Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 35/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 35
Ședința publică de la 29 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
- - - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de ședință din datele de 20 și 26 februarie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, inculpații și împotriva sentinței penale nr. 176 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 176 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul O l t, în baza art. 334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridica a faptei din 03.07.2006 din aceea prevăzuta de art. 254 alin 2 raportat la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000, în art. 254 alin 1 și 2 raportat la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000 iar pentru fapta din 30.06.2006, din art. 254 alin 2 rap la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000, in art. 256 alin 1 rap la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000 cu menținerea aplicării art. 33 lit. a
Cod PenalIn baza art. 254 alin 1 și 2 rap la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la 21.02.1974 în comuna, jud.O, cu domiciliul în S, b-dul - nr.11-AM 3,.A,.9,.50, jud. O,CNP -, la 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara de interzicere a drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a, b și c pe Cod Penal durata de 1 an in condițiile art. 66
In baza art. 71 cod penal, s-au interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, b și c pe Cod Penal timpul detenției.
In baza art. 254 alin 1 și 2 rap la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 9.02.1956 în comuna, jud.O, cu același domiciliu, CNP -, la 3 ani închisoare cu aplicația art. 37 alin. 1 lit. a
Cod PenalS-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara de interzicere a drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a, b și c pe Cod Penal durata de 1 an în condițiile art. 66
In baza art. 864rap la art. 83 s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunțata prin sentința penala nr. 1053 din 09.09.2003 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penala nr. 605/ 03.12.2003 a Tribunalului Olt si dispune executarea in întregime a acesteia fără a se contopi cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune.
Inculpatul va executa 4 ani închisoare ca pedeapsă principala și un an ca pedeapsă complementara de interzicere a drepturilor menționate mai sus.
In baza art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, b, c pe Cod Penal timpul detenției.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap C.P.P. la art. 10 alin 1 lit. d au C.P.P. fost achitați inculpații și pentru fapta prevăzuta de art. 256 alin 1 rap la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000.
In baza art. 118 alin 1 lit. e rap Cod Penal la art. 254 alin 3 si la art. 61alin 3 și 4 din Legea nr 78/2000, s-a dispus confiscarea speciala a sumei de 100 lei RON consemnata la CEC Sucursala S conform recipisei nr. -/1 din 14.07.2006.
S-a luat act că martorul denuntator ca si martorul denuntator nu s-au constituit părti civile in cauza.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpații au deținut calitatea de inspectori în cadrul autorității publice menționate anterior cu atribuții privind efectuarea de controale tematice și operative. S-a mai reținut că în exercitarea atribuțiilor de control, inculpații pot efectua verificări la societăți comerciale iar dintre acestea unele pot fi inopinate pentru a depista pe agenții economici care încalcă în mod repetat disciplina financiară, chiar fără ca aceștia să fie nominalizați în programele de control. De asemenea, în limita competențelor ce le reveneau, inculpații în calitatea oficială menționată, aveau obligația să întocmească actele de constatare menționate mai sus atunci când apreciau că este cazul în raport de gravitatea abaterii.
În data de 3 iulie 2006, la magazinul societății SC SRL S situat în același municipiu,-, s-a primit pâine livrată de către furnizorii SC SA și SC Rm. pe bază de facturi, documente pe care administratorul societății, martorul denunțător nu le-a înregistrat în evidență.
În aceeași dată, dar în jurul orei 12,30, după cele reținute anterior în legătură cu furnizarea de pâine la acest magazin s-au prezentat cei doi inculpați, menționând calitatea de inspectori în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și că efectuează un control inopinat, scop în care au solicitat mai multe documente contabile cât și în registrul unic de control.
Cu ocazia exercitării în modul arătat a atribuțiilor de serviciu inculpații au constatat încălcarea de către această societate comercială prin administratorul său a obligațiilor legale de înregistrare în evidența tehnic operativă a celor două facturi.
Totodată, s-a reținut că inculpata a adus la cunoștință administratorului societății, că prin neîndeplinirea acestei obligații a comis o abatere administrativă ce este sancționată cu amendă contravențională, fără însă a întocmi în formă scrisă acte de constatare și sancționare.
În aceste condiții inculpatul a pretins în prezența inculpatei ca martorul denunțător să îi dea suma de 1.000.000 lei ROL pentru a nu mai fi sancționat iar la insistențele primului inculpat, inculpata a fost de acord să nu i se mai aplice această măsură de constrângere și a acceptat apoi să îi dea nr. său de telefon acestui martor pentru a i se face remiterea sumei.
Operațiunea de înmânare a sumei pretinse în condițiile arătate s-a convenit că are loc ulterior deoarece martorul denunțător a motivat celor doi inculpați că momentan nu are lichidități bănești și că va trebui să recurgă la un împrumut pentru a le putea da banii.
În împrejurările de mai sus inculpata i-a dat nr. său de telefon martorului denunțător iar acesta urma să o sune pentru a se înțelege unde să se întâlnească pentru a-i fi înmânată suma de bani. Ulterior, în baza convorbirii telefonice dintre inculpată și martorul denunțător s-a convenit că locul de întâlnire să fie în zona din municipiul În baza sesizării adresată organelor de poliție de către martorul denunțător pe baza informației obținută de acesta că persoane ce au astfel de pretenții și se prezintă ca fiind inspectori cu atribuții de control sunt niște impostori, s-a reținut că s-a procedat la marcajul chimic al unei bancnote de 1.000.000 lei ROL care a fost dată de către acest martor inculpatei cu ocazia întâlnirii dintre cei doi ce a avut loc în seara aceleași zile în zona menționată din
Organele de poliție au depistat-o pe inculpată având asupra sa bancnota de 1.000.000 lei ROL pe care a introdus-o în pantalonii pe care îi purta și că această bancnotă a fost ridicată de organele de poliție și consemnată la CEC - Sucursala
Probele cauzei au atestat, că în data de 30.06.2006 cei doi inculpați s-au prezentat la magazinul comerciantului SC SRL din S și după ce au arătat calitatea de inspectori în cadrul autorității menționate și s-au legitimat au menționat scopul prezenței lor și anume verificarea funcționării caselor de marcat inclusiv sub aspectul concordanței dintre datele acesteia și valoarea mărfurilor vândute.
De asemenea, cei doi inculpați au verificat dacă mărfurile primite sunt însoțite de documente legale și au întreprins cercetări și asupra registrului unic de control. Cu ocazia verificărilor inculpații au constatat că datele de identificare a punctului de lucru nu era înscris în registrul de control deși era menționat pe facturi și că această neregularitate este abaterea administrativă și poate fi sancționată contravențional.
Cei doi inculpați, ca urmare a relatării martorului, administratorul acestei din urmă firme comerciale în sensul că urma să închidă magazinul pentru că nu mai avea vânzări nu au mai insistat pe ideea de a sancționa pe acest comerciant. Auzind că cei doi inculpați urmează să meargă să servească masa fiindu-le foame, acest martor s-a oferit să înmâneze niște pachete cu mâncare în limita unor relații de protocol fără a exista vreo condiționare din partea inculpaților asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
În baza atribuțiilor de îndrumare care reveneau alături de cele de control, în sarcina inculpaților erau în drept aceștia ca atunci când constatau abateri nesemnificative să nu procedeze la întocmirea de acte de constatare și sancționare a contravenientului limitându-se doar la atenționarea celui în cauză. Așa este și cazul referitor la raporturile celor doi inculpați cu martorul și cu firma acestuia. Se mai reține că după terminarea controlului în timp ce inculpații plecau pachetele cuprinzând produse alimentare pentru fiecare din inculpați în valoare totală menționată mai sus au fost remise acestora de către martorul.
La individualizarea pedepselor aplicate, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 atât cu caracter real cât și personal. În acest sens s-a reținut că inculpata a avut o contribuție substanțială la comiterea infracțiunii atâta timp cât a acceptat să nu-și îndeplinească obligația de serviciu ținând de atribuțiile cei revin ca inspector fiscal în schimbul unei sume de bani și ulterior s-a preocupat de primirea efectivă a acesteia fără a acorda vreo clemență martorului denunțător atunci când acesta a motivat prin lipsa de lichidități bănești faptul că pe loc nu poate să dea suma pretinsă. În plus, s-a mai reținut că inculpata are antecedente penale pentru care în anul 2002 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 4.000.000 lei ROL pentru săvârșirea unor fapte prev. de art. 215.p., art. 289 și 291
Referitor la inculpatul s-a reținut contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii în condițiile menționate anterior în coroborare cu faptul că inculpatul prezintă antecedente penale care atrag starea de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a În legătură cu această din urmă stare de recidivă s-a reținut ca prim termen, pedeapsa de 1 an închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 1053/ 9.09.2003 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 605/ 3.12.2003 a Tribunalului Olt cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei iar ca al doilea termen infracțiunea de față.
Față de aceste criterii de individualizare s-a apreciat că pedeapsa închisorii, de 3 ani pentru fiecare din inculpați, este de natură să realizeze scopul preventiv și funcțiile coercitivă și educativă ale acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, parchetul a criticat sentința întrucât instanța de fond, în mod greșit a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, deși din probele administrate în cauză, rezultă că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită (cu ocazia controlului efectuat de către cei doi inculpați la data de 30 iunie 2006, la SC" "SRL S, au constatat o serie de nereguli care constituiau abateri și erau sancționate cu amendă contravențională și pentru a nu aplica această sancțiune inculpații au acceptat primirea unor foloase în legătură cu îndatoririle de serviciu - se arată că este lipsită de relevanță poziția subiectivă a celui care a dat foloasele, aceasta presupunând, condiționarea existenței infracțiunii de luare de mită, de preexistența infracțiunii de dare de mită deși, cele două infracțiuni sunt autonome; se menționează de asemenea, în motivele de apel, că cei doi inculpați nu și-au îndeplinite atribuțiile de serviciu și au pretins pachete cu mânare pentru a nu aplica sancțiuni contravenționale; în consecință, se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și înlăturarea mențiunii privind schimbarea încadrării juridice precum și condamnarea celor doi inculpați și pentru infracțiunea de luare de mită săvârșită la data de 30 iunie 2006.
Apelanta inculpată, a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea acesteia pentru infracțiunea de luare de mită întrucât fapta nu există; s-a invocat nelegalitatea actelor de urmărire penală efectuate de agentul de poliție de la Serviciul de Ordine Publică, care nu avea competența să efectueze acte în această cauză, conform dispozițiilor legale precum și încălcarea dreptului de apărare al inculpatei cu ocazia luării primelor declarații, solicitând să fie avute în vedere numai actele efectuate după începerea urmăririi penale de către procurorul competent; apelanta inculpată menționează că nu există probe care să susțină vinovăția acesteia pentru infracțiunea de luare de mită, arătând că s-au efectuat presiuni asupra acesteia la organele de urmărire penală, fiind forțată "să dea anumite declarații la organul de poliție, noaptea, după ce a fost reținută pe stradă și fără a i se permite să fie asistată de un avocat", iar denunțul numitului nu este confirmat de alte probe; în consecință, s-a solicitat aplicarea principiului "in dubio pro reo", cu consecința achitării inculpatei pentru infracțiunea de luare de mită.
Inculpatul a criticat de asemenea sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea acestuia pentru că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, nefiind probe la dosarul cauzei care să susțină vinovăția acestuia pentru fapta de la 3 iulie 2006, solicitând menținerea sentinței cu privire la fapta de la 30 iunie 2006 ca legală și temeinică.
Apelurile inculpaților sunt fondate, iar apelul declarat de parchet este nefondat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că sentința este nelegală și netemeinică în parte, pentru următoarele considerente:
Apelanții inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită, comise la 30 iunie 2006 și, respectiv, 3 iulie 2006.
Instanța de apel, a procedat conform dispozițiilor legale la ascultarea inculpaților apelanți care au renunțat la dreptul la tăcere și au fost de acord să fie audiați, aceștia menționând că sunt de acord cu declarațiile pe care le-au dat anterior, în faza de cercetare judecătorească, mai puțin cele date în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile date în fața lucrătorilor de poliție, când s-au efectuat presiuni și amenințări la adresa acestora, declarațiile fiind luate noaptea și în lipsa unui apărător, deși s-a solicitat de către inculpați prezența acestuia; cu privire la fapta de la 30 iunie 2006, s-a precizat că numitul, după efectuarea controlului i-a invitat pe cei doi inculpați la masă însă, aceștia au refuzat întrucât se grăbeau, motiv pentru care numitul invocând faptul că a doua zi organiza o, le-a înmânat celor doi inculpați, câte un pachet cu mâncare.
Motivul de apel invocat de către inculpați, în sensul că, actele de urmărire penală efectuate de agenții de poliție sunt lovite de nulitate, fiind efectuate de către un organ necompetent, este fondat.
Din perceptul constituțional prev. de art. 1 alin.5 din Constituție, decurge și principiul legalității procesului penal, care exprimă cerința, ca acesta să se desfășoare potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
Potrivit art. 200 cod pr.penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu, cazul să se dispună trimiterea în judecată - ca urmare, se impune strângerea probelor necesare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, atât în defavoarea, cât și în favoarea inculpaților, în vederea pregătirii cauzei pentru o justă și legală soluționare de către instanța de judecată.
Art. 201 cod pr.penală, menționează că urmărirea penală se efectuează de către procuror și de către organele de cercetare penală, prin lege stabilindu-se cauzele în care efectuarea urmăririi penale de către procuror este obligatorie.
În aceste cauze, urmărirea penală nu poate fi efectuată decât de către procuror, organul de cercetare penală având dreptul să efectueze numai acele de cercetare care nu suportă întârziere (art. 213 cod pr.penală).
Întrucât dispozițiile privind competența după materie și după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea unei nulități absolută, organul de urmărire penală este obligat, înainte de a efectua urmărirea penală, să-și verifice competența, iar în situația în care constată că nu are competență să efectueze urmărirea penală, acesta trimite,de îndatăcauza procurorului.
Într-adevăr, în art. 211 și art. 213 cod pr.penală, se prevăd dispoziții care produc o extindere limitată a competenței organelor de cercetare penală, în sensul că, acestea sunt obligate să efectueze actele de cercetarece nu suferă amânare,chiar dacă acestea privesc o cauză care nu sunt de competența lor, ci a procurorului.
Însă, lucrările efectuate în astfel de cazuri, se trimit,de îndatăla procurorul competent să efectueze urmărirea penală.
Ori, în cauza de față, apreciem că agentul șef de poliție, sesizat la data de 3 iulie 2006 de către denunțătorul, cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de către inculpați, infracțiuni de luare de mită, cu privire la acre urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, avea obligația, în raport de dispozițiile legale menționate mai sus, să trimită imediat după primirea denunțului, cauza procurorului competent să efectueze urmărirea penală.
Cu încălcarea acestor dispoziții legale, agentul de poliție a procedat la efectuarea unui așa numit flagrant și la luarea de declarații atât denunțătorului, cât și inculpaților și martorului, iar referatul cu propunerea de declinare a competenței s-a întocmit la 10 iulie 2006, deși, așa cum am menționat mai sus, denunțul s-a efectuat la data de 3 iulie 2006.
Deoarece, așa cum am arătat sunt valabile numai actele de cercetare efectuate de urgență, de organul de cercetare penală, apreciem că actele de cercetare efectuate în cauza de față de către organul de poliție, nu pot fi considerate valabile, nefiind îndeplinită această cerință a legii, motiv pentru care, în cauza de față vor fi analizate numai actele efectuate după declinarea competenței în favoarea procurorului competent să efectueze urmărirea penală.
Astfel, inculpata, în declarațiile date în fața procurorului și în faza de cercetare judecătorească, a arătat că nu a săvârșit nici una dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, menționând că, după efectuarea controlului, în calitate de inspector financiar la firma SC""SRL S, i-au adus la cunoștință denunțătorului, deficiențele constatate și de comun acord cu acesta, au stabilit ca inculpata să-i găsească un program pe calculator, contra sumei de 500 lei, stabilind și o întâlnire în acest sens pentru achitarea prețului.
Inculpatul arătat, că nu a participat la discuția care a avut loc între inculpata G și denunțătorul după efectuarea controlului la societatea administrată de către acesta, unde s-au constatat o serie de nereguli și nu a avut cunoștință de înțelegerea dintre aceștia cu privire la programul de calculator și prețul acestuia.
Martorul, a arătat în declarația dată în faza de cercetare judecătorească, că nu a fost prezent la flagrantul organizat inculpatei, așa cum a fost obligat să declare în faza de urmărire penală, ci numai la organul de poliție, când inculpatei i se aducea la cunoștință faptul că a primit o sumă de bani.
Singura probă existentă la dosar care infirmă susținerile celor doi inculpați, este declarația numitului, administratorul firmei SC""SRL S, la sediul căruia s-a efectuat controlul la data de 3 iulie 2006, de către cei doi inspectori financiari, conform căreia, cei doi inculpați, i-ar fi solicitat suma de 100 lei pentru a nu aplica sancțiunea contravențională pentru neregulile constatate în urma controlului.
Ca orice altă probă, declarația denunțătorului are o valoare probantă, condiționată de existența altor probe, care să confirme veracitatea acesteia. Ca urmare, luată izolat, ruptă de celelalte probe, declarația denunțătorului, fără a fi susținută de alte probe, așa cum am arătat, nu poate sta la baza unei hotărâri de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de luare de mită.
O astfel de hotărâre, de condamnare, ar putea interveni numai atunci când declarația denunțătorului este confirmată de o altă probă, cu mențiunea că nu constituie o astfel de împrejurare, declarația unei persoane, în sensul că a fost de față când inculpata a fost adusă la poliție și nu a negat fapta care i se aducea la cunoștință, deoarece, prin aceasta nu se confirmă concordanța acelei probe cu adevărul constatat ulterior, ci numai cu ceea ce acesta a perceput în acel moment.
Deși, declarația inițială dată de inculpată în fața organului de poliție nu poate fi considerată valabilă, fiind luată de către un organ care nu avea competența să efectueze urmărirea penală așa cum am menționat mai sus, arătăm totuși că inculpata, cu ocazia retractării acestei prime declarații, a motivat revenirea prin presiunea și amenințările care s-au efectuat asupra sa în noaptea în care s-a luat declarația inițială, astfel încât, instanța, apreciază că această revenire este justificată.
Răsturnarea prezumții de nevinovăție, poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție, pentru aceasta fiind necesar să se administreze toate probe utile cauzei.
Aflarea adevărului în procesul penal, presupune existența unei concordanțe pentru concluziile la care ajuns organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.
Prezumția de nevinovăție constituind o garanție pentru orice persoană că, în lipsa probelor de vinovăție, nu poate fi condamnată, instanța de judecată este obligată ca în lipsa unor astfel de probe, de vinovăție, să tragă concluzia nevinovăției inculpatului.
Cum în cauza de față, această prezumție nu a fost răsturnată de probele administrate, se apreciază cu privire la fapta reclamată la 3 iulie 2006, se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a cod pr.penală rap. la art. 10 lit. a cod pr.penală, întrucât fapta nu există, iar cu privire la inculpata se impune, de asemenea, achitarea însă în baza art. 11 pct. 2 lit. a cod pr.penală rap. la art. 10 lit. d cod pr.penală, întrucât lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de care a fost învinuită, respectiv, vinovăția, care face ca fapta să nu aibă caracter penal.
Cu privire la apelul declarat de parchet, în ceea ce privește greșita schimbare de încadrare juridică și greșita achitare a inculpaților pentru fapta din 30 iunie 2006, apreciem că este nefondat.
Astfel potrivit art. 254 cod penal, constituie infracțiune de luare de mită, fapta funcționare care, direct sau indirect, pretinde ori primește, bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui afect privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de face un act contrar acestor îndatori.
Rezultă deci, că acțiunea sau inacțiunea care constituie latura obiectivă a acestei infracțiuni poate privi fie efectuarea unui act licit, când subiectul îndeplinește un act în cadrul legal al obligațiilor sale de serviciu, fie efectuarea unui act ilicit, când, nu îndeplinește sau întârzie îndeplinirea actului ce intră în cadrul atribuțiilor sale de serviciu.
Obiectul luării de mită, îl constituie deci sumele de bani sau foloase pe care cel mituit le primește pentru scopul menționat mai sus, fiind indiferent dacă banii sau foloasele, în total sau în parte, au fost primite înainte sau după îndeplinirea actului în vederea căruia s-au efectuat (infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul perfectării înțelegerii dintre mituitor și el mituit).
În cauza de față însă, din probele administrate în cauză (declarațiile numitului, declarațiile inculpaților și declarațiile martorului, rezultă că, după efectuarea controlului de specialitate la societatea administrată de, acesta din urmă, le-a oferit celor doi, câte un pachet conținând bunuri alimentare în valoare de 20 lei fiecare ( din chiar declarația denunțătorului dată în faza de cercetare judecătorească, rezultă cu certitudine că inițiativa în acordarea acelor pachete cu mâncare, a aparținut în exclusivitate acestuia și că s-a manifestat numai după ce controlul efectuat de inculpați se încheiase, iar aceștia se pregăteau să părăsească sediul societății).
Ca urmare, în mod corect prima instanță a apreciat că faptele celor doi inculpați, de la data de 30 iunie 2006, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite și nu luare de mită și, ca urmare, în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul menționat mai sus.
Este legală soluția primei instanțe și în ceea ce privește achitarea inculpaților pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite, reținând că aceasta nu a fost săvârșită cu vinovăție, deoarece nu și-au reprezentat în nici un mod că bunurile primite ar constitui un folos necuvenit, în raport de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, valoarea și genul bunurilor primite.
În raport de considerentele de mai sus, se apreciază că apelurile declarate de inculpați sunt fondate astfel încât, în baza art. 379 pct. 2 lit. b cod pr.penală, se vor admite, se vor desființa în parte sentința apelată, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod pr.penală, se va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin.1 și 2 cod penal, rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, iar inculpata va fi achitată pentru aceeași faptă în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d cod pr.penală; se va înlătura aplic. dispoz. art. 864cod penal și art. 83 cod penal, cu privire la inculpatul și respectiv art. 64 alin.1 lit. a,b,c cod penal și art. 71 cod penal, cu privire la ambii inculpați.
În baza art. 61alin. 4 din legea nr. 78/2000, se va dispune restituirea sumei de 100 lei către denunțătorul.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
În raport de aceleași considerente, conform art. 379 alin.1 lit. b cod pr.penală, apelul parchetului va fi respins ca nefondat.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 176 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Desființează în parte în parte sentința apelată.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art.10 lit. a,
C.P.P.Achită pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.254 alin 1 și 2, rap. la art.7 alin.1 din lg.78/2000.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d
C.P.P.Achită pe inculpata pentru infracțiunea prev. de art.254 alin.1 și 2 rap. la art.7 alin.1 din lg.78/2000.
Înlătură aplicarea disp.art.864și art.83 și art.64 lit. a,b,c,art.66 și art.71
În baza art.61alin.4 din lg.78/2000;
Dispune restituirea sumei de 100 lei către denunțătorul.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Respinge ca nefondat apelul Parchetului, declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpații prezenți și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică de la 29 februarie 2008.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.LB
Gh,
IB/27. 03.2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Sorina Petria Mitran
