Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 38/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 38/
Ședința publică din data de 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI, inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 181 din 30.03.2007 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 26 februarie 2008.
După deliberare,
C U T E
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală 181/30.03.2007 a Tribunalului Galați:
- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și la pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a,b, c Cod penal pe o durată de 3;
- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 și 8 luni închisoare și la o pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și 7 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 25 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și 7 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal;
- au fost condamnați inculpații și la câte o pedeapsă principală de 3 închisoare și la câte o pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal.;
- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 închisoare și la pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 2 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea 78/2000;
- au fost condamnați inculpații și - la câte o pedeapsă de 1 an închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000.
Conform art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, Cod penal.
În baza disp. art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților - și pe durata termenului de încercare de 3.
În baza disp. art. 861și art. 862Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților, pe durata termenului de încercare: de 6 și pentru inculpatul; de 5 și 8 luni pentru inculpatul; câte 5 pentru inculpații,.
S-a stabilit ca pe durata termenului de încercare cei cinci inculpați să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților și durata executată de la 27.10.2004 până la 4.01.2006.
S-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații și.
A fost obligat inculpatul să restituie denunțătorilor sumele de bani primite.
Au fost confiscate de la inculpatul suma de 200 Euro primită de la, precum și suma de 1.500.000 lei primită de la - prin intermediul inculpatei și suma de 500.000 lei reprezentând c/valoarea unei cutii de cafea și a unei cutii de bomboane primite de la inculpata - prin intermediul inculpatei.
A fost indisponibilizată suma de 8.800 lei depusă de inculpatul la data de 26.03.2007 la unitatea
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul cu nr. 1/P din 15.11.2004 Parchetul Național Anticorupție -Serviciul Teritorial Galația dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al.1 pen, în ref. la art.6 și 7 din Legea 78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 pen.;
- pentru complicitate la luare de mită prev. de art. 26.pen. în ref. la art.254 al.1 cu aplicarea art.6 și 7 din legea 78/2000 și art. 41 al.2 pen.
-, și, pentru complicitate la luare de mită prev. de art. 26 pen. în ref. la art.254 pen. art.6 și 7 din legea 78/2000.
-, pentru complicitate la luare de mită prev. de art. 26.pen. în ref. la art. 254.pen. și art. 6,7 din Legea 78/2000 și art. 37 lit. b din pen.
- și -, pentru infracțiunile de dare de mită prev. de art. 255 al.1 pen. cu aplicarea art. 6 și 7 din legea 78/2000.
În fapt, și se cunosc de mai mult timp fiind buni prieteni.
Inculpatul a fost ofițer de poliție în cadrul Serviciul de Evidența a Persoanelor G în perioada 2000-2003 activând în cadrul Biroului Pașapoarte.
Printre atribuțiile esențiale de serviciu ale inculpatului se numărau primirea cererilor și a documentelor justificative în vederea eliberării pașapoartelor, întocmirea și eliberarea pașapoartelor.
Inculpatul este administrator la două societăți comerciale de pe raza județului G, care au ca obiect de activitate transportul internațional de persoane.
Inculpatul pe baza relațiilor de prietenie cu ofițerul, a racolat mai multe persoane pe care le-a îndrumat la inculpatul în vederea eliberării în regim de urgență a unor pașapoarte, în schimbul acestei activități fiind pretinse și primite diferite sume de bani și bunuri.
Astfel, inculpatul, în vederea eliberării de pașapoarte în mod nelegal în regim de urgență pretindea și primea sume variind între 150-400 Euro pentru un pașaport, banii ajungând de cele mai multe ori, prin intermediarul.
Inculpatul racola potențiali clienți pentru eliberarea de pașapoarte dintre persoanele care doreau să călătorească în străinătate și se adresau firmelor sale de transport internațional.
Au fost situații când diferite persoane au fost racolate de soții și, apoi trimiși la inculpatul, după care direcționate către Serviciul Pașapoarte G unde își desfășura activitatea inculpatul.
Soții, fiind rude cu inculpatul, încasau uneori bani de la diferite persoane cu scopul de a li se facilita obținerea de pașapoarte în regim de urgență sau, uneori, cu scopul de a fi transportate în străinătate, prin firmele de transport ale inculpatului.
În perioada 2001 -2003 inculpatul, lucrând la Biroul Pașapoarte, turistice a eliberat mai multe pașapoarte în regim de urgență contra unor sume de bani și bunuri, unor persoane care erau trimise în general de inculpatul.
Activitatea de eliberare în mod nelegal și abuziv a pașapoartelor de către inculpatul a luat amploare în cursul anului 2002, motiv pentru care s-au autorizat organele judiciare, dispunându-se într-o primă etapă interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului cu diferite persoane și în special cu cele bănuite că ar avea legătura cu activitatea de eliberare a pașapoartelor.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de APEL GALAȚI, iar prin sentința penală cu nr. 43/F/din 1.07.2005, pe baza probelor administrate și analizate, această instanță a constatat vinovăția celor opt inculpați și a dispus condamnarea acestora la diferite pedepse stabilind totodată și modalitățile de executare pentru fiecare inculpat în parte.
Sentința penală nr. 43/2005 a Curții de APEL GALAȚIa fost recurată de către Parchetul Național Anticorupție și inculpați, iar prin Decizia penală nr. 6390 din 11.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus admiterea recursurilor, casarea sentinței Curții de APEL GALAȚI și trimiterea cauzei în rejudecare la Tribunalul Galați.
În motivarea deciziei de casare Înalta Curtea reținut că hotărârea de fond a Curții de APEL GALAȚI este lovită de nulitate absolută deoarece s-a încălcat competența de soluționare materială și teritorială a cauzei, competența fiind în mod legal Tribunalul Galați, deoarece inculpatul chiar dacă avea calitatea de ofițer de poliție sau echivalent al acestei categorii profesionale, nu era organ de cercetare penală și prin urmare competența de soluționare a cauzei în prima instanță nu aparținea Curții de APEL GALAȚI.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la nr. 2178/P/2005.
În al doilea ciclu procesual, Curtea de APEL GALAȚI în recurs la încheierea tribunalului d e menținere a stării de arest a dispus la data de 4.01.2006, punerea în libertate a inculpaților și, apreciindu-se că lăsarea în libertate a acestora nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În rejudecare s-a dispus refacerea cercetării judecătorești, fiind reaudiați toți inculpații și majoritatea martorilor care au fost citați, declarațiile date de aceștia fiind în general identice cu cele date în primul ciclu procesual la Curtea de APEL GALAȚI, dar unele diferite, persoanele audiate neinvocând motive plauzibile care au dus la modificarea declarațiilor.
