Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 33/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.33
Ședința publică din data de 6 martie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul, fiul lui și, născut la 17 decembrie 1956, cu domiciliul în B,-,.4A,.1,.5, sector 5 împotriva sentinței penale nr. 456 din 24 octombrie 2006 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr. 570/2005, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe prin strămutare de la Curtea de Apel Constanța, conform încheierii nr. 326 din 20 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, la cererea apărătorului inculpatului de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 6 martie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.456 din 24 octombrie 2006 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în temeiul disp. art.334 cod proc. penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art.254 alin1. cod penal, cu aplic. 41 alin.2 cod penal, în infracțiunea de luare de mită prev. de art.254 alin.1 cod penal și în temeiul disp. art.254 alin1. cod penal, cu aplic. 74 alin.1 lit.a și alin.2 rap. la art.76 alin.1 lit.c cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 17 decembrie 1956 în comuna, jud.B, domiciliat în B,-,.4A,.1,.5, sector 5 și C,-, -8,.A,.11, jud.C, cetățean român, studii superioare, medic, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul disp. art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform disp. art.82 cod penal.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c cod penal, dispunându-se suspendarea executării acesteia pe durata suspendării condiționate a pedepsei, conform art.71 alin.5 cod penal precum și pedeapsa complementară prev. de art.65 alin.1 și 3 rap. la art.76 alin.3 cod penal.
În baza disp. art.254 alin.3 cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în folosul statului, a echivalentului în lei a sumei de 200 euro.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 65/P/2005 din 23 martie 2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanțas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată prev. de art.254 alin.1 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în calitatea sa de medic al Asigurărilor Sociale din cadrul Casei Județene de Pensii C, în mai multe rânduri, a pretins și primit ori numai a primit diferite sume de bani de la persoanele consultate în scopul exercitării atribuțiilor sale de serviciu.
În timpul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a denunțului oral din 13 aprilie 2004, procesul verbal de inscripționare cu creion chimic fluorescent a două bancnote de câte 100 euro și a unei de hârtie A4, planșe fotografice, proces verbal de percheziție a cabinetului medical, fișa de pensionare a numitului, biletul său de ieșire din spital, Decizia nr.175/4 mai 2004 asupra capacității de muncă privind pe, fișa postului inculpatului, declarațiile denunțătorului, ale altor martori și ale inculpatului.
Cu ocazia cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la reaudierea inculpatului și a martorilor, -, -,.
În urma analizării întregului material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut ca fiind pe deplin dovedită fapta săvârșită de inculpat constând în aceea că în calitate de medic al Asigurărilor Sociale a pretins în mod direct și a primit suma de 200 euro de la martorul denunțător, în scopul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, respectiv de a elibera decizia pentru pensionare medicală, stabilindu-se că acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 cod penal.
Referitor la restul actelor materiale menționate în actul de acuzare și care justifica trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu constituie dovezi certe care să poată sta la baza reținerii vinovăției inculpatului.
S-a motivat astfel că martorii, -, G, au contestat în fața primei instanțe denunțurile orale formulate împotriva inculpatului precum și declarațiile date în timpul urmăririi penale, pe care nu le-au mai menținut, motivând că nu exprimă realitatea și au semnat declarațiile fără să cunoască conținutul sau consecințele acestora.
S-a mai reținut că declarațiile acestor martori date în timpul urmăririi penale nu se coroborează cu alte probe din dosar din care să rezulte că la anumite date și în anume împrejurări inculpatul le-ar fi pretins sau nu a refuzat primirea unor sume de bani de la aceștia pentru efectuarea unor acte ce intrau în atribuțiile lui de serviciu sau că și-ar fi exprimat refuzul față de ofertele bănești ce i se făceau.
Totodată, s-a reținut că unii dintre puținii martori care au recunoscut totuși că ar fi dat bani inculpatului, au susținut că au avut "această plăcere" și nu-i pot imputa sau reproșa nimic inculpatului, întrucât a fost "o atenție" din partea lor, apreciind prestația medicului.
Drept urmare, prima instanță a concluzionat că în privința comiterii acestor acte materiale, vinovăția inculpatului nu a fost dovedită și ca atare, schimbând încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu, a dispus condamnarea inculpatului în temeiul disp. art.254 alin.1 cod penal.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul care au criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În apelul său, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAa criticat sentința sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal în infracțiunea prev. de art.254 alin.1 cod penal, susținând, în esență, că prima instanță a înlăturat nemotivat denunțurile și declarațiile martorilor la care a făcut referire ce au fost administrate în timpul urmăririi penale, considerând nejustificat că aceștia și-au retractat declarațiile.
În susținerea acestui motiv, s-a arătat, cu referire la, că deși acesta și-a manifestat voința procesuală, în sensul că nu dorește să fie despăgubit și ca atare nu dorește să participe în calitate de parte civilă în procesul penal, în declarația dată în instanță confirmă susținerile făcute inițial, la fel martorele, iar acești martori figurează înregistrați la data de 29 aprilie 2004 în Registrul de Consultații al cabinetului inculpatului.
Ca urmare, s-a susținut că atâta timp cât inculpatul a primit direct sumele de bani indicate de martorii la care s-a făcut referire anterior, prima instanță era datoare să rețină forma continuată a infracțiunii de luare de mită, având în vedere existența mai multor acte materiale săvârșite la scurte intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
O altă critică invocată de parchet vizează greșita aplicare a disp. art.327 alin.5 cod proc. penală, referitor la martorii și
De asemenea, hotărârea a fost criticată susținându-se că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la suma de 6.810.000 lei, ridicată de la inculpat și consemnată la Trezoreria municipiului C și care, în opinia Ministerului Public, se impunea a fi confiscată.
Prin decizia penală nr.30/P din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Constanțaa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalului Constanța și inculpatul și rejudecând, în temeiul disp. art.254 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.74-76 cod penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile prev. de art.81 cod penal.
Totodată, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 3.300 lei vechi, s-a constatat că sumele de bani au fost indisponibilizate în baza proceselor verbale nr-/24 și -.
Prin aceiași decizie, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei către partea civilă și s-a dispus restituirea sumelor de bani ce nu fac obiectul infracțiunii, reținându-se că suma de 200 euro constituie corp delict.
Decizia penală nr.30/P din 15 februarie 2007 fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală 5110 din 30 octombrie 2007, în urma admiterii recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Constanța, reținându-se, în esență, că soluția adoptată de instanța de apel nu este justificată prin considerente explicite și neechivoce, constatându-se totodată că instanța nu a motivat cererile de achitare formulate de inculpat întemeiate pe disp. art.10 lit.1cu referire la art.181cod penal și respectiv art.10 lit.a cod penal, iar în ceea ce privește măsura confiscării, nu rezultă din considerentele deciziei care sunt motivele pentru care s-a confiscat suma de 3.300 lei vechi, iar nu o sumă mai mare ori mai mică și nici de ce inculpatul a fost obligat să plătească numitului suma de 500.000 lei, în condițiile în care această sumă îi fusese restituită încă din timpul urmăririi penale.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr-, iar prin încheierea de ședință din 28 februarie 2008 s-a dispus scoaterea de pe rol și înaintarea acesteia la Curtea de APEL PLOIEȘTI, urmare strămutării dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr.326 din 20 februarie 2008.
Pe linia deciziei de casare, Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca instanță devolutivă, a procedat la reaudierea inculpatului (fila 20) și a martorilor (fila 37), (fila 87), (filele 131-133), (fila 134), (fila 151), (fila 152), (fila 153), (fila 187), (fila 226), (fila 228), - (fila 227), apreciind că nu se mai impune reaudierea martorilor, - și, întrucât, deși au fost citați cu mandate de aducere și însoțitor, nu s-au prezentat în instanță din motive medicale.
Examinând sentința apelată, în raport de motivele de apel invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.371 alin.2 și art.378 cod proc. penală, Curtea reține următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 65/P/2005 din 23 martie 2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanțas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art.254 alin.1 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în calitatea sa de medic al Asigurărilor Sociale din cadrul Casei Județene de Pensii C, în mai multe rânduri, a pretins și primit ori numai a primit diferite sume de bani de la persoanele consultate, în scopul exercitării atribuțiilor sale de serviciu.
Inculpatul este medic primar și începând cu data de 1 februarie 2001 fost angajat al Casei Județene de Pensii C, Serviciul Expertiză Medicală, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, desfășurându-și activitatea în Spitalul din M județul C până la data de 1 ianuarie 2005, când și-a dat demisia.
Potrivit fișei postului (filele 30-32 dosar urmărire penală) inculpatul, în calitatea sa de medic, avea printre alte atribuții și pe aceea de a aviza propunerile la pensionare de invaliditate pentru persoanele ce provin din muncă, aprobând concomitent și concediul medical necesar întocmirii formelor de pensionare, în conformitate cu reglementările în vigoare.
De asemenea, medicul răspundea de corectitudinea diagnosticului clinic, funcțional al capacității de muncă și de încadrarea în grad de invaliditate, de stabilirea cauzei, datei ivirii invalidității și valabilitatea deciziilor.
La data de 13 aprilie 2004 martorul denunțător, domiciliat în comuna Peștera, jud. C, s-a prezentat la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și a sesizat că medicul i-a pretins suma de 200 euro pentru ca în schimbul acesteia, în calitatea sa de medic la Serviciul de Expertize Medicale din cadrul Casei de Pensii C să-i elibereze decizia de pensionare pe caz de boală.
A susținut martorul că în anul 2003, în timp ce lucra la Centrala Cernavodă s-a îmbolnăvit, că a fost internat în mai multe rânduri la Spitalul M și i-au fost eliberate succesiv certificate medicale, iar apoi, din cauza numărului mare al zilelor de îngrijiri medicale, a fost trimis la Comisia de Expertiză a Capacității de Muncă.
A declarat martorul că auzise de medicul dar primul contact cu acesta l-a avut atunci când i-a prezentat dosarul de pensionare, împrejurări în care acesta i-a comunicat că pentru a fi încadrat în gradul II de invaliditate trebuie să-i dea suma de 200 euro. Imediat, i-a transmis medicului că nu dispune de această sumă, situație în care acesta i-a sugerat să vândă porcul și să-i ducă banii. După această întâlnire, martorul a luat dosarul și a povestit familiei sale dar și altor persoane cele întâmplate fiind sfătuit să-l denunțe pe medic.
Pentru că nu dispunea de suma solicitată, martorul s-a adresat inițial Poliției Municipiului M iar apoi Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, denunț înregistrat sub nr.500/P/2004/93.
Urmare denunțului a fost înregistrat dosarul penal nr- iar la data de 29 aprilie 2004 s-a organizat flagrantul.
Rezultă din procesul verbal de consemnare a flagrantului că cele două bancnote de câte 100 euro marcate cu substanță chimică fluorescentă și creion fluorescent au fost găsite de către procuror și organele de poliție, în prezența martorilor asistenți, și G, sub biroul asistentei medicale a inculpatului, numita, banii fiind aruncați lângă coșul pentru hârtii.
Imediat după organizarea flagrantului, inculpatului i s-a adus la cunoștință conținutul denunțului făcut de, fiind întrebat dacă a primit ceva de la acesta, iar răspunsul a fost negativ.
Ca urmare, s-a procedat la examinarea palmelor inculpatului cu lampa cu radiații ultraviolete, constatându-se pe vârfurile degetelor acestuia, existența urmelor de fluorescent.
De asemenea, pe bancnotele de câte 100 euro găsite în biroul inculpatului, lângă coșul de hârtii, era inscripționat cuvântul "mită" și data de 29 aprilie 2004.
Cu aceeași ocazie, s-a procedat la percheziționarea cabinetului medical, împrejurări în care, într-o geantă de fâș ce aparține inculpatului, au fost descoperite următoarele: un plic ce conținea suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote de câte 100.000 lei; un plic ce conținea suma de 1.500.000 lei, compusă din bancnote de câte 100.000 lei; un plic ce conținea suma de 400.000 lei, formată din bancnote de câte 50.000 lei; mai multe plicuri goale precum și suma de 3.900.000 lei, formată din cinci bancnote a câte 500.000 lei și 14 bancnote a câte 100.000 lei și trei pachete de cafea.
Ca urmare, a fost ridicată în vederea confiscării și depusă la Trezoreria C suma totală de 6.810.000 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr.- din 5 octombrie 2004, aflată la fila 21
Lângă cele două bancnote de câte 100 euro s-a găsit și o bancnotă de 10.000 lei, care nu fusese însă oferită de denunțător, iar în interiorul biroului la care stătea inculpatul s-a descoperit coala albă tip A4 în care au fost așezate cele două bancnote de 100 euro.
Situația de fapt expusă anterior rezultă din procesul verbal de consemnare a denunțului, procesul verbal nr.- din 29 aprilie 2004 privind inscripționarea cu creion chimic fluorescent a celor două bancnote de 100 euro, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 29 aprilie 2004, planșele fotografice, procesul verbal de efectuare a percheziției cabinetului, procesul verbal de predare a sumei de 6.810.000 lei, fișa de pensionare a numitului, decizia de pensionare, declarațiile martorului denunțător, în toate fazele procesului penal, inclusiv în urma rejudecării apelurilor, filele 131-133 și declarațiile inculpatului.
Din coroborarea acestora rezultă fără dubiu că în calitatea sa de medic al asigurărilor sociale din cadrul Casei Județene de Pensii C inculpatul a pretins în mod direct și a primit suma de 200 euro de la martorul denunțător, în scopul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, respectiv pentru a elibera decizia de pensionare medicală.
În mod justificat prima instanță a înlăturat apărările inculpatului, care a susținut că nu a pretins martorului denunțător suma invocată iar atunci când i-a descoperit în dosarul de pensionare l-a întrebat "ce-i măi cu ăștia", moment în care denunțătorul ar fi părăsit cabinetul și imediat după aceea ar fi pătruns organele de anchetă, întrucât în mod evident această apărare a fost făcută "pro causa", în scopul exonerării de răspundere penală, câtă vreme imediat după organizarea flagrantului, deși i-a fost adus la cunoștință conținutul denunțului, acesta a negat primirea banilor în timp ce urmele de fluorescent au dovedit contrariul, respectiv că a intrat în posesia celor două bancnote, pe care le-a scos din coala albă în care erau introduse, iar banii au fost aruncați sub biroul asistentei medicale, lângă coșul de hârtii.
De asemenea, în mod corect nu au fost avute în vedere de prima instanță și nici Curtea nu poate primi apărările inculpatului, în sensul că a fost victima unei înscenări organizată de persoana care aspira la funcția de Serviciu Expertize Medicale C la momentul întâmplării faptelor, întrucât chiar reale dacă ar fi, acestea nu prezintă relevanță în examinarea cauzei, deoarece independent de mobilul unei atari acțiuni, ceea ce în fapt nu s-a dovedit, este fără echivoc că inculpatul a pretins și primit de la denunțător suma de 200 euro pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.
Chiar dacă pe parcursul urmăririi penale martorul denunțător și-a retractat declarația inițială, este credibil că această schimbare de atitudine a avut loc la presiunea inculpatului, așa cum acesta a declarat, dar și ca urmare a faptului că situația sa medicală depindea de serviciile medicului, din înscrisurile aflate la dosar reieșind că decizia de stabilire a incapacității de muncă a martorului a fost emisă ulterior organizării flagrantului și după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului.
Prin urmare, constatând că declarațiile martorului denunțător făcute anterior dar și ulterior momentului retractării la care s-a făcut referire anterior, se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, Curtea apreciază că acestea corespund adevărului și ca atare, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost expusă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art.254 alin.1 cod penal.
Înainte de trece la analiza celorlalte acuzații aduse inculpatului în prezenta cauză, Curtea face următoarele precizări:
Constituie infracțiunea de luare de mită conform art. 254 Cod penal, ori de câte ori se dovedește, sub aspectul laturii obiective, îndeplinirea oricăreia dintre modalitățile normative prevăzute de textul incriminator, respectiv pretinderea, primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, acceptarea ori nerespingerea promisiunii unor astfel de foloase, în scopul îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu și întotdeauna înainte de îndeplinirea respectivului act.
Referitor la subiectul activ al unei asemenea fapte, el este circumstanțiat, în sensul că fapta se săvârșește de către un funcționar, astfel cum acesta este definit de art.147 din același cod, iar inculpatul, în calitate de salariat al Casei Județene de Pensii C, instituție publică conform art.145 din Codul penal, are această calitate.
Apărarea inculpatului în sensul că nu poate fi tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în raport de dispozițiile Legii 95/2006 care prevăd că medicul nu este funcționar public nu poate fi avută în vedere deoarece, în conformitate cu art.147 alin.2 teza II din Codul penal "prin funcționar se înțelege și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute la alineatul precedent", respectiv cele arătate sub art.145 Cod penal.
Drept urmare, apărările inculpatului legate de calitatea specială a subiectului activ al infracțiunii de luare de mită și pe care acesta nu le-ar îndeplini, nu pot fi primite.
Cât privește analiza calității subiectul activ al infracțiunii din perspectiva Legii nr.301/2004, nici aceasta nu poate fi avută în vedere dat fiind că legea invocată nu este activă, intrarea ei în vigoare fiind prorogată succesiv, ultima oară prin Legea nr.10/2009 de aprobare a nr.OUG73/2008 când termenul a fost prelungit până la 1 septembrie 2009.
Referitor la restul actelor materiale reținute în sarcina inculpatului prin actul de acuzare, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită evaluare a probelor administrate în cauză, reținând în mod neîntemeiat că denunțurile orale nu reprezintă voința acestora și nici realitatea faptelor.
Este de reținut în primul rând că martorul, cel care a asistat la organizarea flagrantului, confirmând legalitatea și realitatea celor întâmplate, a susținut că în aceeași zi cu acțiunea flagrantă inculpatul i-a pretins o sumă de bani pentru a nu fi trecut din gradul II în gradul III de invaliditate, ocazie cu care i-a oferit suma de 500.000 lei.
Acesta s-a constituit inițial parte civilă în procesul penal, însă față de faptul că pe parcursul urmăririi penale inculpatul i-a restituit suma de 500.000 lei, a renunțat la pretențiile solicitate.
Martorul și-a menținut declarația și în timpul cercetării judecătorești, cu precizarea că inculpatul nu i-ar fi pretins această sumă. Această nuanțare nu poate avea altă explicație decât aceea că declarația survine ulterior momentului recuperării sumei de bani solicitată de inculpat și prin urmare martorul nu mai era interesat de continuarea procesului.
Pe de altă parte, trebuie menționat că după organizarea flagrantului, în biroul inculpatului, într-o geantă din fâș ce aparținea acestuia, au fost găsite mai multe plicuri conținând suma de 1.000.000 lei, 1.500.000 lei, 400.000 lei și în afara plicurilor suma de 3.900.000 lei, alte plicuri goale, precum și trei pachete cu cafea, în privința cărora inculpatul nu a putut oferi explicații plauzibile și care să combată susținerile martorilor denunțători.
Apărările sale în sensul că sumele proveneau din fonduri proprii și erau destinate să satisfacă cererea de cumpărături pentru o deplasare la domiciliul mamei, nu pot fi primite, atât față de contextul în care au fost găsiți acești bani, respectiv după pretinderea și primirea celor 200 de euro, modul în care au fost descoperiți, respectiv în mai multe plicuri cu sume ce corespund declarațiilor martorilor denunțători, în timp ce alte plicuri au fost găsite goale și nu în ultimul față de cuantumul ridicat al respectivei sume.
Rezultă, de asemenea, din procesul verbal aflat la fila 35 încheiat în urma verificării Registrului de Consultații aparținând biroului în care inculpatul își desfășura activitatea, că între pacienții care au participat la consultații la data de 29 aprilie 2004 au fost și,.
Referitor la martora, aceasta a declarat în fața primei instanțe că a oferit inculpatului suma de 2.000.000 lei într-un plic, deși în denunțul formulat și declarația dată în timpul urmăririi penale afirmase că a dat acestuia suma de 1.500.000 lei, pentru ca la audierea sa, după rejudecare, să declare că a fost forțată să dea declarații la urmărirea penală fără a arăta însă în ce a constat acțiunea abuzivă a organelor de anchetă.
Aceeași martoră a declarat că nu suferă de vreo boală psihică și nu înțelege de ce este purtată pe drumuri, atitudine din care instanța trage concluzia că revenirea asupra declarațiilor de incriminare a inculpatului sunt urmarea timpului îndelungat scurs de la data faptelor și împrejurării că aceasta a fost nevoită să se prezinte în mai multe rânduri pentru a da declarații.
Prin urmare, în opinia Curții, primele declarații ale martorei concordă realității faptelor, cu atât mai mult cu cât justificarea oferirii sumei de bani, respectiv, că de la persoanele care așteptau în hol a aflat care este "obiceiul" și a procedat în consecință, corespunde susținerilor făcute și de către celelalte persoane.
La rândul său, martorul a declarat că deși inculpatul nu i-a pretins direct sume de bani, din comportamentul său a înțeles acest lucru, întrucât acesta îi spunea că nu mai are nimic, adică este sănătos, motiv pentru care de fiecare dată când mergea la control îi oferea câte 100-200.000 lei și de fiecare dată primea aviz favorabil, declarație menținută pe tot parcursul procesului, inclusiv în fața instanței de apel după rejudecare.
În același sens, sunt și declarațiile martorilor, care a susținut că a dat inculpatului 300.000 lei, pe care i-a pus pe birou, a primit aviz favorabil pentru prelungirea incapacității de muncă și nu are pretenții materiale, care a oferit inculpatului suma de 200.000 lei, precum și martora, care a oferit inculpatului suma de 500.000 lei, martoră în privința căreia instanța face aplicarea disp. art.327 alin.3 cod proc. penală, ascultarea nemaifiind posibilă din cauza bolii acesteia.
Ca urmare, și în privința acestor martori rezultă că deși inculpatul nu a pretins sume de bani în mod direct, a primit astfel de sume, care în mod evident nu i se cuveneau, în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
În consecință, Curtea apreciază că apelul declarat de parchet sub acest aspect este fondat, dovedindu-se cu declarațiile martorilor la care s-a făcut referire anterior, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, întrucât în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte intervale de timp, a comis acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune unică.
Ca atare, nu poate fi primită apărarea apelantului-inculpat care a susținut că fapta nu există, solicitând achitarea sa, probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior dovedind atât existența faptei, în modalitățile expuse anterior, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăția cerută de lege, respectiv intenție directă.
Nici susținerea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni nu este întemeiată, având în vedere gradul de pericol social concret al acesteia, constând în condiționarea unor persoane cu grave probleme de sănătate de oferirea unor sume importante de bani pentru obținerea ori prelungirea deciziei de pensionare și modalitatea concretă de comitere a faptei, în mod repetat, la intervale scurte de timp, ceea ce face inaplicabile dispozițiile cuprinse în 181Cod penal și pe cale de consecință și pe cele prev.de art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1din Codul d e procedură penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul disp. art.379 pct.1 lit.a cod proc. penală, va fi admis apelul declarat de parchet și rejudecând cauza, conform art.345 cod proc. penală, în temeiul disp. art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă care să răspundă exigențelor cerute de art.72 și art.52 cod penal.
În același timp însă, instanța va avea în vedere conduita bună a inculpatului anterior comiterii prezentei fapte, atitudinea manifestată de acesta pe timpul procesului penal, constând în prezentarea sa în fața instanței la fiecare termen de judecată și stăruința depusă în audierea martorilor, precum și persoana acestuia, medic, căsătorit, cu activitate meritorie în domeniul său de activitate, astfel încât în favoarea sa vor fi reținute circumstanțele atenuante judiciare facultative prev. de art.74 alin.1 lit.a și alin.2 cod penal.
Drept urmare, la individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările comiterii infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, astfel că față și de disp. art.76 alin.1 lit.c cod penal, va aplica acestuia sancțiunea închisorii de 6 luni, apreciind că la aproape cinci ani de la data comiterii faptei și în raport de celelalte argumente referitoare la persoana sa, pedeapsa aplicată este o pedeapsă justă, aptă să răspundă scopului preventiv-educativ și sancționator cerut de art.52 cod penal.
Fiind îndeplinite cumulativ toate cerințele impuse de art.81 alin.1 cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform disp. art.82 cod penal.
Întrucât potrivit disp. art.71 alin.2 cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a-c cod penal, Curtea, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, cuantumul pedepsei, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciază că este justificată numai interzicerea acelor drepturi ce-l fac pe inculpat nedemn să le exercite, așa încât în temeiul disp. art.71 alin.1 cod penal va dispune interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b din codul penal, iar nu și a celorlalte drepturi, astfel cum a reținut instanța de fond, astfel că sub acest aspect apelul declarat de inculpat se privește ca fondat și va fi admis.
Având în vedere că potrivit disp.art.254 alin.3 Cod penal "banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani", Curtea va dispune obligarea inculpatului la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 200 euro, reprezentând contravaloarea bancnotelor folosite la organizarea flagrantului.
Totodată, în temeiul disp. art. 118 Cod penal rap. la art. 254 alin. 3 Cod penal se va dispune confiscarea sumei de 300 lei, indisponibilizată la Trezoreria C conform chitanței nr. - din 05 octombrie 2004, reprezentând sumele oferite drept mită de către martorii - denunțători: - 50 lei, - 30 lei, - 20 lei, - 150 lei și - 50 lei, care nu s-au constituit părți civile în procesul penal, urmând ca diferența de 381 lei, să fie restituită inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul.
Desființează sentința penală nr. 456/2006 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA si rejudecând conform disp. art. 345 Cod proc. penală, în baza disp. art. 254 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 rap. la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal condamnă pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 17 decembrie 1956 în comuna, județul B, domiciliat în B,-, bloc 4,. 1,. 5, sector 5, cetățean român, studii superioare, ocupația medic, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul disp. art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal.
Conform disp. art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform disp. art. 82 Cod penal iar în baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 359 Cod proc. penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 Cod penal privitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul disp. art. 254 alin. 3 Cod penal dispune obligarea inculpatului la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 200 euro iar în temeiul disp. art. 118 Cod penal rap. la art. 254 alin. 3 Cod penal dispune confiscarea sumei de 300 lei, indisponibilizată la Trezoreria C conform chitanței nr. - din 05 octombrie 2004, urmând ca diferența de 381 lei să fie restituită inculpatului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente la dezbateri și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 06 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./Tehnored.
4 ex./10 martie 2009
. fond 570/2005
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu
