Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 2/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA NR.2
ședința publică din 18 ianuarie 2008
Curtea Militară de Apel, compusă din:
PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat G
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar lt.colonel magistrat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Grefier a fost.
La apelul nominal au lipsit inculpații dr.(.) G reprezentat de apărător ales avocat, (.) și plutonier major.
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei.
Procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea dosarului la Tribunalul Militar Teritorial B în vederea continuării judecății întrucât excepția ridicată nu are relevanță cu cauza.
Domnul avocat a pus concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea examinării excepției de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art.912alin.4 proc.pen. și art.913alin.3 proc.pen.
După care
CURTEA,
Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2008 Tribunalul Militar Teritorial Ba admis cererea formulată de apărătorul inculpatului dr.(.) G, a suspendat judecata în baza art.303 alin.(6) proc.pen. și a trimis cauza cu nr- la Curtea Constituțională pentru a examina excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.912alin.(4) proc.pen. și art.913alin.(3) proc.pen.
Pentru a dispune astfel, instanța a luat în considerare susținerile apărătorului inculpatului dr.(.) G, conform cărora sunt contrare Constituției dispozițiile art.912alin.(4) proc.pen. care prevăd că "convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanților se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității, și pot fi transmise judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei la solicitarea acestuia" și că procurorul nu a depus transcrierea convorbirilor referitoare la inculpatul pe care îl apără, precum și, de asemenea, dispozițiile art.913alin.(3) proc.pen. conform căruia "la procesul verbal se atașează, în plic sigilat, o copie a suportului convorbirii. original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, și va fi pus la dispoziția instanței, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanței, copia suportului care conține înregistrarea convorbirii și copii de pe procesele verbale se păstrează la grefa instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei", învederând instanței că la dosar nu a fost depus procesul verbal confirmat cu redarea integrală a convorbirilor.
În motivarea acestei încheieri de sesizare a Curții Constituționale, instanța a apreciat că cererea apărătorului inculpatului dr. (.) G "este admisibilă" pentru că se au în vedere texte de lege în vigoare, nedeclarate constituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional, excepția a fost ridicată la cererea uneia dintre părți și că respectivele texte sunt aplicabile în cauză și de ele depinde soluționarea cauzei, la dosarul cauzei nefiind atașate procesele verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate, deși instanța a solicitat procurorului aceste documente.
În opinia instanței (prezentată evaziv, impropriu, fără o asumare serioasă - dispozițiile invocate expresis verbis "par a fi neconcordante cu dispozițiile constituționale" - refuzându-se tranșarea chestiunii și prezentarea explicită a opiniei asupra cererii, așa cum obligă dispozițiile art.29 alin.(4) din Legea nr.47/1992, republicată), textele invocate sunt contrare dispozițiilor art.20 din Constituție cu referire la art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, corelat cu art.21 pct.3 și dispozițiilor art.24 din Constituție privind dreptul la apărare.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, arătând că, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, dispozițiile a căror conformitate cu legea fundamentală este contestată, neavând legătură cu soluționarea cauzei.
Recursul este întemeiat.
Într-un prim argument, instanța are în vedere faptul că dispozițiile art.912alin.(4) proc.pen. prin chiar felul în care definesc convorbirile sau comunicările care se arhivează la sediul parchetului și care pot fi transmise judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei, la solicitarea acestuia, au în vedere acele convorbiri sau comunicări "care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea sau localizarea participanților".
Cum, în același timp, aceleași dispoziții nu pot și să nu aibă, aprioric, legătură cu fapta care formează obiectul cercetării și cu identificarea sau localizarea participanților și să și aibă legătură cu respectiva faptă sau participanți pentru a soluționa respectiva cauză, rezultă că în mod greșit, prima instanță a admis excepția de neconstituționalitate pentru dispoziții legale care nu privesc soluționarea cauzei.
De altfel, luând aminte la dispozițiile art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992, observăm cu ușurință că ceea ce legiuitorul a avut în vedere la caracterizarea normei susceptibilă de control constituțional a fost însușirea acesteia de a avea o legătură cu "soluționarea" cauzei, cuvântul folosit obligând la un excurs mintal printre categoriile "necesarului", "relației directe", "specialului", "legăturii univoce", iară nu o oarecare legătură "cu cauza" care ar putea implica "generalul", "întâmplătorul", "legătura mediată" etc.
Lipsa unei legături de natura celei mai întâi prezentate (cu "soluționarea cauzei") constituie cel de-al doilea argument al hotărârii instanței de control judiciar.
Într-un al treilea argument exprimăm constatarea că, dispozițiile art.913alin.(3) proc.pen. ce reglementează modul de "gestionare" materială a procesului verbal și a copiei suportului care conține înregistrarea convorbirii, nu au relevanță informativă, funcțional-probatorie în soluționarea cauzei, ci sunt destinate să reglementeze tehnic, procedural, respectarea obligației de maximă confidențialitate și securitate a documentelor rezultate din operațiunea de interceptare/înregistrare.
Mai mult de atât, ca un al patrulea argument de inadmisibilitate, invocarea de către părți, ca și de instanța de judecată, a unor eventuale nerespectări ale prevederilor legii de către organul de urmărire penală, nu pot fi legate de însușirea acelor proceduri de "a fi" sau "a nu fi" constituționale, pentru că nu ne putem închipui că o analizată concordanță dintre o normă legală și una constituțională ar în funcție de gradul de conformare comportamentală a subiecților cu acea prevedere normativă.
Când se analizează această corespondență de "constituționalitate" se operează întotdeauna cu categorii normative, fapticul negăsindu-și loc în această comparație.
Dacă la dosarul cauzei nu au fost atașate procesele verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate, deși instanța ar fi solicitat procurorului aceste documente, sau dacă părților, așa cum se invocă, nu li s-ar fi prezentat respectivele procese verbale, aceste chestiuni faptice nu au relevanță în declanșarea controlului de constituționalitate a normelor care prevăd obligativitatea respectivelor activități.
Procedând astfel, prin admiterea cererii formulate de apărătorul inculpatului dr. (.) G de declanșare a controlului constituțional pentru norme care nu au legăturăcu soluționarea cauzei, prima instanță a încălcat dispozițiile art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992 în loc să facă aplicarea art.29 alin.(6) din sus-arătata lege.
Astfel fiind, pentru considerentele pe larg dezvoltate în cele ce au precedat, instanța va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr- privind pe inculpații dr.(.) G, (.) și.
Va casa încheierea atacată și va trimite cauza la Tribunalul Militar Teritorial B pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate,
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr- privind pe inculpații G, și.
Casează încheierea atacată și trimite cauza la Tribunalul Militar Teritorial B pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
G
- Cu opinie separată -
GREFIER,
Red./21.01.2008
Tehn.MM/2ex/22.01.2008
Jud.fond CU
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
OPINIE SEPARATĂ
la DECIZIA NR.2/18 ianuarie 2008
Prezenta opinie separată este în sensul că trebuia respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, împotriva încheierii din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr- privind pe inculpații G, și.
Se are în vedere, că la instanța de fond avocatul inculpatului Gai nvocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.912alin.4 proc.pen. care prevăd că "convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanților se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității, și pot fi transmise judecătorului sau completului investit cu soluționarea cauzei la solicitarea acestuia. La soluționarea definitivă a cauzei acestea vor fi șterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces verbal."
Totodată, a invocat aceeași excepție de neconstituționalitate și față de dispozițiile art.913alin.3 proc.pen. conform cărora "la procesul verbal se atașează, în plic sigilat, o copie a suportului convorbirii. original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat și va fi pus la dispoziția instanței, la solicitrea acesteia. După sesizarea instanței, copia suportului care conține înregistrarea convorbirii și copii de pe procesele verbale se păstrează la grefa instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția exclusivă a judecătorului sau completului investit cu soluționarea cauzei".
S-a arătat că aceste dispoziții din Codul d e procedură penală sunt neconcordante cu dispozițiile art.20 și 21 pct.3 din Constituție cu referire la art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale - privind dreptul la un proces echitabil - și cu dispozițiile art.24 din Constituție privind dreptul la apărare.
Apărătorul inculpatului Gam ai subliniat că procurorul nu a depus la dosar transcrierea convorbirilor referitoare la inculpatul pe care îl apără (în referire la dispozițiile art.912alin.4 proc.pen.) și că totodată, Parchetul nu a depus procesul verbal confirmat, cu redarea integrală a convorbirilor (în referire la dispozițiile art.913alin.3 proc.pen.).
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constat că dispozițiile art.912alin.4 și 913alin.3 proc.pen. au legătură cu soluționarea cauzei, așa cum a apreciat și instanța de fond, și că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, anume că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte din proces, respectiv inculpatul G, și că dispozițiile legale pretins neconstituționale nu au fost constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Cât privește faptul că dispozițiile pretins neconstituționale au legătură cu soluționarea cauzei, precizez că acest lucru reiese și din faptul că prima instanță a solicitat procurorului procesele verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate, iar inculpatul a pretins că nu i-au fost prezentate respectivele procese verbale.
Or, dispozițiile art.912alin.4 și art.913alin.3 proc.pen. se referă la convorbiri sau comunicări interceptate și înregistrate atât în situația în care acestea nu au legătură cu fapta, cât și atunci când au legătură cu fapta supusă judecății, iar aceste înregistrări reprezintă mijloace legale de probă în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.1 proc.pen.
Referitor la probele (convorbiri sau comunicări) evidențiate prin mijloacele de probă amintite, acestea în conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 proc.pen. nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Potrivit dispozițiilor art.65 alin.1 proc.pen. sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, iar în baza dispozițiilor art.67 alin.2 proc.pen. cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă dacă proba este concludentă și utilă, iar prima instanță, în cazul dat, a apreciat că proba referitoare la convorbirile telefonice înregistrate este utilă și concludentă soluționării cauzei.
Din materialul administrat în cauză a reieșit că respectivele convorbiri au fost interceptate și înregistrate și că instanța și părțile vor să ia cunoștință de aceste înregistrări pentru a se convinge dacă sunt sau nu în legătură cu fapta ce formează obiectul judecății și a aprecia valoarea lor cu ocazia administrării tuturor probelor.
Prin urmare, textele legale pretins neconstituționale au legătură cu soluționarea cauzei, lucru apreciat ca atare de prima instanță, iar analiza și stabilirea împrejurării dacă acestea sunt constituționale sau neconstituționale, sunt atributul exclusiv al Curții Constituționale, ca unică autoritate de jurisdicție constituțională în România.
Ambele texte invocate și citate de apărătorul inculpatului G, par a fi, așa cum a arătat prima instanță, neconcordante cu dispozițiile art.20 din Constituție cu referire la art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, dispoziții corelate cu cele ale art.21 pct.3 din Constituție precum și cu dispozițiile art.24 din Constituție privind dreptul la apărare.
În esență, așa cum a arătat și judecătorul fondului, redactarea actuală a textelor procedurale menționate pare a îngrădi (limita) dreptul celui acuzat, dar și al apărătorului acestuia, de a analiza probele astfel administrate și de a-și formula în mod temeinic apărările necesare, că textele respective îngrădesc posibilitatea apărării de a obține audierea martorilor săi în aceleași condiții cu cei ai acuzării, că îngrădesc publicitatea ședinței de judecată (art.6 par.1 ) și desfășurarea acesteia pe baza principiilor care garantează dreptul la un proces echitabil: oralitatea, nemijlocirea și "egalitatea armelor".
Cât timp textele de lege au legătură cu soluționarea cauzei și s-a invocat neconstituționalitatea lor, consider că în mod întemeiat prima instanță a admis cererea formulată de apărătorul inculpatului G și în temeiul dispozițiilor art.303 alin.6 proc.pen. a suspendat judecata și a dispus trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru a examina excepția de neconstituționalitate formulată, referitoare la dispozițiile art.912alin.4 și art.913alin.3 proc.pen. în cauză nefiind vorba doar de interpretare și aplicare a textelor respective de lege.
Judecător,
Colonel magistrat
Tehn.MM/2ex./05.02.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