Trecând la analiza situației de fapt pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, dar și în cele două cicluri de judecată s-au constatat următoarele:
În vara anului 2002 martora -denunțătoare a fost anunțată de către organele de poliție că are pașaportul deteriorat și se impune să obțină un nou pașaport pentru a putea călători fără probleme în restul Europei.
a luat legătura cu inculpatul care efectua transporturi internaționale, acesta promițându-i că o va ajuta să obțină în regim de urgență un nou pașaport.
și concubinul ei au mers la domiciliul inculpatului, acesta le-a promis ferm că vor deține în cel mai scurt timp un nou pașaport, dar pentru această activitate îi costă circa 200 Euro, denunțătoarea fiind de acord și i-a dat inculpatului suma pretinsă pentru obținerea pașaportului.
Inculpatul s-a ținut de cuvânt, a mers imediat cu denunțătoarea la Biroul Pașapoarte G și prin intermediul inculpatului s-a eliberat pașaportul.
a relatat în declarațiile sale pe larg activitatea infracțională a inculpaților și, acest aspect coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, în special desfășurătorul convorbirilor telefonice în care cei doi în mod frecvent folosesc numele denunțătoarei și fac referire la pașaportul acesteia.
În luna iulie 2002 denunțătorul martor a precizat că a dat inculpatului suma de 200 Euro pentru a obține un pașaport în regim de urgență cunoscând că acest inculpat ar avea cunoștințe la Biroul Pașapoarte
a precizat că după ce a dat banii inculpatului, a mers cu acesta la Biroul Pașapoarte, unde a fost asigurat că în câteva zile va primi pașaportul cu condiția să depună cât mai urgent documentația necesară eliberării unui pașaport.
Și în acest caz declarațiile martorului se coroborează cu desfășurătorul convorbirilor telefonice dintre inculpații principali și, în care se fac referiri la persoana martorului denunțător și la necesitatea grabnică de eliberare a unui pașaport pe numele acestuia.
Tot în luna iulie 2002 martora -denunțătoare - s-a arătat interesată de a pleca la muncă în Italia, dar pentru aceasta avea nevoie urgent de obținerea unui pașaport turistic.
- neavând bani s-a interesat la martorele și de posibilitatea unui împrumut aceasta asigurând-o de un împrumut de 500 Euro.
Într- zi din luna iulie 2002 denunțătoarea - s-a întâlnit cu inculpatul și știind că acesta este o persoană "descurcăreață" l-a rugat să o ajute pentru a obține cât mai repede un pașaport.
Prin intermediul inculpaților și cu care a luat legătura imediat, inculpatul a obținut pașaportul pentru denunțătoarea - aceasta din urmă după câteva zile a dat suma de 200 Euro inculpatului pentru că i-ar fi facilitat urgent obținerea pașaportului.
Martorii audiați și desfășurătoarele convorbirilor telefonice au relevat existența discuțiilor între inculpații, și pentru eliberarea pașaportului pe numele martorei denunțătoare -.
În luna mai 2004 martora denunțătoare a sesizat organele de urmărire penală arătând faptul că în vara anului 2002 inculpata i-a pretins și primit suma de 200 Euro, pentru aoa juta în vederea obținerii unui pașaport.
a precizat că inculpata avea cunoștințe la Biroul Pașapoarte, a obținut în cele din urmă un pașaport pe numele său, dar pentru aceste servicii inculpata a primit 200 Euro așa cum pretinsese anterior.
Martorii audiați au confirmat și această faptă penală, iar convorbirile telefonice desfășurate au evidențiat faptul că inculpatul s-a interesat la inculpatul de eliberarea pașaportului pe numele, acesta din urmă dând asigurări că a doua zi pașaportul denunțătoarei va fi.
De reținut că inculpata este rudă cu inculpatul.
În primăvara anului 2002 martorele - și - s-au arătat interesate de plecarea la muncă în străinătate, dar pentru obținerea de pașapoarte în regim de urgență au aflat că ar putea lua legătura cu inculpații și care aveau a casă de schimb valutar în
După ce au purtat discuții cu inculpata cele două denunțătoare au primit asigurări că vor fi ajutate la obținerea pașaportului, dar pentru această trebuie să ia legătura cu inculpatul.
Martorele s-au întâlnit cu inculpatul, au discutat problema lor, acesta asigurându-le că se rezolvă urgent, dar trebuie să îi dea fiecare câte 250 Euro.
După ce a luat banii inculpatul a trimis pe denunțătoarele - și - la serviciul Pașapoarte spunându-le că se va rezolva urgent prin intermediul căpitanului de poliție.
Probele administrate în faza de urmărire penală au relevat că durata de obținerea a pașapoartelor pentru cele două denunțătoare a fost foarte scurtă respectiv de 3-4 zile contrar normelor de lucru a serviciului de pașapoarte din acea perioada.
Tot prin intermediul inculpaților și, martora -denunțătoare a aflat în cursul anului 2002, că poate să obțină un pașaport turistic în regim de urgență.
Pentru a pleca mai repede în Italia, denunțătoarea a mers la inculpata, și i-a relatat dorința sa de obținere urgentă a unui pașaport aceasta i-a promis că o ajută, dar trebuie să dea pentru acest serviciu suma de 300 dolari SUA, cu garanția că în maxim o săptămână se va obține pașaportul.
a fost trimisă la G de către inculpata spunându-i că va fi ajutată de inculpatul și de către o altă persoană, dar să aibă asupra sa toate documentele legale pentru eliberarea pașaportului.
După aproximativ o săptămână de la data întâlnirii cu inculpatul, denunțătoarea a fost informată telefonic că pașaportul este și poată să meargă să îl ridice de la serviciul pașapoarte.
Inculpata nu a recunoscut acest act material de complicitate la dare de mită, dar martorii audiați, și notele din convorbirile telefonice au relevat existența faptei.
În anul 2002 martorul denunțător nu deținea pașaport turistic, dar dorea să obțină un astfel de document pentru a putea pleca în Italia să-și viziteze rudele apropiate.
în urma unor discuții purtate cu martorul a aflat de la acesta că ar putea fi ajutat în obținerea pașaportului de către tatăl său inculpatul din T, dar i-a spus că acest " serviciu" se plătește.
