Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 308/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.308
Ședința publică din data de 24 martie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Vasile Mărăcineanu
GREFIER -- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE
e rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații:
1-, fiul lui și, născut la data de 07 august 1967, domiciliat în B, sector 3,-,.11,.A,.28, cod poștal -;
2-, fiica lui și, născută la data de 15 aprilie 1969, domiciliată în B, sector 3,-.3, -.3,.C,.2,.72, cod poștal -:
3-, fiul lui și, născut la data de 06 mai 1959, domiciliat în Otopeni,-, --2,.3,.3,.26, cod poștal -, județ I:
4-, fiica lui și, născută la data de 23.03.1963, domiciliată în B, sector 6, Bulevardul T, nr.48, -lafar,.2,.1,.45, cod poștal -:
5-, fiul lui și, născut la 31 mai 1952, domiciliat în B, sector 2, Bulevardul Lacul, nr.107,.14,.A,.5,.24, cod poștal -:
6-, fiul lui și, născut la data de 25 august 1956, domiciliat în B, sector 4,-,.2,.A,.2,.10, cod poștal -;
7- TA, fiica lui și, născută la 27 noiembrie 1957, domiciliată în Sector 1, str.- -. Nr.33,.4,.9, cod poștal -:
8-, fiul lui și, născut la data de 06.07.1961, domiciliat în B, sector 3,-.1, -.1B,.5,.7,.207, cod poștal -;
9- TA, fiica lui G și a lui, născută la 07 februarie 1952, domiciliată în B, sectorul 3,-, -.36,.5,.4,.1955, cod poștal -:
10-, fiul lui și, născut la data de 14 august 1957, domiciliat în B, sector 6,-, -.5,.C,.3,.40, cod poștal o32451;
11-,fiul lui G și, născut la 11.10.1960, domiciliat în B, sector 4,-.4,.22,.3, eet.5,.94, cod poștal -:
12-, fiul lui și, născut la 22 mai 1964, domiciliat în B, sector 2,-, -1B,.22, cod poștal -
13-, fiul lui și, născut la data de 03 aprilie 1958, domiciliat în B, sector 6, Calea, nr.8 - 10,.18,.B,.4,.65, cod poștal -:
14-, fiica lui - și, născută la data de 17 octombrie 1969, domiciliată în B, sector 4, Bulevardul T, nr.21, -.6,.1,.63, cod poștal -1;
15-, fiica lui G și, născută la data de 21 mai 1964, domiciliată în B, sector 1,- B, cod poștal -;
16-, fiul lui și, născut al 06. IULIE 1968, domiciliat în B, sector 5,-,.102,.6,.5,.183, cod poștal -;
17-, fiica lui și născută la data de 08.03.1962, domiciliată în B, sector 4,-, -.8,.3,.3,.55, cod poștal -;
18-, fiul lui și, născut la 28 noiembrie 1952, domiciliat în B, sector 3, Bulevardul, nr.4, -.13,.2,.4,.48, cod poștal -;
19-, fiul lui G și, născut la 24 iunie 1961, domiciliat în B, sector 5,-,.102,.4,.6,.123, cod poștal -;
20-, fiica lui și, născută la 19 noiembrie 1959, domiciliată în B, sector 5, Calea, nr.8,.117,.2,.56, cod poștal -;
21-, fiul lui și, născut la 23 septembrie 1967, domiciliat în B, sector 2, Soseaua B - P, nr.30 - 34,.3..B,.2,.12, cod poștal -, împotriva încheierii de ședință din data de 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-, prin care s-au respins excepțiile ridicate de inculpați prin apărători și s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art.61/1 cod proc. penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați:, personal, asistați de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/04.03.2008; personal asistată de avocat din cadrul Baroului B; personal, asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr.28671, din cadrul Baroului B; -ta personal asistată de avocat - din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-; che personal și asistat de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-; personal și asistat de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-;, personal, asistate de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008; personal, asistat de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/04.03.2008;, personal, asistați de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale 63353/2008; personal, asistat de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008, lipsind recurenții inculpați:, pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale -/2008; pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului B;, -ta pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008; pentru care a răspuns avocat G din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2/17.03.2008; pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/05.03.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin intermediul serviciului registratură s-a depus la dosar cererea înregistrată sub nr.3444/24.03.2008 formulată de avocat, apărător ales al recurentului inculpat, prin care se solicită admiterea recursului promovat împotriva încheierii de ședință din data de 28.02.2008, obligarea Tribunalului Buzău să înainteze dosarul către Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției. Se mai solicită a se face aplicabilitatea prevederilor art.385/1 cod proc.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată invocă nulitatea absolută a încheierii de ședință din 28.02.2008, întrucât s-au încălcat dispozițiile art.197 alin.2 cod pr.penală cu referire la art.171 cod pr.penală. Potrivit art.171 al.3 p, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. În speță, infracțiunea dedusă judecății este pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani, iar inculpatei trebuia să i se asigure asistența juridică. Or, lecturând încheierea de ședință din 28.02.2008 se poate constata că aceasta a fost prezentă personal, nefiind asistată. Ca atare,solicită admiterea excepției, impunându-se restituirea cauzei la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției invocate cu privire la nulitatea absolută a încheierii de ședință.
Curtea, acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii cu privire la excepția invocată, dar și în susținerea motivelor de recurs.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, și, critică încheierea de ședință din data de 28.02.2008 prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a disp. art.61/1 cod proc.penală și precizează că, în opinia sa, în mod greșit prima instanță a susținut că textul de lege nu are legătură cu fondul cauzei, invocându-se în acest sens Decizia nr.1163/11.12.2007 a Curții Constituționale. Consideră că se încalcă prevederile art.30 din codul d e procedură penală care face referire la competența teritorială.
Pe logica instanței de fond, o asemenea excepție nu poate fi invocată pentru că nu are legătură cu fondul cauzei. Dar, la Curtea Constituțională nu pot participa părțile și nu pot pune concluzii. O excepție privește orice are legătură cu cauza, pentru că sunt reguli de bază ale procesului penal.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 28 februarie 2008 și pe fond trimiterea cauzei la Curtea Consituțională pentru a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp.art.61/1 cod proc.penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată arată că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.61/1 cod pr.penală și că achiesează la concluziile puse de dl. avocat. În opinia sa, cauza nu trebuia trimisă spre competentă soluționare la ribunalul Buzău, întrucât potrivit art.30 cod pr.penală competența, revenea Tribunalul București.
Cât privește excepția de nulitate absolută a încheierii din 28.02.2008 invocată,dl avocat, achiesează la concluziile puse de colegul sau și solicită casarea acesteia cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se asigura inculpatei dreptul la apărare.
Avocat având cuvântul pentru inculpații, solicită a se lua act că achiesează la concluziile puse de colegii antevorbitori, iar motivația dată de Tribunalul Buzău este atacabilă pe acest aspect.
În susținerea recursului, precizează că art.29 al.1 din lege, nu are legătură cu fondul cauzei ci doar formal. Chiar dacă discuția vizează sesizarea Curții Constituționale, la modul în care parchetul s-a adresat J s-a făcut fără o argumentare și o motivarea sinceră, copiindu-se doar textul de lege. Consideră că nu sunt elemente concludente care să demonstreze legătura dintre inculpați, judecători și procurori, de natură a determina instanța să dea soluții contrare legii.
Cu privire la excepția invocată de către apărătorul recurentei inculpate, dl. avocat, având cuvântul pentru inculpatul, precizează că se impune constatarea nulității absolute a încheierii și restituirea cauzei la instanța de fond.
În legătură cu recursul declarat de inculpați împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.61/1 p, arată că excepția are evidentă legătură cu cauza. Un motiv pentru care susține acest aspect se referă la faptul că prin instituirea procedurii grațioase de stabilire a competenței primei instanțe, egale în grad, ca fiind Tribunalul Buzău, se îndepărtează procesul penal de scopul lui. Un alt motiv ar fi acela că prin această procedură, la dosar au rămas argumentele parchetului în fața ICCJ, argumente de natură a crea o convingere judecătorului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției disp.art.61/1
C.P.P.Avocat - având cuvântul pentru recurenta inculpată -ta, solicită admiterea excepției nulității absolute a încheierii de ședință, întrucât s-au încălcat dispozițiile art.197 alin.2 cod pr.penală. Acesta, în opinia sa este un caz de casare prevăzut de art.385 pct.6, teza 2 cod pr.penală, motiv pentru care solicită casarea încheierii de ședință din 28.02.2008 în temeiul art.385/15 alin.2, lit.c cod pr.penală, restituirea cauzei la instanța de fond pentru a i se asigura inculpatei dreptul la apărare.
De asemenea, se impune admiterea recursului, casarea aceleiași încheieri și pe fond trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.61/1 cod pr.penală.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații -ta și che, cu privire la excepția invocată de către domnul avocat, solicită admiterea acesteia, urmând să se constate nulitatea absolută a încheierii de ședință din data de 28 februarie 2008, fiind încălcate drepturile prevăzute de art.197 alin.2 cod pr.penală cu referire la art.171 cod pr.penală.
Referitor la recursul promovat de inculpați, precizează că se impune admiterea acestuia, casarea încheierii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.29 alin.1,2,3 din Legea 47/1992, impunându-se trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.61/1 cod pr.penală.
Avocat apărător ales pentru recurenții inculpați și, achiesează la concluziile puse de colegii săi și solicită să se constate nulitatea absolută a încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Buzău.
Cât privește împrejurarea că această instanță a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.61/1 cod pr.penală, doamna avocat arată că este de acord cu susținerile colegilor săi.
În plus, adaugă că, art.61/1 cod pe.penală este o excepție de la strămutarea clasică ce se face în timpul judecății și cu citarea părților. În același timp, potrivit art.29, textul de lege are legătură cu cauza.
Avocat G, având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat și susținut de antevorbitorii săi, casarea încheierii și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.
Avocat, apărător ales al recurentelor inculpate și, precizează că prima excepție invocată de către dl. avocat este excepția neasigurării dreptului la apărare și că este fondată, motiv pentru care solicită admiterea ei și trimiterea cauzei la instanța de fond.
Arată că la dosar s-au depus motivele de recurs, în scris, decizia Curții Constituționale, iar la acest termen se depun note scrise, decizia nr.1163/2007 a Curții Constituționale, apreciind că este de competența acesteia să constate dacă pot coexista două tipuri de strămutări, atât a unei pricini aflate pe rol și a uneia viitoare și dacă cererea de desemnare a altei instanțe poate încălca dreptul la apărare, părțile neputând să-și formuleze nici un fel de poziții, toate acestea și din perspectiva Deciziei 1089/20.11.2007 publicată în Monitorul Oficial din 18 dec.2007, care a statuat asupra neconstituționalității art.172 teza II cod proc.penală.
Cât privește excepția invocată de către avocat, consideră că era o situație în care inculpata trebuia să fie asistată de avocat.
În opinia sa, instanța de fond a făcut o apreciere greșită, decizia Curții Constituționale fiind general valabilă, dar nu obligatorie pentru viitor.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și, susține că nulitatea prevăzută de dispozițiile art.197 cod pr.penală este o transpunere a principiilor Curții Europene și că s-au încălcat aceste principii.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.61/1 cod pr.penală, precizează că instanța de fond a lăsat să se înțeleagă că nu ar avea influențe asupra cauzei. Însă, în mod greșit s-a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, invocându-se considerentul că nu este îndeplinită condiția legăturii între temeiul de drept criticat și fondul cauzei deduse judecății. Textul care a generat stabilirea competenței într-un mod aproape absurd, înainte de emiterea rechizitoriului și fără citarea părților, are o legătură indisolubilă cu dezlegarea cauzei deoarece de constituționalitatea acestui text depinde competența instanței care va putea judeca acest dosar.
Pe lângă faptul că s-a mutat competența și că nu s-au citat părțile, opțiunea mutării este la îndemâna parchetului. Cât timp procurorul se îndreaptă către J pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei, este clar că este vorba despre o trimitere în judecată.
Pentru aceste considerente solicită să se constate că se impune rejudecarea, după casare a excepției invocate și sesizarea Curții Constituționale.
Avocat, apărător ales al recurentului precizează că, în opinia sa, se impunea la acest termen doar discutarea excepției nulității absolute a încheierii de ședință din 28.02.2008, privitor la lipsa de apărare, care este obligatorie și să se solicite admiterea excepției, casarea încheierii și trimiterea dosarului la ribunalul Buzău pentru rejudecare.
Cu privire la recursul declarat de inculpați, arată că antevorbitorii săi au dreptate. Judecătorul fondului a greșit când a apreciat că excepția invocată trebuie să aibă legătură cu fondul cauzei, poate, dacă legiuitorul ar fi precizat expresis verbis, dar s-au încălcat principiile egalității, contradictorialității și altele care prin art.61/1 cod pr.penală au fost ignorate voit, chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat că este caz de admisibilitate.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat depune la dosar motive de recurs formulate în scris și arată că este de acord cu concluziile puse de colegii săi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Buzău la data de 28.02.2008, deoarece în mod corect instanța de fond a stabilit că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Relevanța excepției de neconstituționalitate, din punct de vedere al legăturii cu soluționarea cauzei, se apreciază în funcție de momentul în care este invocată, de starea de fapt și de probele administrate.
Referitor la dispozițiile art.61/1 cod proc.penală, se constată că acestea nu sunt incidente în această cauză întrucât judecarea litigiului în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu se află în ipoteza normei criticate.
Dispozițiile art.61/1 cod pr.penală au făcut obiectul dosarului 7763/I/2007 al J - Secția Penală, soluționat prin încheierea nr.4241/13.09.2007, încheiere nesupusă nici unei căi de atac.
În consecință, chiar și în situația în care excepția de neconstituționalitate ar fi abuzivă, acest fapt nu ar avea nici un efect asupra prezentei cauze, potrivit art.147 al.4 din Constituția României, efectele deciziei de constatare a neconstituționalității acționând doar pentru viitor, neputând retroactiva.
Ca urmare, având în vedere art.29 al.1 din legea 47/1992, în mod corect instanța de fond a stabilit că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Recurenții inculpați, -ta, che, și având pe rând cuvântul, susțin că sunt de acord cu concluziile puse de apărătorii lor aleși.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față constată:
Prin Încheierea pronunțată de Secția penală a Tribunalului Buzău, la data de 28 februarie 2008, au fost respinse ca nefondate mai multe excepții invocate de inculpații, -ta, -ta, che, și, privind: nelegala sesizare a instanței de judecată; nerespectarea dispozițiilor referitoare la competența teritorială în sensul încălcării disp.art.30 cod proc.penală; încălcarea de către procuror al dreptului la apărare al inculpaților; încălcarea dispozițiilor referitoare la competența după calitatea persoanei.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă ca inadmisibilă cererea acelorași inculpați privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp.art.61/1 cod proc.penală.
Referitor la această ultimă cerere, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu este îndeplinită una din condițiile esențiale pentru sesizarea Curții Constituționale, și anume ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
S-a apreciat astfel că, dispozițiile art.61/1 cod proc.penală vizează reguli procedurale și nu fondul cauzei (fapte, încadrare juridică; condiții; situații) sens în care s-a pronunțat chiar Curtea Constituțională, prin decizia nr.1163/11.XII.2007, reținând că " necitarea părților, chiar în procedura prevăzută de art. 61/1 cod proc.penală este în deplină concordanță cu disp.art.127 din legea fundamentală" aceeași viziune fiind împărtășită și de Curtea de la Strassbourg care a statuat că procedura de desemnare a altei instanțe, vizează doar aspecte de competență și nu ale acuzației penale.
Împotriva acestei ÎNCHEIERI au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În principal, recurenții inculpați au invocat nulitatea absolută a încheierii pe motiv că s-au încălcat dispozițiile art.197 alin.2 cod proc.penală cu referire la art.171 alin.3 cod proc penală, cauza fiind soluționată fără a se asigura inculpatei asistența juridică, deși aceasta era obligatorie, susținând că se impune astfel casarea încheierii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar, recurenții au solicitat să se constate că soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art.61/1 cod proc.penală în raport de art.16, art.21 și art.24 din legea fundamentală, pe motiv că aceasta nu se referă la fondul cauzei ci privește o regulă de procedură este nelegală, referindu-se în acest sens la dispozițiile art.29 alin.1 din Legea 47/1992.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 cod proc penală, Curtea constată recursurile fondate în sensul celor ce se vor menține în continuare.
Referitor la soluția privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de înaintare a cauzei la Curtea Constituțională, pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a disp.art.61/1 cod proc.penală în raport de disp. art.16, art.21 și art.24 din legea fundamentală, pe motiv că acest text de lege are doar formal o legătură cu cauza deoarece se referă la competențe, neavând nici o legătură cu acuzația penală, Curtea o consideră nelegală pentru următoarele motive:
În conformitate cu art.29 din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Or, în acest context, nu se poate susține că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza, atâta timp cât privește legala sesizare a instanței.
La aceeași concluzie a ajuns însăși instanța de contencios constituțional, care prin decizia nr.1163 din 11 decembrie 1997, (invocată de altfel chiar de judecătorul fondului în motivarea încheierii), având de soluționat aceeași excepție, a constatat că a fost legal sesizată fiind competentă, invocându-se disp. art.2, art.3, art.10 și art.29 din Legea 47/1992.
Pe de altă parte, curtea reține și faptul că pronunțarea anterioară a Curții Constituționale asupra aceleiași excepții, nu atrage inadmisibilitatea cererii recurenților.
În raport de considerentele expuse, recursurile inculpaților declarate sub acest aspect sunt pe deplin admisibile, urmând a se dispune casarea în parte a încheierii Tribunalului Buzău, iar pe fond admiterea cererii formulate de recurenții inculpați și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.61/1 din codul d e procedură penală, excepție ridicată de inculpați în dosarul penal nr- al Tribunalului Buzău.
În fapt, cei 21 de autori ai excepției de neconstituționalitate, susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art.16 alin.1 și 2 "Egalitatea în drepturi"; art.21 "Accesul liber la justiție"; art.24 "Dreptul la apărare", precum și disp. art.6 din "Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului".
Aceștia susțin că textul de lege invocat este neconstituțional deoarece conduce la încălcarea dreptului la apărare, de asemenea garantat de Constituție, și împiedică accesul egal în fața justiției, prin crearea în mod inutil al unui alt caz de "strămutare" care scapă cenzurii părții, lipsind-o de dreptul său de a-și spune părerea asupra argumentelor procurorului.
Mai precizează recurenții inculpați că prin procedura prevăzută de art.61/1 cod proc. penală se încalcă principiul egalității armelor dându-se procurorului mai multe drepturi, încălcându-se dreptul lor la un proces echitabil prin soluționarea cererii procurorului fără citarea părților și fără contradictorialitate, în Camera de Consiliu.
În opinia Curții, excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza și este întemeiată întrucât consfințirea acestui drept pentru procuror constituie o încălcare a dispozițiilor art.16 alin.1 și 2 din Legea fundamentală, care consacră principiul egalității în drepturi dar și dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
De altfel, prin introducerea art.61/1 p, măsură dispusă prin art.I, pct.35 din Legea 356/2006, s-a adăugat practic un nou caz de strămutare a judecării cauzei penale, celor prevăzute în art.55 cod proc penală, lăsat însă la îndemâna exclusivă a procurorului și fără posibilitatea părții de a lua măcar la cunoștință de o astfel de cerere.
Instituția reglementată de art.55 cod proc penală oferă toate ipotezele și creează un cadru larg în privința motivelor pentru care se poate solicita strămutarea unei cauze penale, respectând în același timp toate drepturile părților, astfel încât introducerea dreptului suplimentar al procurorului de a solicita, în baza art.61/1 cod proc.penală, într-o procedură necontencioasă și lipsită de contradictorialitate, desemnarea unei alte instanțe pentru judecarea cauzei, nu face decât să creeze inechități între părți.
Curtea achiesează astfel la argumentele invocate de recurenții inculpați în această privință și apreciază că, art.61/1 cod proc.penală încalcă dispozițiile art.21 din Legea fundamentală care reglementează "accesul liber la justiție", dar și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune echilibru și egalitatea armelor pentru toate actele de procedură.
Din examinarea conținutului art.55 și art.61/1 cod proc.penală, se observă că prin administrarea cererilor formulate în baza acestor texte de lege rezultatul final este același, respectivdesemnarea altei instanțe pentru soluționarea cauzei.
Practic nici una din cele 2 ipoteze nu vizează soluționarea fondului cauzei ci a unor incidente ivite în administrarea justiției, scopul fiind asigurarea bunei funcționări a acesteia.
Observând similitudinea dintre cele 2 reglementări (singura diferență fiind faza procesului penal în care apar, respectiv faza de judecată propriu-zisă sau faza urmăririi penale), Curtea apreciază că și conținutul lor ar trebui să fie identic inclusiv sub aspectul drepturilor și condițiilor în care părțile procesului penal le pot folosi.
art.61/1 cod proc.penală este dată astfel nu de instituirea dreptului procurorului de a solicita desemnarea unei alte instanțe pentru judecarea unei cauze penale, ci de existența a 2 instituții paralele (aceea prev. de art.66 și aceea prev. de art.61/1 cod proc.penală) ambele având aceeași finalitate, condițiile ca și titularul diferind însă în mod substanțial respectiv în sensul arătat anterior.
Referitor la critica recurenților vizând nulitatea absolută a încheierii primei instanțe datorită neasistării inculpatei de apărător, la termenul când au fost invocate excepțiile, Curtea o consideră neîntemeiată în raport de soluția pronunțată, inculpata în cauză solicitând ea însăși înaintarea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, ceea ce înseamnă că drepturile ei au fost respectate, interesele sale nefiind lezate.
Curtea consideră neîntemeiate celelalte argumente și critici invocate de părți împotriva soluției tribunalului d e respingere ca inadmisibilă a cererii privind sesizarea Curții Constituționale.
Față de cele menționate, Curtea va dispune, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.2 lit.a cod proc.penală și prin raportare la art.29 alin.4 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, admiterea recursurilor inculpaților, casarea în parte a încheierii primei instanțe și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de inculpații, -ta, -ta, che, și, privind dispozițiile art.61/1 cod proc.penală.
În conformitate cu art.29 alin.5 din Legea 47/1992, rap. la art.303 alin.6 cod proc.penală, Curtea va dispune de asemenea și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de inculpați, fiul lui și, născut la data de 07 august 1967, domiciliat în B, sector 3,-,.11,.A,.28, cod poștal -;, fiica lui și, născută la data de 15 aprilie 1969, domiciliată în B, sector 3,-.3, -.3,.C,.2,.72, cod poștal -;, fiul lui și, născut la data de 06 mai 1959, domiciliat în Otopeni,-, --2,.3,.3,.26, cod poștal -, județ I;, fiica lui și, născută la data de 23.03.1963, domiciliată în B, sector 6, Bulevardul T, nr.48, -lafar,.2,.1,.45, cod poștal -;, fiul lui și, născut la 31 mai 1952, domiciliat în B, sector 2, Bulevardul Lacul, nr.107,.14,.A,.5,.24, cod poștal -;, fiul lui și, născut la data de 25 august 1956, domiciliat în B, sector 4,-,.2,.A,.2,.10, cod poștal -; TA, fiica lui și, născută la 27 noiembrie 1957, domiciliată în Sector 1, str.- -. Nr.33,.4,.9, cod poștal -;, fiul lui și, născut la data de 06.07.1961, domiciliat în B, sector 3,-.1, -.1B,.5,.7,.207, cod poștal -; TA, fiica lui G și a lui, născută la 07 februarie 1952, domiciliată în B, sectorul 3,-, -.36,.5,.4,.1955, cod poștal -;, fiul lui și, născut la data de 14 august 1957, domiciliat în B, sector 6,-, -.5,.C,.3,.40, cod poștal o32451;,fiul lui G și, născut la 11.10.1960, domiciliat în B, sector 4,-.4,.22,.3,.5,.94, cod poștal 03245;, fiul lui și, născut la 22 mai 1964, domiciliat în B, sector 2,-, -1B,.22, cod poștal -;, fiul lui și, născut la data de 03 aprilie 1958, domiciliat în B, sector 6, Calea, nr.8 - 10,.18,.B,.4,.65, cod poștal -;, fiica lui - și, născută la data de 17 octombrie 1969, domiciliată în B, sector 4, Bulevardul T, nr.21, -.6,.1,.63, cod poștal -1;, fiica lui G și, născută la data de 21 mai 1964, domiciliată în B, sector 1,- B, cod poștal -;, fiul lui și, născut al 06 iulie 1968, domiciliat în B, sector 5,-,.102,.6,.5,.183, cod poștal -;, fiica lui și născută la data de 08.03.1962, domiciliată în B, sector 4,-, -.8,.3,.3,.55, cod poștal -;, fiul lui și, născut la 28 noiembrie 1952, domiciliat în B, sector 3, Bulevardul, nr.4, -.13,.2,.4,.48, cod poștal -;, fiul lui G și, născut la 24 iunie 1961, domiciliat în B, sector 5,-,.102,.4,.6,.123, cod poștal -;, fiica lui și, născută la 19 noiembrie 1959, domiciliată în B, sector 5, Calea, nr.8,.117,.2,.56, cod poștal -;, fiul lui și, născut la 23 septembrie 1967, domiciliat în B, sector 2, Soseaua B - P, nr.30 - 34,.3..B,.2,.12, cod poștal -, împotriva încheierii de ședință din data de 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr- împotriva încheierii de ședință din data de 28 februarie 2008.
Casează în partea încheierea, iar pe fond admite cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp.art.61/1 cod proc.penală, în raport de dispozițiile art.21 și 24 din Constituția României, precum și de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dispune înaintarea dosarului la Curtea Consituțională.
În baza disp.art.29 alin.5 din Legea 47/1992 rap. la art.303 alin.6 cod proc.penală dispune suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2008.
Președinte, Judecători,
-a a
Grefier,
ȘA
MM
4 ex./03 aprilie 2008
f-
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter persona
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Vasile Mărăcineanu
