Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 136/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 136
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Mereanu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de condamnatul, împotriva deciziei penale nr. 715 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul condamnatului susține contestația potrivit motivelor scrise, invocând, în esență, cazul de contestație prevăzut de art. 386 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, în sensul că, la judecata cauzei în recurs, procedura de citare cu partea vătămată, nu a fost legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 177 din Codul d e procedură penală.
Procurorul apreciază că împrejurarea invocată de condamnat nu poate constitui caz de contestație în anulare, considerente pentru care a cerut respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate.
Contestatorul susține contestația, în sensul dezvoltat de apărătorul său ales.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 715 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, cu majoritate de voturi, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 331/A din 04 decembrie 2006, Tribunalului Mehedinți, pronunțată în dosarul nr. 5245/2006.
În esență, prin decizia penală cu nr. 331/A din 04 decembrie 2006, Tribunalul Mehedinți, a admis apelurile declarate de părțile civile, Cărții și Culturale Bârlad, aflată în faliment și reprezentată prin lichidator, și M
Prin urmare, a fost desființată în parte sentința penală nr. 1534 din 24 iunie 2005 Judecătoriei Galați, sub aspectul laturii civile, în sensul că inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile, și.
Au fost înlăturate dispozițiile prevăzute de art. 348 Cod procedură penală, privind anularea unor înscrisuri.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Totodată, prin aceeași hotărâre au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile, precum și apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în esență că probele administrate au făcut dovada certă a vinovăției inculpatului pentru toate infracțiunile ce au făcut obiectul actului de sesizare a instanței, însă a intervenit între timp prescripția răspunderii penale și astfel, în mod corect s-a dispus de instanța de fond încetarea procesului penal.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de apelanții - părți civile, s-a apreciat de instanța de prim control judiciar că unele dintre aceste părți au suportat cheltuieli reprezentând apărătorii ce i-au reprezentat în diversele cicluri procesuale prin care a trecut cauza, făcându-se dovada acestora prin actele depuse la dosar, însă nu au fost acordate de instanțe, celelalte părți civile nefăcând dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
De asemenea, instanța de apel a constatat că în mod greșit au fost interpretate și aplicate de instanța de fond dispozițiile art. 348 Cod procedură penală referitor la restabilirea situației anterioare comiterii de către inculpat a infracțiunilor, deoarece pe parcursul celor 12 ani cât a funcționat societatea comercială s-au încheiat o serie de acte judiciare care și-au produs efecte în mod irevocabil, iar a restabili situația anterioară în care se afla unitatea înaintea începerii procesului de privatizare ar însemna anularea unui număr foarte mare de acte juridice încheiate până în anul 2005, ceea ce nu este posibil, fiind astfel incidente în speță dispozițiilor art. 170 Cod procedură penală, toate actele anulate de instanța de fond neconținând falsuri și nici nu s-a stabilit că inculpatul este vinovat de falsificarea acestora, în vreunul din modurile prevăzute și sancționate de legea penală.
Împotriva acestei decizii penale, au declarat recurs, în termen, atât inculpatul, cât și partea civilă.
Inculpatul, prin motivele scrise de recurs, a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Mehedinți și, pe fond, achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. A relatat că recursul vizează continuarea procesului penal pentru dovedirea nevinovăției.
În acest sens, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, instanța de apel a reținut în mod eronat că inculpatul a ascuns cu rea credință salariaților realitatea cu privire la conținutul contractului încheiat cu II și și-a însușit un număr de 2904 acțiuni, prejudiciindu-i, și de asemenea, în mod eronat s-a apreciat că acesta a ascuns salariaților faptul că puteau beneficia de un împrumut pe termen, cu dobândă scăzută. În realitate, salariații aveau cunoștință de posibilitatea contractării de împrumuturi cu dobândă redusă, iar inculpatul nu a încercat în nici un fel să profite de calitatea sa de director, astfel încât infracțiunea de înșelăciune nu există, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, creditul fiind acordat Societății Comerciale "C" fiind folosit în interesul tuturor acționarilor.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, deoarece înscrisurile sunt declarate valabile, a apreciat că această faptă nu mai subzistă, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. 1 Cod penal, în mod corect s-a reținut că neachitarea la termenul scadent poate duce la rezilierea contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două părți, clauză care poate atrage doar răspunderea contractuală și în nici un caz nu poate fi reținută ca infracțiune, împrumutul fiind achitat și a solicitat astfel achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1992, în mod greșit instanța de apel a considerat că, cu bună-știință a omis să înregistreze majorarea capitalului societății, această obligație revenind Serviciului contabilitate și nu inculpatului. Și pentru această infracțiune a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Pe latură civilă, a solicitat înlăturarea obligării sale de la plata despăgubirilor civile.
Partea civilă, nu a indicat în scris motivele de recurs, în memoriul adresat instanței arătând în esență că cuantumul cheltuielilor de judecată acordate este mic și lăsând la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi adoptată în cauză.
Verificând criticile formulate, Curtea, a stabilit următoarele:
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, deoarece inculpatul cu rea-credință a ascuns părților civile realitatea cu privire la conținutul contractului încheiat cu -ul, însușindu-și un număr de 2904 acțiuni în valoare totală de 18.261.304 lei, cauzându-le astfel un prejudiciu și nici nu le-a adus la cunoștință membrilor că puteau beneficia de împrumuturi cu dobândă redusă și pe un termen, în așa fel încât aceștia să poată cumpăra un număr mai mare de acțiuni, în cauză sunt realizate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin omisiunea inculpatului de a aduce la cunoștință aceste aspecte, salariații au fost înșelați cu privire la posibilitățile pe care le aveau în vederea participării la privatizare.
Chiar și prin modalitatea în care inculpatul a contractat creditul de la, pe care l-a solicitat în numele societății al cărei director era, iar apoi a creditat -ul deși V nu era societate de credit, iar -ul prin înființarea sa ca persoană juridică trebuia să aibă cont separat, inculpatul făcând acest lucru după dobândirea creditului pentru a vira banii din contul societății în contul, demonstrează de asemenea împrejurarea că a urmărit înșelarea salariaților.
Pe de altă parte, infracțiunea de înșelăciune subzistă în cauză, deoarece salariații au fost induși în eroare înainte de subscrierea de acțiuni prin omisiunea de a li se fi explicat că pot participa cu mai multe acțiuni pe care să le dobândească prin contracte de credite cu dobândă redusă și mai ales pe termen.
Inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990, deoarece a folosit creditul acordat de în interes personal, deoarece cu acest credit a fost creditată societatea PA. pentru a contracta acțiunile cumpărate de inculpat de la.
Și infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal subzistă în cauză, inculpatul prezentând acte contrafăcute, prin xeroxarea parțială a acestora, acte care au stat la baza încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni între și
Cu privire la infracțiunea de gestiune frauduloasă, în cauză s-a făcut dovada că inculpatul a folosit suma de 40.936 lei pentru repararea unui autoturism avariat de el, fără a mai justifica suma respectivă.
Tot infracțiunea de gestiune frauduloasă a fost comisă de inculpat prin faptul că nu a cerut rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu care, neplătind la scadență întreaga sumă, a condus la împrejurarea ca societatea să fie lipsită de beneficiul sumei de bani neîncasată, prejudiciul fiind calculat conform normelor bancare, iar dacă s-ar fi încasat banii la timp, aceștia ar fi produs dobânzi în valoare de 2.973.800 lei.
Inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 240 din Lg. 82/1992, deoarece a cunoscut și a omis cu știință să înregistreze majorarea capitalului societății de la 101.668.000 lei la 127.783.000 lei, câtă vreme a comunicat această majorare la Registrul Comerțului, comunicare ce trebuia să aibă la bază actele contabile, conducând la denaturarea bilanțului contabil.
Așa fiind și pentru motivele arătate, vinovăția inculpatului este cert dovedită în cauză cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și cum între timp, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, în mod corect instanța de fond a dispus încetarea procesului penal.
Decizia adoptată în recurs, a fost atacată cu contestație în anulare de către inculpatul, acesta invocând în motivele scrise cazul prevăzut de art. 386 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, în sensul că partea civilă nu a fost legal citată, potrivit art. 177 Cod procedură penală, la judecata recursului, aceasta fiind încetată din viață la 27 iunie 2007.
Contestația astfel formulată este neîntemeiată.
Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a Cod procedură penală, invocat de condamnat, privește situația în care, la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura de citare cu acesta nu ar fi fost îndeplinită conform legii.
Motivul de contestație respectiv, nu privește și situația când partea vătămată (constituită parte civilă), nu a fost legal citată (, pen. decizia nr. 2080 din 16 aprilie 2004).
Prin urmare, această împrejurare nu putea fi invocată de condamnat.
De vreme ce nu s-a făcut dovada vreunui caz de contestație în anulare, cu referire la dispozițiile art. 392 Cod procedură penală, cererea formulată de condamnat urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul urmează a fi obligat la 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de condamnatul, împotriva deciziei penale nr. 715 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
Obligă contestatorul la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
Red. jud. -
Dact. 2 ex/ 08 Aprilie 2009
- 17.02.2009 -
- Administrația Finanțelor Publice V, va urmări și încasa de la contestator suma de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar, Constantin Mereanu
