Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 2/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.2/A/2008
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela Sferle Adrian președintele secției
Procuror: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr.97/P din 2 aprilie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, inculpatul intimat, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, fapte prev. și ped. de art.254 și art.257 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.81 emisă la 16 octombrie 2007 de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea apelului cu care a fost legal investită.
Procurorul susține apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, desființarea în totalitate a hotărârii și în urma rejudecării să se pronunțe o hotărâre temeinică și legală.
Solicită a se reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 Cod penal precum și a infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 alin.1 Cod penal, condamnându-l la o pedeapsă cu închisoare, privativă de libertate, a se deduce perioada arestului preventiv executată în cauză, iar în baza art.254 alin.3 Cod procedură penală, a se dispune confiscarea în folosul statului a sumei de 800.000 lei.
Se susține că, din probele de la dosarul cauzei rezultă surprinderea în flagrant a inculpatului de către organele de cercetare penală având asupra sa o sumă de 800.000 lei, sumă ce fusese anterior marcată conform procesului-verbal existent la dosarul cauzei cu inscripția"mită"precum și a seriilor bancnotelor în cauză.
Examinând probele administrate în cauză prin principiul echivalenței acestora, atât a celor administrate în faza de urmărire penală cât și a celor din faza de cercetare judecătorească, solicită a se aprecia ce anume reprezintă acea sumă de bani.
Se apreciază că, instanța de fond în primul ciclu procesual cât și în cel de-al doilea, susține că nu s-a preocupat decât să demonstreze că această sumă de bani nu reprezintă o sumă ilicită ci o sumă mai mult sau mai puțin licită, dar care nu intră în sfera penalului vis-a-vis de inculpat. Se reține astfel că, suma de bani reprezintă o sumă pe care martora denunțătoare o datora inculpatului, dar sub nici o formă nu face analiza cel puțin sumar și tangențial a situației în care martora declară această stare de fapt și, ca atare, nu înlătură denunțul penal al martorei, nu-l cataloghează drept mincinos sau ca unul din interes.
Solicită instanței a porni analiza speței tocmai de la situația în care martora denunțătoare dă acest denunț la data de 26.02.2003 și solicită a se analiza interesul acesteia la acea dată și ulterior, la data de 15.03.2003, și doar în măsura în care instanța va ajunge la concluzia că acest interes este meschin, nelegitim sau de altă natură, după aceea să fie analizată situația expusă de inculpat în apărare, respectiv dacă martora era sau nu datoare cu acea sumă de bani.
Se apreciază că, la data depunerii denunțului penal de către denunțătoare, respectiv luna februarie 2003 nu exista nici un interes.
-a-vis de susținerea apărării cum că inculpatul urma "să fie distrus", arată că există răspunsul negativ al organelor de urmărire penală, în sensul că nu s-a audiat nici un martor decât cei prezenți și ca atare o astfel de apărare cade în opinia sa, cum că inculpatul ar fi fost vizat de către organele în drept și că această martoră denunțătoare ar fi fost doar un pion.
Solicită a se constata că, încă de la acea dată 26.02.2003, martora arată că, față de situația creată cum că inculpatul i-ar fi solicitat o anume sumă de bani, avea cunoștință și martora. Încă de la acea dată în acest denunț a fost menționată această martora, care oscilează în declarațiile date, iar instanța a apreciat ca adevărată doar una din declarațiile date.
Astfel, la data de 13.03.2003, acea martoră a fost audiată ca urmare a insistențelor inculpatului de a pretinde acele sume de bani și ca urmare a flagrantului organizat, ambele martore, atât martora denunțătoare cât și martora, au fost audiate în mod procedural și pozițiile acestora au fost ferme, convergente și au exprimat situația de fapt existentă la acea dată, circumscrisă chiar și în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Probele strânse în faza de urmărire penală în opinia sa, au întărit denunțul penal formulat de către martoră. Aceste probe sunt declarația inculpatului din procesul-verbal de constatare și din prima declarație unde se arată că"suma pretinsă a fost justificată ca fiind un împrumut", apoi declarațiile celor doi martori - părinții martorei denunțătoare - audiați la data de 31.03.2003, sub prestare de jurământ, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, arată fără nici o fluctuație că la data de 26.03.2003, după punerea în libertate a inculpatului, acesta s-a deplasat din proprie inițiativă la locuința acestora și le-a cerut în mod imperios să o influențeze într-un fel sau altul pe fiica lor pentru a-și schimba declarațiile, chiar să se prezinte la o consiliere de specialitate.
Însă solicită a se constata că, din data de 26.03.2003, inculpatul a pornit o nouă versiune, potrivit căreia acea sumă de bani ar reprezenta o datorie pe care martora o avea la inculpat, vis-a-vis de orele suplimentare acordate acesteia de către inculpat. Însă solicită a se observa declarația martorei, în care este surprinsă contradicția ( fila 30 ), care a declarat că"deși inculpatul a insistat de mai multe ori pe lângă fiica mea să se prezinte pentru a primi ore suplimentare, aceasta nu s-a prezentat niciodată".În data de 4 aprilie 2003, inculpatul solicită audierea din nou de către organele de urmărire penală, ocazie cu care adoptă o nouă variantă a orelor suplimentare.
Pe această stare de fapt s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, neexistând nici un raport contractual între inculpat și martora denunțătoare, ba mai mult, actele de la școala de șoferi confirmă pe deplin faptul că inculpatul avea acele atribuțiuni de serviciu, de examinare pentru care acesta era remunerat, ore pe care le preda și nicidecum nu preda ore suplimentare, cel puțin legal, dar printr-o adresă emisă de școala de șoferi se arată că orice cursant are acces liber în sala de curs și să facă fără nici un preț suplimentar ore în plus.
Declarațiile din faza de urmărire penală nu s-au schimbat, cu excepția martorei, care audiată fiind în prima fază procesuală cât și în faza cercetării judecătorești, spune cu totul altceva și anume că partea vătămată este o hoață, motiv pentru care și-a dat seama că "nu merită o astfel de persoană să-și susțină examenul"iar, pe de altă parte, că a fost amenințată de această martoră cât și de mama sa pentru a-și susține declarațiile sau a și le retracta.
Din punctul său de vedere aceste două motive nu sunt fondate pentru a retracta o astfel de declarație, motiv pentru care s-a și dispus trimiterea în judecată a acesteia.
procedurale care au intervenit în cauză și care au fost exprimate în primul ciclu procesual și anume faptul că, rechizitoriul a prezentat vicii de formă, respectiv procesul-verbal de începere a urmăririi penale, care reține ca latură obiectivă a infracțiunii declarații mincinoase în fața instanței date în dosarul care aparține Tribunalului Bihor și că pe baza acestora s-a dispus arestarea inculpatului, susține că au fost remediate de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
Din hotărârea de achitare a martorei rezultă că nu există nici o declarație mincinoasă și ca atare neexistând nici o declarație mincinoasă și nici o hotărâre de condamnare definitivă, solicită instanței să analizeze care din declarațiile martorei este conformă cu realitatea făcând abstracție de hotărârea pronunțată.
Apărările formulate de inculpat prin martorii audiați în cauză, le apreciază ca nefondate, fiind date"pro causa",în sensul existenței acelui raport contractual privind orele suplimentare, însă nu există nici un act scris în acest sens decât declarațiile celor doi martori, care au tras concluzia că martora a făcut ore suplimentare și, ca atare, față de starea de fapt reținută, având în vedere și principiul echivalenței probelor, solicită a se aprecia care dintre acestea sunt reale, care exprimă adevărul și care se coroborează între ele.
Apărătorul inculpatului intimat avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Se apreciază că, instanța de fond și celelalte instanțe care s-au mai pronunțat în cauză, au reținut o stare de fapt corectă, legală, atunci când au dispus achitarea inculpatului pentru cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată.
Solicită a se analiza cine este persoana denunțătoare, care a fost motivul pentru care a făcut acest autodenunț și în ce condiții, aceasta prin raportare și la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Martora denunțătoare este o tânără care în desele cursuri făcute în vederea obținerii permisului de conducere nu a reușit să-l obțină, nici până la începerea cercetării judecătorești și nici până în prezent.
Este evident și de notorietate că, întotdeauna elevii cursanți care nu pot și nu fac față și nu reușesc să promoveze de prima dată concursul privind pregătirea teoretică la organele de poliție, apelează întotdeauna la instructor și iau ore de legislație, de asemenea, că profesorul percepe o taxă pentru astfel de ore. Prin urmare, primind astfel de sume, acesta a fost mobilul sau interesul pe care inculpatul l-a avut atunci când a susținut ceea ce a susținut în primele declarații luate când a fost audiat de organele de urmărire penală, frica ce s-ar putea întâmpla cu el că a procedat în acest mod, că a perceput niște sume care nu au fost declarate nicăieri și care trebuiau impozitate. Acesta a fost scopul pentru care el a făcut acele declarații și nu a spus adevărul de la început.
Susține că, această martoră denunțătoare a avut mai multe insuccese, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor audiați din însăși denunțul formulat, că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul și i-a solicitat acestuia să vină și să mai facă cursuri pentru că nu este pregătită, însă cu toate acestea nu și-a însușit elementele necesare pentru a promova examenul.
Confirmă martora și de asemenea ceilalți martori, că martora denunțătoare s-a mai dus și a luat ore suplimentare și rezultă de asemenea faptul că aceasta era datoare și trebuie să plătească niște sume de bani inculpatului pentru aceste cursuri.
în cauză este însă participarea martorei la ultimul examen, la data de 1 decembrie 2002, când din nou a avut insucces la poliție și atunci în prezența martorei a susținut că inculpatul precis a aranjat acest lucru și că "o să-l aranjeze".În cursul lunii februarie 2003, mergând la poliție martora pentru ridicarea unui cazier judiciar s-a întâlnit cu un domn polițist din acel serviciu, cu care era prietenă de familie și căreia i-a relatat că nu reușește să-și ia permisul de conducere și că apreciază că de vină este inculpatul și, pe acest fond, a formulat acel autodenunț, în care susține că pentru cei 400.000 lei inculpatul îi va facilita ieșirea din școală iar pentru cealaltă diferență o să-i rezolve examenul la școala de șoferi.
Susține că, organele de poliție pe autodenunț au pus rezoluția de a se efectua acte premergătoare, deși nu aveau această calitate, fiind vorba de acte de corupție astfel că se impunea să fie sesizată DNA, însă cu toate acestea au făcut acte premergătoare, au luat declarații care nu găsesc la dosar, la care a făcut referire inculpatul, precum și declarațiile altor cursanți care au declarat că au fost forțați să spună că inculpatul le-a pretins sume de bani pentru a le facilita ieșirea din școală și obținerea permiselor de conducere.
La data de 13.03.2003, procurorul de la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, în procesul-verbal de sesizare a menționat că,"analizând autodenunțul"care nici nu exista la acea dată, deoarece acesta a fost înregistrat la parchet doar la data de 26.03.2003 și nu exista nici un proces-verbal, exista doar o declarație a martorei după realizarea flagrantului și atunci se pune întrebarea cum s-a sesizat procurorul cu acest proces-verbal de sesizare. Apoi, sub dosar nr.120/P/2003 apare acest autodenunț din 26.03.2003 la 13 zile după arestarea preventivă
După realizarea flagrantului s-au luat declarații atât martorei denunțătoare cât și martorei, a căreia declarație susține că este deosebit de importantă și care apare în rechizitoriu. Martora spune că "am fost de față la mijlocul lunii decembrie 2002 când i-a pretins suma de 400.000 lei prietenei mele pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere"Însă ulterior a ieșit la iveală cu totul altceva, respectiv la 5 zile după expirarea mandatului de arestare ca învinuit a inculpatului, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta și nici nu s-a dispus arestarea acestuia tocmai datorită șubrezeniei probelor de la dosar.
Martora, după ce a declarat mincinos în fața procurorului la insistențele prietenei ei - martora denunțătoare - în fața instanței, având mustrări de conștiință, a declarat în mod cinstit, moral și sub prestare de jurământ, ce s-a întâmplat în realitate, cum că nu a fost de față, că incupatul nu i-a pretins suma de bani martorei denunțătoare și că știa că are o datorie pentru orele suplimentare, cu motivarea că datorită declarației ei mincinoase în faza de urmărire penală inculpatul a fost arestat și trimis în judecată.
Față de declarațiile recunoscute de procuror ca fiind mincinoase și care au stat la baza arestării și trimiterii în judecată a inculpatului și atâta timp cât hotărârea de achitare a martorei nu este definitivă, apreciază că instanța nu se poate erija într-o instanță de control judiciar a acelei hotărâri.
de asemenea martorul că, martora denunțătoare a venit în sala de curs și i-a cerut acestuia"să-i rezolve examenul", cu voce tare și a fost scoasă afară din sală.
Se impută inculpatului faptul că, s-a dus la familia, unde nu a spus altceva decât ceea ce spune orice om cinstit și nevinovat și anume aceea că, să spună fiicei lor să declare adevărul, ceea ce se desprinde din probele administrate.
Față de toate considerentele expuse solicită respingerea apelului ca nefundat, menținându-se hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
Inculpatul intimat, în ultimul său cuvânt, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, considerându-se nevinovat și învederând instanței că niciodată nu a pretins și nu a primit nici o sumă de bani, de asemenea că nu a promis ajutoare la poliție în favoarea cursanților. Mai mult, că a pus în vedere fiecărei serii de cursanți că, în situația în care cineva le-ar promite facilitarea obținerii permisului de conducere nu spune adevărul.
Mai arată că, a acordat ore suplimentare atât martorei denunțătoare cât și altor cursanți, la cererea acestora, însă nu a impus nimănui să facă ore suplimentare, aceasta rămânând la aprecierea fiecăruia. Totodată, că martora a fost la meditații în luna decembrie 2002, că îi datora o sumă de bani și că după ce a căzut examenul nu a mai mers la meditații și a declarat că se va răzbuna.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
rin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHORa fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.254 din Codul penal și trafic de influență prev. de art.257 din Codul penal.
În sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
În calitate de angajat al SC SRL O unde îndeplinea funcția de profesor de legislație și mecanică a pretins și primit de la martora denunțătoare cu titlu de foloase ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu suma de 400.000 lei, faptă ce realizează conținutul infracțiunii de luare de mită.
A pretins și primit de asemenea, de la martora denunțătoare suma de 400.000 lei, sumă pentru care acesta a cumpărat influențele pe care le are inculpatul asupra unui funcționar cu atribuții de examinare de la poliția rutieră, care urma să fie determinat să o promoveze pe martora denunțătoare la examenul teoretic susținut cu examinatorii poliției rutiere, faptă care realizează conținutul infracțiunii de trafic de influență.
Prin sentința penală nr.364/P din 14 octombrie 2004 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr.3298/P/2003, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului atât pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 din Codul penal cât și pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 alin.1 din Codul penal.
Urmare a apelului penal declarat împotriva acestei hotărâri judecătorești, Curtea de APEL ORADEA, prin decizia penală nr. 143/A din 11 iulie 2005 pronunțată în dosar nr.2489/2005 a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 364/P/2006 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, sentință ce a fost menținută în întregime.
Împotriva deciziei penale nr.143/A/2005 a Curții de APEL ORADEAa fost declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, recurs soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosar nr.5330/2005 care prin decizia penală nr. 6640/24 noiembrie 2005 admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, a casat decizia recurată, cât și sentința penală nr.364/P din 14 octombrie 2004 Tribunalului Bihor și a trimis cauza spre rejudecare la TRIBUNALUL BIHOR, instanța de fond.
Motivul casării s-a datorat faptului că inițial cauza, la TRIBUNALUL BIHOR, a fost soluționată de un complet format din 2 judecători, fapt ce atrage nulitatea absolută a judecății potrivit art.197 alin.2 din Codul d e procedură penală, nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un alt mod, astfel cum dispun prevederile art.197 alin.3 din Codul d e procedură penală, instanța de fond urmând a relua judecata cu nerespectarea dispozițiilor care reglementează compunerea instanței.
Urmare a acestei situații cauza a fost reînregistrată la TRIBUNALUL BIHOR la data de 21 martie 2006, sub dosar nr. 1777/R/2006.
Prin sentința penală nr.97/P din 2 aprilie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut șa 28 noiembrie 1958 în O, județul B, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, profesor de legislație rutieră la SC SRL O, căsătorit, cu doi copii minori, domiciliat în O,-, -.8,.III,.10, județul B, fără antecedente penale de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 din Codul penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de trafic de in fluență prev. de art.257 alin.1 din Codul penal.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 5 zile, între 13 martie 2003 și 17 martie 2003, măsură dispusă prin ordonanța din 13 martie 2003 Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.34/13 martie 2003.
S-a constatat că suma de 800.000 lei ridicată de la inculpat la data de 13 martie 2003 fost predată de procuror martorei denunțătoare căsătorită, la data de 4 aprilie 2003, potrivit înscrisului aflat în original la fila 13 din dosarul de urmărire penală.
În baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că, la stabilirea încadrărilor juridice mai sus menționate, reținute în sarcina inculpatului s-a reținut că, acesta în calitate de profesor de legislație și mecanică din cadrul Școlii de șoferi, avea următoarele atribuții de serviciu, astfel cum acestea reies din adresa aflată la fila 36 dosar urmărire penală și anume:
- predarea cursurilor de legislație rutieră și mecanică;
- examinarea cursanților în vederea ieșirii din școală și obținerii certificatului de absolvire, având obligația de a semna certificatul de absolvire;
- în situația cursanților ce erau respinși la examenul scris cu poliția avea sarcina de a-i examina după ce aceștia mai efectuau un număr de 3 ore de pregătire teoretică.
La data de 17 februarie 2003, martora s-a adresat cu o nouă cerere la. B, cerere denunț aflată la filele 7-8 din dosar în sensul că a participat la examinări de 5-6 ori pentru obținerea certificatului de absolvire a școlii de șoferi și de fiecare dată a fost respinsă, că la Ja lunii decembrie 2002 inculpatul i-a solicitat suma de 400.000 lei pentru aod eclara reușită fără a mai rezolva nici un chestionar și că a predat acestuia această sumă.
Ulterior, pe holul școlii de șoferi, în prezența martorei, inculpatul, a solicitat din nou martorei denunțătoare încă 400.000 lei pentru ca acesta să intervină la ofițerul de circulație care o va examina, însă nu a avut banii necesari așa încât a fost respinsă la examenul de circulație din datele de 20-21 decembrie 2002.
Audiată la procuror, martora arată în declarația dată de aceasta la 13 martie 2003, că în dimineața acestei zile de 13 martie 2003, fost la Școala de Șoferi, a luat legătura cu inculpatul, căreia i-a comunicat că vrea să susțină examenul de ieșire din școală la această dată, inculpatul comunicându-i că nu este cu putință aceasta decât dacă va procura suma de 800.000 lei pe care să îi dea, compusă din 2 părți, o parte reprezentând 400.000 lei pentru a fi admisă la examenul de ieșire din școală, iar o altă sumă, tot de 400.000 lei necesară pentru cumpărarea influențelor lucrătorilor de poliție care urmau să o examineze pe aceasta, în vederea obținerii permisului de conducere.
Aceste discuții expuse între martora denunțătoare și inculpatul au fost purtate după spusele martorei denunțătoare în jurul orelor 10,00, îndată după încheierea discuțiilor s-a dus la poliție unde a sesizat fapta, menționând că"la începutul lunii decembrie 2002 mi-a cerut suma de 800.000 lei identic împărțită, pentru examen ul de ieșire din școală și pentru examenul cu poliția, însă eu nu i-am plătit decât 400.000 lei, deoarece nu am avut posibilități materiale. Atunci eu am promovat examenul de ieșire din școală însă nu am mai promovat examenul cu poliția, fapt ce mi-a întărit încrederea că susținerile lui privind promovarea acestor examene sunt adevărate și au puterea de a influența persoanele cu atribuții decizionale care se pronunță asupra promovării cursanților".
La aceeași dată de 13 martie 2003 fost audiată de procuror martora cu declarație la filele 9-10 dosar de urmărire penală care arată că:"am fost de față la mijlocul lunii decembrie 2002 când i-a pretins direct suma de 400.000 lei prietenei mele pentru a promova examenul de ieșire din coală și încă 400.000 lei pentru obținerea permisului, învinuitul arătând îți voi rezolva permisul de conducere.Nu am fost de față însă prietena mea mi-a relatat faptul că din cei 800.000,m lei, cât i-a pretins pentru ieșirea din școală și rezolvarea permisului, a reușit să plătească doar 400.000 lei și a reușit să, promoveze examenul de ieșire din școală, însă nu a mai avut resursele necesare pentru a plăti încă 400.000 lei în vederea obținerii permisului de conducere. Acest lucru s-a întâmplat în cursul lunii decembrie, pe la J, înainte de data de 20 decembrie 2002."
Pe baza acestor declarații, la 13 martie 2003 Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHORa procedat la însemnarea a 8 bucăți bancnote a 100.000 lei, aparținând martorei denunțătoare, cu creion fluorescent, bancnote ce au fost predate de martoră inculpatului, aceste activități fiind consemnate în procesele verbale de la filele 11-12 și 1-16 dosar urmărire penală.
În prima declarație dată de inculpat în 13 martie 2003 cu ocazia organizării flagrantului, consemnată în procesul-verbal a fost aceea că suma de 800.000 lei, găsită asupra sa, constituie restituirea parțială a unui împrumut în sumă de 1.200.000 lei datorat de martora de la începutul lunii decembrie 2002 ( fila 15 dosar de urmărire penală ).
În celelalte declarații date de inculpat procurorului și instanței, inculpatul arată o altă situație și anume că martora denunțătoare a urmat cursurile teoretice ale școlii de șoferi, a avut rezultate slabe și ca urmare a avut nevoie de cursuri suplimentare, sumele de bani la care aceasta a făcut referire în declarațiile sale, reprezentând costul orelor suplimentare.
A arătat inculpatul că se poate observa din conținutul fișelor de examinare că martora nu s-a familiarizat cu legislația rutieră, obținând rezultate oscilante, că în cursul lunii decembrie 2002, pentru orele de meditație martora i-a plătit 400.000 lei, aproximativ în 5 sau 9 decembrie, când a dat examenul de ieșire din școală, și că i-a promis că îi va mai aduce încă 400.000 lei în condițiile în care orele de meditație însemnau valoric 800.000 lei
A mai arătat inculpatul că în cursul lunii februarie 2003 fost căutat la locul său de muncă într-o dimineață de către martora denunțătoare să-i rezolve ieșirea din școală, că i-a răspuns că așa ceva nu se poate și i-a sugerat că are nevoie de o pregătire teoretică temeinică, apoi că a fost căutat din nou de aceasta în 13 martie 2003 pentru rezolvarea aceleiași probleme, i-a răspuns și de această dată negativ, a invitat-o în vederea pregătirii să se antreneze pe chestionare dar a fost refuzat în acel moment.
În plină sală, a arătat inculpatul, martora i-a propus să-i rezolve problema ieșirii din școală, această discuție auzind-o și martorul, a fost refuzată, apoi a făcut o oră chestionare și a ieșit din nou din sală făcându-i încă o dată propunerea rezolvării iar în urma unui nou refuz al acestuia, întrebat fiind cât costă pregătirea i-a răspuns că 800.000 lei, din care 400.000 lei contravaloarea orelor de meditații anterioare neachitate și restul de 400.000 lei contravaloarea unui nou ciclu de pregătire ( filele 62-63 dosar urmărire penală ).
Declarațiile astfel date de inculpat au fost menținute și în fața instanței de judecată, precizând că martora denunțătoare a fost respinsă de mai multe ori la examenul de ieșire din școală ca urmare a slabei pregătiri și niciodată nu a fost de acord cu ipoteza acesteia de a-i rezolva ieșirea din școală, fiind de acord ca aceasta să facă ore suplimentare, cum au procedat și alte cursante, ca de exemplu, care a fost de acord să plătească orele suplimentare.
În fața instanței martora, pe declarațiile căreia s-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpatului a revenit asupra declarațiilor și susținerilor făcute în faza de urmărire penală, arătând că în 20 decembrie 2002 martora a căzut la examenul teoretic cu poliția, a făcut doar 17 puncte, era supărată și a crezut că inculpatul are ceva cu ea și a afirmat "că-l va distruge".
Arată că atât ea cât și au făcut ore în particular cu inculpatul, că pentru aceste ore trebuia să-i dea inculpatului 400.000 lei pe care a refuzat să-i dea deși inculpatul i-a cerut banii.
Arată că martora i-a solicitat să-și susțină declarațiile date la organele de urmărire penală, fiind bună prietenă cu aceasta și știe că a făcut și alte ore suplimentare cu inculpatul și consideră că a fost forțată de să-și susțină declarațiile, că altfel viața ei este distrusă iar ea va fi pedepsită.
fiind martora denunțătoare și martora de instanță, se desprind următoarele aspecte: că denunțătoarea a efectuat ore suplimentare de teorie rutieră cu inculpatul și a plătit contravaloarea acestor ore o ședință de 2-3 ore și plătea cu 400.000 lei, că martora a asistat la o discuție dintre inculpat și martora, în care era vorba de faptul că acesta trebuia să-i plătească suma de 400.000 lei pentru plata orelor suplimentare efectuate, că inculpatul nu a cerut nici o altă sumă de bani în afara prețului orelor suplimentare iar martora nu a asistat personal la înmânarea nici unei sume de bani, că martora nu a participat la nici un fel de discuții dintre și inculpat în legătură cu suma de 800.000 lei, că în faza de urmărire penală, martora denunțătoare i-a solicitat expres să adopte o poziție de susținere a sa, aducându-i la cunoștință în prezența unui pe care l-a prezentat ca polițist, că în caz contrar va avea de suferit.
Ca urmare a acestor discuții martora s-a considerat șantajată, cu atât mai mult cu cât a răspândit în cercul de prieteni că ar avea orientări sexuale nefirești și i-a trimis mesaje SMS cu un astfel de conținut.
A reținut instanța, raportat la declarațiile martorei date în dosarul de urmărire penală, că aceasta a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prin rechizitoriul din 24 iunie 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în dosar nr. 1260/P/2004, reținându-se că pe baza acestor declarații nereale, date în dosar nr. 3298/P/2003 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, inculpatul a fost arestat preventiv pentru infracțiunile prev. de art. 254 și art.257 din Codul penal.
Au fost înlăturate astfel toate declarațiile date de martora în faza de urmărire penală care l-au acuzat pe inculpat, deoarece aceste declarații nu se coroborează cu declarațiile date în fața instanței și nici cu declarațiile celorlalți martori audiați. Apoi, această martoră a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 alin.1 din Codul penal cu referire la două declarații din faza de urmărire penală și nu pentru declarațiile date în fața instanței de judecată, situație în care s-au reținut de către instanță ca având valoare probatorie numai declarațiile martorei date în fața instanței de judecată, declarații ce se coroborează cu declarațiile celorlalți martori.
Martorii și ( filele 52- 55 ) au arătat că, văzând că obțin punctaje mici la examen au cerut inculpatului pregătire teoretică suplimentară, martori care au achitat acestuia sume de bani fără a primi chitanțe, în schimbul orelor și fără ca inculpatul să le promită un anume serviciu.
Și martorii, - au confirmat cu ocazia audierii lor că martora denunțătoare a efectuat ore suplimentare cu inculpatul de teorie a căror contravaloare se ridică la suma de 400.000 lei/ședință, martorul - arătând faptul că însăși martora denunțătoare i-a comunicat că are datorie la inculpat pentru aceste ore.
Din probele prezentate, instanța a concluzionat că inculpatul a solicitat și primit bani de la martora denunțătoare, dar în nici un caz cu titlu de mită sau trafic de influență, ci suma reprezenta contravaloarea orelor suplimentare efectuate, în condițiile în care aceasta a fost respinsă în mod repetat la examinările necesare pentru promovarea examenului de legislație rutieră.
La fila 5 din dosar există adresa școlii de șoferi din care rezultă că această societate nu percepe taxe pentru completarea chestionarelor și nici pentru verificarea cunoștințelor cursanților și ca urmare a acestui fapt, dacă inculpatul a obținut bani de la cursanți, fără să aibă dreptul de a percepe taxe pentru orele suplimentare efectuate, poate fi înțeleasă ca justificare a acestuia și starea de teamă a acestuia, raportat la declarația dată inițial în momentul în care au fost găsiți asupra sa cele 8 bancnote primite de la martora denunțătoare, declarație retractată ulterior.
Nefăcându-se dovada că suma de 400.000 lei a fost pretinsă și primită de inculpat fără a i se cuveni și în scopul de a facilita martorei denunțătoare obținerea certificatului de absolvire a școlii de șoferi - atribuție de serviciu a inculpatului - acesta a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art.254 alin.1 din Codul penal în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală.
Nu s-a făcut dovada că suma de 400.000 lei a fost primită și pretinsă de inculpat, de la aceeași persoană, martora denunțătoare, lăsând să se creadă că are influență asupra lucrătorilor de poliție competente a elibera permisul de conducere, motiv pentru care, în temeiul art.11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, a fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art.257 alin.1 din Codul penal.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 5 zile, între 13 martie 2003 - 17 martie 2003, măsură dispusă prin ordonanța din 13 martie 2003 Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 34/13 martie 2003.
S-a constatat că suma de 800.000 lei ridicată de la inculpat în 13 martie 2003 fost predată de procuror martorei denunțătoare la data de 4 aprilie 2003 potrivit înscrisului aflat la fila 13 dosar urmărire penală (înscris original ).