A doua zi denunțătorul a luat legătura cu inculpatul i-a relatat situația sa, acesta din urmă i-a dat asigurări că în scurt timp va obține pașaport turistic, dar i-a pretins suma de 400 Euro, denunțătorul conformându-se solicitării bănești făcută de inculpat.
În ziua următoare denunțătorul a obținut pașaportul de la serviciul de specialitate din G, cel care i-a eliberat pașaportul fiind chiar inculpatul.
Și această faptă se probează în mod cert pe baza declarațiilor date de martori, convorbirile telefonice din care rezultă că la data de 26.08.2002 inculpatul se interesa în mod deosebit la inculpatul de eliberarea pașaportului pe numele denunțătorului - și de costul "tranzacției".
La data de 18.05.2004 martorul denunțătorul a sesizat organele judiciare precizând în plângerea penală că în vara anului 2002 inculpatul i- pretins și apoi a primit suma de 150 dolari SUA pentru a-l ajuta în obținerea unui pașaport turistic într-un termen cât mai scurt.
Inculpatul a luat legătura telefonic cu inculpatul spunându-i că va trimite un tânăr cu numele " " pentru a-i elibera un pașaport într-un termen foarte scurt.
Inculpatul a recunoscut în general fapta comisia precizând că este prieten cu inculpatul și că a apelat la acesta pentru obținerea unor pașapoarte situația de fapt fiind confirmată și cu celelalte probe ce s-au administrat în cauză.
În luna august 2002 martorii denunțători și au luat legătură cu inculpatul știind că acesta ar putea să le rezolve obținerea de pașapoarte turistice într-un termen cât mai scurt.
În urma discuțiilor cu inculpatul cei doi martori au fost asigurați de către acesta că vor obține pașapoartele dorite, dar pentru acest serviciu fiecare trebuie să dea câte 200 Euro.
Cei doi martori au dat banii inculpatului, au obținut pașapoartele în termen scurt, iar probele administrate în cauză, inclusiv conținutul convorbirilor telefonice relevă că banii au ajuns la inculpatul prieten cu inculpatul.
În luna august 2004, martorul a sesizat organele de poliție că în luna august 2002 dat suma de 200 Euro martorului, pentru ca acesta să o dea la biroul pașapoarte, personal inculpatului, în vederea obținerii unui pașaport turistic.
Cercetările efectuate au relevat că în cele din urmă banii au ajuns la inculpatul, iar acesta a depus diligențe și a eliberat în regim de urgență pașaportul pentru denunțătorul -.
În fine în luna august 2002 inculpatele - și au luat legătură personal cu inculpatul în vederea deținerii de pașapoarte turistice au dat banii și bunuri acestuia și au deținut în cele din urmă pașapoartele dorite.
Inculpata a recunoscut fapta comisă precum și inculpatul, acest act material fiind confirmat și de declarațiile martorilor audiați coroborate cu notele de convorbiri telefonice.
Trecând la analiza poziției procesuale a inculpaților se constată că aceștia în general au adoptat cel puțin în faza de judecată poziții procesuale oarecum nesincere, dar au dat unele relații și amănunte care coroborate cu celelalte probe administrate atât în fazele de judecată cât și în faza de urmărire penală conduc la concluzia certă că toți inculpații trimiși în judecată se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor.
Astfel, inculpatul a recunoscut că a ajutat unele persoane pentru a obține mai repede pașapoarte turistice și că a primit unele atenții (bunuri) ca sticle cu băuturi, cutii cu bomboane, sau mers la restaurant.
Primirea de către inculpatul și a unor importante sume de bani în special Euro de la denunțători este clar dovedită prin probele ce au fost administrate.
Astfel, toți denunțătorii au precizat că prin intermediul inculpatului sau a altor inculpați banii ajungeau în bună parte la inculpatul, persoană cu funcție de răspundere în cadrul Biroului Pașapoarte G, cel de care depindea eliberarea în regim, de urgență a pașaportului.
Verificările efectuate în faza de urmărire penală la biroul pașapoarte au relevat că cererile denunțătorilor au fost soluționate cu prioritate contrar normelor legale, iar pentru soluționarea cererilor denunțătorilor intervenea personal inculpatul, acesta de multe ori primind personal documentația de eliberare a pașapoartelor de la denunțători.
Martorii audiați în special în faza de urmărire penală au relevat activitatea infracțională a inculpatului faptul că acesta era în legătură directă cu alte persoane ( inculpații din cauză) care îi trimitea " clienți " în vederea eliberării de pașapoarte turistice contra unor sume de bani sau bunuri.
În faza de urmărire penală și în faza de judecată inculpatul recunoscut în parte fapta comisă precizând că a racolat mai multe persoane doritoare de pașapoarte pe care le-a trimis la inculpatul prieten de al său.
Inculpatul nu a recunoscut că ar fi primit sume de bani de la denunțători pe care ulterior să le înainteze inculpatului, dar această susținere este infirmată de declarațiile denunțătorilor, declarațiile martorilor audiați și conținutul convorbirilor telefonice.
De altfel, desfășurătoarele convorbirilor telefonice constituie o probă indubitabilă în cauză și relevă clar ce s-a discutat între inculpați în diferite momente ale activităților infracționale.
Astfel, din verificarea desfășurătoarelor de convorbiri telefonice purtate în special între inculpatul și rezultă că primul inculpat trimitea " clienți" inculpatului la Biroul Pașapoarte, le indica numele care corespund numelor denunțătorilor și îl asigura că au fost " taxați", în sensul că li s-au solicitat banii și au fost primiți acești bani, indicându-se totodată data și numele când denunțătorul se va prezenta la biroul de pașapoarte.
Activitatea infracțională a inculpaților și este dovedită cu declarațiile denunțătorilor ce i-au constatat pe aceștia, declarații de martori, declarațiile inculpatului, notele convorbirilor telefonice etc.
Inculpatul a recunoscut că se cunoștea cu ofițerul de poliție, că a intervenit la acesta pentru eliberarea unor pașapoarte, dar a negat că ar fi primit bani sau alte bunuri.
Declarația parțial nesinceră a acestui inculpat este contrazisă de declarațiile martorilor denunțători, și care au confirmat că au dat bani inculpatului la solicitarea expresă a acestuia, sume de bani care au ajuns în cele din urmă la inculpatul persoana, " cheie " de care depindea eliberarea pașapoartelor în regim de urgență.
Inculpatul a avut o contribuție infracțională mai redusă, această contribuție infracțională fiind dovedită în principal cu declarația denunțătoarei - care a spus că a dat banii solicitați de, precum și prin declarațiile martorilor, coroborate cu notele convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu diferite persoane în timpul activității sale infracționale.
Inculpata a recunoscut fapta de dare de mită, aspect confirmat și de notele convorbirilor telefonice, precum și de declarațiile inculpatului, aceștia indicând și activitatea infracțională a inculpatei - constând în dare de bani și bunuri pentru obținerea unui pașaport turistic pe numele său în timp foarte scurt.
De reținut că prin convorbirile telefonice unii inculpați, cu activitate importantă în cauză, foloseau diferite abrevieri, metafore, prescurtări pentru a nu fi identificați sau pentru a se putea descifra foarte greu mesajele comunicate între ei.
În faza dezbaterilor judiciare inculpații prin apărători au solicitat în principal achitarea lor pe diferite considerente legale apreciindu-se că faptele nu există ori că nu au fost comise cu intenție sau nu prezintă pericol social ridicat.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea de pedepse reduse neprivative de libertate cu reținerea de circumstanțe atenuante conf. art. 74-76 din pen.
Pentru inculpatul s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul de a se reține complicitate la dare de mită, ca în primul ciclu procesual, și reținerea de largi circumstanțe atenuante conf. art.74 și 76 pen.
Apărările și cererile inculpatelor au fost considerate în cea mai mare parte nefondate deoarece:
Faptele există, au fost comise cu vinovăție de fiecare inculpat și prezintă un pericol social sporit pentru valorile ocrotite de legea penală.
Anterior, în prezentele considerente s-a analizat contribuția infracțională a fiecărui inculpat și probele clare cu care se probează activitatea infracțională a fiecăruia, probe ce rezultă atât din cele administrate la urmărirea penală cât și cele administrate în faza de judecată astfel că în mod indubitabil s-a considerat că nu sunt motive de achitare pentru nici un inculpat.
Inculpații au acționat cu intenție urmărind numai obținerea de venituri bănești și bunuri, iar alții obținerea de pașapoarte în termen cât mai scurt cu încălcarea normelor legale existențe la nivelul anului 2002 la Birourile de eliberat pașapoarte.
Faptele au prezentat un pericol social sporit prin lezarea clară de către inculpați a încrederii pe care trebuie să o aibă persoanele în autoritățile statului, în existența unui sentiment comun de corectitudine, legalitate și bună conduită.
S-a apreciat, pe de altă parte, că în privința inculpaților, - și se impune aplicarea de pedepse neprivative de libertate deoarece;
inculpați în primul rând nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar pe de altă parte, chiar dacă nu au recunoscut în mod expres și în detaliu activitatea lor infracțională, au invocat prin declarațiile lor aspecte reale de recunoaștere uneori care coroborate cu celelalte probe au condus la aflarea adevărului.
Inculpații au manifestat respect față de organele judiciare fiind prezenți aproape la fiecare termen de judecată acordat.
Inculpata - nu a putut fi audiată, aceasta fiind plecată la muncă în Italia, dar lipsa sa nu poate fi considerată o sustragere de la judecată, iar pe de altă parte, fapta sa de dare de mită a fost dovedită.
Inculpata - a comis un singur act material de dare de mită folosind sume relativ reduse motiv pentru care s-a apreciat că se poate aplica și acesteia o pedeapsă neprivative de libertate.
Faptele s-au comis în principal în vara anului 2002, ecoul activităților infracționale oarecum sa estompat, datorită trecerii timpului, iar de atunci nici un inculpat nu a mai săvârșit alte fapte penale.
S-a mai reținut că cei șapte inculpați pentru care s-ar impune aplicarea de pedepsei neprivative de libertate sunt căsătoriți, unii au copii, iar în familii și în societate sunt cunoscuți cu un comportament pozitiv demn de respect.
În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a apreciat că încadrarea juridică a faptei este cea reținută prin rechizitoriu, respectiv complicitate la luare de mită deoarece, în mod evident, prin cunoștințele sale și în mod cert acesta a urmărit în cele din urmă să ajute pe inculpatul, banii ajungând la acesta din urmă.
Din declarația denunțătoarei - rezultă printre altele că inculpatul avea cunoștințe inclusiv la Biroul Pașapoarte G, iar după ce i-a pretins suma de 200 Euro i-a dat de înțeles că se cunoaște în mod cert cu inculpatul, iar banii vor ajunge la acesta.
S-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată în regim de detenție, având în vedere că acesta este recidivist, fiindu-i aplicabile disp. art. 37 lit. b din pen. față de condamnarea anterioară.
S-a apreciat în privința acestui inculpat că se impune reținerea de largi circumstanțe atenuante conf. art. 74 din pen. cu consecința reducerii pedepsei aplicate, deoarece acest inculpat practic a avut cea mai redusă contribuție infracțională.
S-a mai reținut că inculpatul este, pe de altă parte, foarte tânăr, a răspuns solicitărilor organelor judiciare, are un loc de muncă, se bucură de respect în societate, motiv pentru care s-a apreciat că se impune aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 al.2 din pen. cu consecințele prev. de art. 76 lit. c din pen.
Ca modalități de executare, întrucât, și, au avut contribuții mai mari la activitatea infracțională pentru numărul mai mare al denunțătorilor racolați, s-a apreciat că scopul educativ al pedepselor se poate realiza prin suspendarea sub supraveghere a pedepselor în condițiile art. 86 ind.1 și 2 din pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și inculpații:, și.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galația criticat hotărârea pe motive de netemeinicie.
S-a susținut că hotărârea este netemeinică sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor aplicate și a modalității de executare.
S-a arătat că instanța nu a motivat aplicarea disp. art. 72 Cod penal, neavând în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor și a modalității de executare tocmai modalitatea de săvârșire în concret a faptelor, contextul social în care s-au comis aceste fapte, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de lege special, calitatea autorului infracțiunii de luare de mită, și totodată gradul de participare al fiecărui inculpat.
S-a mai arătat că nu s-a avut în vedere împrejurarea că activitatea infracțională a fost desfășurată într-un interval mare de timp, ceea ce a justificat aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Cu ocazia dezbaterilor a fost invocat și un motiv suplimentar de apel cu privire la dispoziția de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, apreciindu-se că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
În acest sens s-a solicitat ca instanța de apel să dispună menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara în conformitate cu art. 1457în ref. la art. 145 și art. 143 alin. 1 Cod procedură penală.
Inculpatula criticat hotărârea pe motive de netemeinicie solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special.
Inculpatula criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul nelegalității s-a arătat că instanța a analizat trunchiat fondul cauzei nerespectând dispozițiile art. 356 Cod procedură penală și nefăcând o apreciere a probelor administrate atât în acuzare, cât și în apărare.
Sub aspectul netemeiniciei s-a arătat că pedeapsa aplicată este într-un cuantum prea mare raportat la circumstanțele atenuante (reținute în motivarea hotărârii), impunându-se reducerea acesteia sub limita minimului special.
Tot sub aspectul nelegalității, inculpatul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.
A susținut inculpatul că, din probele administrate în cauză rezultă împrejurarea că a uzat de relația de prietenie cu inculpatul, în sensul că i-a trimis un număr de persoane pentru a le ajuta să obțină pașaport însă, nu există nici măcar un caz în care inculpatul să-și fi încălcat atribuțiile de serviciu în sensul de a elibera pașaport unei persoane care nu îndeplinea condițiile legale, ci pur și simplu a acționat în baza relației de prietenie.
Pentru aceste motive inculpatul a solicitat achitarea conform art. 11pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Inculpații șiau criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Cei doi inculpați au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală întrucât din declarațiile martorilor audiați nu rezultă că ar fi pretins sau primit sume de bani pentru obținerea pașapoartelor martorilor, sume ce în final ar fi ajuns la inculpatul.
Inculpatul a mai arătat că doar un singur martor denunțător, și anume
an a susținut că i-a dat suma de 400 Euro pentru obținerea pașaportului, iar în faza cercetării judecătorești a revenit și a susținut că nu a dat nicio sumă de bani.
Mai mult, a arătat că nu are antecedente penale, are o sănătate precară și a solicitat în subsidiar redozarea pedepsei.
Inculpatula criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut inculpatul că declarațiile date de cei doi martori denunțători, în faza de urmărire penală, sunt aproape identice și instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în perioada în care martorii au susținut că au dat banii, el nu era în țară.
A mai arătat inculpatul că cele două pașapoarte ale martorilor denunțători au fost eliberate în termen legal și nu ca urmare a intervenției sale pe lângă inculpatul.
În concluzie, inculpatul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită, lipsind latura obiectivă, adică primirea sau pretinderea unui folos material motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 11pct. 2 lit. a în ref.la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea disp. art. 74 alin. 1 lit. a și alin. ultim Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special, iar ca modalitate de executare să se dispună conform art. 81-82 Cod penal suspendarea condiționată.
Inculpatula criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul nelegalității a solicitat ca în conformitate cu disp. art. 334 Cod procedură penală să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal coroborat cu art. 6 și 7 alin. 2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, motivat de faptul că nu l-a cunoscut pe inculpatul, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul nu l-a văzut decât o singură dată cu ocazia transportului, la întoarcerea în țară.
A mai susținut inculpatul că el doar a însoțit-o pe martora - la Serviciul Pașapoarte și nu a urmărit obținerea vreunui folos pentru sine.
Pe fondul cauzei inculpatul a arătat că nu s-a făcut dovada că a primit vreo sumă de bani pentru a o da mai departe vreunui salariat de la Serviciul Pașapoarte motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref.la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În subsidiar a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală motivat de faptul că în acțiunile sale nu a avut intenția de a săvârși vreo faptă penală, ci doar de aoa juta pe martora - în vederea obținerii documentelor pentru a pleca în Italia.
Printr-un al doilea subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Apelurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților pe baza analizei materialului probator.
1. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată căapelul promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați este neîntemeiat.
Considerăm că prima instanță a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a celor opt inculpați, iar pedepsele aplicate acestora sunt legale și temeinice.
Contrar susținerilor parchetului considerăm că prima instanță, cu ocazia stabilirii pedepselor aplicate inculpaților a respectat dispozițiile art. 72 Cod penal.
Instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă principală de 4 închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, depășind limita minimului special de 3, iar inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 3 și 8 luni închisoare.
Față de inculpații, și s-a stabilit câte o pedeapsă de 3 închisoare în limita minimului special pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită.
Instanța de fond a aplicat pedepse peste limita minimului special inculpaților și -, stabilind față de acestea câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de dare de mită.
Față de inculpatul s-au reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c și art. 74 alin. 2 Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.
Instanța de fond a avut în vedere activitatea infracțională concretă desfășurată de fiecare inculpat, modalitățile și împrejurările săvârșirii, atingerea adusă relațiilor sociale apărare de lege, urmarea produsă.
Nu contestăm gravitatea infracțiunii deduse judecății și comise de fiecare din cei opt inculpați, însă conform art. 72 Cod penal, la stabilirea cuantumului pedepsei se analizează toate criteriile generale de individualizare și nu doar gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În acest sens, nu putem minimaliza circumstanțele care caracterizează persoana fiecărui inculpat, atitudinea acestora manifestată în tot cursul procesului penal, atitudinea și comportamentul manifestate anterior comiterii faptelor, reflectate în lipsa antecedentelor penale (cu excepția inculpatului ).
De asemenea, trebuie să avem în vedere și perioada mare de timp calculată de la data comiterii faptelor și până la pronunțarea hotărârii de condamnare, situație ce a condus la o estompare a rezonanței acestor fapte.
Având în vedere și dispozițiile art. 52 Cod penal considerăm că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpați prin suspendarea condiționată (inculpatele - și ) și prin suspendarea sub supraveghere (inculpații, ) a pedepselor stabilite de prima instanță.
Pedeapsa aplicată unui inculpat nu trebuie să aibă un caracter excesiv, ci aceasta trebuie să conducă în final, prin intervenția instanțelor de judecată la reeducarea și îndreptarea persoanelor ce au intrat în conflict cu legea penală or, având în vedere persoana fiecărui inculpat arătat mai sus, modalitățile de comitere a faptelor, împrejurările concrete de săvârșire considerăm că îndreptarea și reeducarea acestora se poate realiza și fără executare efectivă în regim de detenție a pedepselor aplicate.
