Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 21/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 21/AP DOSAR NR-
Ședința publică de la 26 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 609 din 25 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 4 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 12 martie 2009, 19 martie 2009, iar apoi pentru astăzi 26 martie 2009.
A
1. Constată că, prin sentința penală nr. 609/S/2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, în baza art. 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit d Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev de art 254 al 1 Cod penal rap la art 6 din Legea nr 78/2000 cu aplic art 37 lit a Cod penal, iar în baza art 11 pct 2 lit a rap la art 1 lit d Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luarea de mită prev. de art 26 Cod penal rap la art 254 al 1 Cod penal rap la art 6 din Legea nr 78/2000.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând din data de 29.06.2005 pâna la data de 9.03.2006 inclusiv, iar inculpatul Gaf ost reținut pentru 24 de ore din data de 29.06.2005, ora 22, 00 până la data de 30.06.2005, ora 22, 00.
În baza art 350 al 1 Cod procedură penală, a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara aplicată inculpatului prin decizia penală nr 150/R/9.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov in dosarul penal nr. 261/P/R/2006.
2.Pentru a dispune astfel, prima instanță, după o descriere detaliată a probelor care au fost administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, s-a bazat, în esență, pe următoarele considerente:
Prin actul de acuzare, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de prev de art 254 al 1 Cp rap la art 6 din Legea nr 78/2000 cu aplic art 37 lit a Cp si art 83 Cp si trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului G pentru savarsirea infractiunii de luare de in forma complicitatii prev de art 26 Cp rap la art 254 al 1 Cp rap la art 6 din Legea nr 78/2000.
Prin același act s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de sub aspectul comiterii infracțiunii prev de art 255 Cod penal, întrucât fapta nu constituie infracțiune, denunțătorul fiind constrâns prin modul de concepere si de săvârșire a infracțiunii de către cei doi inculpati, sa remită suma de bani solicitata.
De asemenea, s-a mai dispus disjungerea cauzei sub aspectul comiterii de către inculpati a infractiunilor de șantaj, respectiv complicitate la santaj precum si pentru efectuarea actelor premergătoare necesare verificării indiciilor de savarsire a altor fapte penale rezultate din cuprinsul informatiilor culese prin punerea in executare a autorizatiilor de interceptare emise si confirmate de catre Tribunalul:
În acest sens, s-a reținut că Inculpatul a ocupat funcția de primar al mun. Sacele in perioada 1992-2000 si apoi din luna iunie 2004, fiind in funcția de primar atunci când a fost trimis în judecată.
La data de 07.07.1999, în timp ce inculpatul era președintele Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr 18/1991, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a eliberat titlul de proprietate nr 02092, cod -, pe numele lui .
In data de 28.07.1999, inculpatul, în calitate de primar, a eliberat adeverința nr 5793 prin care se atesta că terenurile având categoria de folosință fânețe înscrise in titlul de proprietate nr 02092 se află in intravilanul municipiului Sacele, menționându-se că in titlul de proprietate se precizează ca acestea au fost primite in extravilan. S-a mai arătat ca acest act a stat la baza incheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 4070/4.08.1999, prin care martorul denunțător a devenit proprietarul acestor terenuri in suprafața totală de 20.300 mp.
La data de 25.02.2005 a formulat un denunț penal împotriva inculpatului ( fila 84 vol I up ), depus la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul B, prin care a susținut că, deși nu-i datorează nici o sumă de bani, inc. îi solicită în mod constant să îi dea suma de 150.000 euro, motivând o datorie care nu exista, dar bazându-se pe faptul că poate obține o suma foarte mare de bani din vânzarea unora dintre suprafetele de teren achiziționate anterior de la si care sunt amplasate in zona Calea B din mun. a refuzat să-i dea acești bani și atunci, inculpatul l-a determinat pe martorul G sa redacteze o acțiune civila prin care Primăria mun. Sacele solicita constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr 02092 eliberat pe numele si să dispuna anularea tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate ulterior, in finalul actiunii fiind trecuta, fara vreo justificare legala ori a interesului comunității locale ce o reprezenta, mențiunea ca pârâtul are proces de pretenții cu numitul, un colaborator al inc., in valoare de circa 11 miliarde lei, litigiu personal dintre si
Acțiunea civila a fost semnata de inculpatul in calitate de primar al mun Sacele, de sef al administratiei publice locale si de reprezentant in justitie, conform art 66 si 67 din Legea nr 215/2001 privind administratia publica locala. Aceasta a fost depusa la Judecatoria B la data de 11.10.2004, sub nr de dosar 13537/2004 inregistrat la 2.11.2004. După două termene de judecata, 6.12.2004 si 3.01.2005, instanța a dispus suspendarea cauzei întrucât nu au fost îndeplinite obligațiile puse in sarcina reclamantei, cauza fiind scoasa de pe rol si trimisa la arhiva instanței.
Desi a primit comunicarea instanței, inculpatul, a semnat cererea nr 2100 din 02.02.2005 prin care primaria solicita notarea procesului in Cartea Funciara nr 32614 B, ceea ce bloca pentru denunțătorul orice posibilitate de a înstrăina terenul care forma obiectul litigiului civil.
După mai multe întâlniri, căzând la o înțelegere cu privire la predarea unei sume de bani din cei care urmau să fie primiți prin vânzarea terenului care făcea obiectul litigiului civil de mai sus, inculpatul a dispus, la data de 31.05.2005, întocmirea cererii nr 2100 din 02.02.2005, pe care a și semnat-o, prin care, in numele primăriei a solicitat radierea notării de proces in Cartea Funciara nr 32614 B, oferind in acest fel martorului posibilitatea sa vândă imobilele respective pentru ca să poată obține in acest fel suma de bani solicitată.
La data de 18.06.2005inculpatul l-a contactat telefonic pentru a se asigura ca intr-adevar, găsise un potential cumparator si, fiind confirmata informatia, i-a solicitat sa vina la biroul sau in vederea eliberarii documentelor necesare încheierii contractelor de vanzare-cumparare in forma autentica si anume certificat de urbanism, certificat de neurmarire fiscală.
De asemenea, dupa ce s-a interesat unde vor fi perfectate actele si a aflat care este valoarea vanzarii - 194.700 Euro, dupa care a reiterat pretentia sa din 8.04.2005, si anume jumatate din valoare, s-a aratat ingaduitor si, dupa o scurta negociere intre sumele de 94.700 Euro si 50.000 Euro, si-a fixat pretentia la suma de 60.000 euro afirmand catre martorul " sa mai pună ceva (peste suma de 50.000 euro ) ca acolo (pe Calea B) s-a mai dat (vândut)".
Dupa întalnirea cu inculpatul, in dimineata aceleiasi date de 29.06.2005, martorul s-a deplasat la primaria mun Sacele, in biroul inculpatului pentru a primi de la acesta documentele ce se angajase sa le redacteze urmare a discutiilor purtate in dupa-amiaza zilei e 27 iunie 2005 in acelasi birou, in prezenta martorului si a inculpatului.
Cu aceasta ocazie inculpatul, in calitatea sa de sef al administratiei publice locale si reprezentant in justitie al Primariei mun Sacele, a dat dispozitie martorei sa redacteze doua inscrisuri pe care, dupa semnare le-a dat martorului, respectiv cererea nr 11703 din 28.06.2005 prin care Primaria mun Sacele solicita Judecatoriei B repunerea pe rol a cauzei civile nr 13537/2004 cu scopul ca la îndeplinirea procedurilor de citare sa fie intocmita o noua cerere prin care e renunța la judecata si adresa nr 11760 din 29.06.2005 către prin care municipiul Sacele prin primar, in temeiul art 66 si art 67 din Legea nr 215/2001 se obliga sa nu promoveze actiuni in justiei cu privire la rectificarea inscrierii CF ce a facut obiectul dosarului civil nr 13537/2004 ".
Dupa ce a înmanat cele doua înscrisuri oficiale martorului, inculpatul l-a întrebat cand vine cu banii, respectiv suma de 60.000 euro stabilita in urma discutiei din 24.06.2005.
Deoarece martorul îi precizase ca nu va veni cu o suma atât de mare in sediul primăriei, au stabilit ca după circa doua-trei ore sa se întalneasca intr-o locație aleasa de comun acord.
Astfel, in urma discutiilor purtate telefomic s-a stabilit ca loc al intalnirii sediul firmei administrate de catre martorul, loc in care, de altfel, primarul mun Sacele stabilise din 8.04.2005 pretentiile sale pentru renunantarea la proces.
Prin urmare, in data e 29.06.2005, in jurul orelor 18, 00, inculpatul a primit de la martorul suma de bani conform pretinderilor sale anterioare, cei 60.000 Euro fiind descoperiti asupra inculpatului de catre organele judiciare din cadrul PNA, când intentiona sa paraseasca sediul SC SRL Sacele.
Prima instanță, după ce a procedat la o descriere detaliată a probelor și a actelor aflate la dosar, nu a reținut starea de fapt din actul de acuzare, luând în considerare ca relevante în cauză, unele împrejurări de fapt petrecute cu circa 4-5 ani în urmă, legate de o colaborare în afaceri comerciale între denunțător, inculpați și alte persoane. S-a apreciat că în această modalitate se va putea stabili dacă denunțătorul a avut sau nu o datorie bănească față de inc., dat fiind că inculpatul a motivat în declarațiile sale că suma de 60.000 euro primită de la denunțător reprezintă achitarea unei datorii.
Astfel, s-a apreciat că din ansamblul probelor administrate in cauza se conturează două modalități plauzibile ale derularii evenimentelor.
Intr-o prima variantă, intre inculpati, pe de o parte, si denuntator, pe de alta parte, a existat o conventie la momentul cumpararii, de catre ultimul, a terenului atribuit numitului, in sensul ca acesta sa devina proprietar, însa din instrainarea terenurilor sa profite toți trei. La momentul derularii litigiului civil cu inc. legat de o pretinsă datorie de 11 miliarde lei, a refuzat sa satisfaca interesele celor doi, condiții în care inculpatul a promovat acțiunea civila împotriva lui in numele Primariei Sacele.
In cea de a doua situatie, dincolo de existenta sau nu a unei asemenea conventii careia i s-a dat sau nu curs, actiunea civila a fost formulata de inc. pentru a impiedica vanzarea terenului care aparține denunțătorului altfel decât intr-o maniera controlata de catre cei doi inculpati pentru ca sa-si asigure o parte din datoria solicitata de la.
S-a considerat că probele administrate nu pot conduce la dovedirea pretinderii de catre inculpatul, anterioara formulării denuntului, a sumei de 150.000 Euro, cu titlu de " împrumut " considerat de nedatorat de scopul renuntarii la actiunea civila, singurul raspuns dat de la intrebarile lui, strict cu privire la motivul unei astfel de pretinderi fiind acela " dacă se vindeimpartim amandoi", afirmație ce s-a considerat că denota mai degrabă o convenție anterioara intre cei doi. Primind tot timpul confirmarea de la că vânzarea terenului înseamnă plata unei sume de bani, inculpatul a răspuns si solicitării privind emiterea celor două înscrisuri solicitate sub pretextul ca in alt mod nu se va putea vinde terenul.
S-a mai apreciat de către prima instanță că poziția martorului cu referire la relațiile sale cu inculpatul a fost una oscilanta si în neconcordanta cu o parte dintre depozițiile date în cauza de inculpați si unii martori.
Pornind de la declarațiile martorului si văzând si probele administrate, s-a considerat de către prima instanță că nu se poate stabili cu certitudine natura pretenției solicitate de inculpatul si legitimitatea ei și, de asemenea, nici legătura dintre aceasta pretindere si emiterea celor doua înscrisuri din data de 29.06.2005, în sensul prevăzut de art. 254 Cod penal. Aceasta cu atât mai mult cu cât intre primul si cel de-al doilea moment derularea evenimentelor s-a realizat prin implicarea într-un mod ce depaseste limita obiectivitatii din partea denuntatorului si care pune sub semnul întrebarii legitimitatea folosirii sale in desfasurarea cercetarilor penale intr-o maniera care iese din sfera rolului unui " agent infiltrat " ( în acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului " ), neputându-se stabili care ar fi fost mersul evenimentelor in cazul unei atitudini de refuz constant din partea denunțătorului.
Pentru aceste motive, s-a conchis că atât latura obiectiva cât si cea subiectiva ale infracțiunii de luare de nu pot fi conturate in cauza sub aspectul dovedirii lor.
Implicarea inculpatului, astfel cum reiese din transcrierea convorbirilor si discuțiilor in mediu ambiental relavă încercarea permanenta a acestuia de a-si proteja interesele financiare in contextul celor prezentate anterior cu referire la imprumutul acordat de si la litigiul cu privind creanța de 11 miliarde, reieșind faptul ca acesta avea cunostinta despre " vanzarea " terenului de catre. Si solicitarea ajutorului de catre in vederea obtinerii certificatului de neurmarire fiscala este parte a aceleiasi aparențe de vanzare a terenului, incercandu-se in acest mod, inclusiv prin inregistrarea si supravegherea operativa a intalnirii din dimineata zilei de 29.06.2005 de la sediul SC SA, procurarea unor probe privind participarea inculpatului.
3.Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă, Direcția Nțională anticorupție, Serviciul B, criticând soluția de achitare a primei instanțe și solicitând condamnarea celor doi inculpați, pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În esență, s-a contestat înlăturarea flagrantului delict constatat prin proces verbal de organul de urmărire penală și concluzia primei instanțe în sensul că banii primiți de inculpatul nu ar fi fost solicitați de acesta pentru retragerea acțiunii civile promovate împotriva denunțătorului și pentru a-i permite să vândă terenul care era în litigiu, ci ar fi reprezentat restituirea unei datorii cu caracter personal. De asemenea, s-a susținut că instanța a făcut o greșită apreciere și interpretare a probelor și că este dovedită complicitatea inc..
4. Apelul este fondat cu privire la inc., în sensul celor care se vor arăta în continuare.
În esență, inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptul că în calitatea pe care o avea, de primar al mun., a pretins și primit de la denunțătorul suma de 60.000 euro, pentru a renunța la un litigiu civil aflat pe rolul Judecătoriei Brașov, litigiu pe care inculpatul, ca reprezentant legal al Primăriei, l-a inițiat. Prin declanșarea procesului civil și notarea acestuia la cartea funciară se bloca denunțătorului posibilitatea de a vinde un teren aflat în mun. B și se punea sub semnul întrebării legitimitatea dobândirii anterioare a terenului de către de la numitul.
Procedând la o examinare cronologică și logică a stării de fapt, curtea, pe baza probelor administrate, reține următoarele:
Inculpatul a ocupat funcția de primar al mun. în urma alegerilor din anul 2004, după ce mai ocupase această funcție până în anul 2000.
Printre atribuțiile sale de serviciu se număra și aceea de reprezentare a Primăriei mun. în demersurile oficiale făcute în numele acestei instituții, demersuri care dobândeau autoritate publică prin semnarea lor de către primar.
Cu mai mult timp înainte, la data de 07.07.1999, pe baza documentelor întocmite la nivelul Comisiei Locala de Aplicare a Legii nr 18/1991, al cărei presedinte era chiar inculpatul, Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a eliberat titlul de proprietate nr 02092, cod -, pe numele.
La data de 28.07.1999, ca sef al administrației publice locale, inculpatul a eliberat adeverinta nr 5793 prin care se atesta că terenurile având categoria de folosinta fânețe, inscrise in titlul de proprietate nr 02092 se află in intravilanul municipiului Sacele, mentionandu-se ca in titlul de proprietate se precizeaza ca acestea au fost primite in extravilan. Acest act a stat la baza incheierii contractului de vanzare-cumparare autentic prin care denunțătorul a devenit proprietarul acestor terenuri in suprafața totală de 20.300 mp. Ulterior o parte din aceste terenuri au fost înstrăinate.
Fără a exista vreo legătură între această împrejurare și competențele Primăriei mun., respectiv ale inc. în calitate de primar, deși terenul deținut de se afla în intravilanul mun. B, și fără ca vreun compartiment al primăriei să sesizeze pe primar în acest sens, inculpatul a apelat la serviciile avocatului G și i-a solicitat să redacteze o acțiune civila prin care Primaria mun Sacele solicita constatarea nulității absolute partiale a titlului de proprietate nr. 02092, eliberat pe numele și să dispună anularea tuturor contractelor de vânzare-cumparare încheiate ulterior, ceea ce avea în vedere și contractele încheiate cu denunțătorul (a se vedea declarațiile martorelor din 29.05.2005, ora 20, 30 - filele 194-196 vol III up și filele 197-200 vol V fond și din 29.06.2005 - filele 197-202 vol III up și filele 192-196 vol V fond).
Acțiunea civilă a fost semnată de inculpatul in calitate de primar al mun. Sacele, de șef al administratiei publice locale si de reprezentant în justiție, conform art. 66 si 67 din Legea nr 215/2001 privind administraț,-,000,0ia publica locala, și a -, 110fost depusa la Judecatoria B la data de 11.10.2004, sub nr. de dosar 13537/2004, înregistrat la 2.11.2004.
Lipsa unui interes real al Primăriei în promovarea acestei acțiuni este demonstrată și de împrejurarea că deși la primul termen de judecată instanța a pus în vedere reclamantei să indice domiciliul uneia dintre pârâți, pe nume, Primăria nu s-a conformat și nici nu a trimis reprezentant în instanță, astfel încât judecata a fost suspendată.
În același timp, pentru a se ajunge la blocarea posibilității de a dispune de terenul aflat în litigiu pentru denunțătorul, inc. a dat dispoziție să se procedeze la solicitarea notării procesului la cartea funciară.
Este de observat că notarea procesului s-a solicitat și s-a făcut după suspendarea judecării cauzei, prin cererea nr 2100 din 02.02.2005, prin care,
primăria cerea notarea procesului in Cartea Funciara nr 32614 Facem această observație întrucât este foarte greu de explicat interesul reclamantei de a nota procesul atâta timp cât lăsase ca acesta să fie suspendat, suspendare comunicată de către instanța civilă.
Mai mult, deși acțiunea civilă era îndreptată împotriva mai multor pârâți și anume, și, G și, respectiv și, notarea procesului în cartea funciară s-a cerut și s-a făcut numai pentru și - pentru 4700 mp, deși acțiunea civilă viza încă alte două terenuri de 500 mp și respectiv 4400mp (a se vedea în acest sens acțiunea civilă aflată în dosarul civil nr. 13537/2004 al Judecătoriei Brașov, dosar atașat la prezenta cauză și cererea de notare a procesului aflată la file 63 din vol.II ). De altfel, a fost și singurul pârât care a depus întâmpinare pentru a se apăra în proces.
În acest context, la data de 28 februarie 2005, la Serviciul Teritorial Brașov al Direcției Naționale Anticorupție s-a prezentat numitul care a formulal un denunț împotriva inculpatului, denunț prin care a reclamat că " deși nu-i datorez nici o sumă de bani, în mod constant îmi solicită să-i restitui un așa zis împrumut de valoare de peste 150.000 euro, sens în care în calitatea sa de primar a inițiat o acțiune civilă pentru anularea unui titlu de proprietate ale căror terenuri le-am cumpărat legal".
De asemenea, arată că inc. îi cere bani pentru că nu a încheiat contractele de vânzare cumpărare pentru terenuri în condițiile dorite de inculpat. subliniază de mai multe ori în cuprinsul denunțului că nu datorează bani inc. (filele 84, 87, 89, vol.I, dosar ), dar că acesta urmărește să obțină bani de la el, lăsând să se înțeleagă că pretențiile au legătură cu valorificarea terenurilor cumpărate de la numitul.
De la acel moment parchetul a procedat la "monitorizarea" discuțiilor pe care denunțătorul le-a avut în continuare cu inc. prin înregistrarea convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, tehnica de înregistrare în mediu ambiental aflându-se asupra denunțătorului, cu acordul acestuia.
desfășurarea cronologică a faptelor, cronologie care este importantă pentru a se vedea evoluția discuțiilor și a relațiilor denunțător-inculpat și demersurile pe care a înțeles să le facă inc., se constată că inculpatul și-a manifestat din proprie inițiativă și fără nici un echivoc pretențiile sale față de denunțătorul.
Într-o convorbire, i-a reproșat inculpatului declanșarea procesului civil(": Domnu primar, dumneavoastra aveti o hartie la dosar cu care s-a facut intabularea prin care ii semnatura dumneavoastra, a secretarei, scrieti acolo ca apartine Legii 18 terenul intravilan lu Sacele, domn ati dat hartia. Deci in 98 hartia a fost buna, in 99, in 2004-2005 nu mai e buna hartia.
: Mai baiete ma, sa ma bata Dumnezeu
: domne, spuneti-mi pe fata. Dar de ce nu vorbiti cu mine pe fata domne?. Da vorbiti cu mine la fata, vorbiți-mi ceva curat! cand am venit si v-am intrebat, ce e domne cu procesul ala? Si ce mi-ati zis atunci? Cand m-ati bagat acolo? ma sa vedem cu banii, nu?
: n-aveam"
: dupa asta mi-ati facut si mie procesul si l-ati suspendat la orice ora poate sa porneasca procesul din nou? procesul suspendat, cinci ani de zile, poti sa-l declansezi cand vrei, ala care a pornit procesul.")și i-a cerut să-și lămurească poziția sa.
La data de 8 aprilie 2005, inculpatul exprimă fără echivoc ceea ce pretinde de la (Din cuprinsul transcrieriidiscutiei purtate in mediu ambiental(filele 19-24 dos XX instanta- la data de 08.04.2005, ora 12,45 la sediul firmei lui din Sacele,- A intre denuntator si inculpatul:
: El ( ) forteaza nota si pe Calea B la terenul ala, degeaba imi spune mie, nici eu nu sunt prostSă vedem care e cum e sa terminăm, sa va retrageti procesul inapoi, sa spuneti ce pretentii aveti, cum aveti sa fie odata finalizata, si cu asta nu, eu nu am ce sa fac cu el.
: Calea B Daca se vinde de acolo împartim amandoi aia a fost singuran-am vorbit altele.)
Inculpatul face o referire directă la condiția pe care o pune pentru a pune capăt procesului civil pornit în numele Primăriei, respectiv obținerea unei părții din banii pe care urma să-i obțină din valorificarea terenului aflat în litigiu. Mențiunea "n-am vorbit altele"confirmă susținerile denunțătorului în sensul să cei doi mai discutaseră și anterior tot despre această problemă.
Imediat ce inc. își precizează " pretențiile" sale, fără a se referi în nici un mod la vreo datorie pe care ar fi avut-o față de el, după ce constată că denunțătorul achiesează, face toate demersurile necesare pentru a-l asigura pe că procesul civil nu se va mai desfășura.
Astfel, la 31 mai 2005 inc., în calitate de primar, împuternicește pe numitul să depună cerere pentru radierea notării procesului la cartea funciară. Este evident că inculpatul nu avea nici un motiv legal și justificat pentru a solicita radierea notării procesului în cartea funciară atâta timp cât cauza civilă nu se judecase și nu se modificaseră elementele de fapt invocate în acțiune. Dacă notarea procesului ar fi fost bazată pe temerea că pârâții ar putea înstrăina imobilele atunci notarea ar fi fost necesară în continuare până la soluționarea cauzei civile. De aceea, radierea notării procesului apare într-o directă legătură cu evoluția discuțiilor dintre denunțător și inculpatul, precum și înțelegerea la care aceștia au ajuns (fila 57 vol.II ), discuții confirmate și de către inculpat (a se vedea declarația inculpatului din 30.06.2005 - filele 19-23 vol III up).
La data de 28.06.2005, inculpatul solicită repunerea pe rol a cauzei civile, pentru a putea renunța la judecată, iar la data de 29.06.2005, în urma celor discutate de denunțătorul, îi eliberează acestuia o adresă, în numele Primăriei, prin care angajează primăria în obligația de a nu mai promova pe viitor nici o acțiune în justiție cu privire la terenurile în litigiu față de ( filele 54-56 vol. II ). Un astfel de demers nu are nici un suport legal, și susține cele declarate de denunțătorul în sensul că pornirea procesului civil împotriva sa a fost făcută de inc. numai pentru a obține bani de la acesta.
Discuția care a avut loc între inculpatul și denunțătorul cu numai câteva zile înainte de întocmirea acestor acte este edificatoare sub aspect probator (Din cuprinsul transcrieriidiscutiei purtate in mediu ambiental( filele 167-169 dos VIII up ) la data de 24.06.2005 la Primaria Sacele, in biroul primarului, intre denuntator si inculpatul,
:, da-l la telefon pe asta de jos, de la urbanism, da-mi-l pe. Si acum e tot?
: Tot e. Si sa vedem ce e, cum e, cat e si cu asta.
: -l?
: Cum?
: -l? La care notar?
: La care notar?
: Da.
: Nu stiu la oricare, unde vrea clientu. eu unde vrea clientu saLa cine sa ma duc?
: La
: 200 de mii, 197 de mii 700 tot ce-I acolo. Cum ramane?
: A?
: Cum ramane?
: tu trebuia sa-mi dai mie ceva.
: Da.
: am zis ca impartim pe din doua.
: Da.
: Eu nu zic chiar impartire pe din doua, pentru ca tu ai fost si-ai umblat.
:Da.
: Eu n-am nimic.
:. pe cat? 50?
: Mai da si tu ceva ca la ala a mai fost dat ceva
: Cat domne?!
: Mai da, tu si
: Tu, cum?
: 60!
: 60?
: Da. E bine?
: cu asta inchidem orice datorie si tot!? -mi si mie, acuma cu cum facem? Asta nu am facut conventia. Daca nu facem conventia saptamana asta, eu imi retrag hartiile din proces deci, sa nu avem discutii, sa veniti, sa ma presati, sa nu stiu ce.
: Nu! ce-am vorbit impreuna
.
: Cu dvs s-a terminat. Atata ramane pe 60 de mii? Nu?
: Nu mai discutam.
Acesta este momentul pretinderii banilor de către inculpat, respectiv a sumei de 60.000 euro, iar nu a sumei de 150.000 euro despre care se arată în denunț dar în legătură cu care nu sunt probe.
În aceste împrejurări cei doi au stabilit, de comun acord, locul și data la care urmau să se întâlnească pentru ca inculpatul să primească banii, și în 29.06.2005 numitul i-a dat inculpatului suma de 60.000 euro, situație constată de organul de urmărire penală care fusese încunoștințat despre întâlnire și a pus la dispoziția denunțătorului suma solicitată (filele 4-40 vol.II dosar ).
Inculpatul a susținut că suma de bani pe care a primit-o reprezintă o datorie pe care i-a restituit-o denunțătorul.
În primul rând, este de observat că nu există probe la dosar din care să rezulte fără dubii că denunțătorul ar fi datorat vreo sumă de bani inculpatului. Declarațiile acestuia din urmă sunt contradictorii cu privire la proveniența unei eventuale datorii și condițiile în care a fost creată. Inculpatul nu a putut preciza cu exactitate cuantumul sumei datorate. Inițial s-a susținut ca este o sumă de bani datorată in virtutea ajutorului acordat lui in perioada anilor 2001-2002, ca o datorie morală pentru conducerea afacerii de la, iar apoi s- afirmat că datoria cuprinde sume de bani primite în mai multe ocazii și că este constatată printr-o convenție încheiată la data de 40.04.2002 in care figura drept creditor al lui alături de alte trei persoane.
Nu poate fi reținută ca veridică afirmația că denunțătorul ar fi datorat generic o sumă de bani pentru că fusese ajutat în desfășurarea unor activități comerciale derulate cu circa 4-5 ani în urmă, fără să se fi stabilit o sumă exactă și un termen la care datoria devenea exigibilă, iar convenția la care se face referire este din 30.04.2002 și nu este semnată de, care o și contestă, așa încât nu are relevanță ca act juridic.
În al doilea rând, din discuțiile purtate între denunțător și inculpat și înregistrate prin mijloace tehnice, nu rezultă că inculpatul, atunci când a pretins J din prețul ce se va obține de către în urma vânzării terenului din Calea B s-ar fi referit la restituirea unei datorii ": Calea B Daca se vinde de acolo împartim amândoi aia a fost singuran-am vorbit altele".), iar atunci când denunțătorul afirmă că nu ar mai avea datorii față de inc., acesta confirmă (: "si dvs ca mi-ati dat bani si v-am dat inapoi cu dobandatoți banii, știti destul de bine.:Da da mi-ai dat 20.000"
De altfel, la data de 16.04.2005 inculpatul a depus o declarație de avere înregistrata sub nr. 7957, la 27.04.2005 în care nu este menționată această pretinsă datorie.
Martorul denunțător a arătat în mod expres și constant că nu avea nici o datorie bănească față de inculpatul și că termenul de "datorie" înseamnă mită, "șpagă", în argoul local (a se vedea declarațiile date de acesta la filele 194-197 vol I up, filele 253-258 vol XXI fond și filele 270-271 vol XXII fond).
În aceste condiții, curtea va reține că inculpatul a condiționat îndeplinirea unor atribuții de serviciu de obținerea sumei de 60.000 euro, respectiv pentru emiterea adresei de repunere pe rol a cauzei civile, a unei adrese prin care se solicita radierea notării procesului la cartea funciară și a unei adrese către denunțătorul, prin care îi garanta că nu va mai exercita nici o acțiune judiciară împotriva acestuia pentru terenul din litigiu, adrese emise în numele și ca reprezentant al Primăriei mun..
Demersurile prin care inc. a notat procesul civil la Cartea funciară au și avut efectul scontat (Data de 26.05.2005, orele 17:55:12, este contactat de:
: S-a apucat si a făcut ăsta notare de proces
: Cine?
:! A notat in cartea funciara procesul!
: Da?
: Si nu poti sa-l vinzi, sa, nu poți nimica.)
Prima instanță a dedicat o parte importantă a considerentelor examinării unor împrejurări de fapt care nu sunt în legătură cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv a examinat colaborarea în afaceri comerciale dintre inculpați și denunțător la SC SA în perioada 1999-2001, situația litigiului civil care există din anul 2002 între și inc. cu privire la restituirea unui pretins împrumut în valoare de 11 miliarde ROL, precum și situația juridică a terenurilor care formează obiectului litigiului civil inițiat de inc. în calitate de primar și reprezentant al Primăriei mun..
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză curtea constată că rezultă fără nici un dubiu atât pretinderea sumei de 60.000 euro cât și primirea acesteia, precum și motivul pentru care suma de bani a fost pretinsă.
Examinarea actelor legate de procesul civil prin care Primăria mun., din inițiativa inc. a chemat în judecată mai multe persoane, printre care și pe denunțătorul pune în evidență, într-o modalitate extrem de clară, care a fost "mecanismul" conceput de inculpat și care, în esență, se rezumă astfel: inculpatul a pornit procesul civil - folosindu-se de funcția pe care o avea - pentru a crea denunțătorului temerea că dreptul său de proprietate asupra terenului din litigiu este periclitat și a notat procesul la cartea funciară, dar numai pentru și membri familiei acestuia, blocându-i astfel posibilitatea de a mai dispune de acel teren. Apoi, după mai multe discuții, s-a arătat dispus să revină asupra acestor demersuri, dar în condițiile în care banii obținuți din vânzarea terenului ar fi fost împărțiți între și inc.. Odată acceptată această condiție, inc., folosindu-se din nou de prerogativele funcției de primar și ca reprezentant legal al Primăriei, a făcut toate demersurile pe care denunțătorul i le-a cerut pentru ca terenul să se poată vinde și pentru ca procesul civil să nu mai fie continuat, așa cum am arătat mai sus în detaliu.
Actele întocmite de inculpat, într-o anumită succesiune și în raport de rezultatul discuțiilor avute cu denunțătorul, constituie o realitate care nu poate fi ignorată.
Or, în aceste împrejurări, curtea constată că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.
Nu poate fi primită motivarea primei instanțe în sensul că nu s-ar fi putut stabili cu certitudine motivele pentru care în cadrul discuției din 08.04.2005 între denunțător și inculpat s-a convenit asupra unei împărțiri a sumei de bani ce urma să fie obtinută din vânzarea terenului de pe Calea B, atâta timp cât contextul stării de fapt în care este plasată această discuție este extrem de revelator.
S-a mai pus în discuție de către prima instanță dacă mijloacele de probă utilizate sunt conforme cu cerințele impuse de lege. După cum corect s-a constatat în acest sens, fiecare dintre interceptările transcrise și aflate la dosar își găsesc corespondent in încheierile Tribunalului B prin care efectuarea acestora a fost autorizată, pe perioadele de timp prevăzute de lege; toate interceptările și convorbirile înregistrate au fost transcrise,iar procedura urmată în cauză de parchet a respectat sub aspectul procedurii speciale privind administrarea acestei probe, dispozițiile legale în vigoare la acel moment. La dosar există procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală privind momentele instalării și scoaterii aparaturii speciale de înregistrare pe și de pe corpul denunțătorului, între fiecare dintre aceste doua momente.
S-a pus problema dacă dispunerea autorizării interceptărilor si înregistrarilor înainte de începerea urmaririi penale este legală. Și în acest sens, corect a observat prima instanță că dispozițiile art. 911al 1 Cod procedură penală se referă la existenta unor date sau indicii temeinice privindpregătireasau săvârșirea unei infractiuni si la identificareafăptuitorului, ceea ce duce la concluzia că procedura prevazută de lege la acel moment, în privinta interceptarilor si inregistrarilor, nu condiționa autorizarea efectuarii acestora de începerea urmaririi penale.
Imediat după înregistrarea denuntului, organele de urmarire penala au dispus sesizarea instantei in vederea obtinerii autorizarii înregistrarii convorbirilor telefonice si a discutiilor in mediu ambiental, pentru administrarea acestei din urmă probe hotarandu-se utilizarea denuntatorului, în sensul ca acesta, in calitate de participant la discutii cu persoanele cercetate, să poarte aparatura specială de înregistrare.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 68 alin.2 Cod procedură penală în legătură cu folosirea înregistrărilor în mediu ambiental prin intermediul denunțătorului, prima instanță a apreciat, în mod corect, că folosirea acestui procedeu probator este justificată de necesitatea stabilirii veridicității denunțului, iar folosirea aparaturii de înregistrare prin intermediul denunțătorului nu este interzisă de dispozițiile legale, cu condiția ca denunțătorul să nu aibă un comportament provocator, adică să determine pe inc. să săvârșească o infracțiune.
Nu este însă fondată aprecierea făcută de prima instanță în sensul că se observă din maniera de purtare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor in mediu ambiental ca se încerca, prin depășirea unui comportament obiectiv, dovedirea susținerilor din denunț, tinzându-se spre o provocare a inculpatului pentru a se ajunge la răspunsul la anumite întrebări, deoarece o astfel de interpretare nu are corespondent în conținutul înregistrărilor care se află la dosar, nici chiar în extrasele cu care a fost exemplificată această opinie.
Din analiza conținutului înregistrărilor rezultă că denunțătorul nu a determinat în nici un mod pe inculpatul să pretindă o sumă de bani și nici nu i-a promis acestuia o sumă de bani în schimbul îndeplinirii unor îndatoriri de serviciu.
Chiar din înregistrările reținute ca relevante și de prima instanță și inserate în hotărâre se poate constata că inculpatul a fost cel care a pretins bani atunci când, din proprie inițiativă, a spus"Calea B Dacă se vinde de acolo împărțim amândoi aia a fost singuran-am vorbit altele,rezultând că se mai vorbise anterior între cei doi pe această temă, așa cum se susține și în denunț.
De asemenea, într-un dialog ca cel care a avut loc între inculpatul și denunțător: ": tutrebuiasa-mi dai mie ceva.
: Da.
:am zis ca impărțimpe din doua.
: Da.
: Eu nu zic chiar impartire pe din doua, pentru ca tu ai fost si-ai umblat.
:Da.
: Eu n-am nimic.
:. Rămân pe cat? 50?
: Mai dă si tu cevacă la ăla a mai fost dat ceva
: Cât domne?!
: Mai da, tu si
: Tu, cum?
: 60!
: 60?
: Da. E bine?", este evidentă poziția inculpatului care este cel care negociază, formulează pretențiile și pune condițiile.
Ca atare, rezultă că nu sunt aplicabile prevederile art. 68 alin.2 Cod procedură penală întrucât procedeul probator al înregistrării în mediu ambiental a fost corect folosit.
Sub același aspect, în ceea ce privește activitatea desfășurată de organul de urmărire penală pentru constatarea primirii sumei de 60.000 euro de către inc., trebuie subliniat că pe baza probelor administrate în cauză rezultă că pretinderea sumei de 60.000 de euro s-a făcut de către inculpat la o dată anterioară celei la care a primit banilor, acela fiind momentul în care săvârșirea infracțiunii de luare de mită s-a și consumat.
Ca urmare, prima instanță a apreciat greșit că este vorba despre organizarea constatării săvârșirii unei infracțiuni în flagrant delict, ca urmare a determinării unei persoane sa săvârșească o fapta prevăzută de legea penala deoarece, demersurile procedurale realizate nu au fost făcute pentru surprinderea la momentul săvârșirii faptei, ci pentru a se constata primirea banilor de către cel în cauză, ca o probă care vine să confirme săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în varianta pretinderii, de către inc..
În legătură cu acuzația care i-a fost adusă, poziția exprimată de inculpat cu ocazia cercetării judecătorești a fost aceea de nerecunoastere a săvârsirii faptei, in sensul că nu a pretins vreodata vreo suma de bani de la denuntator, cunoscându-l pe acesta de 30 ani, iar relatiile dintre acestia fiind de prietenie (a se vedea declarația de la filele 139-144 vol I fond). De asemenea, acesta a susținut că nu știe de ce notarea procesului civil la cartea funciară s-a făcut numai pentru, deși din declarațiile funcționarilor primăriei rezultă foarte clar că aceștia nu au avut nici o inițiativă în acest sens și că nu au făcut decât să execute ceea ce a cerut inculpatul.
Declarațiile date de inculpat în cursul procesului penal au fost oscilante și uneori contradictorii, revenirile făcute cu ocazia audierilor nefiind motivate într-o modalitate care să facă explicabile și credibile revenirile făcute, cum au fost - spre exemplu - cele referitoare la exista unui așa zis împrumut.
Fapta săvârșită de inculpatul prezintă un pericol social concret ridicat, atât față de modalitatea în care a fost săvârșită cât și în raport de funcția pe care o ocupa inculpatul, aceea de primar al unui municipiu, și față de cuantumul sumei care a format obiectul foloaselor pretinse.
Inculpatul a mai fost condamnat anterior, săvârșind fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie și în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa aplicată cu ocazia condamnării anterioare.
Pe de altă parte, curtea va avea în vedere și vârsta pe care o are inculpatul, precum și aspectele pozitive din conduita anterioară a acestuia.
În raport de exigențele art. 72 și art. 52 Cod penal, curtea va aplica inculpatului o pedeapsă care să reflecte atât circumstanțele reale cât și pe cele cu caracter personal, modalitatea d executare fiind în regim de detenție.
Așa fiind, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 609/S/ 25.07.2008, pronunțată de tribunalul Brașov, pe care o va desființa numai cu privire la inc..
În temeiul art.254 alin.1 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, va condamna pe inculpatul la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit a) teza a -II-a, lit b) și c) Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 83 Cod penal va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin dec. pen. nr. 4979 din 5.10.2004 și va adauga la pedeapsa de 4 ani închisoare pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul având de executat în final 6 ani închisoare, cu aplicarea art.71 și art. 64 alin.1 lit a) teza a -II-a, lit b) și c) Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit a) teza a -II-a, lit b) și c) Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
5. Apelul parchetului este nefondat față de inculpatul.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită săvârșită de inc.. În actul de acuzare se reține că inc. ar fi ajutat la obținerea certificatului de neurmărire fiscală de care avea nevoie pentru a vinde terenul și că în această modalitate l-a ajutat pe inc. interesat și de propriile pretenții din litigiul civil avut cu inculpatul, ceea ce inc. contestă.
Potrivit art. 26 Cod penal, complicele este persoana care cu intenție ajută la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală așa încât din materialul probator ar trebui să rezulte că inculpatul ar fi ajutat într-un fel pe inculpatul să pretindă și să primească suma de 60.000 euro.
Inculpatul a declarat în mod constat că nu a cunoscut nimic despre faptul că inc. a pretins denunțătorului suma de 60.000 euro, iar probele administrate nu înlătură această susținere a inculpatului (declaratie învinuit din 29.06.2005 - filele 123-124 vol III up, declaratie învinuit din 30.06.2005 filele 125-129 dos III up).
Între inculpatul și exista de mai mult timp un litigiu de natură civilă, aflat în curs de desfășurare, în care inculpatul pretinde restituirea sumei de peste 11 miliarde lei ROL. Astfel, la data de 02.07.2002, s-a inregistrat cererea de chemare in judecata care a făcut obiectul dosarului nr. 3425/2002 al Tribunalului B, atașat la dosarul cauzei, formulata de in contradictoriu cu, prin care s-a solicitat sa se constate ca între părți intervenise un contract de împrumut având ca obiect suma de 10.950.500.000 lei acordata in trei tranșe.
Este adevărat că inc. menționat în acțiunea civilă pe care a formulat-o în numele Primăriei mun. despre existența acestui litigiu, iar din conținutul convorbirilor înregistrate rezultă că inculpatul l-a îndemnat pe să ajungă la o înțelegere în legătură cu pretențiile financiare ale inc., însă acestea nu pot fi puse în legătură cu fapta inculpatului.. a fost cel care a încercat să medieze litigiul existent între inc. și dar demersurile sale reprezintă, de fapt, un ajutor pe care inc. a încercat să-l dea inc., iar nu invers. ":, ai o discutie cu, eu parerea mea este ca voi puteti avea o discutie.
: Ce sa vorbesc cu el domnne.
: toate problemele, eu vorbesc cu el sa va fac o intalnire si sa sa disecati si sa zici bai, hai sa vedem cum rezolvam problemele astea." Data de 21.03.2005, orele 17:25:47, este contactat de: Este necesar, avocatul
: Cine?
: Avocatul, tu nu ai avocat. Sa discute cu avocatul lui
: Da.
: Si sa stabileasca o strategie. Ca se pare ca . sa va traga in piept pe amandoi.
: eu cand v-am spus dumneavoastra ca asa se intampla, de cand v-am zis?
: doi sa discute sau discuta si tu cu, iti povesteste ceva pe tema asta si voi uniti fortele si-l bateti si rezolvati problemele fara drept de apel, n-ai nici tu, nici el." Data de 08.04.2005, orele 14:31:35, i-a legatura cu:
":, tu tre sa o intalnire cu el, totusi, bai, cabine, e el diliu asa, da trebe totusi trebe sa te intalnesti cu el, sa gasesti o modalitate saitiincercam sasaca io i-am zis sa incepeti voi sa va ocupati de alalalt! Ca el tot crede ca tu au facut cu ala bisnita!
: facut dracului!".
Nu s-a stabilit că inc. ar fi ajutat într-o modalitate concretă pe inc. să obțină de la denunțător suma de 60.000 euro și, ceea ce este esențial, nu rezultă din nici o probă că inc. ar fi cunoscut despre pretinderea acestei sume de bani, respectiv despre înțelegerea intervenită între inc. și denunțătorul. În aceste condiții, orice demersuri ar fi făcut inc., ele nu pot fi puse în legătură cu fapta inc. și pe plan subiectiv nu se poate reține că a acționat cu scopul de a ajuta pe inc., din moment ce nu cunoștea despre pretinderea sumei de 60.000 euro. Reținerea unei complicități din partea inc. nu se poate face doar pe bază de presupuneri, de prezumții, legea pretinzând ca actele de complicitate să fie dovedite fără nici un dubiu, atât sub aspectul actelor materiale cât și sub aspectul existenței intenției.
Nici denunțătorul nu afirmă că inculpatul ar fi intervenit în vreun fel în favoarea inc. pentru a-l determina să-i dea bani acestuia. Afirmațiile sunt în sensul că inc. a fost acela care a intervenit înercând să-l determina să litigiul cu inc. pe cale amiabilă. nu a dat curs acestor încercări de mediere întrucât consideră că nu datorează nici o sumă de bani inc. (denunt din 25.02.2005, filele 84-90 vol I up).
Pentru aceste considerente curtea apreciază că soluția de achitare a inc. este legală și temeinică, dar nu pentru considerentele reținute de prima instanță, care a avut în vedere achitarea inc., ci pentru motivele expuse mai sus.
6. În temeiul art. 381 Cod procedură penală curtea va deduce din pedeapsa aplicată perioada de reținere și arest preventiv, de la 29.06.2005 la 09.03.2006, inclusiv.
7. Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, curtea va obliga pe inculpatul Obligă la 14.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în ambele instanțe. În acestea se includ și onorariile pentru apărătorii din oficiu, de câte 75 lei, stabilite în temeiul art.3 al protocolului nr. 6173/2008, care se vor avansa din fondurile
Celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 609/S/ 25.07.2008, pronunțată de tribunalul Brașov, pe care o casează numai cu privire la inc. și rejudecând în aceste limite:
În temeiul art.254 alin.1 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, condamnă pe inculpatul, cu datele personale de la dosar, la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit a) teza a -II-a, lit b) și c) Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin dec. pen. nr. 4979 din 5.10.2004.
la pedeapsa de 4 ani închisoare pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul având de executat în final 6 ani închisoare, cu aplicarea art.71 și art. 64 alin.1 lit a) teza a -II-a, lit b) și c) Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit a) teza a -II-a, lit b) și c) Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada de reținere și arest preventiv, de la 29.06.2005 la 09.03.2006, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe inculpat la 14.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în ambele instanțe. În acestea se includ și onorariile pentru apărătorii din oficiu, de câte 75 lei, stabilite în temeiul art.3 al protocolului nr. 6173/2008, care se vor avansa din fondurile
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. AV/20.04.2009
Dact.BD/24.04.2009
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Manuela Barbu