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciar avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHORO solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.254 din Codul penal și trafic de influență prev. de art.257 din același cod.
În motivare, în esență, a arătat că instanța a analizat și tras concluzia doar pe probele administrate în apărare, făcând abstracție de celelalte probe administrate în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată care dovedesc faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină.
Examinând sentința atacată prin prisma apelului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală și art.378 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar apelul declarat de parchet apare ca nefondat și va fi respins ca atare în baza art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.63 alin.2 din Codul d e procedură penală, probele nu au valoare probatorie mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării acestora.
Dispoziția legală menționată exclude o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, după cum probele au fost administrate în faza urmăririi penale ori în aceea a judecății.
Aflarea adevărului în procesul penal, normă cu valoare de principiu cuprinsă în art.3 din Codul d e procedură penală, presupune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.
Prin urmare, criteriul determinant în aprecierea probelor administrate într-o cauză și implicit în soluționarea acțiunii penale, îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Astfel, organele judiciare au obligația a discerne adevărul dincolo de viciul unor probe testimoniale datorat unui anumit tip de interpretări sau considerente ( relații de rudenie, prietenie ).
Instanței de judecată îi incumbă răspunderea de a reține și aprecia acele probe administrate care reflectă adevărul ținând seama de întregul material probator.
În speță, instanța de fond cu respectarea exigențelor impuse de prevederile legale menționate a ajuns la concluzia nevinovăției inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.
Declarația denunțătoarei și a părinților acesteia și nu constituie o dovadă certă și de netăgăduit a vinovăției inculpatului.
Analizând obiectiv, aceste probe testimoniale nu sunt în sfera oricăror suspiciuni. Ele trebuie interpretate și valorificate ținând seama de relațiile de rudenie ( părinți ) cu denunțătoarea și de neconcordanțele existente între acestea și susținerile celorlalți martori audiați în cauză.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, motivând că suma de 800.000 lei găsită asupra sa reprezintă contravaloarea orelor de meditație anterior neachitate ( 400.000 lei ) și restul de 400.000 lei contravaloarea unui nou ciclu de pregătire ( filele 62, 63 din dosarul de urmărire penală și filele 25, 26 din dosarul instanței de fond ).
Singura probă pe care procurorul și-a fundamentat practic actul de inculpare și anume declarația martorei se contrazice cu întreg materialul probator administrat în cauză, astfel că în mod corect instanța a procedat la înlăturarea ei.
De altfel, se reține că martora, raportat la declarațiile sale în faza de urmărire penală, a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 din Codul penal prin rechizitoriul nr.1260/P/2006 din 24 iunie 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
În fața instanței, martora a revenit asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale și a arătat că este bună prietenă cu denunțătoarea, că atât ea cât și au făcut ore în particular cu inculpatul, că pentru aceste ore trebuia să îi dea inculpatului 400.000 lei și că declarația la organul de urmărire penală a dat-o fiind influențată de și reflectă varianta acesteia ( fila 31 din dosarul instanței de fond ).
Această declarație se coroborează cu declarația martorului - care a arătat că i-a comunicat că nu este pregătită la teorie, că a făcut ore suplimentare pentru
însușirea legislației deoarece avea probleme cu rezolvarea chestionarelor iar inculpatul i-a spus că nu s-a prezentat la orele suplimentare și că mai avea o datorie față de el de 400.000 lei pentru predarea orelor suplimentare ( fila 30 din dosarul instanței de fond ).
De altfel și martorii și au arătat că au cerut inculpatului pregătire teoretică suplimentară și i-au achitat acestuia pentru plata orelor sume de bani ( filele 52-55 ).
Așadar, materialul probator administrat în cauză îl fac inapt să fundamenteze o soluție de condamnare a inculpatului.
Nefăcându-se dovada că suma de 800.000 lei a fost primită și pretinsă de inculpat fără a i se cuveni și în scopul de a facilita martorei denunțătoare obținerea certificatului de absolvire a școlii de șoferi lăsând să creadă că are influență asupra lucrătorilor de poliție competenți a elibera permisul de conducere așa cum aceasta susține, considerăm că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului de orice răspundere penală conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală.
Pentru aceste motive, în baza art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, menținându-se hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr.97/P din 2 aprilie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 11.02.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./11.02.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Țarcă Gabriela Sferle Adrian