Mai mult, în ceea ce îi privește pe inculpații și trebuie să avem în vedere și împrejurările că aceștia au fost arestați preventiv o perioadă mare de timp, de la data de 27.10.2004 și până la data de 04.01.2006, iar după data punerii în libertate (prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara) au respectat măsurile de supraveghere impuse de instanță și s-au prezentat la toate termenele de judecată atât la instanța de fond cât și în apel.
Tot pentru atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei trebuie să avem în vedere că față de inculpații, și s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, iar măsurile de supraveghere impuse sunt optime pentru îndreptarea și reeducarea acestora.
Față de cele de mai sus, considerăm că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate inculpaților și nici schimbarea modalității de executarea acestor pedepse.
În ceea ce privește motivul suplimentar de apel formulat de Parchet considerăm că acesta este tardiv.
Astfel, cu ocazia dezbaterilor în apel s-a invocat ca motiv suplimentar greșita revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații și, solicitându-se menținerea acestei măsuri.
În raport de prevederile art. 23 din Constituție și art. 136 Cod procedură penală măsurile preventive au caracter de excepție, ceea ce a determinat reglementarea acestora prin dispozițiile speciale cuprinse în titlul IV al Părții Generale din Codul d e procedură penală. Aceste dispoziții derogă de la normele dreptului comun, fiind aplicabile ori de câte ori se impune examinarea luării, înlocuirii sau revocării ori încetării de drept a măsurilor preventive, indiferent dacă obiectul judecății se referă în exclusivitate la ele sau dacă incidental.
În această materie, cu privire la exercitarea căilor de atac, considerăm că sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 141 Cod procedură penală, dispoziții care înlocuiesc normele generale înscrise la art. 361 alin. 2 Cod procedură penală; art. 363 Cod procedură penală.
În acest sens, se observă că dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 361 alin. 2 și art. 363 Cod procedură penală, rezolvă doar problema generală de exercitare a căii de atac și termenul de formulare a acesteia, iar nu și chestiuni conexe cum ar fi cele privind măsurile preventive.
A se avea în vedere în acest sens și decizia nr. 18/2006 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, considerăm că în speță față de dispoziția instanței privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpații și se putea promova calea de atac în termen de 24 ore de la pronunțare, așa cum prevăd dispozițiile art. 141 Cod procedură penală.
2.Apelul promovat de inculpatul este nefondat.
Așa cum s-a arătat mai sus instanța de fond a reținut corect vinovăția acestui inculpat, iar pedeapsa aplicată este legală și temeinică.
Instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 închisoare, pedeapsă îndreptată spre limita minimului special de 3.
În susținerea apelului inculpatul invocă împrejurarea că față de alți inculpați s-au reținut circumstanțe atenuante, impunându-se reținerea acestor prevederi legale și față de el.
Trebuie să precizăm pentru început că instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante doar față de inculpatul, iar celorlalți inculpați li s-au aplicat pedepse fie în limita minimului special, fie prin depășirea acestei limite.
Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea pedepselor, activitatea infracțională concretă desfășurată de fiecare inculpat în parte.
Or, în speță inculpatul a desfășurat cea mai vastă activitate infracțională, fiind principalul participant la infracțiunea de luare de mită, și mai mult, fără participarea acestuia toate celelalte acțiuni infracționale nu ar fi putut avea loc.
În acest sens, chiar în condițiile în care am arătat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta, s-a prezentat la instanța de judecată, a respectat măsurile impuse de instanță, este lipsit de antecedente penale considerăm că față de gradul concret de pericol social al faptei, față de urmarea produsă, față de modalitățile săvârșirii nu se impune reducerea pedepsei.
Susținerile inculpatului în sensul că nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu (pe parcursul derulării activității infracționale), nu a dispus în nici un caz eliberarea ilegală a unor pașapoarte, nu a comis nici un fals, nu sunt de natură să conducă la minimalizarea activității infracționale și nici nu impun reținerea de circumstanțe atenuante.
De precizat că în condițiile în care activitățile menționate mai sus s-ar fi realizat, atunci activitatea infracțională a inculpatului s-ar fi reflectat în existența mai multor infracțiuni, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanei, fals în înscrisuri oficiale.
În speță, activitatea infracțională a inculpatului se circumscrie infracțiunii de luare de mită constând în pretinderea și primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Față de cele de mai sus considerăm că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante față de inculpatul și, așa cum am mai arătat, pedeapsa de 4 închisoare este legală și temeinică, iar scopul preventiv educativ prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins doar prin suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse.
3.Este nefondat și apelul declarat de inculpatul.
Contrar susținerilor inculpatului, considerăm că instanța de fond a respectat dispozițiile art.356 Cod procedură penală, motivând în fapt și în drept hotărârea pronunțată.
Inculpatul critică hotărârea instanței de fond sub aspectul nesocotirii probatoriilor administrate în faza de judecată.
Este adevărat că prima instanță și-a bazat hotărârea pe declarațiile martorilor denunțători date în faza de urmărire penală, declarații ce în mare parte au fost modificate în faza de judecată.
Conform art. 63 alin. 2 Cod procedură penală aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Analizând probatoriile administrate în tot cursul procesului penal, considerăm că declarațiile martorilor denunțători date în faza urmăririi penale, prin raportare la celelalte mijloace de probă, inclusiv la declarațiile inculpaților, sunt cele care reflectă fidel situația de fapt și conduc la aflarea adevărului.
Modificările intervenite în declarațiile martorilor date în faza de judecată nu pot fi primite întrucât, așa cum s-a stabilit constant în practica judiciară și cum se stipulează în doctrina de specialitate, aceste reveniri trebuie să fie argumentate și motivate temeinic.
Nu poate fi primit nici motivul de apel al inculpatului vizând achitarea conform art. 11pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Ca situație de fapt se reține împrejurarea că inculpatul a pretins și primit, în perioada 01.07.2002-01.09.2002 direct )de la numiții și ) și indirect (prin intermediul inculpaților, ) de la -, -, suma de 1500 Euro și 350 USD, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe care la rândul lui a dat-o inculpatului în baza unei înțelegeri prealabile, pentru ca acesta să elibereze cu prioritate pașapoartele turistice pentru mai multe persoane.
Probele administrate în cauză confirmă împrejurarea că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
în vedere în acest sens următoarele probatorii:
- declarația martorei denunțătoare, dată în faza de urmărire penală, declarație ce se coroborează cu notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul și inculpatul, evidența intrărilor și ieșirilor din țară a martorei, cererea de obținere a pașaportului (pct. 1 rechizitoriu).
De precizat că notele de redare a convorbirilor telefonice relevă împrejurarea că inculpatul a apelat la inculpatul pentru obținerea pașaportului turistic pe numele martorei denunțătoare, dar și pentru numiții - și -.
- declarația martorului denunțător, care se coroborează cu notele de interceptare a convorbirilor dintre inculpații și, desfășurătoarele privind intrările-ieșirile din țară, cererea depusă de martorul denunțător pentru obținerea pașaportului (pct. 2 rechizitoriu);
- declarația martorei -, note de interceptare a convorbirilor telefonice (pct. 3 rechizitoriu);
- declarația martorei, note de interceptare a convorbirilor telefonice (pct. 4 rechizitoriu);
- declarațiile martorilor - și -, cereri pentru obținerea pașapoartelor turistice, evidența privind intrările-ieșirile din țară (pct. 5 rechizitoriu);
- declarația martorei denunțătoare, notă de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații și, cererea de obținere a pașaportului întocmită de martora denunțătoare (pct. 6 rechizitoriu).
Inculpatul, prin declarațiile date a recunoscut că a trimis mai multe persoane la inculpatul pentru a li se elibera pașapoarte, însă a susținut că nu a primit nicio sumă de bani pentru aceste servicii, acreditând ideea că banii primiți de la denunțători au reprezentat contravaloarea transportului în Italia.
Aceste susțineri ale inculpatului nu pot înlătura vinovăția acestuia și nu pot conduce la o soluție de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Probele arătate mai sus conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, că fiecare act material component al infracțiunii există în materialitatea sa, și de asemenea, rezultă împrejurarea că sunt întrunite ambele elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate de luare de mită în formă continuată, în sensul că acesta a comis fapta cu vinovăție și a primit direct sau prin intermediul altor persoane diferite sume de bani, sume care erau date inculpatului pentru ca în final acesta să le elibereze martorilor denunțători pașapoarte turistice.
Este nefondat și motivul de apel al inculpatului vizând netemeinicia hotărârii primei instanțe.
Așa cum am arătat mai sus, cu ocazia analizării apelului declarat de Parchet, considerăm că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică.
Având în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea și împrejurările săvârșirii, împrejurare că aceasta a fost comisă în formă continuată, față de atitudinea inculpatului în sensul recunoașterii parțiale a faptei comise, față de urmarea produsă, considerăm că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante.
Față și de dispozițiile art. 52 Cod penal, considerăm că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpatul doar prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 și 8 luni închisoare (prin depășirea cu doar 8 luni a minimului special) așa cum a stabilit instanța de fond.
4.Sunt nefondate și apelurile declarate de inculpații și.
Ca situație de fapt se reține că inculpata în perioada 01.07.2002 - 01.09.2002 le-a ajutat pe martorele - și - (pct. 5 rechizitoriu) să obțină pașapoarte turistice prin intermediul inculpatului, cunoscând că pentru această activitate inculpatul a pretins și primit sume de bani și, de asemenea, inculpatul a pretins și primit în baza aceleiași rezoluții infracționale sume de bani de la martorii și (pct. 4, 6 rechizitoriu) pe care le-a dat inculpatului în baza unei înțelegeri prealabile, sume ce au fost date ulterior inculpatului, cu scopul ca acesta să elibereze în regim de urgență pașapoarte turistice.
Inculpata a solicitat în principal achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, cerere pe care o considerăm nefondată.
Din analiza materialului probator administrat cursul procesului penal, respectiv declarațiile martorelor denunțătoare -, -, și, interceptările convorbirilor telefonice, evidențele privind cererile depuse de martore și datele eliberării pașapoartelor, relevă împrejurarea că fapta pentru care inculpata este judecată (complicitate la luare de mită) există în materialitatea sa și a fost comisă cu vinovăție de aceasta sub forma intenției directe.
Pentru motivele arătate mai sus considerăm că cererea inculpatei vizând achitarea conform art. 10 lit. c Cod procedura penală - în sensul că fapta nu a fost comisă de aceasta este nefondată.
În sarcina inculpatului s-a reținut că situația de fapt împrejurarea că acesta a pretins și primit de la martorul denunțător (pct. 7 rechizitoriu) în luna august 2002 suma de 400 Euro pe care a dat-o inculpatului - în baza unei înțelegeri prealabile - pentru a fi dată în final inculpatului cu scopul ca acesta să-i elibereze în regim de urgență denunțătorul un pașaport turistic.
Activitatea infracțională a inculpatului este dovedită cu declarația denunțătorului, declarația martorului -, nota de redare a convorbirii telefonice din data de 26.08.20002 dintre inculpații și, copie de pe cererea de obținere a pașaportului eliberat pe numele martorului denunțător.
Probatoriile arătate mai sus confirmă împrejurarea că inculpatul a comis cu vinovăție - sub forma intenției directe - infracțiunea de complicitate la luare de mită, sens în care nu se impune achitarea acestuia conform art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Considerăm că sunt nefondate și motivele de apel ale inculpaților și vizând netemeinicia hotărârii primei instanțe.
Instanța de fond a aplicat celor doi inculpați câte o pedeapsă de 3 închisoare, pedeapsă ce reprezintă minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere argumentele invocate cu ocazia analizării apelului declarat de Parchet, gradul concret de pericol social al faptei, persoana și atitudinea inculpaților, în sensul că aceștia au negat comiterea faptelor (contrar situației ce rezultă din restul probelor administrate în cauză așa cum s-a arătat mai sus) considerăm că față de aceștia nu pot deveni incidente prevederile art. 74 Cod penal și nu se impune reducerea pedepselor.
Față de dispozițiile art. 52 Cod penal considerăm că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins față de cei doi inculpați doar prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 închisoare așa cum a stabilit instanța de fond.
5.Apelul declarat de inculpatul este nefondat.
Ca situație de fapt se reține că inculpatul, în perioada 01.07.2002-01.09.2002 a pretins și primit în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de 300 Euro și 150 USD de la, și (pct. 8, 9 rechizitoriu) pe care la rândul său a dat-o inculpatului în baza unei înțelegeri prealabile, pentru ca acesta din urmă să elibereze în regim de urgență pașapoarte turistice.
Motivul de apel al inculpatului vizând nelegalitatea hotărârii instanței de fond este nefondat.
Considerăm că probele administrate în cauză confirmă împrejurarea că elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal sunt întrunite și nu se impune achitarea inculpatului conform art.11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
astfel în vedere:
- declarația martorului denunțător și al martorei C, nota de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul și inculpatul, proces-verbal de recunoaștere (fila 152 dosar urmărire penală) - pct. 8 rechizitoriu.
Deși martorii și și-au modificat declarațiile în fața instanței, încercând să înlăture vinovăția inculpatului, considerăm că declarațiile date în faza urmăririi penale servesc la aflarea adevărului, întrucât acestea se coroborează cu restul probelor arătate mai sus.
Mai mult, revenirile asupra declarațiilor inițiale nu au fost motivate și argumentate temeinic de cei doi martori, iar susținerile martorului, în sensul că a fost amenințat de organul de urmărire penală nu au suport probator.
- avem în vedere, de asemenea, declarațiile martorilor denunțători, declarația martorei, nota de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul și (pct. 9 rechizitoriu).
Inculpatul a susținut în apărarea sa cu ocazia audierii la instanța de fond că nu îi cunoaște pe martorii denunțători însă susținerile acestuia sunt înlăturate de probatoriile arătate mai sus, precum și de adresa emisă de Poliția Rutieră din care rezultă că în anul 2001 inculpatul deținea un autoturism marca Mercedes negru, de tipul celui descris de martorii denunțători (fila 458 dosar urmărire penală).
Față de cele arătate mai sus, considerăm că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat prezintă atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă, sens în care nu se poate dispune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Față de gradul concret de pericol social al faptei comise, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii, având în vedere atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal, văzând și dispozițiile art. 72 Cod penal considerăm că nu sunt incidente prevederile art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu impune instanței de judecată reținerea prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și, de asemenea, nici reținerea disp. art. 74 alin. 2 Cod penal față de toate celelalte circumstanțe ce caracterizează persoana acestuia.
Față de dispozițiile art. 52 Cod penal, considerăm că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins doar prin suspendarea sub supraveghere (prin respectarea măsurilor de supraveghere impuse de prima instanță) a pedepsei de 3 închisoare, nefiind oportună suspendarea condiționată conform art. 81 Cod penal.
6.Este nefondat și apelul declarat de inculpatul.
Ca situație de fapt se reține că inculpatul a primit de la martora denunțătoare suma de 200 Euro, pe care a dat-o inculpatului, pe care acesta la rândul lui a dat-o inculpatului pentru ca acesta din urmă să întocmească și să elibereze în regim de urgență un pașaport turistic pe numele martorei -.
În susținerea apelului, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea dedusă judecății (prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000) în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 6 și art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000.
Considerăm că acest motiv de apel al inculpatului este nefondat.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză rezultă că inculpatul a acționat în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul pentru ca în schimbul sumei de 200 Euro, inculpatul să elibereze în regim de urgență un pașaport turistic pentru martora -.
Chiar dacă se acreditează ideea că inculpatul a dorit să o ajute pe martora -, nu trebuie să disociem activitatea infracțională a acestuia de rezoluția infracțională a inculpatului și a inculpatului, de scopul urmărit în desfășurarea activității infracționale a celor trei inculpați.
Astfel, probatoriile administrate în cauză confirmă împrejurarea reținută în actul de sesizare, în sensul că activitatea infracțională a inculpatului este asemănătoare și strâns legată de activitatea infracțională a inculpatului, iar încadrarea juridică corectă a faptei este cea de complicitate la luare de mită.
Motivele de apel ale inculpatului vizând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală sau în subsidiar conform art. 10 lit. d Cod procedură penală sunt nefondate.
Astfel, probatoriile administrate în cauză respectiv: declarațiile martorilor - și, proces-verbal de recunoaștere (fila 49-50 dosar urmărire penală întocmit cu ocazia recunoașterii de către martora a inculpatului ), notele de interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpații și, copia xerox a cererii depusă de martora - pentru obținerea pașaportului confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond.
În acest sens, martorele - și au susținut că inculpatul a primit suma de 200 Euro pentru ca acesta să o ajute pe - să-și obțină pașaportul turistic într-un termen mai scurt.
Față de cele de mai sus, constatăm că probele administrate în cauză confirmă împrejurarea că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului există în materialitatea sa, că a fost comisă cu vinovăție de acesta, sens în care nu se poate dispune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Nu se poate dispune nici achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref.la art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât în cauză nu se confirmă lipsa vreunui element material al infracțiunii de complicitate la luare de mită pentru care inculpatul este judecat.
Este nefondat și motivul de apel al inculpatului vizând reducerea pedepsei.
cum am arătat mai sus, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 72 Cod penal, iar pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică.
Mai mult, instanța de fond a manifestat clemență față de inculpat reținând în favoarea acestuia circumstanțe atenuante cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimului special de 3, în condițiile în care circumstanțele atenuante au intrat în concurs cu starea de recidivă postexecutorie.
Având în vedere cele arătate mai sus, gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitățile săvârșirii, persoana inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală, considerăm că nu se impune reducerea pedepsei.
De asemenea, conform art. 52 Cod penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei în cuantumul stabilit de instanța de fond.
Față de cele arătate mai sus, urmează a se respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și inculpații, și.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații (fiul lui G și, născut la data de 2 mai 1970 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 3,. 2,. 47), (fiul lui și, născut la data de 30.11.1973 în G, CNP -, domiciliat în B,-, - 2,. 10), (fiul lui și, născut la data de 30.03.1972 în com., jud. G, CNP -, domiciliat în G, str. -. -, nr. 11, - 16,. 9), (fiul lui și, născut la data de 11.09.1970 în mun. T, jud., CNP -, domiciliat în T,-, - 2,. 12, jud. G), (fiica lui și, născută la data de 14.10.1958 în com., jud. G, CNP -, domiciliată în T,-, jud. G) și (fiul lui și, născut la data de 13.09.1955 în com., jud. G, CNP -, domiciliat în T,-, jud. G) împotriva sentinței penale nr. 181 din 30.03.2007 a Tribunalului Galați.
În baza disp. art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpatii, și la plata a câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții inculpați, și intimata inculpată și de la comunicare pentru apelantul inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red. -/26.03.2008
Tehnored. /2 ex./03.04.2008
Fond: Al.
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu
