Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 21/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 21
Ședința publică din data de 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Aida Liliana Stan
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, si de inculpatul, fiul lui G si, născut la 16 iulie 1967, domiciliat in Tg. M,-, jud. M, împotriva sentinței penale nr. 178/28.03.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2008, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului și totodată pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 4.02.2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.178/28.03.2007 a Tribunalului Prahova, inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 16.07.1967 in A, județul A, domiciliat in Târgu M,-, județul M, cetățean român, studii, Facultatea de Științe Economice, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, -, fără antecedente penale, a fost condamnat în baza art.6 și 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu referire la art. 254 al.1 și 2 cu aplicarea art. 41 al. 2, pentru infracțiunea de luare de mită săvârșită pe parcursul anului 2003, la o pedeapsă de 4 ani si 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c, cod penal.
În baza art.12 al.1 lit. b din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, săvârșită pe parcursul anului 2003 și începutul anului 2004, fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a si art. 34 lit. b cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. cod penal.
Au fost aplicate dispozițiile art. 71 si 64 lit. cod penal
În temeiul disp. Art. 88 a fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada reținerii si arestării preventive a inculpatului de la data de 29.07.2004 la data de 20.06.2005.
În baza art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. rap la art. 10 alin.1 lit. pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 si 7 din Legea nr.78/2000 cu referire la art. 254 alin.1 și 2 cod penal. cu aplicarea art. 41 alin.2 ( trei acte materiale datând din primăvara și respectiv sfârșitul anului 2003.
In baza art. 19 din Legea nr.78/2000 rap la art. 254 al.3 s-a dispus, confiscarea autoturismului marca Volkswagen Passat cu nr. de identificare 3 BZ 1 E - înmatriculat cu nr.-, culoare gri metalizat, asupra căruia s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului prin Ordonanța Parchetului Național Anticorupție- Serviciul Anticorupție Târgu M, din data de 29.07.2004, ca obiect la luării de, a sumei de 14.500 Euro reprezentând contravaloarea unui autoturism marca Volkswagen Passat 1,9; 130 CP, culoare neagră, obiect al infracțiunii de luare de mită, a sumei de 11.080 lei reprezentând contravaloarea carburanților( benzină și motorină), dar și a pieselor de schimb pentru autoturism și a manoperei aferente, primite de inculpatul, drept mită, a sumei de 800 dolari SUA reprezentând contravaloarea a 4 telefoane mobile primite de asemenea de inculpat ca obiect la luării de mită.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată asupra autoturismului Volkswagen Passat 1,9, nr. de identificare 3 BZ 1 E - înmatriculat cu nr.-, culoare gri metalizat, prin Ordonanța PNA- Serviciul Anticorupție Târgu M, din data de 29.07.2004 și adusă la îndeplinire prin procesul verbal de aplicare a sechestrului din aceeași dată întocmit de Poliția Judiciară din cadrul Serviciul Anticorupție Târgu M, astfel cum a fost modificat prin încheierea din data de 19.04.2005 a Tribunalului Prahova și ulterior prin încheierea din data de 05.07.2005 aceleiași instanțe(în ceea ce privește numirea custodelui), în vederea confiscării speciale dispuse, conform art. 163 al. 1
C.P.P.În baza art. 191 al. 1 pai nculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul - funcționar public, șef serviciu în cadrul DGFP M- Direcția Controlului Fiscal, l-a cunoscut pe denunțătorul în primăvara anului 2003, prin intermediul numitului Boila - inspector de specialitate la Direcția de Control Fiscal M, serviciu condus de.
În acea perioadă, Boila se afla in relații foarte apropiate cu, căruia îi promisese să-l ajute, direct sau prin intermediul colegilor săi ori șefilor ierarhici din cadrul DGFP M, să obțină rambursări TVA pentru societățile comerciale la care acesta era asociat sau la care avea interese.
Cum, SC Line SRL Târgu M, societate la care administrator era - soția denunțatorului, solicitase o rambursare TVA, la data de 17.01.2003, Boila i-a propus acestuia din urmă să-i mijlocească o întâlnire cu inculpatul, pentru a discuta personal cu acesta problemele pe care le-ar putea ridica rambursarea TVA. Cei trei s-au întâlnit la restaurantul din municipiul Târgu M și, în cursul acestei întrevederi, cunoscând neregulile ce puteau fi constatate cu ocazia verificărilor DGFP M, denunțătorul l-a întrebat pe inculpatul dacă poate să-l ajute la controlul ce urma să fie efectuat la SC Line SRL Târgu
După această primă întrevedere, cei doi au continuat să se întâlnească în diverse locuri - locuința inspectorului Boila - alte locuri sau localuri publice din municipiul Târgu M, cum ar fi barul " " ori barurile din municipiul Târgu M, dat fiindcă începuse să îi plătească pe una din firmele sale, SC SRL Târgu M, carburanți necesari autovehiculelor folosite, la început benzina pentru autoturismul VW Passat, an de fabricație 1997, înmatriculat sub nr.-.
Ulterior, în mod repetat, până la sfârșitul anului 2003 pentru că i-a înlesnit denunțătorului obținerea de rambursări TVA care au însumat, în total2.406.181.166 lei, inculpatul i-a mai pretins și a primit de la două autoturisme VW Passat în valoare de 15.500 euro și respectiv 14.500 euro: alte foloase materiale, precum carburanți- benzină și motorină- în valoarea de 80 milioane lei pentru autoturismele pe care le folosea, inclusiv cel al prietenei sale; piese de schimb și manopera- în valoare totală de 30.800.000 lei, pentru autoturismul VW Passat -; patru telefoane mobile - în valoare totală de 800 dolari SUA.
De menționat este aici faptul că cel de-al doilea autoturism VW Passat de culoare neagră, a fost pretins de inculpatul pentru prietena lui, - consilier în cadrul DGFP M și după ce a denunțat la Serviciul Teritorial Anticorupție Târgu M, în luna ianuarie 2004, mai mulți inspectori din cadrul DGFP M, acest autoturism a fost restituit.De asemenea în cursul anului 2003, chiar și în cursul anului 2004, până când a fost arestat preventiv, în mod repetat și în scopul obținerii foloaselor necuvenite menționate, inculpatul - funcționar public, șef serviciu în cadrul DGFP M- Direcția de Control Fiscal, i-a furnizat denunțătorului informații ce nu erau destinate publicității, despre controale fiscale de rambursare TVA ce urmau a fi făcute la societățile comerciale în care avea interese sau despre alte societăți comerciale cu care acesta a colaborat, despre numele inspectorilor din cadrul DGFP M ce urmau să efectueze controale, indicându-i, totodată, și modalitățile prin care se puteau sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal. Mai mult, numitul l-a îndrumat permanent pe cum să se sustragă de la controalele fiscale sau de rambursări TVA, iar în perioada decembrie 2003- ianuarie 2004, l-a sfătuit chiar să distrugă actele contabile ale societăților comerciale, pentru a îngreuna atât verificările DGFP M, cât și ale organelor de urmărire penală, care încercau să stabilească fraudele produse bugetului de stat.
Procedând în acest mod, inculpatul a încălcat dispozițiile art.45 și 47(2) din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora: " funcționarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat și secretul de serviciu, în condițiile legii", respectiv " funcționarilor publici de execuție le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competența lor ori să intervină pentru soluționarea acestor cereri".
- numitul a încălcat și dispozițiile art.94(3) din Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit cărora " funcționarii publici care, în exercitarea funcției publice, au desfășurat activități de monitorizare și control cu privire la societăți comerciale sau alte unități cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin.(2) lit. c, nu pot să își desfășoare activitatea și nu pot acorda consultanță de specialitate la aceste societăți timp de 3 ani, după ieșirea din corpul funcționarilor publici". Menționăm aici și faptul că, potrivit fișei postului, inculpatul avea obligațiile de: " a conduce direct acțiuni de control fiscal ", de " a asigura cunoașterea permanentă a informațiilor privind contribuabilii din domeniul de activitate, care face obiectul controlului serviciului" de "a stabili echipele de control", de " a urmări și răspunde de analiza temeinic a actelor de control", de " a răspunde pentru exercitarea sumelor propuse pentru a fi rambursate sau restituite", de " a asigura și păstra confidențialitatea informațiilor, datelor și documentelor privind activitatea contribuabililor".
A reținut tribunalul, că faptele respective sunt pe deplin dovedite prin declarațiile denunțătorului, ale martorei, ale martorilor, documente, înmatriculări auto( filele 305-389 dosar urmărire penală), raport de constatare PNA- serviciul Anticorupție Târgu M( filele 425-434 dosar urmărire penală), declarații martori, acte filele 184-185 dosar urmărire penală, facturi fiscale aparținând SRL-2- și SC Line SRL- 2( în ceea ce privește telefoanele mobile marca ); procese verbale de confruntare între soții și inculpat; între și, între și și între și.
A mai apreciat tribunalul că, activitatea infracțională a inculpatului a fost desfășurată cu maxim de precauție, din probele administrate, incluzând aici și altele în afara celor menționate anterior cum ar fi, procesul verbal de confruntare între martorul și inculpatul rezultând că, respectivul se asigura temeinic înainte de a acorda consultații de încălcare a dispozițiilor legale, în materie de rambursare a TVA sau de a pune la punct detalii ale activității sale infracționale, prin alegerea de spații publice aglomerate ca loc de întâlnire cu persoanele interesate, prin verificarea chiar corporala a persoanei întâlnite sau prin crearea de zgomot ambiental ori de eliminare a acumulatoarelor de la telefoanele mobile existente, pentru a înlătura în acest fel orice probabilitate de înregistrare sau interceptare a discuțiilor purtate.
Declarațiile constante ale inculpatului, de negare a infracțiunilor apar ca total neverosimile puse în fața probatoriului zdrobitor care îl incriminează, evidențiat anterior.
Referitor la apărarea inculpatului, care s-a declarat nevinovat, tribunalul a constatat că împrejurări de genul ca majoritatea martorilor audiați în cauză și în baza declarațiilor cărora se construiește eșafodajul de vinovăție a inculpatului, este formată din anturajul denunțătorului; ori ca raportul de constatare PNA, care evidențiază numărul de nereguli existente la efectuarea controalelor pe linia rambursării de TVA, la societățile controlate de denunțător( nereguli ce constituie, desigur, doar simple indicii referitoare la interesul inculpatului de a comite fapte deduse judecății) a fost întocmit de o persoană- - ce ar fi părăsit în anumite condiții negative, chiar DGFP M, nu prezintă nici un fel de conotație ne-probantă în prezenta cauză atâta timp cât, nu se întrevede existența vreunui interes concret, pentru care toate aceste persoane ar depune mincinos în defavoarea inculpatului, chiar si asumându-și riscurile de rigoare.
S-a reținut că, din contră, toate aceste probe se coroborează între ele, făcând dovada certă a vinovăției inculpatului, în ceea ce privește comiterea de acesta a infracțiunii de corupție și asimilate faptelor de corupție imputate.
De asemenea, susținerea inculpatului și calculul făcut de acesta, referitor la cuantumul mitei primite care ar depăși cuantumul sumelor provenite din rambursarea ilegală a TVA, de către firmele din grupul ( și drept urmare nu ar exista interes pentru existența unei atari situații de fapt, deci nici credibilitatea acestei situații) reprezintă un fel de diversiune din partea acestuia, care raportează global activitatea infracțională și a altor colegi de serviciu, însumând eventuala mită primită și de aceștia și făcând afirmații false referitoare la totalul rambursărilor TVA, care s-ar ridica doar la suma de 2,4 miliarde lei( din care 1 miliard compensații cu impozite datorate bugetului) și în condițiile în care din actele de la filele 288-291 din dosarul nr.4978/2004 al Tribunalului Mureș vol.II, reiese că în cursul anilor 2002 și mai ales 2003, societățile respective au beneficiat de rambursări de TVA, în sumă totală de 9 miliarde lei( aproximativ 1.700.000.000 ROL în 2002 și 7.300.000.000 lei în 2003- sugestiv).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, cât și inculpatul, fiind criticată hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie de către ambele părți.
În apelul parchetului, hotărârea este criticată sub două aspecte de nelegalitate: în primul rând, s-a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de luare de mită comisă în primăvara - vara și respectiv sfârșitul anului 2003, cu motivarea că aceste fapte nu au fost suficient dovedite.
S-a învederat că dovada vinovăției inculpatului cu privire la aceste fapte, o constituie declarațiile denunțătorului, și că, deși declarațiile învinuitului sau ale inculpatului precum și declarațiile părților pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, totuși, declarațiile martorilor pot servi la aflarea adevărului în mod necondiționat.
Așadar, depoziția martorului denunțător nefiind pusă la îndoială, ar fi trebuit valorificată și în privința infracțiunilor comise la data menționată, declarațiile acestui martor denunțător, coroborându-se și cu declarațiile martorei așa încât vinovăția inculpatului este dovedită și cu privire la aceste acte materiale.
C de-al doilea motiv de apel al parchetului, vizează greșita aplicare a disp. art. 19 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 alin.3 text Cod Penal care reglementând o confiscare specială se completează cu dispozițiile codului penal însă, prevede că banii, bunurile și valorile ce au constituit obiectul luării de mită, se confiscă dacă nu sunt restituite persoanei vătămate sau în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
S-a susținut că, în speță, prima instanță a făcut o aplicare și interpretare greșită a acestor texte de lege deoarece nu a dispus restituirea către denunțătorul a bunurilor pe care acesta le-a remis ca mită inculpatului, respectiv a autoturismului cu nr. de înmatriculare -, culoare gri metalizat cât și a sumei de 14.500 euro reprezentând c/val. unui alt autoturism,de culoare neagră, care la rândul său fusese restituit denunțătorului.
Apelantul inculpat a criticat hotărârea sub aspectul greșitei sale condamnări cât și al individualizării pedepsei.
În privința primului motiv de apel, s-a susținut că, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului și că mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât a și a cercetării judecătorești, nu fac dovada completă a vinovăției inculpatului în legătură cu toate infracțiunile deduse judecății.
S-a susținut în acest sens, că declarațiile denunțătorului sunt contrazise de declarațiile martorilor și că în legătură cu bunurile ce au constituit obiectul luării de mită, valoarea acestora este mult prea mare pentru a fi credibilă, mai ales în privința valorii carburantului, spre exemplu.
C de-al doilea motiv de apel al inculpatului, vizează greșita individualizare sub aspectul modalității de executare al pedepsei, susținându-se că, chiar în ipoteza în care s-ar reține vinovăția sa, pedeapsa aplicată este excesivă, iar modalitatea de executare nu poate asigura scopul pedepsei, solicitându-se aplicarea disp. art. 86 /1 privind Cod Penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 379 alin.2 constată C.P.P. că apelurile sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.
În ceea ce privește primul motiv de apel, din apelul parchetului dar și din apelul inculpatului, fiecare dintre acesta este nefondat, astfel:
Instanța de fond, a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele doua faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată ( mai puțin săvârșirea celor trei acte materiale pentru care s-a dispus achitarea ), cât și vinovăția inculpatului în forma cerută de lege.
Au fost avute astfel în vedere, procesul verbal de denunț și depozițiile denunțătorului, declarațiile martorilor, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de ridicare a înscrisurilor, documentele privind înmatriculările autoturismelor și situațiile privind rambursările de TVA, procesele verbale de ridicare a înscrisurilor de la societățile comerciale.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că inculpatul, în calitate de funcționar public, cu atribuții de control la Direcția Fiscală Maf urnizat denunțătorului informații ce nu erau destinate publicității, în legătură cu controalele ce urmau a fi efectuate la societățile comerciale la care acesta din urmă era asociat, sau la alte societăți comerciale cu care acesta a colaborat, indicându-i numele inspectorilor ce urmau să efectueze aceste controale și modalitățile prin care se putea sustrage de la constatarea unor fapte, de către organele de control.
De asemenea, inculpatul l-a îndrumat pe denunțător în legătură cu modalitatea în care să formuleze cererile de rambursare de TVA, în unele cazuri chiar i-a indicat în detaliu și modul de calcul al sumei ce urma să fie rambursată și pentru a se preîntâmpina descoperirea unor fapte penale, i-a indicat inculpatului să distrugă actele contabile ale societăților pentru a se îngreuna atât verificările financiar - contabile, cât și cercetările organelor de urmărire penală.
Urmare a acestor controale, efectuate la societățile comerciale la care denunțătorul era asociat și administrator, corelat cu activitatea desfășurată de inculpat, de înlesnire a obținerii de către denunțător de rambursări de TVA ce au însumat în lei vechi 2.406.181.166 lei, inculpatul a pretins și a primit de la denunțător 2 autoturisme Volkswagen Passat, unul în valoare de 15.500 euro la acea dată și celălalt în valoare de 14.500 euro, precum și alte foloase materiale, respectiv, carburanți pentru alimentarea autoturismelor folosite de inculpat și de prietena sa ( benzină și motorină în valoare de cca. 80 mil lei vechi), piese de schimb și manopera pentru reparațiile unuia dintre autoturisme, totalizând 30.800.000 lei vechi, precum și patru telefoane mobile marca, în valoare totală de 800 dolari SUA.
Primul dintre autoturisme a fost înmatriculat sub numărul -, iar cel de-al doilea autoturism a fost pretins de către inculpat, pentru ca acesta să-l ofere prietenei sale, însă a fost restituit după ce denunțătorul s-a adresat DNA
În mod corect prima instanță a înlăturat apărările inculpatului, vizând nevinovăția sa cu privire la acest fapte și a constatat că existența acestora cât și vinovăția inculpatului este confirmată, pe lângă declarațiile denunțătorului, de depozițiile mai multor martori care au luat cunoștință direct sau indirect de modul de săvârșire al faptelor și despre conduita inculpatului, de favorizarea directă a rambursărilor de TVA către societățile administrate de denunțător.
În acest sens, sunt relevante depozițiile mai multor martori așa cum acestea sunt reținute în hotărârea primei instanțe, depoziții ce au fost date atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească și pe baza cărora, se poate stabili cu certitudine că inculpatul a pretins și primit cele două autoturisme, dar și alte foloase materiale constând în, telefoane mobile ce nu au fost restituite, alimentări cu carburant auto, și efectuarea de reparații ale autoturismelor și montarea pieselor de schimb, tocmai pentru a se reuși rambursările de TVA către societățile administrate de denunțător, însă în condițiile în care aceste informații nu erau oferite denunțătorului în limitele legii ci, cu eludarea dispozițiilor legale, în contextul derulării între cei doi a unor relații care aveau la bază tocmai această finalitate.
Susținerile apelantului inculpat, în sensul că declarațiile unora dintre martori -, și - ar confirma în realitate nevinovăția sa, sunt combătute de celelalte mijloace de probă administrate. În acest sens, nu se poate susține că autoturismul -, ar fi constituit de fapt obiectul unui schimb de mașini cu martorul și obiectul infracțiunii de luare de mită, deoarece acest martor a fost cercetat, alături de prietena inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în legătură chiar cu aceste declarații. Împrejurarea că cei doi martori ar fi fost scoși de sub urmărire penală, nu este confirmată de nici un mijloc de probă aflat la dosar astfel că, nu rezultă că scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de a rt. 260.p ar fi intervenit în condițiile art. 260 alin.2 Cod Penal deci, în condițiile retractării declarației mincinoase. Pe cale de consecință, nefiind administrate mijloace de probă sub acest aspect, nu se poate reține că depozițiile martorilor reflectă realitatea, în condițiile în care aceștia au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În plus, pe lângă depozițiile acestor martori, vinovăția inculpatului este confirmată și de declarațiile celorlalți martori audiați pe parcursul procesului penal, astfel cum aceștia sunt enumerați în hotărârea primei instanțe, depoziții din care rezultă cu claritate că, inculpatul și denunțătorul au cultivat o relație, având la bază o singură finalitate și anume, consilierea oferită de inculpat pentru obținerea de rambursări de TVA de către denunțător și pentru împiedicarea verificărilor organelor de control.
Elocvente sunt în acest sens, depozițiile martorilor, și,.
Ca atare, vinovăția inculpatului este pe deplin confirmată în legătură cu situația de fapt expusă mai, astfel încât, motivul de apel vizând greșita condamnare a inculpatului de către prima instanță, este apreciat ca nefondat.
În legătură cu primul motiv de apel din apelul parchetului, vizând greșita achitare a inculpatului pentru trei dintre actele materiale componente ale formei continuate infracționale reținute în sarcina sa, curtea constată că, acest motiv de apel este de asemenea nefondat, deoarece, cum în însăși motivele de apel se recunoaște singurul mijloc de probă sub acest aspect, declarația denunțătorului.
Este adevărat că declarațiile martorilor servesc la aflarea adevărului, în condițiile în care art. 78-87.C.P.P., deci, fără ca în privința acestora să se prevadă obligativitatea coroborării lor cu alte mijloace de probă, așa cum se prevede în privința declarațiilor inculpatului sau ale celorlalte părți din proces.
Chiar dacă practica judiciară, a confirmat soluția potrivit căreia organele judiciare își pot întemeia soluția pe declarația unui singur martor, dacă acesta produce deplină încredere că relatează adevărul, totuși, nu trebuie să omitem calitatea în care martorul face respectiva declarație în cauza dedusă judecății.
Astfel martorul are calitatea de denunțător mituitor și deci depozițiile sale nu pot fi privite decât prin prisma acestei calități.
Cum probațiunea în procesul penal este dominată de principiul liberei aprecieri a probelor, fără a se acorda vreo forță probantă superioară declarațiilor martorilor, rezultă că în mod evident aprecierea declarațiilor martorilor se poate face în funcție de numeroasele elemente, de natură să creeze deplină convingere în privința corespondenței depoziției martorului, cu realitatea obiectivă.
Separat de aceasta, curtea apreciază că în privința anumitor categorii de infracțiuni, cum sunt și cele de corupție, declarațiile unei singure persoane nu pot fi apreciate ca având forță probantă deplină, în ceea ce privește existența faptei și vinovăția inculpatului, fiind necesară coroborarea acestora cu alte mijloace de probă, tocmai pentru a se putea înlătura dubiul creat de unicitatea unei depoziții și pentru a se stabili cu deplină precizie realitatea faptică și încadrarea în drept a acesteia.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, persoana audiată în cauza de față în calitate de martor, nefiind altcineva decât denunțătorul mituitor, nu se poate susține că se află în raporturi de totală obiectivitate, ca și un terț ale cărui depoziții să fie total imparțiale și lipsite de subiectivism.
Nu se pune problema scindării declarațiilor denunțătorului mituitor și a considerării acestora, ca fiind în parte adevărate și în parte contrare adevărului, ci doar problema coroborării depozițiilor sale, cu alte mijloace de probă, care să înlăture orice posibilitate de dubiu care,după cum se știe, profită inculpatului.
Or, în speță, aspectele relatate de denunțătorul mituitor, în legătură cu trei dintre actele materiale ale formei continuate, și anume, remiterea către inculpat a sumelor de 5000 euro în primăvara anului 2003, 28.000 euro în vara anului 2004, și apoi 300 euro, toate în schimbul ajutorului primit la controalele efectuate la societățile sale, nu sunt suficient de precise și nu cuprind ele însele suficiente elemente de natură a caracteriza pe deplin toate împrejurările legate de locul, timpul, modul și condițiile în care se pretinde remiterea acestor sume de bani.
În plus, martora, soția denunțătorului mituitor nu a putut oferi nici un fel de detalii suplimentare legate de aceste aspecte astfel încât, declarațiile denunțătorului în legătură cu aceste acte materiale, nu sunt în nici un fel confirmate prin alte mijloace de probă.
Concluzionând sub acest aspect, curtea observă raportat la natura infracțiunilor deduse judecății, că este necesar pe deplin, coroborarea declarațiilor denunțătorului cu alte mijloace de probă pentru a se putea răsturna prezumția de vinovăție și a se înlătura dubiul care profită inculpatului.
Cum în speță nu este posibilă coroborarea acestor declarații cu alte mijloace de probă, care să elucideze toate aspectele legate de existența acestor acte materiale și de vinovăția inculpatului în comiterea lor, curtea observă că soluția de achitare a inculpatului pentru aceste acte materiale, este corectă.
Singura problemă care s-ar putea pune sub acest aspect ar fi aceea a scindării unității legale de infracțiune, care este infracțiunea continuată și condamnarea inculpatului pentru unele din actele materiale componente ale formei continuate, corelat cu achitarea acestuia pentru alte acte materiale.
Astfel, prin rechizitoriu inculpatul a fost dedus judecății, pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, reținându-se în sarcina sa și actele materiale pentru care s-a dispus achitarea.
Fără a dispune schimbarea încadrării juridice, prima instanță a condamnat inculpatul pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată și a dispus achitarea sa, pentru trei dintre actele materiale componente ale acestei forme continuate.
Însă, în speță, ținând seama de încadrarea juridică a faptelor curtea constată că, nu este vorba despre o reală schimbare de încadrare juridică așa cum aceasta este definită în conținutul art. 334.C.P.P. și care presupune corespondența dintre materialitatea faptelor și încadrarea în drept a acestora.
În cauză o astfel de corespondență există și a fost stabilită cu ocazia trimiterii în judecată a inculpatului, iar împrejurarea că unele dintre actele materiale, reținute ca fiind componente ale formei continuate, nu au fost apreciate ca fiind suficient dovedite, nu echivalează cu o schimbare de încadrare juridică în înțelesul art. 334.
C.P.P.Soluția de achitare a inculpatului, pentru aceste acte materiale este legală deci, atât pe fond cât și în privința tehnicii juridice, ea fiind adoptată tocmai pentru a se releva că în ceea ce privește trei dintre actele materiale deduse judecății, existența faptelor și vinovăția inculpatului nu este confirmată probator.
C de-al doilea motiv de apel, atât în apelul parchetului, cât și în apelul inculpatului, este fondat după cum se va expune mai jos.
În ceea ce privește aplicarea disp. art. 19 din Legea 78/2000, curtea constată că aceste dispoziții reprezintă o normă derogatorie de la regimul general al confiscării speciale, ca măsură de siguranță, așa cum acesta este reglementat în disp. art. 118.
Cod PenalLegea 78/2000 constituie actul normativ special în materia incriminării și sancționării infracțiunilor de corupție, și prin urmare dispozițiile sale devin aplicabile potrivit principiului " specialia generalibus derogant ".
Ca atare, dispozițiile art. 19 care reglementează confiscarea banilor, valorilor sau a altor bunuri devin aplicabile cu prioritate față de dispozițiile codului penal, în materia măsurilor de siguranță.
Or, art. 19 acordă prioritate restituirii bunurilor, banilor și a celorlalte valori către persoana vătămată, deci, despăgubirii în natură sau prin echivalent bănesc a acesteia și doar dacă banii, valorile sau bunurile, nu sunt restituite ori nu servesc la despăgubirea părții vătămate, acestea se confiscă.
Așadar, în înțelesul art. 19 din Legea 78/2000 confiscarea are un caracter subsidiar, urmând să se aplice doar dacă banii, valorile sau bunurile nu sunt restituite părții vătămate, ori nu servesc la despăgubirea acesteia.
Ca atare, soluția primei instanțe de confiscare a autoturismului și a sumei de 14.500 euro reprezentând /val. celui de-al doilea autoturism, este greșită în condițiile în care aceste bunuri trebuiau restituite denunțătorului.
Cu privire la suma de 14.500 euro, trebuie făcută precizarea că deși, cel de-al doilea autoturism pe care inculpatul l-a pretins pentru prietena sa, a fost restituit anterior sesizării instanței, cu toate acestea măsura restituirii sumei operează deoarece, infracțiunea a fost comisă în modalitatea pretinderii în principal, neavând importanță dacă pretinderea a fost urmată sau nu, de primire efectivă.
Cu atât mai mult, o atare restituire operează în situația în care, pretinderea a fost urmată concret de primirea bunului ce constituie obiect al infracțiunii de luare de mită.
În privința celui de-al doilea motiv de apel, din apelul inculpatului, cel privitor la individualizarea pedepsei, curtea constată că și acesta este fondat deoarece pedeapsa aplicată, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, este excesivă și nu poate contribui la realizarea efectivă și eficientă a scopului preventiv educativ și sancționator reglementat de art. 52 și art. 72.
Cod PenalÎn acest sens trebuie observat că, deși inculpatul a adoptat o conduită procesuală de negare a vinovăției sale, aceasta nu poate fi considerată ca un element negativ în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei.
O conduită sinceră poate fi valorificată în sens pozitiv, însă potrivit principiilor procesual penale, în special a principiului " in dubio pro reo " o atitudine procesuală de contestare a vinovăției nu poate constitui un element de natură să agraveze sancțiunea aplicată, în acest sens fiind și dispozițiile art. 14 lit.g din Pactul privitor la drepturile civile și politice ratificat de România prin Decretul 212/1974 publicat în Monitorul Oficial nr. 146 din 20.11.1974, care prevede că nici o persoană nu este obligată să se recunoască vinovată ori să mărturisească împotriva ei însăși.
În plus, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, nemaiînregistrând anterior conflicte cu legea penală, și a executat deja o perioadă de cca. 1 an în arest preventiv justifică alături de argumentul expus mai, concluzia potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins în concret și în mod eficient, chiar fără executare.
Pe cale de consecință, admițându-se apelurile declarate conform art. 378 alin.1/1 și alin.2 hotărârea Cod Penal primei instanțe va fi desființată în parte, în sensul că se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în componentele sale și se vor reduce pedepsele la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 6și 7 alin.1 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 alin.1 și 2.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal respectiv la 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod Penal, stabilindu-se spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
Conform art. 86/1 se Cod Penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare, stabilit conform art. 86 /2 ca Cod Penal fiind în total, de 5 ani și va fi obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere impuse de art. 86/3
Cod PenalDe asemenea, conform art. 19 din Legea 78/2000 se va înlătura măsura confiscării autoturismului cu nr. înmatriculare - și a sumei de 14.500 euro și se va dispune restituirea acestora, către denunțător și se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art. 192.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de DIRECTIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI și de inculpatul, fiul lui G și născut la 16.07.1967 în A județ A împotriva sentinței penale nr.178 din 28.03, 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, desființează în parte sentința și în consecință:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în componentele sale și reduce pedepsele principale după cum urmează: pentru infracțiunea prev. de art. 6 și 7 alin. 1 din Legea 78/2000 rap. la art.254 alin. 1 și alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, de la: 4 ani și 6 luni închisoare la: 3( trei) ani închisoare și pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 penal de la: 1 și 6 luni închisoare la:1 ( an ) închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de: 3 ( ani) închisoare.
În baza disp. art. 86 /1 cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, pe durata unui termen de încercare stabilit conf. art. 86 /2 cod penal, ca fiind compus din cuantumul pedepsei închisorii rezultante aplicate la care se adaugă un interval de timp fixat de instanță de 2 ani, fiind deci în total de 5( cinci) ani.
Conform art. 86/3 cod penal pe durata acestui termen de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor din cadrul Tribunalului Mureș; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 /4 cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Conform art. 71 alin. 5 cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 și art. 64 lit. a,b,c cod penal. În baza art. 19 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare înlătură măsura confiscării autoturismului marca Volkswagen Passat cu număr de identificare -,înmatriculat sub nr. - culoare gri metalizat, asupra căruia s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului prin ordonanța din 29. 07.2004 emisă de PNA- Serviciul Anticoruptie Târgu M, cât și a confiscării sumei de 14500 Euro reprezentând c/val. unui alt autoturism Volkswagen Passat, 1,9, 130 CP, culoare neagră și dispune restituirea acestora către denunțătorul.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2008.
Președinte Judecător
Grefier
red.CG.
tehnored. DC
2533/2005- Tribunalul Prahova
-
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan
