Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 122/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 122/A/2008
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer Judecător
JUDECĂTOR 2: Delia Purice Președinte Secția Penală
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat în examinare pentru pronunțare apelurile declarate de către inculpații și și de către DNA - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 213 din data de 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, fiind trimiși în judecată pentru după cum urmează:
inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 și 2 pen. coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 pen. cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002. inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 și 2 pen. coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.213 din 10 aprilie 2008 a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 28 aprilie 1961 în S M, cetățean român, are studii superioare, căsătorit, are doi copii din care unul minor, stagiul militar satisfăcut, gr.sergent, CNP -, fără antecedente penale,. în S M, str. -. -, nr.12, jud. M la:
-2 ani 6 luni închisoare cu interzicerea pe 1 an a drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pen. pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (modif. și completată) rap. la art.254 alin.1,2 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.19 din nr.OUG43/2002. În baza art.71 alin.1,2 pen. aplică inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pen.
S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă perioada 31 oct.2006-27 dec.2006.
În baza art.81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani 6 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra prev. de art.83 penal.
În temeiul art.71 alin. 5.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.357 alin.2 lit.b pr.pen. s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpat până la rămânerea definitivă a sentinței.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul, fiul lui și, născut la 25 octombrie 1964 în S M, studii are 12 clase, căsătorit, are un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP -,. în S M,-, jud. M la:
-2 ani închisoare cu interzicerea pe 1 an a drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pen. pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (modif. și completată) rap. la art.254 alin.1,2 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.19 din nr.OUG43/2002. În baza art.71 alin.1,2 pen. aplică inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pen.
S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă o zi (6 dec.2006).
În baza art.81 și 82.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 penal.
În temeiul art.71 alin.5 pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.350 alin.1 și 357 alin.2 lit.b pr.pen. s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a sentinței.
În temeiul art.19 din Legea nr.78/2000 au fost obligați în solidar inculpații și să restituie martorului. în comuna, nr.1449, jud. M c-val. în lei a sumei de 700 euro de la data plății.
În baza art.19 din Legea nr.78/2000 s-a confiscat în favoarea statului de la inculpatul suma de 6060,7 lei și c-val. în lei de la data plății a sumei de 50 euro și obligă pe acest inculpat la plata acestor sume. S-a confiscat în favoarea statului de la inculpatul suma de 4.417,2 lei și c-val. în lei de la data plății a sumei de 50 euro și acest inculpat a fost obligat la plata acestor sume.
În temeiul art.357 alin.2 lit.c pr.pen. și art.163 pr.pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanța din 2 nov.2006 dată de -Serviciul teritorial Cluj în dos. nr.93/P/2006 asupra sumei de 896 lei consemnată la -Sucursala C-N cu recipisa nr.-/1 din 2 nov.2006 și cea luată prin încheierea penală din 10 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dos. nr- asupra sumei de 7.000 lei consemnată la -Agenția S M cu recipisa nr.-/1 din 12 martie 2007 până la achitarea sumelor la care inculpatul a fost obligat către martorul și către stat, conform art.19 din Legea nr.78/2000. S-a menținut măsura sechestrului asigurator luată prin rechizitoriul întocmit la 27 dec. 2006 în dos. nr.119/P/2006 de -Serviciul Teritorial Cluj asupra cotei de parte din dreptul de proprietate al inc. asupra autovehiculului marca "Volkswagen 1,9 " înmatriculat sub nr.- până la concurența sumei de 4.607,2 lei până la achitarea sumelor la care acesta a fost obligat către martorul și către stat, conform art.19 din Legea nr.78/2000.
În baza art.913alin.7 pr.pen. s-a dispus păstrarea până la rămânerea definitivă a sentinței și apoi arhivarea la sediul acestei instanțe a trei CD-uri marca Sony înregistrate la poziția 40/2007 și 44/2006 în registrul de mijloace de probă al acestui tribunal (și reînregistrate sub nr.11/2008 în același registru).
În temeiul art.191 pr.pen. fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 2.140 lei - cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de - Serviciul Teritorial Cluj la 20 decembrie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1,2 Cod penal coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art.19 din nr.OUG 43/2002. De asemenea, s-au menținut măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale prin ordonanțele din 2 noiembrie 2006 și 18 decembrie 2006 (prin acestea s-a sechestrat suma de 896 lei găsită și ridicată de la inculpat în cursul procedurii flagrantului - consemnată la -Sucursala C și s-a sechestrat cota de parte din dreptul de proprietate al inculpatului asupra autoturismului marca "Audi 419 ", înmatriculat sub nr. -).
Prin rechizitoriul întocmit de - Serviciul teritorial Cluj la 27 decembrie 2006 în dosar nr. 119/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1,2 Cod penal coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. De asemenea, s-a luat până la concurența sumei de 5.000 lei măsura sechestrului asupra cotei de parte din dreptul de proprietate al inculpatului asupra autovehiculului marca "Volskwagen 1,9 ", înmatriculat sub nr. -.
La această instanță s-au format dosarele nr- și -, cel din urmă fiind conexat la cel dintâi prin încheierea penală nr. 129 din 13 martie 2007.
Din probele de la dosar au rezultat următoarele:
În perioada 2004-2006 inculpații au avut calitatea de inspector vamal (inculpatul ) și respectiv de controlor vamal (inculpatul ) la Biroul vamal S M și în această calitate au pretins sau au primit diferite sume de bani și bunuri de la reprezentanții a 18 persoane juridice și de la o persoană fizică (inculpatul ) și de la reprezentanții a 14 persoane juridice (inculpatul ). În cazul unora dintre aceștia, banii sau bunurile s-au primit după îndeplinirea formalităților vamale, dar avându-se în vedere și operațiunile vamale viitoare (pentru a avea în continuare "relații bune de colaborare" cu angajații biroului vamal menționat).
1.- Astfel, martora - director la SC"Romania" SRL Vișeu de în perioada 2005-2006 i-a dat inculpatului din proprie inițiativă prin intermediul unui șofer suma de 50 euro pentru a se efectua operațiunile de vămuire într-un interval de timp mai scurt. De asemenea, i-a predat de 3 ori suma de câte 200 lei pentru a efectua la sediul firmei din Vișeu de operațiunile de vămuire, deși acestea trebuiau a fi efectuate la sediul biroului vamal. Inculpatul a recunoscut faptul că numita a negociat de 8-10 ori sumele primite. Toate sumele menționate mai s-au împărțit între cei doi inculpați și numiții și (angajate și acestea la același birou vamal). De asemenea, inculpatul a beneficiat personal de o sponsorizare în sumă de 150 lei pentru Asociația Sportivă la care era înscris fiul său.
Așadar, inculpatul și au beneficiat efectiv fiecare de sumele de câte 12,5 euro (50 euro: 4), 318,7 lei (3x200 lei=600 lei; 9x75 lei - o medie între sumele primite de 50 și 100 lei = 675 lei; 1.275:4=318,7 lei), iar inculpatul a beneficiat în plus și de suma de 150 lei.
2.- În perioada 2004-2006 inculpatul i-a pretins martorului (administrator la SC SRL Vișeu de ) suma de 200 euro pentru îndeplinirea formalităților vamale, martorul precizând faptul că acest inculpat a încercat anterior să împiedice efectuarea în condiții normale a operațiunilor de vămuire, apoi i-a mai predat de două ori suma de câte 200 euro întrucât acesta l-a amenințat că îi va face probleme. De asemenea, martorul i-a predat inculpatului suma de 100 euro pentru că i-a condiționat astfel eliberarea documentelor vamale. Sumele menționate s-au împărțit între cei 4 lucrători vamali anterior menționați (cei doi inculpați și numitele și ).
S-a constatat astfel că martorul a predat celor doi inculpați suma totală de 700 euro.
3.- În perioada 2005-2006 martorul (reprezentant al SC SRL și SC SRL) a predat pentru și în timpul efectuării unor operațiuni de vămuire după orele de program, fără a li se fi pretins, dar pentru că era o practică în acest sens următoarele sume: de 2 ori câte 100 lei ambilor inculpați prin intermediul martorului (angajat la comisionarul vamal SC SA S M), de două ori sumele de 50, 100 lei prin intermediul martorului (angajat tot la SC SA S M) la inculpatul și de 5-6 ori sume de câte 50, 100 lei prin intermediul martorului (angajat tot la SC SA S M) celor doi inculpați. Și aceste sume de bani s-au împărțit între cele patru persoane menționate (cei doi inculpați și numitele și ).
În consecință, fiecare inculpat a beneficiat de suma de câte 181 lei (100x2=200; 50+150 lei =150 lei; 5x75 lei - media între 50 și 100 lei = 375 lei; 200+150+375=725 lei; 725 lei:4=181 lei).
4.- În cursul anului 2006 (până la 31 octombrie 2006 când inculpatul a fost reținut) cei doi inculpați au făcut operațiuni de vămuire o dată pe săptămână pentru SC SRL Vișeu de și SC SRL Vișeu de pentru care li s-a predat suma de câte 100 lei - fără a li se fi pretins aceste sume pentru a se îndeplini mai repede formalitățile vamale. Și aceste sume s-au împărțit în mod egal între cei 4 angajați ai Biroului vamal.
Prin urmare, cei doi inculpați au beneficiat de suma de câte 1.000 lei (10 luni x 4 săptămâni = 40; 40x100 lei = 4000 lei; 4.000 lei: 4 = 1.000 lei).
5.- Pe parcursul anului 2006 martorul (merceolog la SC SRL S M) i-a predat din proprie inițiativă inculpatului de două ori suma de câte 100 lei, prima dată în timpul efectuării operațiunii de vămuire, iar a doua oară după ce operațiunea a fost terminată. Revenirea de către martor în fața instanței asupra poziției exprimate inițial în faza de urmărire penală în sensul celor de mai nu se justifică (în fața instanței a arătat că în ambele situații a predat acești bani după efectuarea vămuirii). Si aceste sume de bani s-au împărțit între cei patru angajați ai biroului vamal.
S-a constatat, așadar, că fiecare inculpat a beneficiat de suma de câte 50 lei (200 lei: 4 = 50 lei).
6.- În cursul anului 2006 martora (administrator la SC PRODUCTION SRL S M) i-a predat inculpatului pentru operațiunile vamale efectuate după orele de program sumele de 100 și 150 lei. Susținerile martorei din fața instanței în sensul că pentru acești bani a primit chitanțe nu pot fi primite revenirea asupra poziției exprimate inițial (în faza de urmărire penală) nejustificându-se. Mai mult, chiar inculpatul a recunoscut în fața instanței că din anul 2004 sau 2005 pentru orele prestate după programul de serviciu nu li s-a mai plătit vreo indemnizație suplimentară. De asemenea, în faza de urmărire penală martora a recunoscut faptul că inculpatul i-a pretins bani la finalul operațiunii de vămuire. Și acești bani s-au împărțit între cei patru angajați ai biroului vamal.
Prin urmare, fiecare inculpat a beneficiat de suma de câte 62,5 lei, însă de la inculpatul această sumă nu se va confisca, nefiind trimis în judecată și pentru această faptă.
7.- În perioada 2004-2006 martorul G la cererea celor doi inculpați i-a predat personal sau prin intermediul martorului inculpatului bunuri din cele supuse vămuirii aparținând Asociației "Ajutor Creștin pentru Copii " Ocna în valoare totală de 100-150 lei și de 2-3 ori suma de câte 250 lei și inculpatului bunuri în valoare totală de 50-60 lei și de 3 ori suma de câte 250 lei. În acest sens este declarația dată de acest martor în faza de urmărire penală care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere parțială date în fața instanței de cei doi inculpați și de martor. Susținerea din fața instanței a martorului în sensul că nu le-a predat celor doi inculpați bani, ci doar bunuri, iar inculpatului i-a dat bani, dar numai cu titlu de împrumut nu poate fi primită, revenirea asupra poziției exprimate inițial nefiind justificată cu atât mai mult cu cât și inculpatul a recunoscut faptul că a primit cu o ocazie suma de 250 lei.
Tribunalul a constatat că banii obținuți s-au împărțit în mod egal între cei 4 angajați ai biroului vamal, iar de bunurile primite a beneficiat fiecare în mod separat, fiind bunuri de uz personal (second hand). Așadar inculpatul a beneficiat de bunuri în valoare medie de 125 lei, iar inculpatul de bunuri în valoare de 60 lei și fiecare inculpat a beneficiat de sume de câte 312,5 lei (3x250 lei=750; 2x250 lei=500 lei; 1.250 lei: 4 = 312,5 lei).
8.În cursul anului 2006 (până la 31 octombrie 2006 când inculpatul a fost arestat) martorul le-a predat celor doi inculpați suma de câte 100 lei pentru fiecare operațiune de vămuire efectuată (odată pe săptămână) pentru " " Vișeu de pentru că mașinile erau ținute în vamă nejustificat și știa că se obișnuia să li se dea vameșilor bani pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu în timp util. Nu li s-au pretins martorului și șoferilor de la societatea comercială menționată bani pentru că acesta i-a amenințat cu faptul că îi va denunța la Și aceste sume s-au împărțit între cei 4 lucrători vamali.
Prin urmare fiecare inculpat a beneficiat de suma de câte 1.000 lei (10 luni x 4 săptămâni=40; 40 x 100 lei=4000 lei; 4.000 lei:4=1.000 lei).
9.În cursul anilor 2005 și 2006 (până la 31 octombrie 2006 când a fost arestat inculpatul ) s-au efectuat operațiuni de vămuire pentru "A " S M de 2-3 ori/trimestru, ocazii cu care s-a predat câte unuia dintre inculpați suma de câte 100 lei care era apoi împărțită cu ceilalți lucrători vamali menționați.
Așadar fiecare dintre cei doi inculpați au beneficiat de suma de câte 500 lei (10 luni x 2 ani x 100 lei=2.000 lei; 2.000 lei:4=500 lei).
10.La data de 16 septembrie 2006 înainte de efectuarea operațiunilor vamale pentru "" SMi nculpatul i-a solicitat martorului să îi trimită "ceva pentru deranj" astfel că martorul i-a trimis suma de 250 lei prin intermediul martorului. Și această suma s-a împărțit între cei 4 angajați menționați de la biroul vamal.
Prin urmare, fiecare inculpat a beneficiat de suma de câte 62,5 lei (250 lei:4=62,5 lei).
11. Pe parcursul anului 2006 martorul i-a predat de 3 ori inculpatului suma de câte 50 euro și de 2 ori câte o sticlă de whiskey (fiecare în valoare de circa 100 lei) pentru operațiuni de vămuire efectuate pentru SC SRL Vișeu de după orele de program fără a-i fi pretinse, dar și în considerarea prestării de către inculpat a unor eventuale astfel de servicii viitoare. Și acestea au fost împărțite între cele 4 persoane menționate.
Așadar, fiecare inculpat a beneficiat de suma de câte 37,5 euro (3x50 euro=150 euro; 150 euro:4=37,5 euro) și de câte 50 lei (2x100 lei=200 lei; 200 lei:4=50 lei).
12. În perioada 2005-2006 inculpatul a primit la sugestia sa de la martora (din partea "Prima " S M) circa 20 de obiecte de îmbrăcăminte (bluze și i) și de 2 ori materiale pentru costum de circa 2,20-3 fiecare. La fel i-a predat și inculpatului circa 15-20 de obiecte de îmbrăcăminte din proprie inițiativă sau la sugestia inculpatului.
Potrivit adresei nr.1771 din 18 decembrie 2006 emise de "Prima " - Punctul de lucru SMp rețul unui este de circa 20 lei, al unei bluze de circa 10 lei, iar al unei bucăți de material de 4 de 26,60 lei (150 dosar nr.119/P/2006).
Prin urmare, inculpatul a beneficiat din partea acestei societăți comerciale de bunuri în valoare totală de circa 350 lei (10 i x20 lei=200 lei; 10 bluze x10 lei=100 lei; 2 bucăți de material de circa 3 x25 lei=50 lei; 200 lei+100 lei+50 lei=350 lei).
Inculpatul a beneficiat de bunuri în valoare totală de circa 270 lei (10 ix2 0 lei=200 lei; 7 bluze x 10 lei=70 lei; 200 lei + 70 lei=270 lei).
13. În perioada 2003-2006 inculpatul a primit la sugestia sa de la martorele, și mai multe obiecte de îmbrăcăminte de la "" - Punctul de lucru S M în valoare de 550 lei. La rândul său, inculpatul a primit la sugestia sa din partea aceleiași firme (de la martorele, ) 2-3 obiecte de îmbrăcăminte în valoare totală de circa 250 lei. Valoarea totală a bunurilor a fost precizată de martora în faza de urmărire penală (700-800 lei).
14.În luna decembrie 2005 inculpatul a tergiversat efectuarea unor operațiuni vamale pentru " Port " SMd in cauza unor neînțelegeri legate de valoarea bunurilor ce erau supuse vămuirii, iar înainte de ruperea sigiliului pentru a se verifica marfa aflată în container inculpatul l-a întrebat pe martorul "dacă iese ceva de un ", martorul refuzându-l și avertizându-l în sensul că va aduce televiziunea.
15.În cursul anului 2006 inculpații și au primit fiecare de 5-6 ori suma de câte 100 lei de la martorul ( de la " " S M) personal sau prin intermediul "" (sume de 50-100 lei) - sume care s-au împărțit între cei 4 angajați menționați de la biroul vamal. Aceste sume s-au predat pentru operațiunile de vămuire efectuate după orele de program, fiindu-i pretinse martorului de către inculpatul înaintea efectuării vămuirii. Nu s-a dovedit faptul că inculpatul ar fi pretins aceste sume, dar a existat o practică cunoscută în acest sens.
Prin urmare, fiecare inculpat a beneficiat efectiv de suma de 237,5 lei (6x75 lei=450 lei; 5x100 lei=500 lei;450 lei+500 lei=950 lei; 950 lei:4=237,5 lei).
16. Pe parcursul anului 2006 inculpatul a primit de la " Com" B prin intermediul martorului (angajat la comisionarul vamal "" ) sumele de 100 lei și 200 lei, iar martorul (angajat la același comisionar vamal) a predat alternativ celor doi inculpați de 4 ori sume de câte 100 lei pentru operațiunile de vămuire efectuate după program. Și aceste sume s-au împărțit în mod egal între cei 4 angajați menționați ai biroului vamal.
Așadar, ambii inculpați au beneficiat în mod efectiv de suma de câte 175 lei (100 lei+200 lei+4x100 lei=700 lei; 700 lei:4=175 lei).
17. În cursul anului 2006 inculpatul a solicitat o sponsorizare pentru Asociația Sportivă - la care era fotbalist fiul său - de care a și beneficiat în mod efectiv în considerarea calității sale de vameș (500 lei de la "" B M și 300 lei de la " Production" S M).
De suma totală de 800 lei a beneficiat doar inculpatul, nu și ceilalți trei angajați ai biroului vamal.
18. În perioada 2005-2006 martora i-a dat inculpatului diverse bunuri (cartușe de țigări, cafea și un parfum marca "") pentru a-i permite acesteia să treacă frontiera României cu bunuri în cantități mai mari decât cele permise de normele legale în vigoare, martora precizând în faza de urmărire penală faptul că un parchet de cafea "" valora circa 4 lei, iar un cartuș de țigări 20 lei.
S-a constatat, așadar, că inculpatul a beneficiat de bunuri în valoare totală de 136 lei (4x4 lei=16 lei; 4x20 lei=80 lei; 40 lei- contravaloarea unui parfum marca "", 16 lei+80 lei+40 lei=136 lei). De aceste bunuri a beneficiat doar acest inculpat, el însuși recunoscând faptul că le-a dat, la rândul său, unui medic.
19. În data de 24 octombrie 2006 inculpatul i-a pretins martorului (administrator la "" ) suma de 200 lei pentru a-i vămui un camion pe care l-a adus din Germania, respectiv pentru a nu se mai efectua controlul efectiv al camionului (banii au fost pretinși în momentul în care inculpatul i-a predat actele completate). Neavând asupra sa întreaga sumă, inculpatul a refuzat să primească suma de 100 lei, pretinzându-i toată suma. Suma integrală i-a fost predată acestui inculpat în data de 30 octombrie 2006 când a și fost prins în flagrant.
Această sumă i-a fost restituită martorului de către -Serviciul teritorial Cluj (fila 114 dosar urmărire penală, volumul I).
Față de starea de fapt mai descrisă, tribunalul a apreciat că, în speță, față de ambii inculpați sunt întrunite elementele constitutive ale câte unei infracțiuni de luare de mită prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (modificată și completată) raportat la art.254 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art.19 din nr.OUG43/2002. Chiar dacă unele din sumele de bani și din bunuri s-au predat de către unii martori după îndeplinirea formalităților vamale, nu se poate reține pentru aceste acte materiale faptul că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite întrucât acestea au fost date nu numai pentru actele deja îndeplinite, dar și în considerarea celor viitoare, respectiv pentru ca inculpații să își îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și cu ocazia operațiunilor vamale următoare. De asemenea, o parte din bani și din bunuri s-au pretins înaintea efectuării operațiunilor vamale în mod direct sau indirect (inculpații sugerându-le unora dintre martori faptul că doresc să beneficieze de un anumit gen de produse).
Față de ambii inculpați sunt aplicabile prevederile art.19 din G, nr.43/2002 întrucât au denunțat și facilitat tragerea la răspunderea penală și a altor persoane care au comis astfel de infracțiuni (a celorlalți angajați de la Biroul vamal S M). Chiar dacă prin rechizitoriu nu s-a reținut incidența acestui text legal și față de inculpatul, aplicarea lui se justifică (acesta a indicat și alte persoane de la biroul vamal că au primit bani cu titlu de mită -, la 6 decembrie 2006 l-a indicat pe martorul ca fiind autor al infracțiunii de dare de mită, față de acesta fiind extinse cercetările ulterior în dosarul nr.93/P/2006 - la 15 decembrie 2006 - fila 298 vol. I dosar nr.119/P/2006).
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat tribunalul a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise (dat de modul în care au fost săvârșite și de numărul M de acte materiale comise de fiecare) și al inculpaților (nu au antecedente penale, au recunoscut comiterea faptelor).
În baza art.71 alin.1,2 penal s-a aplicat față de fiecare inculpat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c penal. Aplicarea art.64 lit.a teza I penal (interzicerea dreptului de a alege) se justifică întrucât persoanele care au comis fapte de o asemenea gravitate nu sunt în măsură să aprecieze modul în care este ales organul legiuitor, acesta neputând fi constituit din persoane cu același profil moral. Aplicarea și a art.64 lit.a teza a II-a și lit.b penal se justifică având în vedere faptul că persoanele ce urmează a fi alese în autoritățile publice, în funcții elective publice și în funcții ce implică exercițiul autorității de stat este necesar să aibă o conduită și un profil moral impecabil. Întrucât ambii inculpați s-au folosit de profesia pe care și-au exercitat-o la Biroul vamal pentru comiterea infracțiunilor - obiect al prezentei cauze, față de aceștia este necesar a se da eficiență și prevederilor art.64 lit.c penal.
Cu privire la inculpatul, tribunalul a constatat că acesta a executat din pedeapsă perioada 31 octombrie 2006-27 decembrie 2006 ( a fost reținut la 31 octombrie 2006 și arestat preventiv la aceeași dată prin încheierea penală nr.501 din 31 octombrie 2006 și liberat provizoriu sub control judiciar la 27 decembrie 2006 prin decizia penală nr.780/R/2006 a Curții de Apel Cluj ).
Chiar dacă acest inculpat a comis un număr M de acte materiale care intră în conținutul infracțiunii continuate de luare de mită, raportat la împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, și-a recunoscut faptele și are studii superioare, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție. Pentru aceste motive, văzând și faptul că sunt îndeplinite și celelalte cerințe prev. de art.81 penal, s-a dat eficiență cu privire la acest inculpat acestui text legal.
Dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a,b,c penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, conform art.71 alin.5 penal.
În temeiul art.357 alin.2 lit.b pr.penală s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de acest inculpat până la rămânerea definitivă a sentinței.
În privința inculpatului, tribunalul a constatat că acesta a executat din pedeapsă o zi - 6 decembrie 2006 (a fost reținut la data de 6 decembrie 2006 la ora 1205- măsură înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi țara - la ora 1930- filele 33, 36-38 dosar nr.119/P/2006).
Scopul pedepsei închisorii poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale și prezintă următoarele afecțiuni: insuficiență renală cronică (a suferit în anul 2005 un transplant renal), accident vascular cerebral - fila 43 dosar nr.119/P/2006. Pentru aceste motive, văzând că sunt îndeplinite și celelalte cerințe prev. de art.81 penal, se va da eficiență acestui text legal și față de acest inculpat.
În baza art.71 alin.5 penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a menținut, în temeiul art.350 alin.1 și 357 alin.2 lit.b pr.penală, măsura obligării acestui inculpatul de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a sentinței (în faza de judecată această măsură s-a luat prin încheierea penală din 30 ianuarie 2007 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr.-).
În baza art.19 din Legea nr.78/2000 cei doi inculpați au fost obligați în solidar să restituie martorului (față de care prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de dare de mită cu motivarea că a fost constrâns moral să dea mită) contravaloarea în lei a sumei de 700 euro de la data plății (a solicitat în faza de urmărire penală a-i fi restituită această sumă - fila 327 dosar nr.93/P/2006).
Ceilalți martori nu au solicitat restituirea banilor sau a bunurilor date cu titlu de mită celor doi inculpați, astfel că s-a dispus confiscarea lor de la aceștia din urmă în măsura în care au beneficiat în mod efectiv de acești bani și de aceste bunuri după cum acest fapt a fost mai evidențiat. Prin urmare, se va confisca de la inculpatul suma de 6.060,7 lei și contravaloarea în lei de la data plății a sumei de 50 euro aceste sume rezultând din însumarea sumelor mai descrise de care a beneficiat acesta în mod efectiv (800 lei+136 lei+181 lei+150 lei+318,7 lei+62,5 lei+50 lei+1.000 lei+1.000 lei+50 lei+62,5 lei+125 lei+312,5 lei+350 lei+550 lei+237,5 lei lei+175 lei+500 lei=6.060,7 lei; 12,5 euro+37,5 euro=50 euro). De la inculpatul se va confisca suma de 4.417,2 lei și contravaloarea în lei de la data plății a sumei de 50 euro rezultând din însumarea sumelor de care a beneficiat efectiv - astfel cum au fost evidențiate anterior (181 lei+318,7 lei+62,5 lei+ 50 lei+ 1.000 lei+ 1.000 lei+ 60 lei+ 312,5 lei+ 270 lei+250 lei+237,5 lei+175 lei+ 500 lei=4.417,2 lei; 12,5 euro+37,5 euro=50 euro).
Având în vedere necesitatea de a se asigura plata de către inculpați către martorul și către stat a sumelor mai menționate, s-a menținut -măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanța, încheierea și rechizitoriul menționate în dispozitivul sentinței până la achitarea acestor sume (măsura luată față de inculpatul se va menține până la concurența sumei datorate).
În temeiul art.913alin.7 pr.penală s-a dispus păstrarea până la rămânerea definitivă a sentinței și apoi se vor arhiva la sediul acestei instanțe cele 3 CD-uri marca "Sony" înregistrate la pozițiile nr.40/2007 și 44/2006 în registrul de mijloace de probe al tribunalului.
În baza art.191 pr.penală, fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a sumei de câte 2.140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de câte 2.000 lei reprezintă cheltuielile de la urmărire penală.
Împotriva soluției instanței de fond, au declarat apel DNA - Serviciul Teritorial Cluj și inculpații și solicitând admiterea acestora, desființarea în întregime a hotărârii tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât în cauză nu a fost efectuată o cercetare judecătorească completă, prin aceasta încălcându-se dreptul la apărare al inculpaților iar pe de altă parte, sentința este nemotivată, neputând fi verificate apărările formulate de inculpați. Sub aspectul laturii penale deși chiar instanța a pus în vedere schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în cea de primire de foloase necuvenite, în sentință printr-o singură propoziție, lipsită de argumente juridice tribunalul a conchis că faptele inculpaților constituie infracțiunea vizată de art.254 pen.
Se constată încălcări grave și în privința modului de soluționare a laturii civile a cauzei, împrejurări ce impun desființarea hotărârii și pe acest temei.
DNA C prin motivele orale a mai precizat că în mod eronat au fost reținute prevederile art.19 din OUG 43/2002 și în favoarea inculpatului, deși acestea operau doar în favoarea inculpatului.
În privința inculpatului s-a solicitat de către apărătorul acestuia extinderea limitei teritoriale pe care trebuie să o respecte inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv a apreciat că se impune modificarea controlului judiciar instituit față de acesta prin dec.pen.780/2006 a Curții de Apel Cluj întrucât inculpatul are locul de muncă la SC SRL S M, unde are calitatea de inspector de protecția muncii, situație care nu mai corespunde cu cea fixată prin hotărârea de mai, când avea interdicția depășirii limitei teritoriale a orașului S În drept, a invocat prevederile art.1603proc.pen.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Din considerentele sentinței pronunțate în cauza penală de față rezultă că tribunalul nu a examinat apărările inculpaților și a reținut, nemotivat, probele administrate numai în cursul urmăririi penale și nu a înlăturat neconcordanțele vădite existente.
Este de remarcat că potrivit art. 200 din Codul d e procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul ca să se dispună trimiterea în judecată.
Articolul 289 din același cod, dispune că "judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu".
Din economia textelor legale menționate, rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale, servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține,motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62 și art. 63 din Codul d e procedură penală, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 din același cod, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în cauză, constituind un lanț deductiv fără discontinuitate.
Din verificarea pieselor dosarului rezultă că tribunalul nu și-a exercitat suficient rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecătorească dacă inculpații sunt sau nu autorii infracțiunilor imputate. Neefectuând o cercetare judecătorească completă, instanța de fond a încălcat reguli de bază ale procesului penal.
Astfel, potrivit art. 65 alin.1 cod proc.pen. sarcina probațiunii, în procesul penal, revine organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar potrivit art. 66 alin.1 din același cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.
În raport de particularitățile modului în care s-a pretins că au fost comise faptele, instanța de fond pentru a stabili cert dacă inculpații sunt sau nu autorii faptelor, trebuia să manifeste o deosebită rigoare în cercetarea judecătorească, pentru a identifica fiecare element de detaliu din faptele și împrejurările ce formează obiectul probațiunii.
În speță, se constată că prima instanță a pronunțat soluția de condamnare fără să verifice în cursul cercetării judecătorești în mod complet, în condițiile prevăzute de art. 289 și 290 cod proc.pen. depozițiile tuturor martorilor invocați în actul de trimitere în judecată și fără să administreze orice alte probe rezultate ca fiind necesare din cercetarea judecătorească pentru aflarea adevărului.
Procedând în acest mod, tribunalul a dat dovadă de lipsă de preocupare în vederea efectuării cercetării judecătorești, abdicând astfel de la principiul aflării adevărului.
Astfel, dintr-un număr foarte M de martori, 32 propuși în rechizitoriu în acuzarea inculpaților, instanța a ascultat 28, omițând audierea martorilor, -. Chiar dacă tribunalul a fost în imposibilitate de a-i asculta nemijlocit, în ipoteza în care a avut în vedere conform art.327 alin.3 proc.pen.declarațiile acestora din faza de urmărire penală, ele trebuiau analizate prin prisma coroborării lor cu celelalte mijloace de probă. În speță, sentința tribunalului apare și sub acest aspect ca nemotivată, fiind preluate integral susținerile acuzării, din rechizitoriu.
Mai mult, din dezbateri a reieșit necesitatea audierii martorilor, ascultați de altfel în fața procurorului:, R, martori care însă nu au fost ascultați în mod nemijlocit de către instanță pentru a dovedi condițiile concrete de comitere a faptelor.
În speță, în cele ce urmează curtea va analiza succint nelegalitățile identificate în cuprinsul sentinței apelate.
Hotărârea primei instanțe în ansamblul ei reprezintă o înșiruire a actelor materiale de luare de mită comise de inculpați, în ordinea stabilită în rechizitoriu, fără nici o referire la poziția procesuală a inculpaților cu privire la aceste fapte și la probele din care rezultă vinovăția apelanților.
Astfel, deși în faza de urmărire penală în declarația de la fila 12, inculpatul arată textual: "nu recunosc acuzațiile ce mi se aduc", iar ulterior în declarația de la fila 19 învederează că "recunosc acuzațiile cu următoarele precizări" după care, la fila 24 afirmă că "nu am condiționat în nici un caz îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de pretinderea unor sume de bani de la reprezentanții firmelor ce solicitau efectuarea procedurilor vamale, în sentință judecătorul nu face nici o referire la poziția procesuală a inculpaților, de ce reține motivat probele din faza de urmărire penală și nu cele din fața instanței, neindicând probele care susțin vinovăția inculpaților.
În rechizitoriu se reține că ambii inculpați au primit mită în mod repetat în cursul anului 2006 de la SC SRL Vișeu de și SC SRL Vișeu de, câte 100 Ron pentru fiecare vămuire efectuată în afara orelor de program, frecvența acestora fiind de aproximativ una pe săptămână. În același act de sesizare se arată că, cuantumul mitei de 100 Ron/operațiune a fost stabilit de vamași iar banii au fost împărțiți între ei în mod egal. Inculpații și recunosc în faza de urmărire penală că fiecare a primit câte 500-600 Ron. În sentință, se reține - fără referire la nici o probă - că inculpații nu au pretins nici o sumă de bani, dar totuși au acceptat ce li s-a predat, respectiv câte 1000 lei pe perioada ianuarie - octombrie 2006.
Evident, în hotărâre trebuiau menționate probele din care instanța și-a format convingerea că inculpații au pretins sau acceptat mită în valoare mai M decât propria recunoaștere.
O situație similară se regăsește și în cazul infracțiunii menționate la pct.5 din rechizitoriu - inculpat - în dauna SC. Astfel, în rechizitoriu se precizează că din proprie inițiativă în vara anului 2006 i-a dat mită inculpatului când a efectuat vămuirea, după orele de program. În instanță, denunțătorul revine și precizează că "i-a dat banii inculpatului, după efectuarea vămuirii", fără ca instanța să stabilească când a avut loc înțelegerea dintre denunțător și inculpat înainte de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, sau din contră, după îndeplinirea acestora.
Tribunalul Maramureșa înlăturat nemotivat revenirea lui și a reținut starea de fapt din rechizitoriu.
În același context se reține că denunțătorul G - președinte al Asociației de Ajutor Creștin pentru Copii (poziția 7 din rechizitoriu inculpatul ) în perioada 2004-2006 le-a dat celor doi inculpați bani și bunuri, întrucât au fost solicitate de cei doi vameși (362-368 și 370-372 vol.I). În motivarea sentinței se arată că G în fața instanței a revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală în sensul că nu le-a dat bani, ci numai bunuri, iar inculpatului i-a dat bani, dar numai împrumut.
Reținerea declarației ca dovedind vinovăția inculpaților, din faza de urmărire penală, trebuia motivată convingător cu referire la probe, cu atât mai mult cu cât potrivit practicii judiciare "împrejurarea că sumele de bani primite de inculpat au fost solicitate de acesta cu titlu de împrumut, este irelevantă sub aspectul existenței infracțiunii prevăzute de art.254 pen.; într-adevăr, împrumutul constituie "un folos" în sensul textului susmenționat, astfel că, din moment ce a fost solicitat de către funcționari în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, toate elementele infracțiunii de luare de mită sunt realizate".
De asemenea, inculpații și cu privire la infracțiunea reținută în sarcina acestora față de SC SA Vișeu de, în rechizitoriu se reține că cei doi au pretins și primit de la societatea comercială de mai câte 100 Ron pentru fiecare vămuire în afara orelor de program, potrivit propriei recunoașteri a inculpaților revenindu-le în total câte 600 Ron.
Cu toate acestea, în motivarea hotărârii se reține că ambii inculpați au obținut cu titlu de mită suma de câte 1000 lei, fără referire la nici o probă din care să rezulte starea de fapt reținută. În privința infracțiunii reținută în dauna SC SRL S M, denunțătorul, și complicele la infracțiunea de dare de mită s-au autodenunțat. Ei nu au solicitat restituirea banilor respectiv suma de 250 Ron, obiectul mitei potrivit rechizitoriului. În fața procurorului, inculpatul în declarația sa recunoaște primirea sumei de doar 200 Ron. Cu toate acestea, în considerentele hotărârii se reține suma din rechizitoriu de 250 Ron, fără referire la vreo probă concretă din care să rezulte cuantumul ei. La poziția 11 din rechizitoriul inculpatului, se reține că acesta de la administratorul al SC SRL Vișeu de, a primit pentru vămuire în afara orelor de program de trei ori câte 50 euro și 2 sticle a câte 100 lei fiecare. Tot în fața procurorului, inculpatul recunoaște doar primirea banilor cu titlu de mită pentru doar două operațiuni vamale și nu trei și precizează că nu a primit băuturi alcoolice.
Apărarea inculpatului a fost înlăturată, fără nici o motivare și fără referire la probe, instanța reținând ca primite sumele de bani și bunurile indicate în rechizitoriu.
Deși în faza de urmărire penală, inculpatul tot de la reprezentantul societății SC SRL Vișeu, recunoaște primirea doar a unei sume de bani, în considerentele sentinței, fără nici o motivare, se stabilesc ca fiind primite sticle de wisky și bani, fără referire la probele dosarului, rețineri eronate ce au însă consecință asupra măsurii confiscării, deoarece denunțătorul nu a solicitat restituirea banilor.
Cu privire la fapta comisă în dauna SC SRL S M, deși denunțătorul, s-a autodenunțat, nu a solicitat restituirea bunurilor sau echivalentului bănesc, operând astfel măsura confiscării.
Referitor la fapta comisă în dauna SC SRL punctul de lucru, în rechizitoriu se arată că inculpatul în mod repetat a pretins bunuri de la reprezentanții firmei. Tot în faza de urmărire penală inculpatul arată că nu a pretins nimic de la societatea de mai, bunurile fiind primite la insistențele denunțătoarelor, și. Cu toate acestea, în sentință se reține acuza din rechizitor, respectiv pretinderea bunurilor fără referire la probe.
În privința infracțiunii reținute la punctul 15 în rechizitoriu se stabilește că inculpatul recunoaște că a primit mită din partea SC S M de 4-5 ori câte 100 Ron/operațiune, prin intermediul lui. Tot în faza de urmărire penală, la fel recunoaște și inculpatul, procurorul afirmând că sumele au fost pretinse și de acest inculpat.
Cu toate acestea, în sentință se arată că "nu s-a dovedit faptul că, inculpatul ar fi pretins aceste sume, dar a existat o practică cunoscută în acest sens".
Deci, peste propria recunoaștere a inculpaților, instanța a reținut o stare de fapt contrară, fără referire la probe. nu a solicitat restituirea banilor.
În faza de urmărire penală, Asociația Sportivă (infracțiunea de la pct.7 inculpat ), nu a formulat pretenții cu privire la suma de 500 de lei, ce a format obiectul contractului de sponsorizare nr.226 din 23 iunie 2006.
De asemenea, în privința infracțiunii reținută la pct.18 din rechizitor, inculpat, este de remarcat că tribunalul nu a mai putut-o audia pe martora, aceasta neoperând schimbarea domiciliului la SEIP M, dar împrejurările relatate de aceasta în faza de urmărire penală, puteau fi dovedite prin audierea în mod nemijlocit a martorei, martor omis a fi ascultat.
Reținerea în sarcina inculpatului și a actului material de luare de mită în dauna lui, apare ca nesusținut de probe prin prisma nemotivării hotărârii, știut fiind că probele din faza de urmărire penală constituie temei doar pentru trimiterea în judecată și nu pentru condamnarea inculpaților.
Și în privința inculpatului în rechizitoriu se reține că în anii 2005-2006 de la SC SRL B M, și SC prin intermediul lui a primit mită 1000 Ron, iar inculpatul de la aceeași societate tot 1000 Ron. Inculpatul, în faza de urmărire penală recunoaște că lui i-au revenit din partea acestei societăți 600-700 Ron. Cu toate acestea, în considerentele sentinței se reține că ambii inculpați au beneficiat doar de 181 lei, fără referire la vreo probă din care să rezulte modul de calcul al sumei.
Tot în privința inculpatului se reține în rechizitoriu că acesta a pretins și primit mită de la denunțătorul, administrator al SC SRL Vișeu de, 600 euro, iar inculpatul 100 euro. Această stare de fapt, în acest mod se reține și în hotărârea tribunalului însă, la aplicarea art.19 din Legea 78/2000, în loc să se restituie suma de care a beneficiat fiecare, inculpații au fost obligați în solidar la restituirea sumei către denunțător.
Este de remarcat că deși în declarațiile din fața instanței (21) inculpatul arată "îmi mențin ultima declarație dată în faza de urmărire penală, nu și pe celelalte date anterior, întrucât acestea nu sunt conforme cu realitatea și arăt că am revenit în final asupra poziției exprimate anterior, întrucât am dorit să se afle adevărul și am considerat că și eu am partea mea de vină față de faptele reținute în sarcina mea", Tribunalul Maramureș nu face nici o referire în cuprinsul sentinței la poziția procesuală a inculpatului dacă aceste reveniri sunt sau nu justificate, mai ales că acesta la fila 23 din declarație inst.face nuanțări în legătură cu banii sau bunurile primite de la anumite societăți comerciale. De altfel, rezultă că Tribunalul Maramureșa avut în vedere doar declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală nereferindu-se deloc la cele din faza de cercetare judecătorească.
Și în privința inculpatului este omisă analizarea poziției procesuale din faza de urmărire penală și, coroborarea acesteia cu cea din faza de judecată. În declarația de la fila 44 instanță, inculpatul precizează că "îmi mențin declarația din faza de urmărire penală din 6 decembrie 2006 și 13 decembrie 2006 cu următoarele precizări". În considerentele hotărârii nu se înlătură motivat apărările inculpatului din faza de cercetare judecătorească, dar se au în vedere probele din faza de urmărire penală, neținându-se astfel seama de prevederile art.200 proc.pen.
Nicăieri în cuprinsul sentinței, instanța nu a făcut referire la probele din care să rezulte vinovăția inculpaților și nici la faptul dacă declarațiile martorilor ce nu au putut fi audiați nemijlocit, au fost avute sau nu în vedere la condamnarea inculpaților.
Cu referire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, instanța nu a analizat încadrarea în drept a acestora, nu a stabilit dacă faptele inculpaților întrunesc elementele infracțiunii vizate de art.254 alin.1 și 2 pen. dacă fapta este în formă continuată, dacă inculpații au avut sau nu atribuții de control, și nici diferențierea față de infracțiunea de primirea de foloase necuvenite incriminată prin art.256 pen.deși s-a solicitat de către apărătorii inculpaților schimbarea încadrării juridice în această infracțiune.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât prin încheierea din 6 noiembrie 2007 instanța din oficiu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru ambii inculpați din luare de mită în primire de foloase necuvenite, ulterior însă, neargumentând de ce reține infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și nu cea vizată de art.256 pen.
Omisiunea motivării instanței, de ce fapta inculpaților trebuie încadrată în art.254 alin.1, 2 pen.cu art.41, 42 pen.rap.la art.7 din Legea 78/2000, nu poate fi înțeleasă câtă vreme practica judiciară este constantă atunci când stabilește că "fapta de a pretinde și primi un folos necuvenit, săvârșită de către un funcționar, după îndeplinirea, în parte, a unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizarea ei, constituie infracțiunea de luare de mită, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite".
Luarea de mită este o infracțiune instantanee, care se consumă în momentul în care funcționarul a primit, pretins, a acceptat sau nu a respins banii sau alte foloase necuvenite în scopul de a nu îndeplini sau a întârzia efectuarea unui act la care era obligat potrivit îndatoririlor sale de serviciu, ori a efectuat un act contrar acestor îndatoriri. Practica judiciară a confirmat constant acest punct de vedere, statuând repetat că atâta vreme cât infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul acceptării de către funcționar a promisiunii unor sume de bani sau alte foloase, în scopurile arătate mai, este lipsit de relevanță faptul că banii sau foloasele promise, au fost date după efectuarea actului. În speța de față, instanța nu a precizat când a avut loc înțelegerea dintre denunțător și inculpați înainte de îndeplinirirea îndatoririlor de serviciu sau după efectuarea acestora, trebuind să arate în mod expres ziua, luna și anul.
Prin "funcționar cu atribuții de control", în accepțiunea art.254 alin.2 pen. trebuie înțeles salariatul căruia îi revine îndatorirea de a realiza o activitate complexă de verificare și analiză a unor situații, în vederea urmăririi evoluției acestora și propunerii sau luării de eventuale măsuri de remediere. În raport de aceste criterii, și de atribuțiile ce le aveau inculpații stabilite prin fișa postului, instanța trebuia să hotărască asupra reținerii sau nu a acestei încadrări juridice.
Trebuia evidențiat de asemenea, caracterul continuat sau nu al infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Nici latura civilă a cauzei nu a primit o soluționare legală.
Astfel, trebuia stabilit pentru fiecare caz de luare de mită în parte, și în raport de elementele de fapt ale dosarului dacă trebuia dispusă măsura restituirii sumelor sau a măsurii confiscării. Procedura trebuia să se realizeze cu citarea inculpaților și a denunțătorilor.
În concret, trebuia stabilit care dintre denunțătorii infracțiunii de dare de mită s-au prevalat de beneficiul restituirii banilor ori a bunurilor și care nu, pentru a aplica disp.art.19 din Legea 78/2000.
Conform art.19 din Legea 78/2000 banii și bunurile ce au format obiectul mitei luată de inculpați și care nu servesc la restituirea către persoanele care au dat mită, se confiscă de la inculpați iar dacă bunurile nu se găsesc, aceștia vor fi obligați la plata echivalentului lor în bani.
Sub acest aspect, se remarcă că deși din partea SC SRL Vișeu de, denunțătorul a solicitat restituirea sumelor predate inculpaților respectiv 100 euro inculpatului și 600 euro inculpatului, instanța în loc să oblige la restituirea sumelor de care a beneficiat fiecare inculpat, în mod nelegal i-a obligat pe aceștia în solidar la restituirea lor.
În privința celorlalți denunțători trebuia efectuată de asemenea, o precizare a poziției procesuale, identificată prin nume, prenume și firma în cadrul căreia acționau, precum și a sumelor pe care le pretindeau a fi restituite sau nu de la inculpați, pentru a fi dispuse de către tribunal, măsuri de confiscare sau returnare a acestora.
A reține în motivare, împrejurarea că, "ceilalți martori nu au solicitat restituirea banilor sau a bunurilor date cu titlu de mită celor doi inculpați, astfel că se va dispune confiscarea lor de la aceștia din urmă, în măsura în care au beneficiat în mod efectiv de acești bani și de aceste bunuri, după cum acest fapt a fost mai evidențiat", face imposibilă exercitarea controlului judiciar asupra sumelor de bani confiscate de la inculpați, a modului de calcul al acestora precum și a persoanelor care au renunțat la restituirea lor.
Nu în ultimul rând, în încheierea de amânare a pronunțării din 11 martie 2008, apărătorii inculpaților și au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în cea de primire de foloase necuvenite, deoarece în fața instanței martorii au revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, dar acestor apărări ale apelanților, instanța nu le-a răspuns prin considerentele hotărârii judecătorești.
De asemenea, prin concluziile scrise depuse la fila 396 instanță, inculpatul a arătat că reprezentantele SC în fața Tribunalului Maramureș au precizat că "bunurile materiale ce i-au fost predate - articole de îmbrăcăminte - erau bunuri fără valoare contabilă, în fapt rebuturi, care nu făceau obiectul livrării către beneficiari, fiind încadrate în balanța societății, la pierderi".
Pe aceeași linie a nemotivării sentinței, se înscrie și lipsa analizei apărării inculpatului din concluziile scrise depuse la dosar, cu privire la fictivitatea contractelor de sponsorizare (contract de sponsorizare nr.226 din 23 iunie 2006) - poziția 17 din rechizitoriu, faptă comisă în dauna PRODUCTION SRL S
Curtea constată că prin modalitatea prin care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în prima instanță, au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea și nemijlocirea. În baza acestor principii, instanța este obligată să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral și în ședință publică de toate părțile.
Încălcarea dreptului la apărare precum și cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș.
Din examinarea dispozițiilor citate ale Convenției - la care România este parte, astfel că, potrivit art.11 și art.20 din Constituție, aceste dispoziții fac parte din dreptul intern - rezultă că, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.
Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție și cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.
Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a desființării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei exigențe.
Este evident că, în baza efectului devolutiv în apel, se produce o nouă judecată în fond, ca regulă, pe baza probatoriului deja administrat în cauză, însă, și a altor probe pertinente concludente și utile administrate pentru prima dată în apel. Efectul devolutiv nu poate fi însă înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, căci aceasta din urmă este una de control judiciar, neputând suplini lipsa cercetării judecătorești în primă instanță. În caz contrar, s-ar putea ajunge la situații inacceptabile, cum este de altfel și cea din speță, în care, prima instanță, în urma unei cercetări judecătorești superficiale, soluționează cauza în fond, considerându-se dispensată de respectarea principiilor care guvernează faza de judecată întemeindu-se pe împrejurarea că, în baza efectului devolutiv, instanța superioară va administra ea însăși probele pe care, din motive subiective tribunalul nu le-a administrat în mod nemijlocit.
Realizarea în apel a întregii cercetări judecătorești, ar răpi inculpaților un grad de jurisdicție și le-ar afecta în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme ei ar avea la dispoziție ulterior numai o singură cale de atac, a recursului, care este preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, neputând fi puse în discuție, ca regulă, aspecte de fapt și neputându-se administra alte probe în recurs, cu excepția oricăror înscrisuri.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Pentru a conchide, curtea constată o nemotivare a soluției pronunțate atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile. Neefectuând o cercetare judecătorească completă și nerăspunzând apărărilor formulate de părți instanța de fond a încălcat reguli de bază ale procesului penal, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".
Pentru motivele ce preced, curtea va admite în baza art.379 pct.2 lit.b proc.pen.fiind incidente cazurile de nulitate reglementate prin art.197 alin.1 și 4 teza finală proc.pen.ca fondate apelurile declarate de inculpații și precum și DNA- Serviciul Teritorial Cluj, împotriva sentinței penale nr.213 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, pe care o desființează în întregime și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalului Maramureș.
Cu ocazia noii judecăți în fond, se va lua act de poziția inculpaților conform art.70 sau 323 proc.pen. cercetarea judecătorească se va efectua cu respectarea celor 4 principii fundamentale, obligatorii în faza de judecată și în urma exercitării rolului activ, prin administrarea oricăror altor probe care apar necesare, tribunalul trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obținute și administrate conform legii. Se va avea în vedere, motivat și aplicarea disp.art.19 din OUG 43/2002 în favoarea inculpatului.
Cu privire la cererea de modificare a controlului judiciar instituit față de inculpatul prin decizia penală 780/27 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj se rețin următoarele:
Din actele depuse la dosar reiese că după începerea urmăririi penale inculpatul a încetat raporturile de muncă cu biroul vamal S M, efectuând o reorientare profesională, participând la un curs de calificare în vederea ocupării locului de inspector de protecția muncii. cursul, inculpatul s-a angajat în muncă în calitate de inspector de protecția muncii la SC - SRL S În contextul în care acesta are interdicția de a depăși limitele teritoriale ale orașului S M, inculpatul este expus riscului de a-și pierde locul de muncă prin imposibilitatea efectivă de a-și îndeplini obligațiile și criteriile de competență profesională avute în vedere de angajator. Astfel, în calitatea sa de inspector de protecția muncii, inculpatul trebuie să reprezinte angajatorul SC - SRL S M la Inspectoratul Teritorial d e Muncă M cu sediul în BMp entru depunerea documentației și consultanță de specialitate pe linie de securitate și sănătate în muncă. Mai mult, este necesar ca inculpatul să reprezinte angajatorul în calitate de responsabil tehnic la Inspectoratul pentru Situații de Urgență M pentru depunerea documentației și consultanță tehnică pe linie de prevenire a incendiilor. De asemenea, societatea la care inculpatul lucrează are obligativitatea angajării unui cadru tehnic atestat, potrivit disp.art.12 alin.1 din Legea 307/2006 privind protecția împotriva incendiilor, în condițiile în care unitatea este încadrată în grad cu M risc de incendiu. În acest scop, este necesar ca inculpatul să participe la cursul "cadru tehnic cu atribuții " organizat de o societate specializată doar în B M, așa cum reiese din corespondența purtată de angajator cu furnizorul de servicii de formare profesională, depuse la dosar.
Având în vedere că potrivit art.1603proc.pen.controlul judiciar instituit de instanță poate fi modificat oricând sau ridicat de aceasta, în totul sau în parte, pentru motive temeinice, curtea va admite ca întemeiată cererea inculpatului și va extinde limita teritorială pe care acesta trebuie să o respecte până la soluționarea definitivă a cauzei, astfel că îl va obliga pe inculpatul să nu depășască limita teritorială a județului M, cu excepția cazurilor în care este solicitat de organele judiciare.
Se vor menține celelalte obligații instituite în sarcina inculpatului prin decizia penală 780/2006 a Curții de Apel Cluj.
În baza art.1602proc.pen.va dispune comunicarea modificării controlului judiciar instituit față de inculpat către Serviciul Public Comunitar pentru Evidența și Eliberarea Pașapoartelor a jud.M; Poliția municipiului S M, Jandarmeria S M, Poliția Comunitară, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpații domiciliat în S M-, jud.M, domiciliat în SMs tr.-.-, nr.12, jud.M și DNA Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr.213/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar -.
Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond respectiv Tribunalul Maramureș.
Admite cererea de modificare a controlului judiciar instituit față de inculpatul prin decizia penală 780/27 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj în sensul extinderii limitei teritoriale pe care trebuie să o respecte inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei și în consecință, obligă inculpatul să nu depășească limita teritorială a județului M până la soluționarea definitivă a cauzei, cu excepția cazurilor în care este solicitat de organele judiciare.
Menține celelalte obligații instituite în sarcina inculpatului prin decizia penală nr.780/2006 a Curții de Apel Cluj.
În baza art.1602proc.pen.dispune comunicarea modificării controlului judiciar instituit față de inculpatul către: Serviciul Public Comunitar pentru Evidența și Eliberarea Pașapoartelor a jud.M, Poliția municipiului S M, Jandarmeria S M, Poliția Comunitară, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.PD/CA
04.12.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice
