușa era deschisă, iar la încăperea patru ușa era închisă.În încăperea numărul doi aveam și eu biroul împreună cu și, de la locul unde stăteam eu la birou meu puteam să văd o parte din biroul lui..colega mea m-a rugat să o ajut la procesul-verbal de licitație așa că m-am pus la biroul ei.am văzut asupra inculpatului o mapă de culoare mai închisă de circa 8- 9 cm lățime și nu cred că martorul să fi avut ceva asupra lui.inculpatul s-a pus la biroul lui în încăperea trei și a început să discute cu cineva la telefon, între timp a întrat în încăperea numărul patru, să scrie facturile, a stat circa 5 minute, cel mult, după care a revenit însoțită de inculpatul. s-au dus în încăperea numărul unu, unde s-au pus pe canapea.eram în încăperea numărul doi și discutam cu inculpatul aflat în încăperea numărul unu. După două trei minute din încăperea numărul patru a ieșit inculpatul însoțit de martorul, intenționând să plece. Nu rețin ca inculpatul să fi ieșit împreună cu numita din încăperea patru. arăt că cei de la DNA mi-au spus că banii erau lângă coșul de gunoi pe podea, la birou colegei mele, înveliți într-o. ni s-au arătat banii de către reprezentantul parchetului.iar când am fost întrebați dacă dorim să-i număram, am cerut să fie amprentați, pentru că nu doream să avem probleme, noi neștiind cum au ajuns banii acolo. cum erau așezate obiectele pe biroul inculpatului, la acea dată nu era posibilă așezarea unui alt obiect nefiind loc, iar în situația în care s-ar fi pus, acesta s-ar fi văzut.Încăperea doi prin așezare pe care o are permitea vizibilitate asupra biroului în încăperea trei a inculpatului. ușa dintre camera doi și trei a fost deschisă în acea zi. până la acea dată pe martorul și pe numitul nu i-am mai vazut niciodată.eu nu am văzut și nici nu am auzit discuții între cei doi inculpați și numita ".
În declarația martorului, dată în fața instanței, ( fila nr.271 ), se arată următoarele: "de mai multe ori inculpatul m-a căutat acesta știind că fiul meu este lichidator în cauză pentru a grăbi procedura de lichidare. am discutat cu fiul meu care mi-a explicat că societatea este cu multe probleme în sensul că terenul și o clădire au fost cumpărate și ulterior donate către soțul numitei, care era administratorul societății. arhiva societății a fost incendiată. nu existau documente din care să rezulte patrimoniul societății. Am făcut demersuri la Primăria însă nu s-au întabulat imobilele societății. în luna decembrie 2006 am fost contactat telefonic de numita spunând că dorește să discute cu mine. în luna ianuarie 2007, fără să mă anunțe în prealabil, s-a prezentat la locul meu de muncă.m-a rugat să urgentez procedura de lichidare. am prezentat numitei situația pe care i-am spus-o și soțului ei.și la un moment dat a plecat afirmând că o să-l aranjeze pe lichidator, adică pe fiul meu.fiul meu a spus că și el a fost amenințat dar nu a precizat de cine anume".
Din cele de mai sus se mai poate reține că declarațiile martorilor sunt contrazise de cele ale martorilor, și care arată că în data de 26 ianuarie 2007, inculpatul -, stătea la birou și lucra la lumina lămpii, în timp ce soții arată că în birou era întuneric.
În ce privește afirmația inculpatului că, martorul ar fi discutat cu inculpatul în data de 10.01.2007 la sediul societății despre banii ce trebuiau ( fără a preciza însă cu ce titlu ), aceasta este contrazisă de declarația martorelor, și, care arată că pe acest martor l-au văzut prima oară la birou în data de 26.01.2007.
Despre această așa zisă "întâlnire", inculpatul a aflat de la denunțătoare, însă ea nu a fost înregistrată pe reportofon ca și celelalte discuții, iar martorul nu a făcut nici un denunț, afirmând că inculpatul - nu a specificat ce reprezintă banii.
Chiar între declarațiile martorilor cu privire la această discuție există evidente contradicții, în timp ce susține că l-a însoțit pe soțul ei până la biroul lichidatorului, împreună cu inculpatul, atât martorul cât și inculpatul infirmă această împrejurare.
În timp ce denunțătoarea susține că a fost împreună cu soțul ei și cu inculpatul în momentul schimbării banilor, însuși martorul arată că inculpatul le-a promis un împrumut de 70 milioane lei în ziua licitației și nici unul nu confirmă că ar fi asistat la schimbarea banilor.
În cauză nu există probe cu privire la pretinderea vreunei sume de bani în mod direct sau indirect de către inculpatul și nici în ce privește primirea vreunei sume de bani de către acesta, el lucrând în timpul flagrantului în camera 3, în timp ce banii au fost găsiți în camera 2 sub biroul martorei, care se afla în arhivă, în vederea întocmirii actelor contabile pentru licitație.
De altfel, nici un martor nu a sesizat existența pachetului cu bani pe biroul unde se afla inculpatul -, unde era vizibilitate și orice discuție s-ar fi purtat putea fi auzită întrucât ușa de la birou era deschisă.
Procedându-se la expertizarea înregistrărilor audio de pe -ul pus la dispoziția Criminalistică - B s-a concluzionat că fișierele WS 30005 din 25.01.2007 și WS 30009 din 26.01.2007 - de la Primărie 1 și 2, și WS 30011 flagrant din 26.01.2009 nu sunt autentice și nici nu reprezintă clone-duplicate ale unor înregistrări autentice și este posibil ca fișierele WS 30008 stabilire întâlnire pe 26.01.1007, și WS 30010 telefon pentru mers la licitație la 26.01.2007 să reprezinte clone ( duplicate ) după înregistrări digitale autentice.
Referitor la punga de hârtie - corp delict - în care s-au aflat banii, deși tratată în condiții de laborator, de pe aceasta nu s-au relevat urme papilare cu valoare de identificare criminalistică.
Din cele reținute mai sus, respectiv declarații de martori, de inculpat, înregistrări cu reportofonul și cele ambientale audio și video nu rezultă că inculpatul - ar fi pretins sau primit vreo sumă de bani cu titlu de mită de la inculpatul sau martorii și.
Astfel, inculpatul - nu a fost prezent niciodată când inculpatul a pretins sumele de bani de la soții, el nu a văzut predarea banilor de către denunțătoare inculpatului și banii nu au fost găsiți asupra lui ci într-un loc fără vizibilitate.
Așa zisa persoană de legătură la care se referă inculpatul nu a fost identificată și nici nu-și găsește rațiunea în condițiile în care denunțătoarea putea să-i preda banii direct inculpatului - sau însuși inculpatul putea să facă acest lucru.
Mai mult, inculpatul a recunoscut că a scris acel bilet găsit asupra sa, nefiind găsit un al doilea bilet la care face referire.
Prin modalitatea în care a acționat inculpatul se poate deduce că el a pretins sume de bani în numele inculpatului despre care acesta din urmă nu avea cunoștință.
În ce privește solicitarea inculpaților de a se constata nulitatea absolută a mijloacelor de probă obținute nelegal, instanța a apreciat că aceasta este nefondată întrucât infracțiunea de luare de mită fiind o infracțiune instantanee există posibilitatea pentru procuror de a urma procedura de drept comun, împrejurare în care nu s-a respectat procedura pentru flagrant, infracțiunea fiind consumată în momentul în care s-au pretins banii, iar remiterea acestora este rezultatul firesc al pretinderii.
Autorizarea provizorie ambientală a fost dată de procuror cu respectarea dispozițiilor legale și justificate în cauză, iar în ce privește procesul-verbal invocat nu este obligatoriu ca acesta să fie semnat de martori asistenți decât într-un caz unic.
Discuțiile telefonice au fost autorizate și fiind ambientale, ele pot fi folosite ca probe, existând autorizație provizorie confirmată de judecător și pentru interceptările audio și video, care pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.
Se apreciază că s-a respectat dreptul la apărare al inculpaților pe tot parcursul procesului, probele fiind administrate în conformitate cu prevederile legale. Mai mult, aceste probe deși contestate de inculpați, sunt favorabile inculpatului - în dovedirea nevinovăției acestuia.
Drept urmare, în sarcina inculpatului - nu se poate reține săvârșirea niciuneia din cele două infracțiuni de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată întrucât faptele nu există și se impune ca, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, astfel că s-a dispus achitarea inculpatului - sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de luare de mită prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal, raportat la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză pe perioada 27.01.2007-6.04.2007 prin încheierea penală nr.4/27.01.2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.4/2007.
În baza art.357 alin.2 lit.f Cod procedură penală, s- revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea de ședință din 06.04.2007.
În ceea ce-l privește pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei deoarece din probele administrate în cauză rezultă că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită considerent pentru care în baza art.26 Cod penal raportat la art.255 alin.1 Cod penal, cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000, instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a, Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, faptul că prejudiciul s-a recuperat prin restituirea banilor și persoana inculpatului fără antecedente și cu un comportament parțial sincer în instanță.
Apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei prin privare de libertate, în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 27.01.2007 la 06.04.2007 dispusă prin încheierea penală nr.4/27.01.2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.5/2007.
În baza art.357 alin.2 lit.f Cod procedură penală, s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea de ședință din 06.04.2007.
În baza art.255 alin.5 Cod procedură penală, s- constatat că suma de 45.000 lei a fost restituită martorei.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 6.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - DNA - Serviciul TERITORIAL ORADEA solicitând instanței:
1) inculpatul, în principal, achitarea lui de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală.
În subsidiar, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului la minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului său inculpatul arată următoarele:
Rechizitoriul întocmit în cauză este plin de contradicții cum de fapt sunt și mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală. încălcări ale normelor procesual penale de către organul de urmărire penală, administrarea de probe în afara cadrului procesual și cu lipsa principiului contradictorialității, fără știința inculpatului și fără posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, nelămurirea numeroaselor contradicții dintre așa-zisele probe sunt tot atâtea elemente care duc la nulitatea probelor acuzării, făcându-le inapte pentru a putea susține vinovăția inculpatului.
Procedând în acest mod organul de urmărire penală a încălcat și jurisprudența CEDO în concepția căreia procesul rezonabil la care are dreptul orice cetățean trebuie să se bazeze pe principiul preeminenței dreptului, a tuturor normelor legale, nefiind admisă folosirea unor probe obținute în afara cadrului juridic legal.
Precizează că a expus pe larg toate încălcările normelor procesual penale făcute de organul de urmărire penală. Astfel, procurorul a dispus interceptarea și înregistrarea audio-video ambientală a convorbirilor dintre inculpat și denunțătoare contrar dispozițiilor legale, ce au fost detaliate în motivele de apel. De asemenea, în faza de urmărire penală, părțile au dat declarații contradictorii care nu au putut fi lămurite deși s-a dispus confruntarea denunțătoarei cu cei 2 inculpați, întrucât organul de urmărire penală nu le-a permis inculpaților sau apărătorilor acestora să pună întrebări, încălcând astfel dispozițiile art.88 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, audierea inculpatului în calitate de învinuit și inculpat, s-a făcut fără a fi întrebat cu privire la probele pe care înțelege să le propună și fără ca organul de urmărire penală să răspundă la cererea de schimbare a încadrării juridice, încălcându-se astfel dispozițiile art.72 alin.1 din Codul d e procedură penală. Procedându-se în modul descris mai sus, inculpatului i s-a încălcat și dreptul la apărare, prev. de art.6 din Codul d e procedură penală.
Prima instanță a validat în mod superficial mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, în afara cadrului juridic legal. Deși în concluziile scrise depuse la prima instanță a arătat textele de lege încălcate de organul de urmărire penală cu ocazia administrării mijloacelor de probă, prima instanță s-a rezumat a aprecia în mod formal că au fost respectate prevederile legale, deși ele au fost încălcate în mod flagrant, fără să aducă nici un fel de argumente legale în sprijinul susținerilor. Mai mult, atâta timp cât nu există infracțiunea de luare de mită astfel cum a reținut prima instanță, nu poate exista nici aceea de dare de mită, pe care prima instanță a reținut-o în sarcina inculpatului.
În subsidiar, apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului este mult prea mare în raport de criteriile de individualizare prev. de art.72 din Codul penal. Astfel, prima instanță nu a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, este fără antecedente penale, a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut comiterea faptelor, este căsătorit, are 5 copii dintre care doi sunt minori, iar doi sunt înfiați. În concluzie solicită a se avea în vedere aceste criterii de individualizare invocate în favoarea inculpatului.
Cu privire la apelul parchetului solicită admiterea lui în baza art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza așa cum s-a cerut și în apelul inculpatului, în principal, achitarea lui, în baza textelor de lege invocate, iar în subsidiar reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Referitor la modul de prezentare a probelor administrate, la modalitatea în care acestea au fost expuse, acestea nu au corespondent celor administrate în fața primei instanțe și așa cum a arătat, multe dintre probele administrate în faza de urmărire penală au fost în afara cadrului juridic legal. Prin probele administrate în fața primei instanțe s-a încercat să se lămurească cauza sub toate aspectele. Există contradicții între declarațiile date atât de către denunțător cât și de către inculpați, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești. De aceea, pentru reținerea vinovăției unui inculpat trebuie să existe probe certe de vinovăție, ori, în speță, există probe interpretabile. Susține nelegala administrare a probelor în faza de urmărire penală și a se ține cont de cele administrate în faza de cercetare judecătorească.
În plus, față de împrejurările arătate, solicită a se reține că sunt prezentate și în apelul parchetului în mod subiectiv. Au fost trecute sub tăcere probe importante administrate în faza de cercetare judecătorească.
Referitor la apelul parchetului, așa cum s-a arătat, soții au susținut că au aflat de la inculpatul în luna decembrie 2007, despre împrejurarea că inculpatul a pretins diferite sume de bani pentru active de la SC, însă aceste susțineri ale denunțătoarei nu se coroborează cu alte mijloace de probă, fiind înlăturate chiar din modul în care s-au derulat faptele. Atât din declarațiile martorilor audiați în cauză, ale soților, ale inculpatului cât și din înregistrările convorbirilor ambientale, acestea din urmă fiind obținute în afara cadrului juridic legal, rezultă că în luna decembrie soții și inculpatul s-au prezentat la sediul societății de lichidare judiciară a inculpatului pentru a se interesa de vânzarea la licitație publică a activelor. Discuțiile purtate între aceștia duc la concluzia că vroiau să cumpere activele și au căzut de acord asupra faptului că pentru aceasta trebuie să dea mită. Relevantă în acest sens este declarația dată de denunțătoarea în fața primei instanțe - fila 61, sens în care dă citire acesteia. Față de conținutul declarației căreia i-a dat citire susține că se pune în mod logic întrebarea dacă soții au știut de la inculpatul de sumele de bani pretinse de inculpatul de ce s-au mai dus la acesta pentru perfectarea înțelegerii recunoscute. Răspunsul este simplu, inculpatul nu i-a comunicat niciodată despre faptul că inculpatul ar fi pretins vreo sumă de bani în cursul lunii decembrie 2006, prețul mitei fiind negociat la data de 10 ianuarie 2007. În raport de aceste împrejurări solicită instanței să stabilească încadrarea juridică a faptei, pentru că încadrarea juridică dată de organele de urmărire penală se încearcă a fi probată prin modalitatea arătată în scris. Consideră că, atâta timp cât a existat o legătură directă între inculpatul și soții nu se poate vorbi despre o intermediere din partea inculpatului pentru că acestea se exclud reciproc.
În concluzie, atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective, consideră că ne aflăm în prezența infracțiunii de complicitate la dare de mită prev. de art.26 Cod penal raportat la art.255 alin.1 Cod penal cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000 și nu a infracțiunii de complicitate la luare de mită.
În acest sens s-a pronunțat și fostul Tribunalul Suprem - Secția penală prin decizia penală nr.1485 din 18 iunie 1985 și fosta C Supremă de Justiție - Secția penală prin decizia nr.74 din 9 ianuarie 2003 care sunt anexate în copie la concluziile scrise.
2) Parchetul a solicitat instanței desființarea sentinței instanței de fond, considerând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni de luare de mită reținute în sarcina sa, respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptei de luare de mită în cea de dare de mită sub forma complicității în sarcina inculpatului, aplicându-i o pedeapsă în regim suspensiv de executare.
În motivarea apelului parchetul arată următoarele:
Nelegalitatea soluției este apreciată prin prisma disconcordanței între conținutul real al probelor administrate în cauză și ceea ce a reținut instanța cu ignorarea unor aspecte probatorii evidente, cu relevanță juridică în planul conturării infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați.
Referitor la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, de complicitate la luare de mită săvârșită de coinculpatul, în calitate de autor, materialul probatoriu administrat în cauză relevă structurarea activității sale la un nivel etapizat, presupunând ca prim pas, transmiterea către denunțătoarea a pretențiilor succesive ale coinculpatului, urmat de intermedierea remiterii folosului material al infracțiunii de luare de mită și în final, stabilirea la nivel de intenție, a faptului luării legăturii cu persoana de contact indicată de coinculpatul.
Se impune precizarea că, în raport de conjugarea celor două forme de participație penală ( cea săvârșită de inculpatul în calitate de autor și cea săvârșită de inculpatul în calitate de complice, referitor la folosul material pretins martorei denunțător, activitatea infracțională a ambilor inculpați este integrată în aceleași coordonate probatorii și în consecință, va fi analizată din aceeași perspectivă.
Din punct de vedere probatoriu, esențiale sub aspectul conturării elementelor constitutive ale infracțiunii de "luare de mită" săvârșită de inculpatul în calitate de autor și de inculpatul în calitate de complice sunt aspectele de fapt reliefate în următoarele mijloace de probă:
1. Transmiterea de către inculpatul a pretențiilor succesive ale inculpatului în legătură cu sumele bănești pretinse pentru vânzarea unei părți a activelor SC SA către denunțătoare, s-a făcut încă din cursul lunii decembrie 2006.
În cuprinsul declarației martorei datată 26 ianuarie 2007 ( filele 39-42 din dosarul de urmărire penală ) s-a precizat că: "așa cum s-a arătat în acest denunț, lichidatorul judiciar, desemnat de instanță pentru dizolvarea SC SA, în cursul lunii decembrie 2006 mi-a pretins suma de 10.000 EURO pentru a organiza licitația de vânzare a unor active ale societății comerciale în dizolvare pe care doream să le cumpăr eu și soțul meu. Faptul că suma de 10.000 EURO a fost pretinsă de lichidatorul judiciar mi-a fost adusă la cunoștință de, o altă persoană fizică interesată de cumpărarea unor active de la societatea comercială în dizolvare, dar altele decât cele pe care doream să le cumpăr eu" i-am spus lui că sunt de acord să dau acești bani".
" în data de 9 sau 10 ianuarie 2007 m-am întâlnit cu și acesta mi-a spus că lichidatorul judiciar a majorat suma pe care a pretins-o drept mită la 400 milioane lei" a discutat foarte clar cu mine și mi-a spus exact câți bani trebuie să dau eu ca și mită și câți bani trebuie să dea el drept mită, respectiv 450 milioane lei eu și 150 milioane lei el" "Într-o discuție anterioară avută cu, nu pot preciza data, acesta mi-a spus că lichidatorul judiciar nu va primi banii dați drept mită în mod direct, ci noi vom fi la biroul lichidatorului și numai după ce o altă persoană va primi banii, lichidatorul judiciar ne va înmâna facturile prin care se atestă că am cumpărat activele". "Când am avut discuția cu stabilind cu că în momentul în care vom intra în biroul lichidatorului judiciar, numai atunci îi voi da cei 450 milioane lei și voi insista ca lichidatorul judiciar să-mi elibereze facturile și procesul-verbal de adjudecare a licitației, la care el a fost de acord" "arat că din tot comportamentul lui mi-am dat seama că între acesta și lichidatorul judiciar există o înțelegere secretă față de mine cu privire la banii pe care i-a pretins lichidatorul judiciar drept mită, mai ales că a fost coleg cu tatăl lichidatorului judiciar și se cunosc foarte bine."
În cuprinsul declarației martorului datată 26 ianuarie 2007 ( filele 163 - 165 din dosarul de urmărire penală ) s-a arătat că:
"În luna decembrie 2006 soția mea mi-a spus că lichidatorul judiciar cere o "șpagă" de 10.000 EURO pentru a întocmi actele de vânzare-cumpărare a activelor pe care doream să le cumpărăm". " am fost contactat telefonic de soția mea care mi-a spus că lichidatorul judiciar a majorat suma pe care a pretins-o drept mită la 400.000.000 lei".
În cuprinsul aceleiași declarații martorul a făcut mențiunea că, fiind nemulțumit de faptul că inculpatul, a amânat în mod repetat organizarea licitației, s-a deplasat la biroul lichidatorului judiciar, adresându-i acestuia întrebarea "batem palma?"răspunsul primit fiind "400 într-o parte și 200 în altă parte". Acest aspect este relevat și în declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată ca fiindu-i relatat de denunțătoare.
Împrejurarea că o astfel de discuție a avut loc între martorul și inculpatul nu poate reprezenta un factor de raportare a schimbării de încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din complicitate la luare de mită în complicitate la dare de mită. Aceasta deoarece infracțiunea de luare de mită săvârșită de inculpatul în calitate de autor și de coinculpatul în calitate de complice s-a consumat în luna decembrie 2006 iar demersul martorului din 10 ianuarie 2007, s-a manifestat ulterior consumării infracțiunii de luare de mită, fiind ulterior pretinderii folosului material de către inculpatul prin intermediul coinculpatului, și-n același timp o urmare a acelei acțiuni de pretindere a folosului material.
2. Conduita inițială abordată de inculpatul orientată voit spre amânări succesive și nejustificate ale organizării licitației, dublată la momentul organizării așa zisei licitații, de cea constând în substituirea persoanei sale din punct de vedere a prerogativelor pe care ar fi trebuit să și le exercite în calitate de lichidator judiciar cu persoana coinculpatului, reprezintă un fapt în măsură să ateste în mod indiscutabil legătura subiectivă existentă între cei di inculpați.
a) În privința tergiversării nejustificate a organizării licitației pentru vânzarea activelor SC SA relevantă este declarația martorului G ( filele 93-94 din dosarul de instanță ), la rându-i lichidator judiciar, la care martora și inculpatul au apelat pentru a fi consiliați în legătură cu posibilitatea cumpărării activelor persoanei juridice și a amânării repetate și nejustificate organizării licitației.
Acest martor, având aceeași profesie cu inculpatul a arătat că: "aproximativ în luna noiembrie 2006, întrebând pe lichidatorul, dacă a făcut demersurile privind publicitatea vânzării la licitație și acesta răspunzându-mi negativ, eu personal am ajutat-o pe o angajată a lichidatorului să redacteze conținutul anunțului privind licitația, care cred că a fost semnat de lichidator și știu că numita l-a dus la ziar pentru publicare. Vânzarea la licitație a fost stabilită pentru luna ianuarie 2007, respectiv 27 decembrie. Licitația a fost amânată de lichidator, care am înțeles că în perioada sărbătorilor urma să fie plecat în străinătate. Și ulterior licitația fost amânată din diverse motive". "Am comunicat cu lichidatorul, care mi-a promis că în acea săptămână va finaliza licitația, întrucât obținuse o adeverință de la Primăria necesară pentru notarea în CF a imobilelor". " și eu am comunicat lichidatorului faptul că nu este problema sa să facă acte de împroprietărire. În cazul fostelor societăți de stat nu se pune problema îndoielii asupra proprietății societății asupra imobilelor".
B) Privitor la evaluarea actelor persoanei juridice, relevantă este declarația martorului ( filele 185-186 din dosarul de urmărire penală ) din care reiese că nu a fost contactat de inculpatul ci de coinculpatul care, în interiorul procedurii de lichidare, i-a solicitat să efectueze evaluarea elementelor fizice aflate în teren ce urmau să constituie obiect al cumpărării, afirmând că "întreprinde toate aceste activități cu știința lichidatorului judiciar", lucru care i-a fost ulterior confirmat de inculpatul.
C) Referitor la desfășurarea așa-zisei licitații, toți martorii prezenți în declarațiile lor atestă faptul că inculpatul nu s-a implicat deloc în stabilirea prețului de vânzare a activelor ci, prerogativele inculpatului, specifice calității de lichidator judiciar, au fost preluate și exercitate în integralitatea lor de inculpatul. Acesta din urmă, pentru a conferi aparența organizării unei licitații, a adăugat la valoarea fiecărui activ stabilit în raport de evaluare suma de 1 milion de lei. Dovadă în acest sens stă și înscrisul olograf depus la fila 20 din dosarul de instanță, în cuprinsul său fiind menționate activele și valoarea lor, scrise de martora și alăturat adnotările făcute de inculpatul. Această împrejurare se constituie într-un nou argument privind poziția subiectivă a celor doi coinculpați în sensul existenței unei coeziuni psihice între aceștia în săvârșirea infracțiunii de luare de mită reținute în sarcina ambilor.
3. Conduita similară a celor doi coinculpați prin recurgerea la măsuri de precauție, evitând în general discuțiile directe, la obiect, referitoare la banii ce urmau să fie dați cu titlu de mită, recurgerea la mesaje nonverbale, scrise, stabilirea unui intermediar care urma să primească banii, maniera concretă în care s-a procedat la remiterea folosului material al infracțiunii, reprezintă încă un argument al înțelegerii intervenite între aceștia pentru a asigura reușita activității infracționale.
Astfel, din declarația martorei din 26 ianuarie 2007 ( filele 39-42 din dosarul de urmărire penală ) reiese că inculpatului, aceasta i-a comunicat faptul că deține un reportofon pe care intenționează să-l utilizeze în discuțiile cu inculpatul, remițându-i-l coinculpatului pentru a-l folosi în mod similar. Cu toate acestea, inculpatul, deși se afla în posesia reportofonului nu l-a utilizat, împrejurare ce atestă în mod evident că nu dorea să-și aducă aportul la tragerea la răspundere penală a lichidatorului judiciar. Mai mult decât atât, în perioada în care cunoștea faptul deținerii unui reportofon de către martoră și nu intrase încă în posesia lui, cu ocazia întâlnirii avute cu martora la sediul instituției din care făcea parte, a refuzat să pronunțe vreun cuvânt, scriind doar pe hârtie cifrele reprezentând sumele pretinse cu titlu de mită de inculpatul. Dimpotrivă, după ce i-a fost remis reportofonul, știind că nu există riscul să fie el însuși înregistrat, inculpatul i-a comunicat martorei modul concret în care banii vor ajunge la inculpatul, fiind utilizat un interpus. Pentru a evita posibilitatea ca în ziua organizării licitației, cei di inculpați să fie înregistrați pe ascuns de martora, inculpatul i-a cerut acesteia reportofonul în ziua premergătoare licitației.
Împrejurarea că inculpatul i-a comunicat inculpatului, cu câteva zile înainte de organizarea licitației, existența unei "persoane de legătură" este relevată chiar în cuprinsul declarației acestui inculpat, datată 31 ianuarie 2007 și aflată la filele 305-310 din dosarul de urmărire penală.
Dealtfel, confirmarea veracității acestor susțineri se reflectă și în declarația martorului G ( filele 167 - 171 din dosarul de urmărire penală ) în care se menționează textual "la un moment dat între și a apărut o dispută, nu știu de la ce anume, dar am văzut că stătea aplecat peste masă, înspre și îi scria pe o bucată de hârtie, dar nu am văzut ce anume. i-a reproșat lui tocmai acest fapt că îi scrie și nu îi transmite verbal ceea ce dorește, după care am văzut că a luat de la un obiect mic de culoare argintie ce părea a fi un reportofon pe care l-a băgat în buzunar. În aceeași notă probantă se înscriu mențiunile din cuprinsul procesului-verbal întocmit de organul de urmărire penală la data de 26 ianuarie 2007, potrivit cărora asupra inculpatului, la percheziția corporală, s-a găsit și reportofonul și două de hârtie, pe una fiind menționat "nu-i omul de legătură la care dăm banii-e în Ungaria" iar pe cea de-a doua "0765/- nr.telefon contact taxi în parcare".
Împrejurarea că inculpatul este cel care i-a remis inculpatului înscrisul în care era menționat numărul de telefon al persoanei de legătură ce urma să intre în posesia banilor, dincolo de declarațiile martorei și ale coinculpatului, se reflectă în înregistrarea audio ambientală din seara de 26 ianuarie 2007 ( filele 198-199 din dosarul de urmărire penală ), inculpatul aflat în propriu-i birou, ( în prezența martorei care a făcut referire expresă la banii ce reprezentau în chiar momentul remiterii lor ) a făcut următoarea afirmație: "acesta-i numărul de telefon 0765", reacția verbală a inculpatului constând în cuvintele "Am înțeles ". Această redare audio ambientală nu lasă loc de îndoială atestării împrejurării că, cel care a remis biletul conținând numărul de telefon al unei persoane de legătură care urma să preia, pe seama inculpatului, folosul material al infracțiunii de luare de mită, remis indiscutabil în biroul acestuia, de către denunțătoare, a fost tocmai inculpatul. Ceea ce mai demonstrează această înregistrare constă în aceea că declarațiile martorei și ale coinculpatului privind existența unui interpus ce urma să intre ulterior în posesia banilor sunt cât se poate de veridice, respectiv că între coinculpați a existat o înțelegere prealabilă privind detaliile obținerii folosului material al infracțiunii de luare de mită.
De asemenea, s-a apreciat că nu este lipsită de importanță împrejurarea relevată de procuror în cuprinsul procesului verbal din 5 februarie 2007, întocmit cu ocazia efectuării confruntării dintre inculpați, constând în aceea că una din întrebările adresate de inculpatul celuilalt inculpat, retractată imediat ce s-a uitat spre apărătorii săi aleși a fost: vă să-l întrebați de domnul ce am zis eu atunci când a pus punga cu bani pe birou.
În contextul probatoriu amintit, s-a apreciat că aspectele reliefate de instanță în motivarea hotărârii privind luminozitatea încăperii sau poziționarea biroului inculpatului comparativ cu cel al angajaților săi, poziționare care, în condițiile unei uși deschise, ar permite să se audă bine și să se vadă ce se întâmplă în acel birou, rămân lipsite de substanță, existând și posibilitatea ca acei martori, ce aveau calitatea de angajați ai inculpatului, să aibă un interes bine definit în a-și păstra locurile de muncă, pe mai departe.
Referitor la cea de-a doua infracțiune "de luare de mită" reținută în sarcina inculpatului, constând în pretinderea sumei de 20.000 RON de la pentru a-i vinde acestuia active aparținând SC SA, materialul probatoriu administrat susține actul de inculpare.
Astfel, în cuprinsul declarației sale din 31 august 2007 ( filele 305-310 din dosarul de urmărire penală ) menținută și pe parcursul fazei de judecată inculpatul a arătat textual: " la un moment dat lichidatorul judiciar mi-a spus că pentru a cumpăra acele active trebuie să-i dau lui o sumă de bani, respectiv 200 milioane lei", respectiv că în urma discuției avute cu soții, referitor la suma ce urma să-i fie remisă lichidatorului judiciar "eu trebuia să-i mai dau acestuia doar 150 milioane lei". În final a făcut precizarea că " față de sumele de bani pe care urmau să le dea familia și cu mine, respectiv 450 milioane lei și 150 milioane lei, eu i-am spus lui, care a fost de acord, deoarece în total primea tot 600 milioane lei".
Soția inculpatului, numita, audiată fiind în calitate de martor a declarat că, în cursul lunii ianuarie 2007, l-a văzut supărat pe soțul său și întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta i-a răspuns că în legătură cu licitația ce urma să se organizeze "ni se cere o sumă mare de bani", martora având reprezentarea că e vorba de o altă sumă decât cea reprezentând valoarea construcției ( filele 180-182 din dosarul de urmărire penală ).
În declarația sa, martora, a făcut următoarele afirmații: " mi-a spus că lichidatorul judiciar pretinde drept mită 10.000 EURO de la mine, a adăugat că i-a pretins și lui o anumită sumă de bani, pe care nu a precizat- Cu o altă ocazie, a adăugat că lichidatorul judiciar i-a pretins suma de 200 milioane lei drept mită pentru a organiza licitația și a-l declara câștigător pe pentru activele de la SC SA pe care dorea să le cumpere". Într-o discuție ulterioară " a discutat foarte clar cu mine și mi-a spus exact câți bani trebuie să dea el drept mită, respectiv 450 milioane lei eu și 150 milioane lei el".
Și martorul ( filele 163-165 din dosarul de urmărire penală ) a declarat că a aflat de la soția sa că și urma să-i remită o sumă bănească cu titlu de mită inculpatului, fapt pentru care i-a fost confirmat mai târziu de inculpatul într-o discuție purtată cu acesta.
Susținerile inserate în cuprinsul declarațiilor la care se face referire se coroborează cu dialogul ambiental dintre martora și, purtat la data de 26 ianuarie 2007, redat de procuror în cuprinsul procesului-verbal din 5 februarie 2007, în care se precizează cuantumul sumelor de bani pe care fiecare urma să le remită lichidatorului judiciar, inculpatul ( fila 204 din dosarul de urmărire penală ).
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.370 și următoarele Cod procedură penală, constată că ambele apeluri sunt nefondate și le va respinge ca atare.
Cât privește apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL ORADEA, instanța reține următoarele:
A) Critica privind nelegalitatea hotărârii apreciată prin prisma unei discordanțe între conținutul real al probelor administrate în cauză și ceea ce ar fi reținut instanța de fond cu ignorarea unor aspecte probatorii existente, este nefondată.
Nu există la dosar nici o probă din care să rezulte că inculpatul, direct sau indirect, ar fi pretins ori primit bani sau alte foloase sau că nu ar fi respins un astfel de act pentru a facilita denunțătoarei obținerea la un preț avantajos a activelor SC SA.
Întregul său demers judiciar de a scoate la licitație aceste active, demers judiciar înfăptuit în calitatea sa de lichidator judiciar, se circumscrie bunei credințe, îndeplinirii condițiilor cerute de legiuitor în asemenea ocazii.
În motivarea apelului său Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL ORADEA, redă fragmente lungi din declarațiile unor martori audiați în cauză.
Desigur, declarațiile martorilor reprezintă un mijloc de probă, un inevitabil și necesar instrument pentru soluționarea cauzelor care fac obiectul procesului penal.
În opinia instanței, pentru ca un astfel de mijloc de probă să aibă greutate, să fie necesar și adecvat pentru aflarea adevărului, trebuie să izvorască de la o persoană ce a perceput direct infracțiunea comisă sau a unor împrejurări privind obiectul cauzei, altfel, acest mijloc de probă poate deveni foarte șubred.
În concluzie, instanța reține că din nici o declarație a martorilor denunțători și nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de luare de mită.
Nici demersurile judiciare întreprinse de inculpatul cu prilejul vânzării activelor SC, așa cum de altfel am mai arătat, nu dovedesc o conduită culpabilă ci se circumscriu unor activități specifice acestui domeniu ( publicitate, existența prealabilă a întregii documentații prevăzută de lege etc.).
De asemenea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL ORADEA, critică faptul că instanța de fond nu a avut în vedere conduita coinculpatului și, măsurile de precauție, evitarea în general a discuțiile directe, la obiect, referitoare la banii ce urmau a fi dați cu titlu de mită, recuperarea la mesaje nonverbale, scrise, stabilirea unui intermediar care urma să primească banii, maniera concretă în care s-a procedat la remiterea folosului material al infracțiunii, toate acestea, în opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL ORADEA, ar reprezenta încă un argument al înțelegerii intervenite între aceștia pentru a asigura reușita activității infracționale.
Nici această critică nu este de acceptat, A recurge la elemente de psihanaliză comportamentală pentru a dovedi vinovăția inculpatului nu este atributul instanței.
Analiza refuzului inculpatului de a purta reportofon cu prilejul întâlnirilor cu inculpatul nu poate duce la concluzia că acesta din urmă este vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale, iar ideea că inculpații și ar fi comunicat în scris asupra sumelor de bani ce urmau a fi primite de la denunțători, nu a fost dovedită în nici un mod.
Nu a fost identificată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL ORADEA și nici nu s-a făcut dovada existenței vreunei persoane de legătură între inculpatul și celelalte persoane interesate în prezenta cauză.
De altfel, de o manieră inexplicabilă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL ORADEA, vorbește despre existența unui interpus, aspect ce ar rezulta dintr-o înregistrare ambientală, ca despre un aspect cert, dovedit, identificat și pe care instanța nu l-ar fi avut în vedere, uitând că existența vreunei persoane de legătură între și celelalte părți nu s-a demonstrat niciodată.
Cât privește flagrantul realizat în cauză, instanță se raliază punctului de vedere exprimat de către instanța de fond și anume că infracțiunea de luare de mită se poate consuma în momentul în care s-au pretins banii și pe cale de consecință, există posibilitatea pentru organele de urmărire penală de a urma procedura de drept comun, împrejurare în care nu s-a respectat procedura pentru flagrant.
În același timp trebuie evidențiat faptul că nu s-a efectuat amprentarea pungii și a bancnotelor și nici identificarea urmelor de altă natură, pentru a se stabili cine s-a atins de acestea, alegându-se varianta restituirii corpului delict, în loc să fie păstrat la dosar, în condițiile legii.
B) Cât privește a doua infracțiune de "luare de mită" reținută în sarcina inculpatului, constând în pretinderea sumei de 20.000 RON de la numitul pentru a-i vinde acestuia active aparținând SC SA, instanța reține următoarele:
Considerentele exprimate mai sus sunt valabile și în ce privește această acuză.
Toată probațiunea se limitează la declarațiile unor persoane care nu au perceput direct și nemijlocit nici un aspect care să facă parte din elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită reținute în sarcina inculpatului.
Singura declarație o constituie cea a inculpatului care susține ( filele 305-310 dosar urmărire penală ) că la un moment dat lichidatorul judiciar "mi-a spus că pentru a cumpăra acele active trebuie să-i dau lui o sumă de bani, respectiv 200 mil.lei".
În rest sunt simple constatări de genul: "am aflat de la", "știu de la".
Cu asemenea probe este imposibil de a construi o construcție logică și un demers judiciar fundamentat pentru a pronunța o soluție de condamnare temeinică și legal.
De aceea considerăm că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
II. Cât privește apelul inculpatului instanța reține următoarele:
A) Critica inculpatului privind condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii e complicitate la luare de mită prev. și ped. de art.26 raportat la art.254 alin.1 Cod penal cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000 este nefondată și netemeinică.
Așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de dare de mită cum corect a reținut instanța de fond și schimbarea încadrării juridice operată de către instanța de fond este legală.
Activitatea infracțională a inculpatului se circumscrie unei acțiune de strângere a sumelor ce . urmau a fi înmânate inculpatului și activitatea lui infracțională a încetat odată cu plasarea plicului cu bani într-un birou alăturat de cel al inculpatului.
Aceste acte materiale constituie elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de dare de mită cum corect a reținut instanța de fond.
Cât privește reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, instanța o consideră netemeinică, lipsind de conținut dispozițiile art.72 și art.52 Cod penal și creînd pe această cale o dispoziție între scopul și rezultatul acesteia.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate.
În baza art.192 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA, împotriva sentinței penale nr.109/P din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
hotărâre - jud.- -
În concept - 06.01.2010
Judecător fond -
- - -
2 ex./08.01.2010
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Bar Antița
