Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 18/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 254 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 18
Ședința publică de la 04 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul - Serviciul Teritorial Craiova.
.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor judiciare privind soluționarea apelurilor declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 583 din 05 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 5320/2006, dezbateri consemnate în încheierea de ședință din 29 ianuarie 2008, termen la care, Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 04.02.2008, când a adoptat prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Rejudecând cauza, după casarea și, respectiv, desființarea sentinței pronunțată în primul ciclu procesual, Tribunalul Mehedinți, prin sentința penală nr. 583 din 05 decembrie 2006, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 04.03.1959, în comuna, județ G, cu domiciliul în Dr. Tr. S,-, -.6 V,.1,. 4, județul M, studii superioare, român, comisar de poliție, căsătorit, doi copii, din care unul minor, fără antecedente penale - la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. 2 comb.Cod Penal cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și Cod Penal art. 74,76
Cod PenalÎn baza art. 81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada prev. de art. 82 Cod Penal, inculpatului fiindu-i atrasă atenția asupra consecințelor ce decurg potrivit art. 83
Cod PenalÎn baza art. 140 alin. 1 lit. a C.P.P. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de - Serviciul Teritorial Craiova și, apoi, prelungită de Tribunalul Mehedinți.
S-a constatat că suma de 100 Euro a fost restituită denunțătoarei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21 ianuarie 2004, denunțătoarea a fost returnată din Italia pentru ședere ilegală pe teritoriul acestei țări, astfel că, la sosirea în Aeroportul OTOPENI, după ce i-au reținut pașaportul turistic, autoritățile române i-au aplicat măsura restrictivă de suspendare a dreptului de a folosi documentul respectiv, pe o perioadă de 4 ani, respectiv până la data de 21 ianuarie 2008.
Această măsură a fost comunicată atât persoanei returnate, cât și Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei M - Biroul Pașapoarte, căruia i s-a înaintat și pașaportul în cauză.
După primirea comunicării privind măsura restrictivă instituită, a mers la Biroul Pașapoarte M, unde a discutat cu șeful biroului - inculpatul, căruia i-a relatat faptul că este căsătorită cu un cetățean, aflat în Serbia, că are în întreținere doi copii minori dintr-o căsătorie anterioară, iar că, în țară, nu are mijloace de trai suficiente, susținând astfel că interdicția aplicată o pune în imposibilitate să-și reîntregească familia.
a sfătuit-o să întocmească un memoriu cu privire la aspectele relatate, însă acesta a primit un aviz negativ din partea inculpatului care avea atribuții, potrivit funcției, de a îndrepta memoriul respectiv către
La data de 27 mai 2004, l-a căutat din nou pe inculpat la serviciu, cerându-i sprijinul pentru a i se anula ori reduce restricția, ocazie cu care acesta i-a cerut suma de 1000 Euro pentru a-i aviza favorabil un nou memoriu, denunțătoarea lăsând să se înțeleagă că îi va da această sumă de bani.
În aceste împrejurări, inculpatul i-a dictat denunțătoarei conținutul noului memoriu, pe care l-a înregistrat, după ce, în prealabil, îl avizase favorabil, apoi l-a înaintat către
Această instituție, cu adresa nr. 111/-, a comunicat denunțătoarei că, urmare a memoriului său, i s-a redus perioada de restricție de a folosi pașaportul, la 1 an, respectiv până la data de 21 ianuarie 2005.
S-a mai stabilit că întrucât nu a reușit să facă rost de suma pretinsă, denunțătoarea nu l-a mai căutat pe inculpat până în luna decembrie 2004, când l-a întâlnit, iar acesta i-a spus să-l caute în ianuarie 2005.
În ziua de 06 ianuarie 2005, denunțătoarea s-a dus la biroul inculpatului, ocazie cu care acesta i-a spus să revină pe data de 21 ori 22 ianuarie 2005, pentru a ridica pașaportul, sugerându-i, totodată, să vină "pregătită".
i-a cerut inculpatului explicații, împrejurări în care acesta a întrebat-o dacă sârbul i-a trimis banii, respectiv 50, 100 Euro.
În ziua de 24 ianuarie 2005, a denunțat fapta la - Serviciul Teritorial Craiova, dată la care, prin folosirea de procedee tactice specifice, a fost organizat un flagrant delict, denunțătoarea fiind de acord să poarte în timpul întâlnirii cu inculpatul tehnică operativă de înregistrare.
Constatarea faptei prin flagrant, s-a făcut în jurul orei 15,35, oră la care denunțătoarea a fost invitată de către inculpat în sala de așteptare a M, mai precis în biroul unde se efectuează fotografiile pentru pașapoarte, loc în care i-a dat inculpatului cei 100 Euro, după care acesta a poftit-o să aștepte la ghișeu, predându-i pașaportul.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, cât și vinovăția inculpatului au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile denunțătoarei, acestea coroborate cu declarațiile martorilor, cu cele consemnate în actele procedurale ce privesc organizarea flagrantului delict, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
Constant, inculpatul a negat învinuirile ce i-au fost aduse, susținând că suma de 100 Euro dată de reprezintă restituirea unui împrumut, iar, mai mult, că nu i-a pretins acesteia suma de 1.000 Euro și nici nu i-a dictat conținutul memoriului îndreptat către
În drept, s-a stabilit că activitatea infracțională desfășurată de inculpat, în împrejurările de fapt mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii calificate de luarea de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. 2 raportat Cod Penal la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2
Cod PenalMotivarea primei instanțe cu privire la caracterul continuat al faptei a fost în sensul că, inculpatul, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, a pretins denunțătoarei mai întâi suma de 1.000 Euro, pentru a-i rezolva situația pașaportului, după care a redus această sumă la 100 Euro, pe care a primit-o în timp ce era surprins în flagrant delict, ambele acțiuni săvârșindu-le la intervale diferite de timp, fiecare în parte prezentând conținutul distinct al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 2 comb.Cod Penal cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.
A mai susținut prima instanță, referitor la această rezolvare, că împrejurarea de a reduce ulterior suma de 1000 Euro, nu are consecințe juridice asupra caracterului continuat al infracțiunii, deoarece s-au consumat două acte materiale. art. 41 Cod Penal, nefăcând alte distincții.
soluția de condamnare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 154 alin. 2 comb.Cod Penal cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 p, aceeași instanță a apreciat că nu poate fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice, în dispozițiile art. 256 Cod Penal, text de lege ce incriminează infracțiunea de primire de foloase necuvenite, întrucât cei 1.000, respectiv 100 Euro, au fost pretinși de către inculpat anterior reducerii perioadei de restricție și predării pașaportului, fiind irelevant faptul că, în final, suma de 100 Euro a fost primită de acesta chiar în ziua de 24 ianuarie 2005, când a și predat pașaportul către denunțătoare.
La stabilirea pedepsei principale, cât și la alegerea modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, bine caracterizat în concluziile referatului de evaluare, necunoscut cu antecedente penale, cu o bună conduită în comunitatea din care face parte, împrejurări cărora le-a fost recunoscut un caracter atenuant, cu efectul prevăzut în planul pedepsei, cum astfel stabilește art. 76
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe, au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, cât și inculpatul.
În motivele scrise de apel, parchetul a invocat netemeinicia soluției, sub aspectul că pedeapsa principală aplicată inculpatului, ca întindere, este greșit stabilită, efect al reținerii nejustificate de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74, 76 Cod Penal, impunându-se reindividualizarea acesteia în limitele speciale prevăzute de lege, corelativ cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c
Cod PenalInculpatul a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte, invocate în scris:
-încadrarea juridică dată inițial faptei săvârșite este greșită, în realitate, consumându-se infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 Cod Penal;
-că greșit s-a reținut caracterul continuat prev. de art. 41 alin. 2 Cod Penal, al infracțiunii pentru care a fost condamnat, întrucât, din probatoriu, nu se desprinde existența actului material constând în pretinderea sumei de 1.000 Euro;
Suplimentar, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, inculpatul a susținut că faptei săvârșite îi lipsește pericolul social prevăzut de lege, considerente pentru care se fac aplicabile dispozițiile art. 181Cod Penal, impunându-se o soluție corespunzătoare de achitare.
Apelurile declarate de parchet și inculpat, sunt fondate.
Astfel, verificând hotărârea atacată, Curtea, constată că prima instanță, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile făcute de denunțătoare în cele două faze ale procesului, acestea coroborate cu declarațiile martorilor, cât și cu cele stabilite prin procedeul flagrantului delict organizat), a reținut în cauză o situație de fapt exactă, în baza căreia activitatea infracțională a inculpatului care, în calitatea sa de șef al Biroului Pașapoarte din cadrul Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei - M, a pretins la data de 27 mai 2004, suma de 1.000 Euro, de la denunțătoarea, pentru ca, ulterior, la data de 06 ianuarie 2005, să pretindă doar 100 Euro, sumă pe care a și primit-o la data de 24 ianuarie 2005, în scopul îndeplinirii unui act de serviciu ce intra în competența sa (a o ajuta în vederea reducerii perioadei de restricție a dreptului de a folosi pașaportul), a fost corect încadrată legal, acesta săvârșind infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. 2 raportat Cod Penal la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Nu poate fi reținut caracterul continuat al acestei infracțiuni, deoarece acțiunile de pretindere a sumelor de bani (consumate la 27 mai 2004 și, respectiv, 06 ianuarie 2005), reprezintă o unitate legală de infracțiune, în cauză, nefiind vorba decât de stabilirea cuantumului sumei pe care denunțătoare a acceptat să o remită inculpatului, în scopul îndeplinirii de către acesta a atribuțiilor de serviciu, constând în ajutorul acordat în întocmirea unui raport favorabil către autoritatea centrală.
Prin urmare, nu se poate reține că inculpatul ar fi pretins mai întâi suma de 1.000 Euro și apoi suma de 100 Euro, ci doar fapta de a pretinde o singură sumă de bani, în euro, în scopul realizării unui act ce intra în atribuțiunile de serviciu, asupra cuantumului sumei cei doi discutând atât în luna mai 2004, cât și în luna ianuarie 2005, cu prilejul acestei ultime discuții stabilindu-se suma ce urma a fi primită.
Cu alte cuvinte, predarea efectivă a sumei de bani (100 Euro), la data de 24 ianuarie 2005, nu poate avea semnificația unei infracțiuni distincte, această activitate reprezentând un act de executare a înțelegerii frauduloase dintre inculpat și denunțătoare, în sensul că inculpatul a pretins suma de bani, iar denunțătoarea a acceptat și a realizat promisiunea.
Sub acest aspect, a fost apreciat ca fondat apelul declarat de inculpat.
Stabilind în sensul arătat mai sus, rezultă că nu poate fi primită nici critica de nelegalitate invocată de acesta, anume că faptei i-a fost dată o greșită încadrare, și că în realitate s-a consumat infracțiunea prevăzută de art. 256 Cod Penal, pentru motivul că suma de bani a fost pretinsă anterior îndeplinirii actului privitor la îndatoririle de serviciu, fiind fără semnificație că, în final, suma de 100 Euro a fost primită de în chiar ziua de 24 ianuarie 2005, când a și predat pașaportul către denunțătoare.
Cu privire la întinderea pedepsei principale aplicată inculpatului, stabilită prin reținerea de circumstanțe prev. de art. 74, 76 Cod Penal, Curtea, apreciază că în cauză s-a făcut o greșită individualizare.
De principiu, la stabilirea pedepsei, potrivit art. 72 Cod Penal, instanța trebuie să țină seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cadrul operațiunii concrete de individualizare judiciară, aceste criterii, mai sus enunțate, au o importanță egală, nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antrenând netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.
Într-adevăr, inculpatul nu prezintă antecedente penale, este cunoscut cu o bună conduită în comunitatea în care locuiește, s-a bucurat și se bucură de susținerea familiei, însă aceste împrejurări au primit nejustificat o semnificație atenuantă, potrivit art. 76 Cod Penal, în planul stabilirii pedepsei principale.
Luarea în seamă a unor împrejurări ce privesc caracterul faptei săvârșite - de corupție, ce prezintă un pericol social concret ridicat, constatată în condițiile organizării unui flagrant delict, faptă nerecunoscută de inculpat în ciuda unor dovezi concludente de vinovăție, alături de alte elemente ce privesc pe făptuitor, necunoscut cu antecedente penale și bine integrat social, îndreptățesc Curtea să aprecieze că o pedeapsă principală stabilită în limita minimă de 3 ani închisoare este de natură să satisfacă scopurile prev. de art. 52
Cod PenalTotodată, pe durata a 2 ani, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prev. de art. 64 lit. teza a II-a și lit. b și Cod Penal, cu titlu de pedeapsă complementară.
Va fi menținută modalitatea de individualizare a executării pedepsei, astfel că, în baza art. 81 se Cod Penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata prev. de art. 82 Cod Penal, cu arătarea consecințelor ce decurg potrivit art. 83
Cod PenalÎi vor fi interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod Penal, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod Penal, iar în baza art. 71 alin. ultim Cod Penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Prin urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. apelurile declarate de parchet și inculpat, vor fi admise, în consecință, pentru considerentele mai sus reținute, va fi desființată sentința, Curtea, potrivit art. 345 și următ. C.P.P. adoptând în cauză o nouă soluție, cum astfel se va vedea mai jos, în dispozitiv.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 583 din 05 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 5320/2006.
Desființează sentința apelată.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 șiCod Penal a dispozițiilor prevăzute de art. 74, 76
Cod PenalÎn baza art. 254 alin. 2 Cod Penal, coroborat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000,
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod Penal, pedeapsă complementară.
În baza art. 81 Cod Penal,
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prev. de art. 82 Cod Penal, atrăgând atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg potrivit art. 83
Cod PenalInterzice inculpatului drepturile prevăzute de art, 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod Penal, pe durata prev. de art. 71 alin. 2
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. ultim Cod Penal,
Dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
G - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.:. -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ 18 Februarie 2008
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Liana Balaci
