Luare de mită (art. 254 cod penal). Sentința 341/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2982/2007)
SENTINȚA PENALĂ NR.341
Ședința publică din 19 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art.254 alin. 1 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și trafic de influență prev. de art.257 Cp raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cp.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra procesului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpatul, fiul lui și, născut la 27.01.1973 în B, sector 5, cu același domiciliu,-,.16,.2,.5,.97, sector 2, fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită prev.de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare și trafic de influență prev.de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Din actul prin care a fost sesizată această instanță rezultă că la momentul întocmirii acestuia, inculpatul era angajat al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu gradul profesional de inspector principal și tot la momentul respectiv avea funcția de ofițer specialist principal în cadrul Corpului de Central al ministerului, fiind ofițer de poliție judiciară ca urmare a avizului nr.1030/C/2005. În cursul anului 2006, învinuitul și-a desfășurat activitatea ca ofițer de poliție judiciară în cadrul - Direcția Cercetări Penale - Serviciul pentru cercetarea infracțiunilor din domeniul crimei organizate - conform fișei postului.
În calitatea sa de ofițer poliție judiciară, învinuitul avea ca sarcini principale de serviciu"efectuarea de acte premergătoare și de cercetare penală în dosarele și lucrările penale în care este delegat de, conform art.217 al. 4 din C.P.P.".Fișa postului mai stipulează la capitolul sarcini, îndatoriri și responsabilități,obligația de a nu lua legătura, în afara programului de muncă, cu persoanele cercetate, membrii familiilor acestora sau alte persoane predispuse la săvârșirea de infracțiuni, pentru a obține diferite avantaje materiale, prin comiterea de infracțiuni de corupție.
Direcția Cercetări Penale, ca structură din cadrul, este subordonată profesional Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, având competență generală în domeniul cercetării penale a poliției judiciare. In ceea ce privește locurile de reținere și arest preventiv ale Poliției, această structură asigură buna lor funcționare, respectarea drepturilor și stabilește măsurile pentru prevenirea oricărui eveniment nedorit.
Conform prevederilor Regulamentului privind organizarea și funcționarea locurilor de reținere și arest preventiv din unitățile de poliție ale Ministerului Administrației și Internelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 988 din 21.10.2005, locurile de reținere și arest preventiv (aresturile) din unitățile de poliție se subordonează direct șefilor unităților și nemijlocit șefilor structurilor de cercetare penală ale poliției judiciare unde funcționează.
Același regulament stabilește la secțiunea a 3-a condițiile în care sunt scoase din arest persoanele supuse măsurilor privative de libertate iar în secțiunea a 4-a dreptul acestor persoane de a primi vizite, pachet și sume de bani. Astfel, scoaterea din arest în incinta unității de poliție se face numai în baza unui "bon de scoatere" semnat de organul de cercetare penală, care este predat polițiștilor de la arest. In situația în care scoaterea din arest este solicitată de ofițerul care instrumentează cauza (altul decât cel din cadrul structurilor de cercetare penală), acesta trebuie să obțină acordul șefului structurii de cercetări penale care are arestul în subordine.
În ceea ce privește dreptul la vizite și pachete acordat reținuților și arestaților, regulamentul precizează că arestații pot fi vizitați de către membrii de familie cu aprobarea, după caz, a șefului unității sau subunității de poliție unde funcționează arestul, a adjuncților acestuia ori a șefului structurii cercetări penale, a procurorului sau a instanței de judecată competente să judece cauza penală. In aceleași condiții arestații pot fi vizitați și de alte persoane dacă își exprimă acordul și dacă nu se impietează asupra principiului aflării adevărului în dosarele în care sunt cercetați.
Referitor la condițiile în care se efectuează aceste vizite, se stipulează că ele vor avea loc în camere special amenajate, în condiții care să asigure restricțiile și măsurile de supraveghere impuse de interesele administrării justiției, siguranței și ordinii locului de deținere. Durata unei vizite la care pot participa cel mult două persoane adulte și doi minori, este de la 30 minute până la 2 ore, iar persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific și obligate să prezinte un act de identitate, în caz contrar nefiind acceptate la vizită.
Prezentarea acestor reglementări referitoare la condițiile în care se efectuează anumite activități cu persoanele aflate în stare de arest preventiv, este absolut necesară pentru reliefarea activității infracționale a inculpatului, mai precis pentru stabilirea sarcinilor de serviciu aflate în legătură cu fapta de luare de mită reținută în sarcina sa.
In cea ce privește relațiile dintre învinuiți, trebuie prezentată legătura dintre inculpatul și înv., care în cazul de față a depășit sfera licitului conducând la realizarea unor mecanisme infracționale care să poată genera venituri ilegale.
Astfel între cei doi există o relație de prietenie din anul 2002, iar în anul 2005 datorită faptului că învinuitul s-a căsătorit cu o vară de-a înv., a fost și cununat de acesta din urmă.
Deși cei doi învinuiți prezintă ca pe un element lipsit de importanță perioada în care au intrat în contact cu rudele denunțătorilor, acest moment este relevat prin prisma calității de polițist a inculpatului și prin cea de fost cadru al Ministerului d e Interne a înv.. Astfel cei doi cunoscând cadrul legal și relațiile care le sunt permise cu persoanele cercetate în cauzele penale, au consimțit relaționarea cu rudele denunțătorilor și chiar au determinat prin forma pretinderii săvârșirea infracțiunilor de corupție.
În altă ordine de idei, trebuie precizat că, la data de 13.03.2006, Aaf ost reținut, iar ulterior arestat preventiv în cauza penală 14/D/P/2006 instrumentată de către Biroul Teritorial Brașov. în aceeași cauză au mai fost cercetați în stare de arest preventiv numiții, oiu, și. Urmărirea penală în această cauza avea ca obiect identificarea făptuitorilor și strângerea probelor cu privire la existența unor infracțiuni constând în falsificarea de card-uri bancare și retrageri frauduloase de numerar de la - uri.
Prin ordonanța din 04.04.2006, pentru această cauză penală a fost declinată competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - structura centrală, cei sase inculpați fiind transferați din arestul B în arestul - Direcția Cercetări Penale la data de 11.04.2006.
După preluarea acestei cauze de către Structura centrală, a fost repartizată spre instrumentare, procurorului care prin rezoluția 138/D/P/2006 din 13.04.2006 a dispus delegarea ofițerilor de poliție " și din cadrul Direcției Generale de Combatere a Organizate și a inspectorului principal din cadrul Direcției Cercetări Penale" pentru efectuarea unor acte de urmărire penală.
Conform mențiunilor din registrul de scoateri din arest, primele scoateri din arestul Direcției Cercetări Penale au fost operate la data de 14. 04.2006 pentru A, oiu și cu mențiunea "anchetă procuror Camera 7 ",fapt confirmat atât de denunțători cât și de martorii () și, aceștia fiind ofițerii de poliție judiciară care, împreună cu procurorul, au procedat la audierea inculpaților din cauză.
La acest moment al relatării evenimentelor ce constituie situația de fapt - premisă a infracțiunilor supuse urmăririi penale, trebuie precizat că delegarea dispusă de către procurorul, în ceea ce îl privea pe înv., avea drept scop efectuarea de către acesta din urmă a actelor administrative referitoare la inculpații arestați preventiv și nu implicarea directă în efectuarea actelor de urmărire penală. Mai concret, ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale de Combatere a Organizate, specializați în investigarea fraudelor prin internet și falsificarea de card-uri bancare, s-au ocupat de efectuarea actelor de urmărire penală, iar învinuitul trebuia să se ocupe de formalitățile referitoare la scoaterea și introducerea în arest a inculpaților, de citarea unor persoane și de asigurarea asistenței juridice prin prezentarea apărătorilor aleși.
În paralel cu aceste evenimente prezentate mai sus, rudele celor arestați preventiv au făcut demersuri în vederea identificării posibilităților în care pot beneficia de contacte (vizite) și pot remite pachete cu alimente. Astfel conform registrelor de la punctul de control-acces în incinta Direcției Cercetări Penale, chiar în ziua următoare transferării din arestul B, mai precis data de 12.04.2007, martora a predat un pachet cu alimente fiului ei, cererea fiindu-i aprobată de către conducerea arestului. In jurul aceleiași zile, cel mai probabil 13.04.2007, dată la care figurează evidențiată remiterea unor pachete cu alimente către A și, învinuitele și au încercat să obțină de la procurorul o aprobare pentru vizitarea lui Refuzul procurorului de a aproba această solicitare a determinat- pe să apeleze la un vecin de-al ei despre care știa că are cunoștințe în rândul polițiștilor. Astfel, sus-numita l-a contactat telefonic pe înv. însă, cunoscând faptul că acesta nu discută prin intermediul telefonului astfel de subiecte, au stabilit o întâlnire la o stație din zona.
La întâlnirea cu înv. au participat cele două învinuite care i-au prezentat datele ce le cunoșteau despre cazul inculpatului A, totodată solicitându-i sprijinul pentru obținerea de vizite și, eventual, eliberarea din arest. a purtat o convorbire telefonică, în prezența învinuitelor, cu o persoană despre care a afirmat că ar avea cunoștință despre cazul lui A, spunându-le că va avea o întrevedere cu această persoană, după care le va da un răspuns cu privire la ajutorul solicitat.
Într-una din zilele următoare, înv. a contactat-o pe înv. căreia i-a transmis faptul că are un răspuns pentru rudele lui A și că trebuie să se întâlnească în mun. B în vederea unei discuții cu un angajat din cadrul Direcției Cercetări Penale. Ca urmare a acestei înțelegeri, înv., înv. și numita - (sora lui ) s-au deplasat în municipiul B, stabilind ca loc de întîlnire cu înv. o cafenea de pe calea -. La această întâlnire, înv. a venit însoțit de finul său, inculpatului, care după ce a ascultat puțin solicitarea învinuitelor, le-a precizat că știe despre situația lui A și a celorlalți arestați din cauză, deoarece se ocupă direct de dosar, însă pentru rezolvarea problemelor toate discuțiile se vor purta prin intermediul înv..
Cu aceeași ocazie, ofițerul de poliție a mai precizat că, pentru eliberarea din arest a inculpaților din dosarul 138/D/P/2006, este necesară plata sumei de 12.500 euro de către fiecare inculpat și că, în plus, li se vor facilita vizite la locul de deținere pentru discuții cu arestații, însă în acest plan infracțional nu este bine să fie implicate alte persoane. Mai mult, tot atunci inculpatul a precizat că intermedierea se va face doar prin înv. și.
În acest moment al prezentării situației de fapt, considerăm necesar a preciza faptul că din cei șase inculpați cercetați în stare de arest preventiv în cauza 138/D/P/2006, inculpați și au avut o atitudine sinceră încă de la începutul anchetei, contribuind la identificarea celorlalți făptuitori. Această situație a constituit motivul pentru care în cadrul grupării infracționale exista o scindare.
Cunoscând aceste date, inculpatul a evaluat posibilii participanți la faptele de corupție și a făcut "propunerea" doar pentru A, -, oiu și -.
După această discuție, inculpatul a părăsit cafeneaua, alte detalii fiind expuse de către înv., ceea ce dovedește faptul că ultimul avea reprezentarea infracțională a ceea ce urma să se întâmple în continuare. Astfel, înv. a precizat celor două învinuite că ofițerul de poliție a solicitat suma de 12.500 euro pentru fiecare inculpat, mai precis de la A, și oiu, sumă ce urmează să fie achitată în două tranșe, din care prima trebuie să fie de 2.500 euro. Tot învinuitul le-a mai precizat că această primă tranșă este pentru ca inculpatul să se implice în acordarea de vizite la arest, iar diferența de 10.000 euro este pentru "rezolvarea" punerii în libertate a inculpaților, suma urmând să ajungă și la alte persoane.
La discuția referitoare la sumele ce trebuiau achitate inculpatului, a fost chemată și numita care până la acel moment stătuse separat. Această prezență a fost solicitată de către înv., motivând că este bine să mai știe și altă persoană despre pretindere, pentru a nu fi suspectate cele două învinuite că sumele au fost stabilite de ele și că ar urma să le revină și lor o parte din bani.
Din momentul stabilirii acestui plan infracțional unele evenimente s-au succedat cu acordul tacit al învinuiților, sub imperiul legii tăcerii, în sensul că, știind fiecare ce rol are în săvârșirea faptelor de corupție, nu au mai fost necesare alte înțelegeri (cu mențiunea că vorbim de o pluralitate ocazională de făptuitori).
Astfel, chiar din ziua următoare, cel mai probabil data de 20.04.2007, denunțătorii au beneficiat de contacte cu rudele. In cazul denunțătorului A, pentru data de 20.04. 2007 sunt operate în registrul de scoateri din arest două mențiuni, respectiv: scoaterea pe motiv " Anchetă C9" între orele 11:56 și 12:26 și scoaterea sub același motiv între orele 16:15 și 16:55. Pentru denunțătorul figurează o singură mențiune "vorbitor cam. 3". Pentru ziua de 21.04.2007, în același registru sunt inserate: scoaterea din arest a lui A între orele 12:5. și 13:20 cu mențiunea "grefă", iar pentru între orele 13:20- 13:45 cu mențiunea "anchetă C9".
Verificările efectuate pe parcursul urmăririi penale nu au putut stabili existența motivelor invocate pentru aceste scoateri din arest, deoarece în dosarul de urmărire penală 138/D/P/2006 nu s-au identificat acte redactate la această dată, iar în ceea ce-1 privește pe nu s-a putut identifica cererea pentru vizită. Legat de acest ultim aspect trebuie remarcat intervalul orar în care a fost realizată scoaterea, interval ce depășește programul de lucru al arestului. Singura mențiune care se coroborează cu alt mijloc de probă este cea referitoare la scoaterea din arest a lui A din data de 21.04.2007 întrucât, în aceeași zi și în același interval orar, a fost înregistrat accesul în instituție al avocatei, apărătorul ales al lui A, dar și al lui care figurează ca fiind scos din arest pentru "grefă C9", în intervalul orar 13:05 -13:35.
Prezentarea datelor de mai sus a fost necesară prin prisma relatărilor denunțătorilor, care deși nu pot reface cronologia exactă a evenimentelor, se corelează perfect cu celelalte mijloace de probă. Astfel se precizează de către A că la prima discuție ce a avut-o cu înv., deși a încercat să-i relateze adevărata situație de fapt în cauza 138/D/P/2007, a fost sfătuit să se calmeze "că nu este dracul așa de negru,.că totul va fi bine, dacă înțeleg cevrea să spună",iar la discuțiile ce le-a avut cu și oiu aceștia i-au relatat că și ei au fost sfătuiți de către anchetator în același sens, ba mai mult
le-a cerut să-1 calmeze pe A și să nu mai facă alte declarații.
a precizat la rândul său că în acea perioadă, înv. 1-a scos din arest și l-a dus într-o cameră de anchetă unde a avut posibilitatea de a discuta cu A, care i-a relatat despre sumele de bani pretinse de ofițerul de poliție, modalitatea prin care s-a reușit contactarea și cum se va realiza remiterea banilor. Această discuție putea avea loc numai la data de 21.04.2007, când din incinta arestului au fost scoși, aproximativ în același interval orar de către învinuitul, cei doi denunțători și numitul.
Întrucât la primul termen de la Tribunalul București, când a fost supusă judecății cererea de prelungire a arestului preventiv pentru cei șase inculpați din cauza 138/D/P/2007, respectiv data de 21.04.2007, aceștia cunoșteau în mare parte detaliile înțelegerii infracționale, a rezultat indubitabil că denunțătorii au fost "pregătiți" și "tatonați" de către înc. și le-au fost facilitate contacte, în principal cu înv., în intervalul 20-21.04.2007.
Plasarea în timp a acestei faze a înțelegerii ilicite cu denunțătorii se coroborează și cu relatările celor două învinuite. Deși susținerile acestora ar putea fi combătute prin lipsa menționării accesului în sediul Direcției Cercetări Penale a învinuitei în acele zile, lipsa acestor mențiuni trebuie privită ca o măsură de siguranță luată de către inculpatul. Acesta le comunicase învinuitelor că pentru vizitarea rudelor arestate să-1 contacteze în prealabil pe înv. și tot prin intermediul acestuia le va fi comunicat momentul la care se poate realiza vizita, urmând ca el să preia din fața instituției persoana care va intra la vizită. Astfel referitor la registrul de la punctul de acces în sediul Direcției Cercetări Penale, verificările efectuate pe parcursul urmăririi penale au stabilit situații de natură a susține starea de fapt reținută în învinuire. la acest moment situațiile în care deși au fost identificate cereri formulate de către înv. pentru acordarea de pachete cu alimente soțului ei, în registrul de acces nu este menționată intrarea acesteia în cadrul instituției.
Pe baza celor prezentate mai sus, rezultate din coroborarea probatoriului administrat în cauză, se poate concluziona ca la data de 21.04.2007 denunțătorii au fost înștiințați despre rezoluția infracțională a învinuiților și au solicitat rudelor aflate în stare de libertate procurarea sumelor pretinse în vederea remiterii lor, pentru a beneficia de un tratament favorizant în arest, cât și pentru a obține înlocuirea măsurii preventive.
În contextul în care toți participanții la infracțiune își cunoșteau rolul, în perioada care a urmat s-au făcut demersuri în vederea procurării sumelor de bani necesare mituirii și cumpărării de influență în cauză. Astfel, în prima fază, conform înțelegerii prestabilite s-au făcut "eforturi" pentru procurarea celor 2.500 euro pretinși de către înv. în schimbul exercitării sarcinilor de serviciu în vederea acordării de vizite și pachete celor arestați.
Pentru denunțătorul A implicarea, în acest sens, a fost din partea înv. care în final a reușit strângerea sumei de 2.500 euro, din bani personali, iar restul de la fratele ei care se afla în Italia.
În cazul denunțătorului, acesta a solicitat sprijinul surorii sale care deși cunoștea parțial înțelegerea dintre învinuiți, nu era pusă la punct cu toate detaliile. Aceasta cunoștea faptul că trebuie să facă rost urgent de 12.500 euro pentru fratele ei și că atunci când are acești bani trebuie să o contacteze pe înv. care știa ce are de făcut în continuare. Motivată de denunțător, care era ferm convins că urmare a remiterii acestor bani va fi eliberat din arest, martora a făcut demersuri în vederea obținerii acestei sume de bani. într-o primă fază, aceasta a încercat să-și convingă mama pentru a amaneta apartamentul, însă neputând materializa această tranzacție, a amanetat un autoturism marca BMW contra sumei de 2.500 euro.
A într-o situație mai aparte, în sensul că nu avea rude apropiate cu care să țină legătura și să-1 sprijine material, denunțătorul oiu a solicitat prietenei lui, martora, să o contacteze pe înv. și să depună diligentele necesare în vederea recuperării unor sume cât și a obținerii unor împrumuturi în vederea strângerii celor 12.500 euro, solicitați de ofițerul de poliție pentru facilitarea unor drepturi în perioada de arest preventiv și în vederea traficării influenței pa lângă magistrații ce pot dispune punerea în libertate. toate detaliile înțelegerii infracționale, martora a recuperat o parte din sumele datorate către prietenul ei și 1-a contactat pe martorul de la care a solicitat sprijin în vederea unui împrumut în sumă de 12.000 euro.
Martorul, fiind neîncrezător în faptul că pentru această sumă există disponibilitate din partea vreunei persoane care să poată garanta eliberarea din arest a lui oiu, a refuzat acordarea împrumutului motivând că-1 va acorda în situația în care va vedea în libertate pe altcineva din grupul arestat preventiv.
În atare situație, martora a remis către înv. doar echivalentul a 600 euro, bani despre care a fost informată ulterior că prin intermediul "" ( ) au ajuns la înv., fapt ce i-a fost confirmat indirect de către acesta din urmă.
În ceea ce îl privește pe numitul, deși convenția ilicită a învinuiților era că și acesta poate beneficia de favorurile și influența inculpatului în schimbul sumei de 12.500 euro, s-a considerat că nu trebuie implicate și rudele acestuia, deoarece nu prezintă încredere, intermedierea urmând a fi făcută doar de înv.. Astfel, înv. și au contactat pe și cărora le-au spus că au găsit o persoană (avocat), cunoștință de-a, care i-ar putea ajuta pe "băieți" însă pentru aceasta este nevoie de 2.500 euro. într-o primă fază, părinții lui, conform susținerilor lor, nu au fost convinși să remită această sumă, dar, ulterior, cu ocazia unei deplasări în B, au înmânat banii celor două învinuite.
Referitor la modalitatea în care aceste sume de bani au fost remise pentru a ajunge la înv., probatoriul administrat în cauză a relevat, fără a pretinde că ordinea este tocmai cea cronologică, următoarea situație de fapt:
Pentru remiterea sumei de 2.500 euro procurată de către înv., în vederea avantajării soțului ei pe perioada de arest preventiv la care era supus acesta, cu ocazia unei deplasări în mun. B, învinuita 1-a contactat telefonic, prin intermediul înv., pe și au stabilit cu acesta un loc de întâlnire la un restaurant situat în zona complexului de birouri " ". Până în apropierea locului de întâlnire, cele două învinuite au fost însoțite de către martora și de către care ar fi dorit să discute direct cu persoana ce-i putea ajuta fiul.
În restaurant, cele două învinuite au găsit la o masă pe învinuiții și, însă acesta din urmă le-a indicat să meargă la o masă amplasată pe terasă. După puțin timp la masa celor două a venit și înv., care informat fiind despre faptul că părinții lui ar dori să discute cu el și că pot să achite prima tranșă, acesta a reproșat că implicarea altor persoane poate deconspira relația lor, motiv pentru care nu dorește să ia legătura cu ei. Tot învinuitele i-au precizat că au asupra lor suma de 2.500 euro din partea denunțătorului A, context în care înv. le-a spus să-și comande câte un suc, iar la plecarea de pe terasă să lase în nota de plată și ce 2.500 euro.
Cele două învinuite s-au conformat indicațiilor primite de la înv., astfel că nu au putut preciza modalitatea în care suma de bani a ajuns la înv. însă, cu certitudine, suma a ajuns la acesta, lucru recunoscut chiai de către el atât direct cât și indirect, în discuțiile ce le-a purtat cu învinuitele și denunțătorii.
La un interval de câteva zile, după remiterea acestei sume, înv. lor a contactat-o telefonic pe înv. comunicându-i faptul că urmare a discuțiilor purtate cu înv., acesta ar fi luat decizia de a acorda aceleași "facilități și servicii" și lui, în schimbul sumelor care fuseseră pretinse de la cei trei denunțători. Tot înv. a precizat însă că ni se dorește o legătură directă cu rudele lui, iar sumele de bani să fie remise prin intermediul înv..
În atare situație, cele două învinuite i-au contactat pe părinții Iu:, care au fost de acord cu transmiterea primei tranșe de 2.500 euro. Această sumă a fost remisă celor două învinuite cu ocazia unei deplasări în mun. B, undeva în zona Noi. După preluarea sumei de la martora, cele două învinuite au mers și s-au întâlnit cu înv, iar în mașina acestuia i-au remis banii ceruți.
Pentru remiterea sumelor procurate de către martorele ș:, învinuitele s-au întâlnit cu înv. în apropierea fast food-ului - și tot în autoturism i-au predat acestuia sumele de 2.500euro, respectiv echivalentul a 600 euro.
Din momentul remiterii primelor sume de bani de către cele două învinuite, denunțătorii au beneficiat de serviciile promise de către înv., în sensul că, începând cu luna mai a anului 2006, aceștia au beneficiat de vizite și pachete cu o frecvență de 2-3 ori pe săptămână.
Concomitent cu obținerea și remiterea acestei prime tranșe de către fiecare denunțător, cât și pentru numitul, rudele acestora au făcut demersuri pentru procurarea restului de 10.000 euro solicitat de către înv. în vederea influențării magistraților ce ar fi putut dispune eliberarea din arest a celor patru.
Astfel înv., urmare a discuțiilor purtate la arest cu soțul ei, a fost îndrumată să ia legătura cu (o concubină a lui A) în vederea valorificării unui autoturism marca Jeep. învinuita, după ce a obținut actele acestui autoturism de la martora, 1-a contactat pe martorul pentru a fi ajutată cu privire la valorificare sau amanetare. La rândul său, a apelat la martorul.
Cei doi martori deși cunoșteau situația în care se afla denunțătorul A și au fost informați de înv. pentru ce-i sunt necesari banii obținuți din tranzacționarea autoturismului, au fost rezervați inițial în a se implica și au solicitat garanții directe de la denunțător. Mai precis pentru că autoturismul în cauză nu putea fi tranzacționat fără acordul lui A, cei doi au cerut să aibă o confirmare directă de la denunțător în sensul că își dă acordul cu privire la remiterea banilor către soție și că are date certe cu privire la eliberarea din arest, moment în care se vor putea perfecta și actele tranzacționării.
În altă ordine de idei, martorul urmare a relatărilor înv. despre relația ei cu înv. și pretinderile de bani ale acestuia în schimbul traficării influenței, a făcut verificări referitoare la persoana învinuitului pentru a se convinge despre calitatea lui de polițist în cadrul Direcției Cercetări Penale.
După unele discuții telefonice și cu denunțătorul A, discuții ce au fost facilitate chiar de către înv., cei doi martori au făcut demersuri în sprijinirea prietenului lor. Astfel martorul a preluat drept garanție autoturismul și a procurat suma de 10.000 euro din diverse surse, însă i-a precizat înv. că va remite suma în momentul în care va purt-o discuție cu soțul ei. în această situație, învinuita, prin intermediu celeilalte învinuite care, la rândul ei, l-a contactat pe înv., i-a transmi înv. faptul că trebuie să faciliteze o întrevedere între A și sau.
în ziua transmisă pentru această întrevedere cei doi martori împreună ci învinuitele s-au deplasat în municipiul B la sediul Direcției Cercetăr Penale. în sediu a intrat doar înv. care după ce a fost refuzată de înv în ce privește realizarea întrevederii dintre denunțător și, a insistat motivându-i că altfel nu poate obține restul de 10.000 euro Lipsa de integritate și cupiditatea în obținerea de foloase ilegale l-au determina pe înv. să accepte ca denunțătorul A să poarte un dialog telefonic cu martorul. Cu ocazia acestui dialog denunțătorul i-a confirmat martorului că poate să remită către înv. suma de 10.00( euro.
Apoi, înv. i-a precizat învinuitei că pentn remiterea acestor bani trebuie să ia legătura cu înv. care-i va indict exact locul. Având o confirmare din partea denunțătorului, martorul: i-a dat învinuitei, în apropierea sediului Direcției Cercetăr penale, o în care se afla suma de 10.000 euro, compusă din bancnote de diferite cupiuri.
După contactarea telefonică a înv. de către înv., acesta le-a indicat învinuitelor ca loc de întâlnire un service auto din zona. Cu ocazia acestei întâlniri, învinuitele i-au precizat înv.ciau adus suma de 10.000 euro pentru cumpărarea de influență de către denunțătorul A, sumă pe care i-au remis-o în autoturism. înv. lor după ce a numărat banii și le-a reproșat învinuitelor că nu au adus niște bancnote de valoare mai mare, l-a contactat telefonic pe înv. căruia printr-un cod dinainte stabilit i-a transmis "au venit persoanele și au făcut actele pentru pământ",ceea ce reprezenta că a primit suma convenită.
Astfel, cu titlu exemplificativ, prezentăm câteva din situațiile în care urmărirea penală în prezenta cauză a stabilit, indubitabil, interesul învinuitului în a-i favoriza pe denunțători.
Pentru început trebuie precizat că din registrul în care sunt menționate scoaterile din incinta arestului a persoanelor arestate preventiv, în situația denunțătorului A au fost evidențiate 39 scoateri, din care doar 3 sau 4 situații au fost în interesul urmăririi penale.
Coroborând datele din aceste registre cu bonurile de scoatere din arest, cererile pentru vizite și pachet și mențiunile din registrele de la punctul de acces în sediul Direcției Cercetări Penale, rezultă fără dubii faptul că învinuitul a scos din arest pe denunțătorul A sub pretextul că efectuează anchetă, însă i-a dat posibilitatea acestuia din urmă să țină legătura cu familia și cu ceilalți arestați sau cu alte persoane.
Prezentat fiind anterior faptul că între înv. și era o relație apropiată în ceea ce privește punerea în aplicare a rezoluției infracționale, arătăm că aceasta se regăsește menționată în registrele de acces în instituție foarte rar, deoarece învinuitul avea grijă să o preia de la poartă fără a mai fi predat vreun act de identitate. Chiar și în această situație, pe baza celorlalte probe administrate, s-a stabilit că în zilele de 20 și 21.04.2007 denunțătorul a fost scos din arest pentru a lua contact cu soția sa.
Această situație este susținută și de situația înregistrată la data de 16.05.2006, când deși înv. nu figurează menționată în registrul de acces, totuși există o cerere a sa pentru acordarea unei vizite la deținutul A, cerere ce este vizată și poartă mențiunea "efectuat ", iar arestatul este scos din arest pe baza bonului întocmit de către învinuit. Tot cu titlu exemplificativ prezentăm și situația din data de 07.06.2006, când figurează menționat accesul în sediul Direcției Cercetări Penale a înv., între orele 14:50 - 16:10, cu mențiunea "", existând o cerere a învinuitei prin care solicită predarea către soțul ei a unui aparat, cerere ce este vizată de către înv.. în aceeași împrejurare, învinuitul îl scoate din arest pe denunțător în intervalul orar 14:55 -15:25, motivul consemnat fiind "anchetă".
Deși în regulamentul de organizare și funcționare a spațiilor de deținere, se stipulează faptul că la vizite pot participa doar două persoane adulte, înv. a permis accesul pentru vizitarea lui A și la trei persoane (vezi documentele referitoare la vizitele efectuate de a, și )
Procedând la suprapunerea datelor existente în documentele puse la dispoziție de către Direcția Cercetări Penale s-au constatat astfel de situații în mai multe cazuri.
Pentru denunțătorul, urmărirea penală efectuată în cauză a identificat faptul că în perioada de deținere de la arestul Direcției Cercetări Penale acesta a fost scos de 36 de ori, pentru care de 32 ori există mențiune "anchetă" sau "anchetă ". În afară de situațiile relevate anterior pentru denunțătorul A, din documentele analizate rezultă că în cazul lui există o ritmicitate a scoaterilor ce se coroborează cu cele denunțate. O situație aparte ce trebuie evidențiată este aceea că învinuitul, motivat de relația ce o legase cu denunțătorul, a procedat la scoaterea din arest a acestuia chiar și într-o zi de duminică.
În ceea ce privește favorizarea numitului -, s-a identificat cu preponderență situația în care rudele deținutului aveau acces în biroul învinuitului care concomitent dispunea scoaterea din arest sub pretextul efectuării anchetei.
O situație valabilă pentru toți cei patru deținuți este aceea că deși urmărirea penală a fost finalizată, iar procurorul a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a continuat să-i scoată din arest până în ultima zi de detenție la arest.
Deși până la data de 26.07.2007, când A, oiu și au fost transferați în Penitenciarul București Jilava, inculpatul a continuat să-și mențină promisiunile referitoare la exercitarea influenței pentru obținerea hotărârii judecătorești care să înlocuiască măsura arestului preventiv, acest aspect nu s-a materializat. Însă, inculpatul a venit cu alte promisiuni în sensul că va face demersuri pentru readucerea în arest a celor patru sau că instanța va decide cu siguranță o soluție favorabilă lor, deoarece a distrus sau a sustras de la dosarul cauzei unele probe ce-i învinovățeau.
Pentru a fi persuasiv în continuare, în ultima perioadă inculpatul i-a recomandat lui angajarea ca apărător ales avocatei, fapt concretizat ulterior prin intermediul învinuitelor și a martorei. Astfel că, la începutul fazei de judecată, A, și oiu au fost asistați de către această avocată.
Cu ocazia unui termen de judecată, numitul fost acostată de către rudele numitului care i-au solicitat restituirea banilor dați. Avocata asistând la aceste discuții a intervenit în
favoarea învinuitei care ulterior i-a relatat despre pretinderile și sumele de bani remise către inculpatul. Totodată, învinuita, știind că între inculpatul și avocată există o relație, a solicitat acesteia din urmă sprijinul pentru recuperarea măcar a unei părți din banii dați ofițerului, mai precis celor dați ca urmare a promisiunii influențării completelor de judecată ce ar fi putut dispune punerea în libertate a lui
a dat curs acestei solicitări și, după contactarea inculpatului, i-a cerut acestuia să accepte o întâlnire cu. Întâlnirea a avut loc la data de 28.08.2006 în intervalul orar 16.00-16.30, inculpata fiind nevoită să aștepte mai mult timp în fața sediului Direcției Cercetări penale, deoarece în zonă se aflau mai mulți reprezentanți ai presei.
După ce a fost preluată de către înv. și condusă în birou, învinuita i-a explicat că denunțătorul A solicită restituirea sumei de 10.000 euro. înv.,fiind probabil anunțat de către av. despre motivul acestei întrevederi, a ieșit din birou și când a revenit i-a dat învinuitei o pentru cadouri ce conținea suma de 10.000 euro.
În aceeași perioadă și denunțătorul oiu a solicitat prietenei lui, martora, să-1 contacteze pe învinuit, în vederea recuperării celor 600 euro. învinuitul însă, sub diferite pretexte, a refuzat restituirea banilor.
La data de 16.07.2006, înv. a revenit cu o nouă solicitare la avocata pentru a-i facilita o întrevedere cu înv. în vederea recuperării celorlalte sume de bani date de către denunțători. Această discuție la care a participat și martora a, a fost înregistrată de către învinuită, înregistrarea fiind pusă la dispoziția organului de urmărire penală. Deși calitatea înregistrării nu este tocmai bună, din acest dialog rezultă faptul că avocat a contactat telefonic pe învinuit iar ulterior i-a dat înv. numărul de telefon al acestuia.
Întâlnirea între învinuita și învinuitul nu s-a mai materializat, acesta din urmă refuzând orice contact telefonic sau direct. în atare situație, denunțătorii nu au mai putut recupera suma totală de 8.100 euro remisă în schimbul favorurilor ce trebuiau acordate de către înv. pe perioada stării de arest preventiv executate în arestul IGPR.
Cercetarea judecătorească ce a urmat a implicat audierea inculpatului, martorilor din acte precum și trei martori propuși în apărare de inculpat. În esență, a rezultat că în perioada aprilie - iulie 2006 inculpatul având calitatea de ofițer de poliție judiciară în cadrul Serviciului de cercetare a infracțiunilor din domeniul crimei organizate al Direcției Cercetări Penale și fiind delegat prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București din data de 13.04.2006 să efectueze acte de urmărire penală în dosarul nr.138/D/2006 a pretins direct și indirect de la inculpați arestați preventivă în cauză, suma de 10.000 euro în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu, respectiv, acordarea de pachete și vizite la arestul Direcției Cercetări Penale din care a primit suma de 8100 euro. Cu privire la cea de-a doua infracțiune s-a mai stabilit că inculpatul și-ar fi traficat influență și a dat să se înțeleagă acest lucru asupra magistraților de la Curtea de Apel București, care judecau cauzele respective, având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților și că i-ar fi putut determina să hotărască cercetarea lor în stare de libertate.
La cercetarea judecătorească efectuată în cauză au fost audiați inculpatul și 22 de martori, din care trei martori propuși în apărare de inculpat.
Din declarațiile denunțătorului A, oiu și, date în fața instanței rezultă că inculpatul nu le-a cerut niciodată vreo sumă de bani și că ar fi înțeles din alte surse, uneori pe ocolite, că
n-ar fi dat niște bani. Oricum denunțătorii au arătat că nu au cunoștință personal dacă s-adat sau nu vreo sumă de bani și că inculpatul nu le-a făcut niciodată o propunere în acest sens, situație în care atât denunțurile lor, cât și declarațiile nu pot incrimina în nici un fel pe inculpat.
Oricum, considerăm că în condițiile în care inculpatul era suspectat de fapte de corupție, apăruseră la un moment dat și denunțurile, nu a existat nici un flagrant de primire a vreunei sume de bani de către inculpat. Totul s-a desfășurat prin intermediul martorei care declară că la o întâlnire pe care ar fi avut-o împreună cu, martorul și inculpatul într-o cafenea de pe B-dul - a lăsat o sumă de bani în nota de plată, iar într-o altă dată aceeași martoră a lăsat o altă sumă de bani pe bancheta din spate a autoturismului proprietatea martorului și unde se găsea și inculpatul.
De altfel, martora soția denunțătorului A declară în mod expres că inculpatul nu i-a cerut niciodată vreo sumă de bani pentru a îndeplini defectuos vreun act de serviciu și că niciodată nu i-a restituit vreo sumă de bani.
Martorul un alt presupus intermediar între inculpat și martora nu are cunoștință de vreo sumă de bani dată inculpatului, mai mult decât atât rezultă din declarația sa dată la instanță că este vecin cu mama lui, fiind prieten mai "apropiat" cu aceasta pe care o împrumutase chiar cu bani, la fel și pe mama acesteia.
În acest context nu este de neglijat a aprecia moralitatea îndoielnică a martorei care în acest timp era și "prietena" denunțătorului A și a soției acestuia.
În ansamblul probator dispus la urmărirea penală s-a dispus la un moment dat și interceptarea de convorbiri telefonice autorizate dar care, în final, nu au putut fi coroborate, neavând relevanță în cauză pentru dovedirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită.
Instanța consideră că declarațiile martorilor denunțători cât și ale lui și nu probează în nici un fel vinovăția inculpatului și pe care le înlăturăm ca fiind date pro causa.
Considerăm că nici pe baza celorlalte declarații din acte nu poate fi pronunțată condamnarea inculpatului, acestea fiind afirmații fără un suport credibil.
Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, infracțiune aflată în concurs real cu cea de luare de mită.
Rezultă din probele de la dosar, respectiv declarațiile acelorași martori denunțători cât și a lui că la un moment dat inculpatul și-ar fi oferit serviciile prin cunoștințele pe care le avea la Curtea de Apel București ca cei trei denunțători să fie puși în libertate.
Și în opinia noastră săvârșirea unei infracțiuni trebuie dovedită sub toate elementele sale atât în plan obiectiv cât și subiectiv, iar în cazul traficului de influență latura subiectivă are ca element indispensabil scopul în vederea căruia făptuitorul a acționat, fapt care-i conferă un caracter calificat.
Prin urmare, nu este suficient a se proba doar latura obiectivă,respectiv faptul primirii unei sume de bani ori a unui folos ci ceea ce este de esența infracțiunii, că numele respective și foloasele sunt date primite în scopul "traficării" influenței pe lângă anumiți funcționari, pe lângă care are "trecere" sau lasă a se înțelege că ar avea, ceea ce în cauza de față nu s-a dovedit și că există un dubiu major care profită inculpatului. din perspectiva situației reale a denunțătorului față de pricină și față de inculpat, obiectivitatea și imparțialitatea declarațiilor acestuia sunt puse sub semnul îndoielii.
nu au în acest proces poziția unor martori în accepțiunea dispozițiilor art.78 Cod penal, respectiv aceea a unor persoane neutre care,de cele mai multe ori întâmplător, au cunoștință de vreo faptă sau vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului și care nu are vreun interes propriu de apărat. Dimpotrivă, martorii A, oiu, în mod evident sunt interesați în pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, având în vedere că ei sunt cei care pretind că acesta a săvârșit acte de corupție căror victimă se consideră.
Referitor la profilul moral dar și profesional al inculpatului așa cum rezultă din probele administrate, constatăm din declarațiile celor trei martori audiați coroborat cu cele două adrese de la Inspectoratul General al Poliției Române că inculpatul s-a bucurat de aprecieri favorabile din partea colegilor la locul de muncă, fiind un ofițer care respecta atât ordinele superiorilor cât și regulamentele de funcționare a Direcției Cercetări Penale, respectiv a arestului (adrese fila 203 și 217 dosar ).
Față de aceste împrejurări arătate mai sus, constatăm că probele referitoare la vinovăția inculpatului nu sunt certe, sigure, complete ci există îndoială la vinovăția inculpatului fiind în prezența reguliiin dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, așa cum de altfel reține și dispozițiile art.6 paragraf 2 art.122 și urm. din normele CEDO.
În acest context constatăm că probele administrate în cauză nu dovedesc în mod cert dincolo de orice dubiu, temeinicia acuzațiilor aduse împotriva inculpatului, în baza cărora să se poată stabili săvârșirea de către acesta a infracțiunii de trafic de influență și luare de mită pentru care a fost trimis în judecată în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, dispunem achitarea inculpatului pentru ambele infracțiuni.
Dispunem, totodată și scoaterea de sub sechestru instituit prin procesul-verbal din data de 30.01.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a suprafeței de 2500 mp teren intravilan proprietatea inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. Cod procedură penală achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la 27.01.1973 în B, sector 5, cu același domiciliu,-,.16,.2,.5,.97, sector 2, pentru săvârșirea infr.prev.de art. 254 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 modificată și art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Dispune scoaterea de sub sechestru, instituit prin procesul-verbal din data de 30.10.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a suprafeței de 2500 mp teren intravilan situat în comuna, satul, tarlaua 8, parcela 269 județul I, proprietatea inculpatului .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact.AL 4 ex./11.02.2009
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu
